Decizia civilă nr. 2342/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2342/R/2013
Ședința publică din data de 15 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL B. și de chematul în garanție M. E. NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 6277 din 17 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. _
, privind și pe reclamanta intimată LS D. ÎNVĂȚĂMÂNT S. și pe pârâții intimați Ș. G. "G. Ș. "; B. și P. C. B., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent C. Local B., consilier juridic Gavriș V., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor și judecarea în lipsă.
Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii pentru motivele expuse în memoriul de recurs, arătând în esență că în mod nejustificat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, aplicând greșit dispoziții legale care nu au legătură cu fondul cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 18 din Legea nr. 84/1995 finanțarea unităților se realizează de la bugetul de stat prin bugetul M. ui E., iar potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 7 din Legea nr. 11/2010 se interzice alocarea unor sume din bugetele locale pentru finanțarea cheltuielilor de personal, respectiv a salariilor și contribuțiilor aferente acestora, ori, reclamanta tocmai aceste drepturi de natură salarială le revendică. De asemenea, mai arată că în mod greșit s-a respins cererea de chemare în garanție a M. ui F. P., întrucât acesta are calitate procesuală în cauză fiind administratorul bugetului general al statului.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 6277 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local B. și P. ui C. B. - I. P. ui, excepție invocata de acești pârâți.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta LS din Învățământ S. - în numele membrilor de sindicat: F. L., B. F., S. E., Z. D., M. C., M. F., B. M., M. E., P. I., M. S., T.
C., L. A., T. D., M. R., B. F., B. M., C. R., O. F., B.
F., N. A., A. M., M. M., R. R. în contradictoriu cu pârâții, Ș. G. "G. Ș. "; B., județul S., C. Local B. și P. C.
B. - I. P. ui și în consecința au fost obligați pârâții la aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 în cuantum de 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților, și au fost obligate paratele să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate cu coeficientul de multiplicare 1 în cuantum de 400 de lei și cele efectiv încasate, pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație defalcat pe fiecare luna, calculat de la data scadentei și pana la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a M. ui E., C. ,
T. și S., cerere formulata de pârâții C. Local B. și P. C. B.
- I. P. ui, și în consecința a fost obligat chematul în garanție sa asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
A fost respinsă ca nefondata cererea de chemare în garanție a M. ui F.
P., cerere formulata de paratul C. Local B. și P. C. B. - I.
P. ui.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 136,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local, instanța a reținut că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetului local, primarul are calitatea de ordonator principal de credite, instanța a apreciat că legitimitatea procesuală pasivă a P. ui este conferită de art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 4 din OUG 22/2002 coroborate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995, iar potrivit art. 167 din Legea 84/95 C. local este finanțatorul unităților de învățământ ca atare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți a fost respinsă ca neîntemeiată.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut ca membrii de sindicat reprezentați sunt angajați ai paratei de rândul 1 și nu au beneficiat, începând cu_ de drepturile salariale în conformitate cu Legea nr. 330/2009 coroborată cu Legea nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a Ordonanței de Guvern nr. 15/2008, respectiv înmulțirea cu coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei.
Prin dispozițiile O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 350 din_, înalta Curte de C. și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330/7 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de înalta Curte de C. și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța a reținut următoarele:
Art. 7 alin. 2 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezenței legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că "în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezența lege";.
Art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 prevedea că "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezența lege; sporurile prevăzute în anexele la prezența lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009";.
Însă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de
personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009. Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioadă mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Însă, cum prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 înalta Curte de C. și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța a apreciat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009.
Cererea de chemare în garanție a M. ui E., C., T. și S. a fost admisă având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 18 din Legea nr. 84/1995-Legea învățământului republicată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs C. LOCAL B. prin Primar și chematul în garanție M. E. NAȚIONALE
.
Prin recursul declarat de chematul în garanție M. E. NAȚIONALE s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul
respingerii cererii de chemare în garanție și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În motivarea recursului recurentul consideră că în mod netemeinic și nelegal instanța de judecata a admis cererea de chemare în garanție a MECTS, bazându-se pe dispozițiile art. 167 alin. (18) din Legea nr. 84/1995.
Astfel, calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, coroborat cu art. 7 alin. 8 din Legea nr. 84/1995 și art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică.
Mai mult, M. E. Naționale nu are atribuții în finanțarea cheltuielilor de personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat.
Astfel, potrivit art.14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. l (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială";.
Or, sumele de bani reprezentând drepturile salariale ale personalului didactic sunt cuprinse în bugetul autorităților locale conform prevederilor art.13
(1) din O.U.G. nr. 32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, a prevederilor art. 16 și art.18 din H.G. nr. 538/2001 privind aprobarea normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Totodată precizează că potrivit art. 1 din Legea nr. 63/2011 "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul
didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege";; prin urmare, acesta este temeiul legal pentru plata salariilor";, iar orice încălcare a respectivului cadru legal, atrage răspunderea celor vinovați, conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 63/2011.
Prin recursul declarat de pârâții C. LOCAL B. și P. C. B. s-
a solicitat admiterea recursului, și rejudecând în fond, admiterea acțiunii și modificarea sentinței recurate, ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui local al comunei B., precum și a primarului acestei comune, raportat la prevederile art. 167 alin. 18 din Legea nr. 84/1995, art. 5 alin. 7 din Legea nr. 11/2010.
Pârâții apreciază faptul că, interpretarea și aplicarea corectă la starea de fapt, rezultată din probele de la dosar, a dispozițiilor legale menționate, vizează reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010, care se efectuează luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009, la care fac trimitere dispozițiile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, care prevăd valoarea coeficientului de multiplicare de 299.93 lei și nu de 400 lei cum în mod eronat au apreciat reclamanții din actualul litigiu și a stabilit instanța de judecată prin dispozitivul sentinței atacate.
Un alt motiv de netemeinicie și nelegalitate a sentinței recurate îl reprezintă faptul că, instanța de fond a respins în mod cu totul nejustificat și contrar dispozițiilor art. 167 alin. 1) din Legea nr. 84/1995 - Legea învățământului republicată și ale art. 19 și următoarele din Legea nr. 300/11 iulie 2002 privind
finanțele publice, cererea de chemare în garanție a M. ui F. P., deși autoritatea centrală menționată are calitate procesuală pasivă deplină în cauză, fiind administratorul legal al resurselor financiare aferente bugetului central consolidat al Statului Român de la care se finanțează și unitățile subordonate inspectoratelor județene școlare, și implicit și Ș. G. G. S. din localitatea B., comuna B., Județul S., la care sunt angajați reclamanții din actualul litigiu în numele cărora a promovat acțiunea civilă în justiție L. sindicatelor din învățământ S. .
Apreciază faptul că reclamanții n-au efectuat dovada calității procesuale active a acestora în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6 lit. b din Legea nr. 62/10 mai 2011 - Legea dialogului social, republicată și în consecință, instanța de fond neanalizând acest aspect de ordin procedural, n-a respins acțiunea acestora pentru excepția menționată, deși aceasta a fost invocată în întâmpinarea
C. ui local al comunei B. .
Nu a analizat nici aspectele de fond ale actualului litigiu, cu privire la inexistenta raporturilor juridice de muncă ale reclamanților cu autoritatea administrației publice locale a comunei B., inexistența dovezilor vizând fapta ilicită și culpa autorității deliberative și executive a comunei B. județul S., pentru neacordarea drepturilor salariale revendicate de reclamanții din actualul litigiu.
Intimata LS D. ÎNVĂȚĂMÂNT S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt fondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, membrii de sindicat au solicitat obligarea pârâților C. Local al C. B. și P. C. B., alături de unitatea școlară, la aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 în cuantum de 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților, și obligarea la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate cu coeficientul de multiplicare 1 în cuantum de 400 de lei și cele efectiv încasate, pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective, însă cum pârâții nu au calitatea de angajatori ai membrilor de sindicat, acestora nu le revine obligația prevăzută de art. 161 alin. 1 din C.Muncii privitoare la plata directă a salariilor prevăzute de contractul individual de muncă.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă doar sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația de plată directă în raport cu salariații săi membrii de sindicat.
Atribuțiile C. Local reies din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea 215/2001 și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din același act normativ.
În condițiile în care membrii de sindicat reprezentați în cauză de către reclamantul sindicat sunt angajați ai pârâtei Ș. G. "G. Ș. "; B. , se constată că aceștia nu au raporturi de muncă cu pârâții recurenți.
Având în vedere atribuțiile recurenților în privința finanțării unităților de învățământ, anterior menționate, se constată ca în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al C. B. și
P. C. B., față de obiectul cererii de chemare în judecată, și anume, plata directă către cadrele didactice a drepturilor salariale, plată a cărei executare este instituită doar în sarcina angajatorului, respectiv a unității de învățământ.
În lipsa unui petit de obligare a pârâților la alocarea către unitatea de învățământ a fondurilor necesare plății, raportat la atribuțiile specifice fiecăruia, se constată ca fiind fondate criticile formulate în recurs privind lipsa calității procesuale pasive a acestora.
Dată fiind soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților și respingerea acțiunii față de aceștia pentru motivul menționat se impune a se respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâți în contradictoriu cu M. E. Naționale, pârâții neavând calitatea de parte căzută în pretenții care să justifice chemarea în garanție formulată în contradictoriu cu o persoană împotriva căreia ar putea eventual să se îndrepte.
Întrucât motivul de recurs analizat, privind excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, se constată a fi fondat, Curtea apreciază că nu mai este necesar să analizeze celelalte motive de recurs invocate de recurenți.
Așa fiind, având în vedere considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., urmează a fi admis recursurile declarate cu consecința modificării în parte a sentinței potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de C. LOCAL B. prin Primar și M.
E. NAȚIONALE împotriva Sentinței civile nr. 6277 din_ a Tribunalului
S. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că: Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. LOCAL
B. și P. C. B. și, în consecință, respinge acțiunea formulată de LS
D. ÎNVĂȚĂMÂNT S., în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de chemare în garanție a M. E. NAȚIONALE formulată de pârâții C. LOCAL B. și P. C. B. .
Înlătură dispoziția de obligare a pârâților C. LOCAL B. și P. C.
la plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
-R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: P. R. a M. lena
