Decizia civilă nr. 1787/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1787/R/2013
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta I. M. M. împotriva sentinței civile nr. 1122 din 24 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată SC M.
A. prin lichidator judiciar C. de I. T. C. -N. și prin lichidator judiciar M. CM IPURL Cîndea L., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, av. Ionaș Dan Sorin, în substituirea av. Uță A. E., lipsă fiind reclamanta și reprezentanții pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentantul reclamantei-recurente depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire. Totodată depune practică judiciară, respectiv sentința civilă nr.830/_ pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr._ prin care s-a admis acțiunea reclamantei Cordea Ofelia și copia cărții de muncă a acestei persoane, care se află într-o situație comparabilă cu cea a reclamantei din prezenta cauză. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele formulate în scris, arătând în esență că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.3079/107/_ pe rolul Tribunalului A.
, reclamanta I. M. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. M.
A., prin lichidatorii: C. DE ISOLVENȚĂ T. și M. CM IPURL C. L. luarea în considerare a perioadelor_ -_ și_ -_, ca fiind lucrate în grupa I-a de muncă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei, în calitate de inginer Turnătorie Oțel I și inginer în Atelierul proiectări produse si prototipuri, cu un program de lucru 100% într-un mediu
toxic, la temperaturi de peste 400C, motiv pentru care se cuvine a fi încadrată în grupa a II-a de muncă, conform O.G. nr. 50/1990.
Prin sentința civilă nr.1162/_, Tribunalul Alba a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de_ .
Pârâții,deși legal citați, nu au formulat întâmpinare, însă, la solicitarea instanței, au depus o adresă din care rezultă că în arhiva lor nu sunt documente din care să rezulte clar încadrarea reclamantei în grupa a II-a de muncă.
Prin sentința civilă nr.1122 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._,
s-a respins acțiunea formulată de reclamanta I. M.
M. în contradictoriu cu pârâții S.C. M. A., prin lichidatorii judiciari: C. DE I. TRANILVANIA C. -N. și M. CM IPURL C. L. .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele :
După cum a reieșit din mențiunile înscrise în carnetul de muncă, depus în copie la dosar, reclamanta a fost salariata fostei Întreprinderi M. A., prestând activitate în calitate de inginer Turnătorie oțel I și inginer în Atelierul proiectări produse si prototipuri.
Potrivit Decretului Lege nr. 68/1990 și H.G. nr. 1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate de către M. Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul M.M.P.S. nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevedea că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizaților sindicale ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de unitate.
Pe de altă parte, prima instanță a reținut că pârâții, în calitate de lichidatori judiciari, au arătat că în arhiva pe care o gestionează nu au existat documente (note interne sau hotărâri ale Consiliului de Administrație) din care să rezulte că reclamanta a fost încadrată în grupa a II-a de muncă (filele nr.14-15 dosar de fond).
În consecință, din documentele existente la dosarul cauzei, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada desfășurării activității în locuri de muncă în care condițiile îi permiteau încadrarea în grupa a II-a de muncă.
S-a constatat că în acest sens a hotărât și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.258/_, stabilind că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O astfel de interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente. Din acest motiv, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egala și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
De asemenea, s-a mai reținut că, prin Decizia nr.87 din 1 iunie 1999 - referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Decretului-lege nr.
68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, instanța a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat ca dispozițiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr.68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului sunt neconstituționale în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I și II de munca, nu și celor care au fost încadrate în asemenea locuri de munca sau activități anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv. Având în vedere aceste aspecte, s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul fostei societăți S.C. "M. "; S.A. A. nu se încadrează în grupa a II-a de muncă și ca atare, în temeiul art.208 și următoarele din Legea
nr.62/2011, a fost respinsă acțiunea acesteia ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta I. M. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenta arată astfel că în mod greșit instanța a respins acțiunea prin care a solicitat constatarea încadrării activității prestate în perioadele:_ -_ si_ -_, la S.C.";M. "; A., în grupa I-a de munca, conform Ordinului 50/1990.
Se mai arată că, în aceste perioade, a fost angajata SC M. A., în calitate de inginer Turnatorie otel I si inginer în Atelierul proiectări produse si prototipuri, cu un program de lucru 100% intr-un mediu toxic, la temperaturi de peste 40 grade C.
În aprecierea recurentei această hotărâre trebuia să se bazeze pe Contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul societății, pe anexele 1 si 2 la CCM si pe alte înscrisuri care ar putea face dovada aplicării corecte a Ordinului 50/1990 la nivelul unității.
Se mai susține că și în ipoteza în care CCM la nivelul unității pentru acei ani nu se mai afla în arhivele societății, acesta a fost înregistrat la I.T.M., existând posibilitatea obținerii unei copii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299-316 Cod.proc.civ., ale Ordinului nr. 50/1990 și ale Legii dialogului social.
Analizând recursul formulat de reclamanta I. M. M., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză
, se reține că acesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din adeverința nr.342/_ eliberată de către intimate (fila nr.3 dosar nr.3079/107/12 al Tribunalului A. ), rezultă că, în perioada _
-_, reclamanta a lucrat în calitate de inginer în cadrul Turnatoriei Otel I.
După cum rezultă din anexa la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anul 1992, 1993 privind "Sectoarele care beneficiază de grupa de munca, conform Ord.50/90, 100/90, 206/90, 272/90, 271/90, 968/90 si H.G. nr.481/90, 931/90";, locurile de muncă din cadrul Turnatoriei de Otel 1 apar ca fiind încadrate în grupa I-a de munca (fila nr.14, 15 dosar fond Tribunalul Cluj).
Aceeași anexă mai menționează că: "Personalul muncitor, tehnic sau de specialitate și din alte sectoare ale societății care efectuează lucrări sau asigură asistență tehnică în sectoarele menționate mai sus, beneficiază de drepturi similare cu personalul de la locurile de muncă respective, conform Ord. nr.50/90.";
Conform art.6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților
împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul
noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Se reține că, în speță, cu toate că a reținut în considerentele sentinței recurate în mod corect cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.258/_, și cele statuate de Curtea Constituțională, prin decizia nr.87 din 1 iunie 1999, în mod greșit nu a luat în considerare locurile de muncă încadrate în grupa I-a de muncă, stabilite de către partenerii sociali, conform art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Prin urmare, Curtea constată ca fiind fondată cererea reclamantei de recunoaștere a încadrării în grupa I-a de muncă a perioadei_ -_, în care aceasta a lucrat la Turnătoria Oțel 1.
În ceea ce privește perioada_ -_, în care aceasta a lucrat în calitate de inginer în Atelierul proiectări produse si prototipuri, se reține că acest loc de muncă nu apare menționat în anexele la Contractele colective de muncă depuse la dosar, ca fiind încadrat în grupa I-a de muncă, reclamanta nereușind cu probele administrate în cauză să dovedească că ar fi îndreptățită la o astfel de încadrare în grupă superioară de muncă.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite în parte recursul declarat de reclamanta I. M. M. și se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul că se va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta I. M. M. în contradictoriu cu pârâții SC ";M. A. ";, prin lichidatorii judiciari: C. de I. T. C. -N. și
M. CM IPURL A. I., pârâții fiind obligați să recunoască perioada_ -_, ca fiind lucrată de către reclamantă în grupa I-a de muncă, menținându- se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta I. M. M. împotriva sentinței civile nr. 1122 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr.
_, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta I. M. M. în contradictoriu cu pârâții SC ";M. A. "; prin lichidatori judiciari C. de I.
T. C. -N. și M. CM IPURL A. I. .
Obligă pârâții să recunoască perioada_ -_, ca fiind lucrată de către reclamantă în grupa I-a de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: Emil Belean
