Decizia civilă nr. 138/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 138/A/2013
Ședința publică din 05 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D.
JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta S. | N. | DE T. | ||
F. | DE C. SA BUCUREȘTI- S. DE T. | F. | DE C. | C. |
împotriva sentinței civile nr. 1966/F din 23 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat M.
DS, având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei apelante S. N. de T. F. de C. SA București - S. de T. F. de C. C., consilier juridic Berindean N., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat M.
DS a depus la dosar întâmpinare care a fost comunicată pârâtei apelante.
De asemenea, se constată că la data de 17 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta apelantă S. N. de T. F. de C. SA București - S. de T. F. de C. C. a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei apelante depune la dosar delegație de reprezentare.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din noul C.pr.civ. Curtea acordă cuvântul cu privire la estimarea duratei necesară pentru cercetarea procesului.
Reprezentantul pârâtei apelante estimează durata acestui proces la acest termen de judecată și arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
Curtea, în temeiul art. 238 C.pr.civ., estimează că acest proces se va judeca la acest termen de judecată, întrucât că nu s-au formulat cereri în probațiune.
Nefiind cereri în probațiune de formulat, Curtea în temeiul art. 244 C.pr.civ. declară încheiată faza de cercetare a procesului și deschide dezbaterile în fond a procesului, conform art. 392 C.pr.civ.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, pe considerentul unei greșeli de interpretare a prevederilor Codului muncii de către instanța de fond, astfel încât în mod artificial aceasta a hibridat că prevederile legale imperative pe care legiuitorul le-a prevăzut în codul muncii privitor la suspendarea contractului individual de muncă pentru situațiile în care salariatul a săvârșit fapte penale, acestea sunt prevăzute de art. 52 lit. b din Codul muncii.
Arată că în prezenta speță sunt două posibilități prin care angajatorul poate să suspende contractul individual de muncă al salariatului: în momentul în
care acesta a săvârșit o faptă penală și respectiv când angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului pentru aceste fapte penale. Mai arată că în prima condiție angajatorul trebuia să aibă anterior, înregistrată o plângere penală la organul de cercetare penală sau la organul de urmărire penală, în această situație fiind pârâta apelantă; iar cea de a doua situație prevăzută de legiuitor este când a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcția deținută. Arată că instanța de fond a greșit prin mixarea celor două situații care sunt distincte și a tras concluzia că plângerea penală trebuia formulată doar pentru fapte care ar fi incompatibile cu funcția pe care o deține, ceea ce este total eronat datorită faptului că legiuitorul din start a prevăzut cele două posibilități, având în vedere că sunt realizate în cele două faze procedurale ale dosarului penal,
distincte.
Consideră că nu pot fi mixate cele două variante și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și menținerea, ca legală și temeinică, a soluției angajatorului de suspendare a contractului individual de muncă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1966 din_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._ a fost admisă contestația formulată de contestatorul M. DS în contradictoriu cu intimata S. N. DE T.
F. DE C. "C. C. "-SA București, prin S. DE T. F. DE C.
, și, în consecință a fost anulată decizia nr. S4/8 din_ de suspendare a raporturilor de muncă emisă de intimată; repus contestatorul în situația anterioară emiterii deciziei și obligă intimata să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între contestatorul M.
S., în calitate de angajat si intimata S. N. de T. F. de C. "C. C. "-SA, prin S. de T. F. de C. C., în calitate de angajator, s-a încheiat la data de_ contractul individual de muncă, contestatorul ocupând până în anul 1995 postul de manevrant vagoane, iar ulterior cel de conductor tren. Ultimul act adițional pentru această funcție este cel din_ (f.23), fiind stabilit un salariu de încadrare de 1.109 lei (f.39), având atribuțiile stabilite prin fișa postului (f.7-10).
În dosar nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov vizând infracțiuni de corupție săvârșite de mai mulți angajați ai intimatei, s-a început urmărirea penală față contestatorul M. DS pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție, fiind reținut pentru 24 ore și supus apoi măsurii obligatorii de a nu părăsi țara până la data de_ . Intimata S. N. de
T. F. de C. "C. C. "-SA, prin S. de T. F. de C. C. la data de_ a procedat la reîncadrarea contestatorului M. DS ca muncitor necalificat lucrări obișnuite, fiind stabilit un salariu de bază de 749 lei, prin actul adițional nr. A1/229/_ . Ulterior a mai fost încheiat un nou act adițional A1/1214/_, contestatorul fiind încadrat în funcția de manevrant vagoane cu un salariu de bază de 1.109 lei.
Aceste modificare a raporturilor de muncă a fost acceptată de angajat, care a luat cunoștință si de noile sarcinile de serviciu enumerate în fișa postului (f.11- 20).
La data de_ intimata S. N. de T. F. de C. "C. C. "-SA, prin S. de T. F. de C. C. a formulat plângere penală împotriva angajaților săi cercetați penal și s-a constituit, generic, parte civilă, inclusiv împotriva contestatorului, pentru aceleași fapte pretins săvârșite de contestator în calitate de conductor de tren (f.61-73). La data de_ intimata a emis decizia nr. S4/8/_ (f.5), prin care a dispus suspendare a contractului individual de muncă al contestatorului în baza dispozițiilor. Se menționează în cuprinsul actului contestat că la emitere s-au avut în vedere adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, prin care angajatorul este înștiințat că are obligația depunerii plângerii penale în cauză ca parte vătămată și civilă față de angajații cercetați pentru fapte de corupție, plângerea penală nr. 166 formulată împotriva angajatului M. DS pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni. Totodată se arată că măsura suspendării urmează să își producă efectele până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, urmând ca în cazul în care se constată nevinovăția contestatorului acesta să își reia activitatea anterioară și să i se plătească, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. Această decizie de suspendare a fost contestată în prezentul cadru procesual.
Contestatorul a invocat motivele vizând nelegalitatea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă constând în nerespectarea condițiilor de formă - lipsa temeiului suspendării, a termenului în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație -, dar tribunalul apreciază că aceste susțineri nu sunt fondate. Decizia a cărei reformare se pretinde cuprinde detalii referitoare la angajat și angajator, motivele de fapt și de drept ale măsurii ce se dispune, durata acesteia. În lipsa unei norme exprese care să reglementeze cu caracter obligatoriu ca între elementele pe care trebuie să le cuprindă dispoziția de suspendare a raporturilor de muncă să se regăsească și termenul în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație, neinserarea lor nu poate afecta valabilitatea actului. Contestarea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă se poate face în termenii și condițiile art. 268 din același cod, respectiv în termen de 30 zile calendaristice, care începe să curgă de la momentul în care actul a fost predat personal salariatului ori comunicat prin scrisoare recomandată la domiciliul sau reședința comunicate de acesta, respectate în cauza pendinte. De altfel, contestatorul nu a fost vătămat în nici un fel prin lipsa acestei mențiuni, contestația fiind formulată în termen legal.
Conform art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii poate fi suspendat din inițiativa angajatorului contractul individual de muncă în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. La alin 2 se prevede că, în cazul în care se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută anterior și i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, potrivit art. 49 alin 3 pe durata suspendării din cauza unei fapte imputabile, salariatul neavând nici unul dintre drepturile care rezultă din calitatea de salariat. Rezultă astfel că acest articol vizează două situații în care măsura suspendării poate fi luată: când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului învinuit de săvârșirea unei fapte
incompatibile cu funcția deținută, ori când angajatul a fost trimis în judecată pentru o asemenea faptă. În prima ipoteză, incidentă în cauza pendinte, legiuitorul condiționează luarea măsurii de îndeplinirea cumulativă a două condiții: formularea plângerii penale împotriva angajatului și caracterizarea faptei imputate prin atributul incompatibilității cu exercițiul funcției deținute.
Tribunalul observă că în circumstanțele concrete ale speței de față, suspendarea din funcție a angajatului M. DS este o măsură nejustificată. La momentul formulării plângerii penale de către angajator angajatul desfășura, urmare a modificării raporturilor de muncă sub aspectul funcției și a sarcinilor de serviciu, o altă activitate decât cea pentru care este
cercetat penal și pentru care s-a dresat plângerea penală (manevrant vagoane), faptele de corupție imputate angajatului fiind în conexiune cu funcția și sarcinile de serviciu anterioare pe care nu le mai deține/exercită (conductor tren), rezultă astfel că cerința legiuitorului de a subzista atributul incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute nu este întrunită. Dovezile cauzei probează că nu există nicio conexiune între activitatea de inspector de specialitate și cea de manevrant de vagoane, astfel încât plângerea penală îndreptată împotriva angajatului pentru comiterea unor fapte de corupție în legătură cu funcția de inspector de specialitate nu poate atrage prin ea însăși consecința suspendării raporturilor de muncă din funcția de manevrant de vagoane, nefiind dată incompatibilitatea faptei pentru care angajatorul s-a plâns cu funcția deținută de angajat în prezent, distincția sarcinilor de serviciu aferente celor două posturi fiind mai mult decât evidentă.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul a admis contestația formulată, a desființat decizia de suspendare, iar contestatorul repus în situația anterioară emiterii deciziei și intimata obligată să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
În temeiul art. 453 din noul Cod de procedură civilă intimata a fost obligată să plătească 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta SSA București - S. de T. F. de C. C.
a declarat apel prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea apelului, s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art.52 lit. b Codul muncii, atașând cerința săvârșirii unei fapte incompatibile cu funcția deținută primei ipoteze a normei legale referitoare la
"cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului";. Apelanta consideră în esență că formularea de către angajator a unei plângeri penale împotriva salariatului justifică suspendarea contractului individual de muncă, indiferent de fapta penală sesizată.
Instanța de judecată are doar posibilitatea să verifice dacă plângerea penală a fost formulată și înregistrată la organele de urmărire penală, acestea fiind unicele condiții de emitere a deciziei de suspendare.
Este lipsit de relevanță, prin urmare, că plângerea penală a fost făcută când reclamantul desfășura o altă activitate deoarece singura condiție este ca formularea plângerii să fie anterioară deciziei de suspendare a contractului individual de muncă.
Reclamantul M. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat
și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, susținând, în esență, că art.52 alin.1 lit. b din Codul muncii condiționează cerința faptei incompatibile cu funcția deținută de ambele variante de sesizare a
organelor de urmărire penală, precum și că nu există nicio legătură între funcția de conducător tren și cea manevrant vagoane din care a fost suspendat.
Pârâta a depus răspuns la întâmpinare
prin care a sintetizat criticile formulate în apel.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge apelul pentru următoarele considerente:
Interpretarea gramaticală și logică a art.52 alin.1 lit. b Codul muncii confirmă concluzia primei instanțe că în ambele ipoteze juridice enunțate de norma legală menționată este incidentă condiția săvârșirii unei fapte penale incompatibile cu funcția deținută.
Astfel, din punct de vedere gramatical, topica textului în lege în discuție confirmă că această cerință a săvârșirii unei fapte penale incompatibilă cu funcția deținută se referă la ambele ipoteze legale, fiind poziționată după expunerea celor două ipoteze.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să atașeze cerința menționată doar de
ipoteza trimiterii salariatului în judecată ar fi stabilit o altă ordine a cuvintelor în propoziție, cum ar fi: "în cazul în care salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută sau angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului";.
Cum însă legiuitorul a poziționat cerința menționată după prezentarea celor două ipoteze legale, care sunt despărțite prin conjuncția "sau"; tocmai pentru a evidenția diferența dintre ele, este evident că ambele ipoteze se întregesc cu cerința amintită.
Din punct de vedere al logicii juridice, apărarea pârâtei tinde să nesocotească drepturile esențiale ale salariatului, deoarece acreditează posibilitatea suspendării discreționare și arbitrare a salariatului în urma formulării de către angajator a unei plângeri penale împotriva sa pentru fapte care nu au nicio legătură cu raporturile de muncă.
În realitate, suspendarea contractului individual de muncă se realizează doar în cazurile prevăzute expres și limitativ de Codul muncii, ca expresie a protecției de care trebuie să beneficieze salariatul în raporturile cu angajatorul.
Așadar, nu este posibilă suspendarea contractului de muncă în urma săvârșirii de către salariat a unei fapte penale străine de raporturile de muncă, deoarece nu se poate considera că intervine în atare situație o pierdere a încrederii angajatorului în salariat, de natură a afecta iremediabil executarea în continuare a contractului de muncă.
Încrederea angajatorului în salariat, reflectată de caracterul intuitu personae al contractului individual de muncă, se limitează la desfășurarea raporturilor de muncă, nicidecum la conduita salariatului din timpul său liber.
Prin urmare, Curtea de Apel reține că pentru a dispune suspendarea reclamantului în baza art.52 lit. b din Codul muncii, pârâta trebuia să formuleze o plângere penală pentru o faptă incompatibilă cu funcția deținută. Cum însă, în speță, părțile au convenit modificarea felului muncii prin ocuparea de către reclamant a funcției de manevrant de vagoane, cu atribuții total diferite de cea de conductor de tren, în exercitarea căreia este acuzat că a comis fapte penale, nu există nicio legătură între fapta penală pentru care este cercetat și
funcția deținută în prezent.
Scopul normei edictate de art.52 lit. b Codul muncii este ca, prin suspendarea contractului de muncă al salariatului, acesta să fie împiedicat să comită în exercițiul funcției sale noi fapte penale care aduc prejudicii materiale și morale angajatorului.
Operând însă modificarea felului muncii, este evident că reclamantul nu mai poate manifesta conduita în legătură cu care este anchetat de organele de urmărire penală.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.480 alin.1 N.C.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă care, ca parte care a pierdut procesul, conform art.453 alin.1 N.C.pr.civ. va fi obligată să plătească reclamantului suma de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat (fila 11).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat | de pârâtul S. | N. | DE T. | ||
F. | DE C. SA BUCUREȘTI- S. | DE T. | F. | DE C. | C. |
împotriva sentinței civile nr. 1966 din_ a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plătească intimatului M. DS suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
L. D. | S. | D. | C. | M. |
Red.S.D./S.M.D.
4 ex./_
