Sentința civilă nr. 353/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚ A CIV IL Ă Nr. 353/F/2013 Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: B.

R.

I., judecător

GREFIER: G.

N.

Cu participarea asistenților judiciari:

Z. L. P. S.

Pe rol fiind judecarea contestației formulată de contestatorul M. P. - M. împotriva intimatei A. de P. Pentru D. R. și P. B. , având ca obiect anularea deciziei de suspendare a contractului de muncă.

Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată pentru data de 23 ianuarie 2013.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus reclamantul M.

P.

- M.

a

chemat în judecată pe pârâta A. de P. Pentru D. R.

și P.

B.

,

solicitând instanței a prin sentința ce o va pronunța, în principal, să constate nulitatea absolută a deciziei nr.699/_, de suspendare a contractului de muncă al reclamantului, emisă de pârâtă și obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale de care nu a beneficiat ca urmare a suspendării nelegale a contractului individual de muncă, începând cu data suspendării contractului individual de muncă; în subsidiar, să dispună anularea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, nr.699/_, și obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale de care nu a beneficiat ca urmare a suspendării nelegale a contractului individual de muncă, începând cu data suspendării contractului individual de muncă; să oblige pârâta la plata de daune morale într-un cuantum pe care o să-l precizeze ulterior, ca urmării a suspendării abuzive a contractului individual de muncă; obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare se arată că reclamantul este angajatul pârâtei conform contractului individuala de muncă nr.1685/_, având funcția de consilier gr.IA și și-a desfășurat activitatea la Oficiul Județean de plăți pentru dezvoltarea R. și P. Bistrița-Năsăud iar prin decizia nr. 699/_ contractul său de muncă a fost suspendat în baza art. 52 alin,1 litera "b"; din Codul muncii.

Se susține că suspendarea contractului de muncă este nelegală întrucât la data emiterii deciziei de suspendare nu exista înregistrat nicio plângere penală de către pârâtă împotriva reclamantului, din actele primite de reclamant odată cu decizia de suspendare putându-se observa că pârâta a avut în vedere două plângeri penale una adresată Poliției Rurale Bistrița și una adresată Judecătoriei Bistrița, fără număr de înregistrare astfel că nu se poate reține că acestea au fost depuse anterior emiterii deciziei de suspendare.

În ce privește motivele invocate în plângerile penale, reclamantul arată că pârâta se plânge de faptul că reclamantul nu ar fi declarat corespunzător adevărului în declarația

de interese depusă anterior angajării, declarație care nu a avut scopul producerii de consecințe juridice, întrucât nu este interzis cumulul de funcții, el având calitatea de administrator al unei societăți comerciale.

Se mai arată că decizia de suspendare a fost emisă în timpul concediului de odihnă, la data de_ el fiind în concediu de odihnă aprobat anterior acestei date și fiindu-i comunicată decizia de suspendare în timpul concediului dec odihnă i s-a încălcat dreptul său la concediul de odihnă, drept prevăzut de art.144, concediul de odihnă neputând fii supus vreunei cesiuni renunțări sau limitări și, în cauză, nu sunt îndeplinite nici condițiile pentru rechemarea a lucru a salariatului aflat în concediu de odihnă,

Ulterior, la termenul de judecată din data de 12 septembrie 2012, reclamantul a formulat o precizare a contestației(f.61-62) precizare prin care sunt menținute cererile, așa cum au fost indicate în acțiunea inițială dar s-a mai adăugat în motivare un motiv care determină nulitatea deciziei de suspendare, respectiv se susține că, în speță, fiind dispusă suspendarea în temeiul art.52 alin.1 litera "b"; din codul muncii, în speță, pârâta, nu a efectuat cercetarea prealabilă obligatorie prevăzută de art. 251 din Legea nr.53/2003 republicată, iar art.251 alin. 1 din Codul muncii prevede că nicio măsură nu poate fi dispusă, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin.1 litera "a"; nu poate fi dispusă, înainte de efectuarea unei cercetării disciplinare prealabile.

Prin notele de ședință(f.90) reclamantul arată că fapta penală pentru care se plânge angajatorul nu este incompatibilă cu funcția deținută. Incompatibilitatea este determinată de strânsa legătură între natura faptelor și munca prestată. Se arată că reclamantul nu este funcționar public, ci personal contractual fiindu-i incident Codul muncii.

În ce privește daunele morale, își precizează cuantumul acestora la suma de 10.0000 lei.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare(f.26-28) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând, în apărare, că decizia de suspendare este legală și temeinică.

Astfel se arată că la data emiterii decizie de suspendare împotriva reclamantului pârâta avea formulate plângeri penale, pentru faptele penale incompatibile cu funcția deținută, respectiv reclamantul a săvârșit fapta de fals în declarații, atât la data depunerii documentației pentru participare la concurs în vederea ocupării funcției cât și ulterior, în timpul angajării, la data de_ când în declarațiile de interese aceste a făcut declarații care nu corespund realității, nedeclarând faptul că are calitatea de administrator la SC "Amigos Rent"; SRL, firmă înființată în anul 1998, activitatea firmei fiind suspendată pe o perioadă de trei ani, în perioada 15 mai 2009-15 mai 2012, astfel că reclamantul avea calitate a atât la data organizării concursului la care a participat reclamantul și în urma căruia a fost angajat pe postul de consilier gr.IA,_, precum și la data angajării,_, cât și la data de_, când depus declarații de interese, în care nu a menționat calitatea de administrator, calitate care îl fac incompatibil cu postul ocupat și dacă declarația dată corespunde adevărului pârâta nu l-ar fi angajat decât după retragerea calității de administrator.

Totodată pentru evitarea conflictului de interese s-a prevăzut ca salariații să depună declarații de interese pape toată perioada derulării contractului individual de muncă, astfel că în declarația de interese dată de reclamant, la solicitarea superiorului ierarhic, în anul 2012 acesta nu a declarat că are calitatea de administrator, or, declarația a fost dată sub sancțiune a prevăzută de art.292 C. penal.

Susținerile reclamantului nu sunt adevărate nici sub aspectul că plângerea penală nu ar fi fost depusă anterior suspendării contractului individual de muncă deoarece plângerea la Judecătoria Bistrița a fost primită efectiv de această instanță la data de _

, fiind expediată de pârâtă prin poștă la data de_ iar cea adresată Secției de Poliție

R. Bistrița, a fost primită la organul de cercetare penală la data de_ ..

Plângerile penale nu au fost soluționate definitiv până la data depunerii întâmpinării.

Se arată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 52 alin. 1 litera b pentru a se dispune suspendarea contractului individual de muncă, nefiind date motive de nulitate a deciziei de suspendare.

Reclamantul a depus în probațiune copia deciziei de suspendare a contractului individual de muncă pe care o contestă, copia rezoluției dată de parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița cu privire la plângerea formulată de pârâtă împotriva reclamantului, în dosarul nr. 2284/P/2012.

Pârâta a depus la dosar copii ale contractului individual de muncă al reclamantului fișa postului, cerințele impuse pentru participare ala concurs, regulamentul intern al pârâtei în formele în vigoare în perioada cuprinsă între data participării reclamantului la concurs și până în prezent, copia plângerilor penale formulate față de reclamant.

Atât reclamantul cât și pârâta au depus la dosar și concluzii scrise.

Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:

Reclamantul este salariatul pârâtei începând cu data de 0_, în funcția de consilier gr.I A, desfășurându-și activitatea la Serviciul de verificare cereri de finanțare din cadrul Oficiului Județean de P. pentru D. R. și P. Bistrița, potrivit contractului individual de muncă nr.1685/0_ (f.16).

Prin decizia nr.699/_ (f.7), în temeiul art.52 alin.1 litera "b"; din Codul muncii pârâta a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de_, arătându-se că împotriva reclamantului angajatorul a formulat două plângeri penale înregistrate la angajator sub nr.19.802/_ și sub nr._ .

Potrivit art,.52 alin.1 litera "b"; din Codul muncii contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești iar conform alin.2 al aceluiași articol în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, mențiune care a fost făcută și în decizia de suspendare la articolul 2 al dispozitivului acesteia.

Așa fiind tribunalul reține că prin decizia de suspendare a contractului individual de muncă contestată de reclamant, pârâta a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului ca urmare a formulării de către pârâta-angajator a plângerii penale împotriva salariatului pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, suspendare care durează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești .

În aceste condiții criticile reclamantului prin care invocă nulitatea deciziei de suspendare pentru neefectuarea cercetării disciplinare prealabile prevăzută în mod obligatoriu sub sancțiunea nulității de art.252 din Codul muncii nu sunt întemeiate întrucât cercetarea disciplinară prealabilă, reglementată de art. 251, este prevăzută doar pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare(cu excepția avertismentului). Or, în speță, suspendarea contractului individual de muncă nu a fost aplicată ca o sancțiune disciplinară, sancțiune care, de altfel, nu este prevăzută de art. 248 din Codul

muncii.

Nu este vorba, în cauză, nici de suspendarea contractului individual de muncă prevăzută de art.52 alin.1 litera "a";, suspendare care poate fi dispusă de angajator pe durata efectuării cercetării disciplinare prealabile.

Prin urmare, tribunalul va analiza dacă, în speță, la data emiterii decizie de suspendate atacate, erau îndeplinite cerințele prevăzute de art. 52 alin. 1 litera "b"; din Codul muncii, pentru ca angajatorul să poată dispune suspendarea contractului individual de muncă.

Se notează că această suspendare a contractului individual de muncă, este o suspendare din inițiativa angajatorului și deși nu este obligatorie, fiind una facultativă respectiv angajatorul o poate dispune sau nu, dacă angajatorul uzează de acest drept al său, oportunitatea suspendării nu poate fi cenzurată de tribunal cât timp dispoziția legală

îndreptățește angajatorul să dispună suspendarea, urmând ca, eventuale netemeinice a plângerii formulate să aibă consecințele prevăzute de alin.2 din art. 52 Codul muncii, respectiv dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.

În consecință decizia de suspendate din prezenta cauză poate fi analizată de tribunalul dosar sub aspectul îndeplinirii condițiile prevăzute de art.52 alin.1 litera "b"; din Codul muncii pentru a putea fi luată, respectiv: 1. la data suspendării să fi existat formulată de angajator împotriva salariatului o plângere penală; 2.plângerea penală să fi fost formulată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută.

În ce privește prim a condiție, tribunalul constată că, la data suspendării contractului individual de muncă,_, față de reclamant era formulată o plângere penală, așa că această condiție este îndeplinită.

Astfel, conform fișei postului (f.20) postul ocupat de reclamant este definit ca fiind post sensibil, având atribuții de a primi și verifica cererile de finanțare, întocmirea și verificarea cererilor de eligibilitate precum și alte atribuții specifice gestionării fondurilor europene, fiind menționat expres că are obligația să aplice și ă respecte procedurile specifice de lucru și a prevederilor regulamentului de Organizare și Funcționare, al Regulamentului de ordine internă și a Codului de Conduită.

Atât, prealabil participării la concursul organizat, cât și la data încheierii contractului individual de muncă, precum și, ulterior, în timpul derulării acestuia, potrivit Regulamentului Intern, art.25 și art.121, conform formei în vigoare până la data de_ (

f.207 și f.227 și f.243) și conform art.25 și 122, conform formei regulamentului în vigoare începând cu data de 13.03.201(f..243, f.252 și f.278), reclamantul avea obligația să depună declarație de interese în scopul verificării existenței conflictului de interese și a stării de incompatibilitate cu funcția ocupată.

Este real că reclamantul nu este funcționar public ci salariat contractual dar este angajatul unei instituții publice și în această calitate îi sunt incidente dispozițiile Legii nr.477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice, și fiind implicat și în gestionarea fondurilor europene, trebuie să respecte și Codul de conduită privind evitarea situațiilor de incompatibilitate și conflict de interese de către personalul implicat în gestionarea programelor finanțare din fonduri europene nerambursabile, a cărui respectarea reclamantul și-a asumat-o prin semnarea fișei postului.

Prin urmare chiar dacă reclamantul nu este funcționar public, avea obligația să depună declarații de interese, scopul depunerii acestor declarații în vederea verificării stării de incompatibilitate și de conflict de interese, astfel că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului în sensul că nu avea obligația să depună declarație de interese.

Reclamantul a depus astfel de declarații în care nu a menționat vreo situație care ar fi creat suspiciune a că s-ar afla în conflict de interese sau în stare de incompatibilitate cu funcție pe care o ocupă.

Pârâta, în calitate de angajator al reclamantul a formulat plângere penală față de acesta prin care a solicitat efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere penală a reclamantului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații și uz de fals prevăzute de art.292 și art.291 din Codul penal, arătând că aceste fapte au fost săvârșite de reclamant prin depunerea declarațiilor de interese din data de_ (declarație dată în vederea participării la concursul organizat pentru ocuparea funcției), 0_ , după încheierea contractului de muncă, precum și declarația din data de_, declarații care nu ar corespunde realității întrucât reclamantul nu a menționat că are calitatea de administrator la SC " Amigos Rent"; SRl, calitate care îl face incompatibil pe reclamant cu funcția ocupată astfel că dacă ar fi fost cunoscută de pârâtă această calitate nu s-ar fin încheiat contractul individual de muncă decât după retragerea calității de administrator.

Plângerea penală, cu același conținut, a fost expediată prin poștă, cu scrisoare recomandată, atât către Judecătoria Bistrița cât și către Secția de Poliție R. Bistrița.

Astfel plângerea adresată Judecătoriei Bistrița a fost înregistrată la pârâtă la data de_ (f.36-39), a fost expediată de pârâtă, prin poștă la data de_ (f.42) și a fost primită la Judecătoria Bistrița la data de_ (f.43). Plângerea adresată către Secția de Poliție R. Bistrița, a fost înregistrată la pârâtă la data de_ (f.32), expediată organului de cercetare penală în aceeași zi(f.40 ) și a fost primită de Inspectoratul de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud, la data de_ (f.41).

Urmare a adresei efectuate de tribunal, Judecătoria Bistrița a comunicat faptul că plângerea primită la serviciul registratură în data de 23 iulie 2012 a fost înaintată pe cale administrativă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița și că în urma discuțiilor telefonice purtate cu reprezentanții parchetului informează că plângerea a fost soluționată la data de_, soluția fiind neînceperea urmăririi penale(f.162).

Parchetul de pe lângă Judecători Bistrița a comunicat tribunalul ul că plângerea primită prin intermediul Judecătoriei Bistrița privind pe făptuitorul M. P. M., a fost înregistrată sub nr.2284/P/2012 și a fost soluționată și dosarul ar fi fost înaintat Tribunalul Bistrița Năsăud la data de_ în vederea soluționării plângerii formulate împotriva rezoluție dată ed parchet(f.175), tribunalul reține că este probabil o eroare materială în a răspunsul parchetului, sub aspectul faptului că s-a menționat că dosarul a fost înaintat Tribunalului Bistrița Năsăud, întrucât o astfel de plângere nu figurează înregistrată la tribunal și, probabil, ca dosarul și plângerea împotriva soluției date, să fi fost înaintate Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, care este competent să soluționeze plângerea împotriva soluției dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița.

Cum reprezentata reclamantului a depus la dosar(f.95-96) rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița în dosarul nr.2284/P/2012, din data de_, de neîncepere a urmăririi penale (f.95) precum și referatul Poliției municipiului Bistrița, Biroul de investigații Criminale care a efectuat cercetarea sub aspectul faptelor sesizate, propunând neînceperea urmăriri penale (f.96) tribunalul reține că plângerea penală, înregistrată la pârâtă sub nr.19.802/_ (f.12), expediată prin poștă cu scrisoare recomandată către Judecătoria Bistrița la data de_ , este plângerea obiect al dosarului nr.2284/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, soluționată prin rezoluția de neînceperii a urmăririi penale din data de_, soluție care, în prezent, nu este definitivă fiind contestată cu plângere .

Pentru a stabili data la care a fost formulată plângerea penală instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 187 din Codul de procedură penală referitoare la actele considerate a fi făcute în termen, potrivit cărora termenul se calculează de la tada depunerii actului la oficiul poștal, astfel că plângerea formulată de pârâtă împotriva v reclamatului fiind depusă la oficiul poștal cu scrisoare recomandată la data de 21 iulie aceasta este data la care se c0onsideră a fi formulată plângerea penală de către angajator.

În consecință la data de_ exista formulată plângere penală de către angajator împotriva reclamantului și apar e neîntemeiată susținerea acestuia în sensul cp plângerea nu era formulată la data suspendării contractului individual de muncă.

Cum și plângerea adresată Secției Poliției Rurale Bistrița, are același conținut cu cea soluționată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, a fosrt depusă la Oficiul Poștal la data de_, conform celor anterior arătate, se reține că și aceasta a’ era formulată la data suspendării contractului individual de muncă.

Pe de altă parte nu se impune ca angajatorul să fi formulat mai multe plângeri penale, fiind suficient să fi formulat o singură plângere penală împotriva angajatului.

Referitor la cea de-a doua condiție impusă de art.52 alin.1 litera "b"; Codul muncii tribunalul reține că și această cerință este îndeplinită, respectiv faptele pentru care angajatorul a formulat plângere penală împotriva reclamantului sunt fapte incompatibile cu funcția deținută.

Din fișa postului și din Regulamentul intern și Codul de conduită rezultă obligația angajatului de a depune declarații de interese corespunzătoare adevărului or, pârâta a

formulat plângere penală tocmai în legătură cu declarațiile de interese depuse de reclamant pe care le apreciază false.

Or, în măsura în care declarațiile de interese date de reclamant nu sunt corespunzătoare realității, reclamantul este incompatibil pentru a ocupa funcția pe care o deține în cadrul pârâtei.

Este adevărat că una din declarațiile invocate de pârâtă a fost dată anterior încheierii contractului de muncă, dar cum sunt litigii de muncă cele legate de încheierea contractului individual de muncă se circumscriu acestei expresii și actele anterioare încheierii contractului individual de muncă în vederea încheierii acestuia.

Dar și dacă tribunalul nu are în vedere plângerea penală referitoare la falsitatea declarației de interese dată de reclamant cu ocazia înscrierii la concursul organizat pentru ocuparea postului, pe care ulterior la câștigat, se reține că pârâta a formulat plângere penală față de falsitatea declarațiilor reclamantului din declarațiile de interese date la data de 9 ianuarie 2009 și la data de 10 mai 2012, care au legătură cu funcția ocupată de reclamant în calitate de salariat al pârâtei.

Așadar, în speță sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.52 alin.1 litera "b"; pentru ca angajatorul să poată dispune suspendarea contractului individual de muncă și decizia contestată este și sub acest aspect legală și temeinică.

Sub aspectul legalității emiterii deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, așa cum anterior s-a arătat, nu are nicio relevanță soluția care se va pronunța cu privire la plângerea penală formulată de angajator, deoarece în situația în care se va constata nevinovăția reclamantului devin incidente dispozițiile art.52 alin.2 din Codul muncii.

Nici faptul că suspendarea contractului individual de muncă a fost dispusă în timpul în care reclamantul era în concediu de odihnă nu constituie motiv de nulitate a deciziei întrucât în perioada efectuării concediului de odihnă contractul de muncă nu este suspendat pentru a se proroga toate termenele în legătură cu încheierea, modificarea sau executarea contractului individual de muncă, potrivit art.49 alin.6 din Codul muncii iar odată cu suspendarea contractului individual de muncă doar s-a suspendat efectuarea concediului de odihnă astfel că reclamantului nu i s-au adus limitări concediul de odihnă așa cum susține acesta.

Față de aceste considerente de fapt și de drept contestația reclamantul va fi respinsă ca neîntemeiată.

Pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul M. P. - M.

,

domiciliat în localitatea Ș. O., nr.211, județul Bistrița-Năsăud împotriva pârâtei A. De P. Pentru D. R. Și P. B.

, CIF 13533790, cu sediul în B., strada Ș. V., nr.43, sector 1, cod poștal 0. .

Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2013. PREȘEDINTE, GREFIER,

B. Regina-I. Giga N.

Cu votul consultativ al asistenților judiciari,

P. S. Z. L.

Redactat BRI/Tehnoredactat BRI/_

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 353/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă