Decizia civilă nr. 2359/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2359/R/2013
Ședința publică din data de 15 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. M. I. împotriva sentinței civile nr. 2313 din 11 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată G.
"NEGHINIȚĂ";, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal se prezintă reclamanta recurentă personal și asistată de av. G. P., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate răspuns la solicitările instanței de la termenul anterior.
De asemenea, se constată că la data de 15 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă, prin reprezentant, a depus la dosar concluzii scrise, având anexate înscrisuri doveditoare.
La solicitarea instanței reprezentanta reclamantei recurente arată că printre înscrisurile anexate concluziilor scrise se află și sentința civilă nr. 9509/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind litigiul dintre reclamanta din prezenta cauză și Școala cu clasele I-VIII Baciu. În probațiune mai depune extras din Legea nr. 63/2011, anexa 2 privind încadrarea și salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii precizate pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, arătând în esență că angajatorul trebuia să o încadreze pe reclamantă pe funcția de profesor având în vedere studiile superioare absolvite conform diplomei obținute, făcând aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. 4 din Legea nr. 1/2011, începând cu_ . Cu cheltuieli de judecată conform chitanței reprezentând dovada achitării onorariului avocațial.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2313 din 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta P. M. -I. în contradictoriu cu pârâta G. N. C. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta este salariat al unității pârâte. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că, reclamanta a fost încadrată la unitatea pârâtă ca institutor de gradul I, începând cu data de_ .
Nu există niciun act care să demonstreze faptul că aceasta ar fi fost încadrată ulterior ca și institutor gradul II.
În consecință, având în vedere că acțiunea sa a fost întemeiată pe faptul ea a fost încadrată ca și institutor gradul II, aceasta a fost neîntemeiată și s-a respins ca atare, în temeiul art. 269 și următoarele din Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. M. I.
solicitând admiterea acțiunii introductive de instanța precizată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că sentința recurată este nemotivată. Având în vedere ca în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, apreciază că modul de abordare al prezentului litigiu de către instanța de fond ca fiind superficial.
Reclamanta a fost încadrata la G. N. începând cu data de_ pe postul de institutor I, fiind salarizată cu salariu aferent studiilor superioare finalizate, fiind absolventa în anul 2008 a Universității "Spiru Haret" București, Facultatea de Sociologie - Psihologie, conform diplomei de licența nr. 11484/_
.
Începând cu luna noiembrie 2011, angajatorul a înțeles să o încadreze pe recurentă ca institutor II.
În luna decembrie 2011, angajatorul a dispus reținerea sumei de 250 lei, sumă ce reprezintă diferența de drepturi salariale pentru lunile septembrie și octombrie 2011 între funcția de institutor I și institutor II. Anexează prezentului recurs copie de pe fluturașii aferenți invocați anterior.
Prin acțiunea introductivă arătă instanței că cererea de chemare în judecată a fost promovată datorită faptului că recurentei nu i-au fost recunoscute studiile superioare urmate în anul 2008 a Universității "Spiru Haret" București, Facultatea de Sociologie - Psihologie, conform diplomei de licența.
Potrivit legislației în domeniu absolvenții de studii superioare pot fi încadrați institutori sau profesori. În principiu amândouă posturile - institutor și profesor - sunt considerate ca fiind posturi cu studii superioare, dar ceea ce diferă este salarizarea (o diferența bruta de circa 400 lei/luna).
Raportat la faptul că recurenta este absolventa a Scolii Postliceale Pedagogice "G. Lazăr" C. -N. conform certificatului de absolvire a scolii postliceale nr. 65/_ și Colegiului Universitar de Institutori din cadrul Universității din Oradea conform diplomei de absolvire sub nr. 4157/_, respectiv licențiata la Universității "Spiru Haret" - Facultatea de Sociologie- Psihologie, apreciază că trebuia încadrată pe postul de profesoară.
Până în data de_ încadrarea se făcea potrivit Ordinul MEC nr. 3235/2010 art. 1 alin. 1, art. 1 alin. 2 și art. 1 alin. 3 lit. d) pentru funcția de profesor, respectiv art. 2 pentru funcția de institutor.
Apreciază că aceasta dispoziție legala trebuie coroborata cu prevederile art. 14 din anexa 1 din Ordinul MECTS nr. 3753/_ privind aprobarea unor masuri tranzitorii în sistemul național de învățământ: "prevederile art. 248 alin. 4 din Legea educației naționale nr. 1/2011 se aplica începând cu data de 1 septembrie 2011, absolvenților liceelor pedagogice, ai școlilor postliceale pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor scoli echivalente, încadrați în învățământul preșcolar și primar".
Aplicând prevederile art. 248 alin. 4 din Legea nr. 1/2011 coroborat cu art.
14 anexa 1 din Ordinul MECTS nr. 3753/2011, angajatorul la data de_ trebuia să verifice următoarele aspecte: dacă reclamanta era încadrată în
învățământul preșcolar și primar, dacă reclamanta este absolventa a unui liceu pedagogic, a unei scoli postliceale pedagogice, a unui colegiu universitar de institutori sau a altor școli echivalente și dacă reclamanta a absolvit ciclul de licența la 1 septembrie 2011.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 922/_ emisă de Inspectoratul Școlar Județean C. (f. 19 dosar fond) s-a decis, începând cu data de_, pretransferul reclamantei P.
M. I. de pe postul de educatoare din cadrul Școlii cu Clasele I-VIII Baciu, nivelul învățământ preșcolar, pe postul de educatoare la pârâta G. N. C.
-N., la același nivel de învățământ.
Ulterior, în temeiul deciziei emise de Inspectoratul Școlar Județean C., pârâta G. N. C. -N. a decis încadrarea reclamantei pe funcția de educatoare/institutor I și salarizarea la nivelul de institutor I, sens în care s-a întocmit decizia nr. 10/_ (f. 20 dosar fond).
La aceeași dată, s-a încheiat și contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 97/_ (f. 21 - 23 dosar fond), din care rezultă faptul că reclamanta a fost încadrată la instituția de învățământ pârâtă începând cu luna septembrie 2011, pe funcția de institutor I, având un salariu de bază lunar brut de 1.054 lei.
Prin prezentul demers judiciar, reclamanta a solicitat încadrarea sa pe postul de profesor începând cu data de_, susținând că la această dată a fost retrogradată în mod unilateral, deși Legea nr. 387/2009 îi dă acest drept în urma absolvirii unei facultăți din cadrul Universității "Spiru Haret"; București, iar drepturile salariale au fost diminuate din luna noiembrie 2011.
Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut de către prima instanță faptul că ulterior angajării la instituția pârâtă, aceasta nu a emis nici un act care să semnifice o modificare a condițiilor de încadrare în muncă.
Într-adevăr, începând cu luna noiembrie 2011 a avut loc o modificare sub aspectul salarizării reclamantei, însă acest fapt a fost generat de plata eronată pentru lunile septembrie și octombrie 2011 a unui salariu de bază în cuantum de
1.195 lei, mai mare față de cel menționat în contractul individual de muncă.
Curtea reține că nu a existat începând cu luna noiembrie 2011 o retrogradare a reclamantei din funcția deținută, ci de la acest moment drepturile salariale au fost calculate corect prin raportare la salariul de bază de 1.054 lei, astfel cum acesta a fost stabilit prin contractul individual de muncă.
Este de menționat faptul că prin sentința civilă nr. 9509/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr._, astfel cum a fost modificată în recurs, fosta unitate școlară în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea anterior reclamanta, respectiv Școala cu Clasele I-VIII Baciu, a fost obligată să o reîncadreze pe aceasta pe funcția de institutor I începând cu data de 1 ianuarie 2011, în cuprinsul hotărârilor reținându-se faptul că aceasta a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2008 în cadrul Facultății de psihologie a Universității Spiru Haret, precum și că în mod nelegal a fost retrogradată din
funcția de institutor I în cea de institutor II.
Ca atare, nu se poate considera că reclamanta a fost încadrată pe un post de profesor în perioada anterioară angajării la instituția pârâtă, ci doar pe un post de institutor I, identic cu cel ocupat începând cu luna septembrie 2011.
În speță, reclamanta a mai susținut faptul că pârâta era obligată să o încadreze ca și profesor începând cu data de_, sens în care a invocat dispozițiile art. 284 alin. 3 - 4 din Legea nr. 1/2011 și Ordinul MECTS nr. 3753/_, însă Curtea constată faptul că, pe de o parte, reclamanta nu a contestat în prezentul cadru procesual nici unul dintre actele mai sus menționate ce au stat la baza încadrării sale în funcția de institutor I la G. N. C. -N.
, iar pe de altă parte, reclamanta nu a formulat ulterior angajării nici o cerere de promovare într-o funcție superioară, motiv pentru care pretențiile sale se dovedesc a fi nefondate.
Curtea reține că întrucât părțile litigante sunt în derularea unui raport juridic de muncă generat de încheierea unui contract individual de muncă, modificarea acestuia este guvernată de dispozițiile Codului muncii.
Ca atare, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de muncă impune ca modificarea contractului individual de muncă, în cazul în care privește felul muncii, să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți, conform art. 41 alin. 1 și 3 lit. c din Codul muncii republicat.
În aceste condiții, promovarea reclamantei din funcția de institutor I și numirea în funcția de profesor fără acordul angajatorului, ar reprezenta un caz tipic de modificare unilaterală a contractului individual de muncă, operațiune interzisă de art. 41 alin. 1 din Codul muncii.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. M. I. împotriva sentinței civile nr. 2313 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: B. G. Z.
