Decizia civilă nr. 217/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 217/R/2013
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
-C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. "U. "; S.R.L. împotriva sentinței civile nr.1632 din 24 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat P.
, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea și în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ pe rolul T. ui Maramureș reclamantul P. T. a chemat în judecată pe pârâta S.C. "U. ";
S.R.L. pentru a se constata că în perioada_ -_ a avut raporturi de muncă cu pârâta, a se stabili pentru această perioadă un salariu tarifar brut de 750 lei sau să se țină seama de prevederile contractului încheiat între pârâtă și Spitalul Județean, cu obligarea pârâtei să achite contribuțiile CAS, CASS, șomaj pentru această perioadă.
De asemenea, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata orelor de noapte lucrate, a zilelor de concediu care i se cuvin pentru această perioadă, a orelor suplimentare lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, iar în caz contrar, să fie obligată pârâta la plata unor daune de câte 50 lei/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată reprezentând 500 lei onorariu avocat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a lucrat la societatea pârâtă din data de_, însă pârâta i-a încheiat contract individual de muncă începând cu_ .
Reclamantul a mai arătat că, pentru perioada_ -_, în care a lucrat fără contract individual de muncă, i s-au achitat drepturile salariale, mai puțin drepturile pentru munca prestată pe timp de noapte, zilele de concediu și orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică.
S-a mai arătat că, în contractul individual de muncă nu este trecut salariul de bază lunar brut, însă acesta a fost negociat la o sumă care nu putea fi mai mică decât salariul brut pe care l-a avut la vechiul loc de muncă (Spitalul Județean).
Pârâta S.C. "U. "; S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a recunoscut că din eroare contractul individual de muncă a fost încheiat cu data de_, și nu cu luna mai 2011 și a precizat că salariul stabilit cu reclamantul este de 770 lei brut.
Pârâta a fost de acord cu plata zilelor de concediu neefectuate și cu virarea tuturor contribuțiilor aferente pe perioada lucrată de reclamant (CAS, CASS, șomaj, impozit).
Angajatorul a solicitat exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată și respingerea cererii reclamantului pentru plata orelor suplimentare ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1632 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. T. împotriva pârâtei S.C. "U. "; S.R.L. și în consecință, a fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință care să ateste că perioada:_ -_ a fost lucrată la societatea pârâtă, pârâta fiind obligată să plătească pentru această perioadă lucrată de reclamant contribuțiile aferente (CAS, CASS, șomaj, impozit), salariul stabilit fiind de 770 lei brut lunar.
Prin aceeași hotărâre, pârâta a fost obligat să plătească reclamantului 14 zile concediu de odihnă efectuat în luna septembrie 2011, a fost respinsă cererea reclamantului având ca obiect plata orelor suplimentare și a orelor de noapte. Pârâta să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Pârâta S.C. "U. "; S.R.L. a încheiat reclamantului contractul individual de muncă începând cu_, însă părțile de comun acord au recunoscut că au existat raporturi juridice de muncă în perioada_ -_, perioadă în care reclamantul și-a primit salariul, care a fost de 770 lei brut/lună.
În consecință, în temeiul H.G. nr. 500/2011, art. 40 alin.2 lit.f) Codul muncii, pârâta a fost obligată să elibereze o adeverință care să ateste perioada lucrată de reclamant,_ -_, și să plătească contribuțiile (CAS, CASS, impozit, șomaj) pentru această perioadă lucrată.
Pârâta a fost de acord să plătească reclamantului zilele de concediu neefectuate, astfel că prima instanță, potrivit art.149 Codul muncii, a fost obligată să-i plătească reclamantului 14 zile concediul de odihnă neefectuat în luna august 2011, potrivit pontajului pe luna septembrie 2011- fila nr.113 dosar de fond.
S-a mai reținut că reclamantul a lucrat în calitate de agent de pază și ordine la Spitalul Județean - Stația de ambulanță județeană. Datorită specificului activității sunt incidente dispozițiile art. 140 Codul muncii, iar personalul nu intră sub incidența, de principiu, a dispozițiilor art. 139 Codul muncii.
Activitatea reclamantului se desfășura pe schimburi (I, II, III) după cum rezultă din contractul de serviciu nr.6101/_ încheiat între Spitalul Județean de Urgență și pârâta S.C. "U. "; S.R.L..
Prima instanță a reținut că acest aspect se poate observa și din foile de pontaj pe lunile mai, iunie, iulie, august 2011 depuse de angajator. Astfel, pentru
o zi lucrătoare de 12 ore, reclamantul avea o zi liberă potrivit art. 142 Codul muncii.
Așa fiind, s-a reținut că cererea reclamantului de a i se plăti orele lucrate sâmbăta și duminica, precum și orele de noapte este neîntemeiată.
Prin urmare, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului și potrivit art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C. "U. "; S.R.L., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenta consideră că în cauză au fost depășite atribuțiile puterii judecătorești.
În acest sens se arată că, deși prin întâmpinarea formulată, pârâta a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile formulate de către reclamant, sub rezerva unor condiții, prima instanță nu a aplicat în cauză disp. art.275 Cod.proc.civilă, potrivit cărora: "Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată…";.
De asemenea, se mai invocă faptul că instanța de fond a acordat în cauză mai mult decât s-a cerut. Astfel, deși reclamantul a cerut: " să se stabilească corespunzător pentru această perioadă un salariu tarifar brut de 750 lei…";, instanța de fond a acordat reclamantului "770 lei brut lunar";.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.3041și 304 pct.4, 6 și 9 și urm.
Cod.proc.civilă.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul P. T.
a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Analizând recursul formulat de pârâta S.C. "U. "; S.R.L., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță nu a acordat în cauză mai mult decât s-a cerut, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, a se constata că, în perioada 01.05-_, a avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă și că în această perioadă a avut un salariu tarifar brut de 750 lei "…sau să se țină seama de prevederile contractului încheiat între pârâtă și Spitalul Județean.";
Prin urmare, chiar prin acțiune, reclamantul nu a stabilit cu certitudine că solicită obligarea pârâtei la stabilirea unui salariu de 750 lei.
De altfel, recurenta, prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, fila nr.86 dosar de fond, a recunoscut că reclamantul a lucrat pentru această societate, începând cu data de_, precizând că a stabilit acestui angajat un salariu de 770 lei brut, conform înscrierilor în Revisal.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art.17 din Codul muncii republicat, care au transpus directivele comunitare privind obligația de informare a angajaților cu privire la condițiile aplicabile contractului de muncă, angajatorul avea obligația să informeze salariatul, anterior începerii raporturilor de muncă cu privire la toate elementele esențiale prevăzute în art.17 alin.1 din cod, mai ales cu privire la drepturile salariale, ce constituie chiar obiect și cauză a contractului.
Legislația națională, prin art.17 alin.2 din Codul muncii, a prevăzut că această obligație se consideră îndeplinită prin semnarea contractului individual de muncă de către salariat, însă în cauză Curtea constată că, astfel cum a recunoscut chiar angajatorul prin întâmpinare, acesta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.16 din Codul muncii republicat, de a încheia reclamantului
contractul de muncă, în formă scrisă, anterior datei de_, dată la care acesta a început să presteze munca.
Mai mult, se constată că, prin contractul individual de muncă încheiat în formă scrisă de către recurentă doar începând cu data de_, depus la filele nr.89-90 dosar de fond, este menționat un salariu de bază brut lunar de 770 lei.
Mai trebuie avut în vedere faptul că prima instanță nu avea posibilitatea să stabilească că reclamantul, în perioada 01.05-_, a avut de fapt un salariu lunar brut de 750 lei brut și datorită faptului că, potrivit art.170 din Codul muncii republicat, salariatul nu poate să renunțe la plata integrală a drepturilor salariale ce i se cuvin potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Curtea mai constată că nu poate fi reținut motivul de recurs invocat de către recurentă în sensul că prima instanță ar fi depășit în cauză atribuțiile puterii judecătorești, având în vedere faptul că, în soluționarea prezentului conflict de drepturi, aceasta avea dreptul și obligația de a se pronunța și asupra capătului de cerere formulat de către reclamant privind obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecată suportate în cauză, reprezentând onorariu de avocat.
Se mai reține că în mod corect prima instanță nu a exonerat în cauză pârâta-recurentă de plata cheltuielilor de judecată, în temeiul disp.art.275 Cod.proc.civilă, având în vedere faptul că, deși aceasta a recunoscut la prima zi de înfățișare, înaintea instanței de fond, parte din pretențiile reclamantului, trebuie avut în vedere faptul că, pentru fiecare dintre acestea, angajatorul era de drept în întârziere.
Astfel, prima instanță a constatat că pârâta nu a încheiat salariatului- reclamant contract individual de muncă în formă scrisă începând cu data de _
, angajatorul recunoscând că nu și-a îndeplinit în acest sens obligațiile legale în termenul prevăzut de art.16 din Codul muncii republicat.
Potrivit art.16 alin.1 din Cod, obligația de încheiere a contractului individual de muncă revine angajatorului, forma scrisă fiind obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului și, conform disp.alin.3 al aceluiași articol, angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
De asemenea, prima instanță a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti pentru această perioadă lucrată de reclamant contribuțiile (CAS, CASS, șomaj) și impozitul aferente.
Potrivit disp.art.29618alin.9 din Codul fiscal, obligația declarării, calculării, reținerii și plății contribuțiilor sociale, revine plătitorului de venit, astfel încât acestea trebuiau virate de către angajator la bugetele și fondurile cărora le aparțin, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care acestea erau datorate.
Se mai reține că prima instanță a constatat că pârâta nu plătit reclamantului 14 zile concediu de odihnă efectuat în luna septembrie 2011, ori, conform disp.art.144 alin.1, concediul de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, iar conform art.150 alin.3 din Codul muncii republicat, indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Prin urmare, analizând specificul tuturor acestor obligații, care se impuneau a fi executate în mod util de către angajator într-un anumit termen, prevăzut expres de către legiuitor, faptul că acesta a încălcat în primul rând, în cauză, o obligație de a nu face, respectiv aceea de a nu solicita salariatului prestarea muncii în lipsa unui contract de muncă încheiat în mod valabil în formă scrisă, precum și faptul că debitorul și-a manifestat în mod neîndoielnic față de creditor intenția de a nu executa obligațiile ce-i reveneau, că recurenta nu
și-a executat, în speță, obligații cu executare succesivă în mod repetat, Curtea reține că, în temeiul disp.art.1079 din Codul civil anterior, art.1523 din Noul Cod Civil, aceasta era de drept în întârziere.
Pentru aceste motive, în mod corect prima instanță a obligat pârâta- recurentă și la plata cheltuielilor de judecată către intimat, cu toate că aceasta recunoscuse la prima zi de înfățișare aceste pretenții ale reclamantului.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. "U. "; S.R.L. și se va menține sentința primei instanțe.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, recurenta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatului P. T. suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând parte din onorariul de avocat plătit apărătorului ales, proporțional pretențiilor încuviințate acestuia în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. "U. "; S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1632 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului P. T. suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECATORI,
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
G. ,
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored::C.M./S.M.;
2 ex./_ ;
Jud.fond.: Tribunalul Maramureș: C. M.
