Decizia civilă nr. 2048/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 2048/R/2013

Ședința publică din data de 24 aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.

I. -R. M.

G.: G. C.

S-au luat în examinare recursurile declarate de C. LOCAL AL M.

B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 320 din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâtul

intimat C. N. "M. E. "; B. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor și judecarea în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.

C U R T E A

Asupra recursurilor civile de față.

Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. sub nr.7649/100/_

, S. L. D. Î. M., în numele membrilor săi de sindicat: Crăciun M.

, A. M., Candea D. M., Petreus I., F. Remus, Rogojan D., Span A.

, M. C., Voinea Alexandru, Faur L., Iercosan E., Lazar M., Dicu S.

, M. D., Ciumau M., Mone R., Molnar L., T. I., Condor Dorel, Marton Teodor, V. scu I., Florian N., T. oi I., B. I., Condor C., S. Alexandra, (Denciut) Paul C., M. Ramona, Bolchis M., Tecar R. Lidia,

F. M. L., F. as D., Craciun M. el, Visovan M., Maries C., Ignat M.

, Bene I., Miholca M., Benak Eniko E., Hotca D., Bencze M., Dosa I.

D., Miholca N., Bene M., Covaciu Florin Ionut, C. Ramona, Donca M. ,

A. Valer, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: C. N. "M. E. "; B.

M., C. LOCAL B. M. și P. M. B. M., obligarea unității de învățământ pârâte la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea corectă a Legii nr.329/2009 pentru luna noiembrie 2009, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea C. UI LOCAL

B. M. și a P. UI M. B. M. la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi bănești.

În motivarea cererii, sindicatul a arătat că, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.329/2009, în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au avut obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar.

S-a mai arătat că Legea nr.329/2009 nu a intrat în vigoare la data de _

, ci, conform disp.art.78 din Constituție, în 3 zile de la publicarea acesteia, astfel încât, pentru luna noiembrie 2009, procentul de 15,5 % lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuia aplicat proporțional cu perioada din lună în care această lege se aplica.

În dovedirea cererii, sindicatul a depus la dosar înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată, pârâții: C. LOCAL B. M. și P. M.

B. M. au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive în cauză, iar, pe fond, au solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr.320 din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților: C. Local B. M. și P. M. B. M., s-a admis acțiunea formulată de S.

L. din Î. M., în numele membrilor săi: Crăciun M., A. M., Candea D. M., Petreus I., F. Remus, Rogojan D., Span A., M. C.

, Voinea Alexandru, Faur L., Iercosan E., Lazar M., Dicu S., M. D.

, Ciumau M., Mone R., Molnar L., T. I., Condor Dorel, Marton Teodor,

V. scu I., Florian N., T. oi I., B. I., Condor C., S. Alexandra, (Denciut) Paul C., M. Ramona, Bolchis M., Tecar R. Lidia, F. M. L.

, F. as D., Craciun M. el, Visovan M., Maries C., Ignat M., Bene I., Miholca M., Benak Eniko E., Hotca D., Bencze M., Dosa I. D., Miholca

N., Bene M., Covaciu Florin Ionut, C. Ramona, Donca M., A. Valer și, în consecință, pârâtul C. N. "M. E. "; B. M. a fost obligat să plătească membrilor de sindicat reprezentați de către reclamant diferența dintre drepturile salariale cuvenite pe luna noiembrie 2009, diminuate cu 15,5%, prin aplicarea Legii nr.329/2009 doar începând cu data de_ și drepturile salariale efectiv încasate pentru această lună, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

Pârâții C. Local B. M., P. M. B. M. au fost obligați să aloce unității de învățământ pârâte fondurile necesare efectuării plății sumelor datorate.

Prin aceeași hotărâre, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție M. ui F. P. și, în consecință, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de C. Local B. M. împotriva Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei chemate în garanție fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de P.

municipiului B. M., prima instanță a reținut că primarul are calitate de ordonator principal de credite potrivit art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale. Mai mult, conform art. 4 din OG nr. 22/2002 cu modificările și completările ulterioare: "(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea

nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale";.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că membrii de sindicat reprezentați în cauză sunt angajați ai pârâtului C. N. ,,M. E. ";B. M., așa cum a rezultat din adeverința nr. 570/_, depusă la filele 10-11 din dosarul de fond.

Potrivit aceleiași adeverințe, în luna noiembrie 2009 au fost diminuate veniturile brute salariale cu 15,5%, conform Legii nr.329/2009.

Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie - decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre măsurile enumerate.

În conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și art. 78 din Constituția României, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în cuprinsul ei.

Legea nr. 329/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de_ și, în lipsa unei mențiuni privind intrarea în vigoare la o altă dată, a intrat în vigoare la 12 noiembrie 2009, dată de la care își produce efectele.

Prin urmare, pentru luna noiembrie 2009 procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea se aplică, iar nu raportat la întreaga lună. Potrivit art. 15 din Constituția României, legea civilă produce efecte numai pentru viitor, respectiv de la data intrării sale în vigoare, neputând afecta

drepturile dobândite anterior.

Drepturile salariale aferente muncii prestate de membrii de sindicat reprezentanți de reclamant până la data de 12 noiembrie 2009 s-au născut sub imperiul legii anterioare și nu pot fi afectate de reducerile prevăzute de Legea nr. 329/2009.

Raportat la considerentele mai sus-expuse, tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, s-a reținut că acesta nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, astfel încât nu poate fi obligat în mod direct la plata drepturilor bănești solicitate.

S-a mai reținut că, între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă.

S-a mai constatat că, deși în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, acesta nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.

Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor

bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) și i) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și

13 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.

În plus, s-a reținut că art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.

În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.

Prima instanță a mai constatat că, și în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 10/2011, într-un recurs în interesul legii.

Așa fiind, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție M. ui F. P. și a respins, în consecință, cererea de chemare în garanție formulată de C. local B. M. împotriva M. ui F. P. .

Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs: C. LOCAL B. M., P.

M. B. M. ,

considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Se apreciază ca fiind greșită soluția instanței de fond în primul rând pe motiv că aceasta a respins cererea de chemare în garanție formulată de C. Local B. M. împotriva M. UI F. P. deși C. Local B. M. și-a îndreptat cererea de chemare în garanție împotriva DIRECȚIEI GENERALE A F.

P. M. .

Recurenții mai invocă faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra motivelor fundamentate pe prevederile Legii nr.1/2011 a educației naționale și a H.G.1395/2010 și H.G. 1274/2011.

Recurenții mai susțin că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi obligați la alocarea drepturilor salariale pretinse de către reclamanți, întrucât sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.

Recurentul C. Local B. M. invocă și lipsa capacității sale procesuale în cauză, întrucât consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu.

Recurenții invocă în acest sens disp.art.167 alin.1, art.170 alin.1 și 7 alin.3 din Legea nr.84/1995 republicată, precum și art.48 alin.1-4 din Legea nr.128/1997, H.G. nr.1618/2009.

S. L. D. Î. M. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate și menținerea sentinței recurate.

Analizând recursurile formulate de pârâții: C. LOCAL B. M. și P. M.

B. M.,

prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În mod corect prima instanță a reținut că pârâții-recurenți au capacitate procesuală și calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, aceștia având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.

Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.

Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.

Potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea

  1. ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.

    Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:

    1. un viceprimar - președinte;

    2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;

    3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;

    4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;

    5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.

Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.

Cât privește prevederile Legii nr.1/2011 a educației naționale și a H.G.1395/2010 și H.G. 1274/2011 nu se poate reține că acestea ar putea fi aplicabile în cauză, întrucât nu erau adoptate la data la care drepturile solicitate prin acțiune erau scadente.

Curtea mai constată faptul că recurenții nu au fost obligați la plata diferențelor de drepturi salariale către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și primar, respectiv, consiliu local.

Aceștia au fost obligați doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuveneau reclamanților, potrivit legilor în vigoare, în luna noiembrie 2009.

Pentru toate aceste motive, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu

prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.

Se mai reține că în mod corect prima instanță a respins cererea de chemare în garanție formulată de către C. Local B. M., având în vedere faptul că, prin decizia nr.10/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al Curții de Apel Suceava, stabilindu-se că:

În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civ.,

urmează să se respingă recursurile formulate de pârâții: C. LOCAL B. M. și

P. M. B. M.

și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursurile declarate de C. LOCAL B. M. și P. M.

B. M. , împotriva sentinței civile nr. 320 din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. M. S. -C. B. I. -R. M.

Red.CM;

Tehnored.: CM/V.R. 2 ex.-_ ;

Jud. fond:Tribunalul Maramureș: M. C. .

G.

G. C.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2048/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă