Decizia civilă nr. 2056/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2056/R/2013
Ședința publică din data de 24 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. V. împotriva sentinței civile nr. 3307 din 25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată SC C. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, prin care arată că nu se opune admiterii recursului.
Reclamantul recurent arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii, pentru motivele formulate în scris.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 3307 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul C.
V. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., C. -N., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Din carnetul de muncă ale reclamantului rezultă că acesta a fost angajatul societății pârâte în perioada_ -_ în meseria de mezelar.
Potrivit prevederilor punctului 4 din Ordinul nr. 50/1990, în vigoare până la data de_, încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în această grupă a depășit nivelul maxim admis, prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
După cum se poate observa reclamantul a avut meseria de mezelar, care în lipsa altei dovezi decât înscrierea în carnetul de muncă apare a fi fost desfășurată în condiții normale de muncă.
Punctul 5 din același ordin arată că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele M. ui Sănătății sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări care trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Potrivit prevederilor punctului 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din aceste unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care respectivele persoane și- au desfășurat activitatea.
În speța noastră, reclamantul a fost încadrat în condiții normale de muncă așa cum rezultă din carnetul de muncă al acesteia cu o retribuție corespunzătoare acestor condiții.
Inexistența condițiilor deosebite la locul de muncă al reclamantului, lipsa încadrării meseriei în grupa a II-a și lipsa nominalizării reclamantului că activitatea desfășurată s-a încadrat în această grupă duc la concluzia că cererea reclamantului este nefondată și obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte activitatea în grupa a II-a de muncă ar fi contrară prevederilor Ordinului nr. 590/2008.
Pentru a fi valabilă o asemenea adeverință, fostul angajator trebuie să înscrie în aceasta actul administrativ în baza căruia au fost nominalizate persoanele pentru a fi încadrate în grupa a II-a de muncă, funcția sau meseria acesteia și temeiul de drept în baza căruia s-a făcut respectiva încadrare.
Lipsa dovezii existenței condițiilor concrete în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, condiții determinate de existența noxelor rezultate din măsurători ale organelor de specialitate și confirmate de persoanele abilitate anterior arătate și obligarea pârâtei să emită o adeverință contrar prevederilor legale stabilite în Ordinul nr. 590/2008 privind procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, în baza cărora să se facă modificările în carnetele de muncă duc la concluzia că cererea reclamantului a fost nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. V.,
solicitând modificarea în tot a sentinței civile atacate, cu consecința admiterii acțiunii și obligarea intimatei-pârâte S.C. C. S.A. la eliberarea unei adeverințe din care sa rezulte ca activitatea desfășurata de reclamant, pentru acest angajator, în perioada_ -_, în funcția de tranșator, mezelar la Secția de tranșare carne - frigorifer Baciu și la Fabrica de mezeluri Baciu se încadrează în grupa a II-a de munca, conform Ordinului nr. 50/1990 emis de M. Muncii și Ocrotirilor Sociale.
În motivarea recursului reclamantul arată că sentința atacată este pronunțata cu încălcarea și aplicarea greșita a legii naționale (art. 304 alin. 9 C.proc.civ.)
În fapt, în perioada_ -_, recurentul a fost angajat al S.C. C.
S.A. în funcția de tranșator carne - mezelar la secția frigorifica din Baciu și la fabrica de mezeluri din aceeași localitate, fapt dovedit prin copia Carnetului de munca, depus în probațiune la dosar.
În toata perioada indicata mai sus, a desfășurat activitatea într-un mediu cu substanțe toxice de natura sa-i afecteze sănătatea, mediu de lucru în care
nivelul noxelor a depășit maximul admis prevăzut de normele de protecție a muncii, cu consecința suprasolicitării fizice și psihice și a riscului contactării de boli infecțioase.
De asemenea, învederează Curții că activitatea acestuia s-a desfășurat în săli de congelare și camere frigorifice în care temperatura maxima este de -15oCelsius și, la locul de munca a fost expus permanent riscului infestării cu germeni patogeni proveniți de la preparate biologice infectate și animale bolnave.
Intimata-pârâtă S.C. C. S.A. nu a contestat faptele expuse în fata instanței de fond, achiesând la pretențiile deduse judecații.
A arătat intimata-pârâta ca nu a putut elibera adeverința solicitata, deoarece în conformitate cu Ordinul nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor, prin care se atesta activitatea desfășurata în locuri de munca încadrate în grupele I și II de munca, în adeverința trebuie menționat actul intern emis de conducerea societății comerciale prin care se stabilesc activitățile și angajații care se încadrează în grupa a II de munca.
Un astfel de act intern nu a existat niciodată pana în anul 1992, iar după acest an exista decizii ale conducerii, insa, reclamantul nu figurează intre cei nominalizați în respectivele decizii.
Recurentul înțelege să se prevaleze de prevederile Decretului - Lege nr. 68/_ și ale Ordinului nr. 50/_ al M. ui Muncii și Ocrotirilor Sociale pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii.
În ceea ce privește anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990, relevante sunt pct. 107, 110, 123, care stipulează ca se încadrează în grupa a II de munca toate categoriile de personal care prestează activități în grajduri și laboratoare de preparate biologice infectate cu germeni patogeni, pentru sacrificarea animalelor bolnave, activități de ecarisaje industriale (jupuire etc.), activități de vidanjare și curătare manuala, lucrări în sălile de congelare și camerele frigorifice cu temperaturi sub minus 10oCelsius etc.
În finalul acestui prim motiv de recurs, învederează Curții de Apel că deși recurentul a activat în aceleași condiții de lucru împreuna cu alți colegi de munca, pentru aceștia din urma, societatea angajatoare a recunoscut condițiile grele și nocive de munca și a emis Decizia nr. 3981/_, în timp ce pentru el (dar și alți colegi care au acționat în judecata), acest fapt nu s-a întâmplat.
În opinia acestuia, este culpa exclusiva a societății intimate care, deși se afla în situația unei legislații clare și eficiente, din varii motive a preferat sa nu aplice normele în vigoare și, astfel, să îl priveze de drepturile recunoscute pentru categoria de angajați din care a făcut parte.
Pe de altă parte, sentința civila atacata cu recurs, nr. 3307/_, încalcă dreptul al un proces echitabil, în relație directa cu principiul securității raporturilor juridice, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului precum și principiul nediscriminării consacrat de art. 14 din C.E.D.O. și Protocolul nr. 12 la Convenție.
Precizează recurentul că acțiunea sa a fost respinsă (cu opinie separata pronunțându-se un judecător din trei), în timp ce în spete identice, judecate de către aceeași instanța, alți colegi de ai săi au avut câștig de cauza.
Practica judiciara a instanțelor specializate din C. -N. (tribunal și curte de apel) este în sensul recunoașterii drepturilor pretinse de petiționarii foști sau actuali angajați ai S.C. C. S.A. cu consecința obligării societății parate la eliberarea adeverințelor solicitate.
Pârâta SC C. SA C. -N. prin întâmpinare (f.20-21)
a arătat că este de acord cu admiterea recursului în cazul în care instanța constată că perioada lucrată de reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Conform pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990 (pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării), "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Pct. 7 din același act normativ prevede că "încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru";.
Deși instanța de recurs nu exclude controlul judecătoresc cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă de către conducerea unităților și sindicatele libere conform pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990, din probele administrate în cauză nu rezultă că în perioada _ -_ recurentul a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
Astfel, reclamantul a depus în probațiune copia carnetului de muncă (filele 4-12 dosar fond) și face referire la nominalizarea altor persoane care se încadrează în grupa a II-a de muncă din cadrul societății. În condițiile în care din probatoriul administrat nu rezultă care este funcția persoanelor nominalizate, iar reclamantul nu a solicitat administrarea altor probe care să dovedească că a lucrat în aceleași condiții (atât sub aspectul locului de muncă, cât și al timpului efectiv de muncă), Curtea apreciază că în mod corect a considerat tribunalul că nu s-a dovedit în cauză că reclamantul a desfășurat activitate care trebuia încadrată în grupa a II-a de muncă.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 51 C.pr.civ., reclamantul nu ar putea să invoce în recurs omisiunea instanței de fond de a ordona din oficiu probe pe care nu le-a propus și administrat la fondul cauzei.
Poziția procesuală a pârâtei nu este de natură a conduce la o altă concluzie, aceasta arătând în mod expres că din actele pe care le deține nu rezultă că reclamantul a fost nominalizată printre persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă și că este de acord cu admiterea acțiunii în situația în care
instanța constată că activitatea desfășurată de acesta se încadrează în grupa a II- a de muncă, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
În cauză nu se poate reține nici încălcarea principiului securității raporturilor juridice consacrat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și nici a principiului nediscriminării prevăzut de art. 14 din C.E.D.O. și Protocolul nr. 12 la Convenție, prin prisma existenței unei jurisprudențe neunitare în ceea ce privește problema litigioasă supusă analizei în prezentul cadru procesual.
Astfel, în cauzele Albu și alții împotriva României (Hotărârea din 10 mai 2012) și Dumitru David și alții împotriva României (Hotărârea din 9 aprilie 2013), Curtea Europeană a reținut că existența unei practici neunitare reprezintă o trăsătură inerentă oricărui sistem judiciar care are la bază mai multe curți de
apel, cu autoritate asupra razei lor de competență teritorială, o astfel de jurisprudență neunitară putând să apară chiar și în cadrul aceleași instanțe.
De asemenea, Curtea a reținut că, pentru a se verifica dacă soluțiile jurisprudențiale diferite reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, sub aspectul nerespectării principiului securității raporturilor juridice, este necesar să se analizeze dacă, la nivel intern, a existat o practică neunitară
"profundă și persistentă"; și dacă dreptul intern prevede un mecanism eficient pentru unificarea acesteia.
În cazul dedus judecății, deși s-a invocat de către reclamantul recurent existența unei jurisprudențe neunitare, nu se poate considera că aceasta este
"profundă și persistentă";, în condițiile în care doar într-un număr redus de situații au fost constatate soluții de practică diferite de cea pronunțată în prezentul dosar, soluțiile pronunțate de instanțe având la bază probatoriul administrat în concret, în fiecare dosar.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge, cu opinie majoritară, recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. V. împotriva Sentinței civile nr. 3307 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECATORI | ||||
C. | M. | S. | -C. | B. | I. -R. M. |
cu opinie separată în sensul admiterii recursului
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: P. U.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Analizând recursul declarat de reclamantul C. V., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă
, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, consider că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În perioada_ -_, pentru care recurentul solicită eliberarea de către intimată a adeverinței privind condițiile de muncă în care a lucrat, aceasta a prestat munca în calitate de tranșator și mezelar la Întreprinderea de Industria
Cărnii C., actuala S.C."C. ";S.A., conform mențiunilor efectuate de către angajator în carnetul său de muncă (filele nr.6-10 dosar de fond).
Potrivit art.1 din Ordinul nr.50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Este adevărat că, potrivit art.6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Art.3 din Ordinul nr.50/1990, prevede însă că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere, și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Prin Decizia nr. 258/_, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de 9 judecători, a reținut că: "…. Ordinului comun nr. 50/1990 i s-au adus mai multe modificări, făcând corp comun cu acest act normativ, potrivit cărora a devenit aplicabil și altor categorii de activități și funcții, între care și cele prestate de reclamant.
……………
Or, acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări și precizări aduse ordinului în discuție, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada
în care au lucrat.";
Art.16 alin.1 din Constituția României garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor și potrivit art.41 alin.2 din Constituție, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, ce includ securitatea și sănătatea salariaților, precum și prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
În cauză recurentul a probat în recurs, prin adeverințele nr.480/_, nr.70/_ eliberate de S.C. "C. "; S.A. C. (filele nr.6-11 dosar recurs) că salariații: Gall Francisc, respectiv, Nemeș (R. ) D., ce au lucrat în cadrul acestei societăți, în calitate de tranșator și mezelar, în perioadele:_ -_ și_ -_, respectiv,_ -_, le-a fost recunoscută de către angajator și de către instanțele judecătorești încadrarea în grupa a II-a de muncă.
De asemenea, pentru o parte dintre salariații care au lucrat efectiv la locurile de muncă din Atelierul de mezelărie C., sau care au făcut parte din formațiile de lucru "Congelator"; și "Fierbere Afumare";, activitățile desfășurate au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, conform deciziei nr.3981/_ a S.C.
"C. "; S.A..
Curtea reține astfel că recurentul a invocat în cauză și a dovedit existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, potrivit disp.art.27 alin.4 din O.G. nr.137/2000, revenindu-i persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Având în vedere faptul că în cauză S.C. "C. "; S.A. C. nu a probat faptul că nu a adus atingere, în mod discriminatoriu, drepturilor recurentului prin recunoașterea grupei a II-a de muncă doar unora dintre salariații care au îndeplinit o anumită funcție în cadrul unității, în aceeași perioadă de timp, se reține ca fiind fondată cererea formulată de către acesta, de înlăturare a situației create prin discriminare.
În consecință, pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.304 pct.9 și 312 alin.2 Cod.proc.civilă, consider că se impunea admiterea recursul declarat de reclamantul C. V. , modificarea în tot a sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu S.C. "C. "; S.A..
Judecător,
C. M.
