Sentința civilă nr. 531/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Nr. operator 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 531/2013
Ședința publică din 31 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D. B.
Grefier: S. I.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta P. L. Z.
, cu sediul în Z., B-dul M. V., nr. 23/A, județul Sălaj contradictoriu cu pârâtul
G.
, cu domiciliul în Z., str. Gen. D., nr. 6, bl. D25, ap.12, județul Sălaj, având ca obiect obligația de a face - recuperare sume.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă av.
Cobzaș A. și pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Tribunalul, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. 1591alin. (4) Cod procedură civilă coroborat cu art. 21 din Constituția României, constată că în baza prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) Cod procedură civilă, este competent general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, raportat la prevederile art. 1 și 8 din Legea nr.554/2004 și o pune în discuția părților.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției invocate din oficiu având în vedere că în cauze similare, curtea de apel, în soluționarea recursului, s-a pronunțat prin casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare. Pe fondul cauzei, reprezenta reclamantei solicită admiterea acțiunii.
Pârâtul solicită admiterea excepției invocate, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii.
Pe baza probelor administrate, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată și pe fond.
I N S T A N Ț A
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului Sălaj, C. Local al M. Z. - P. L. Z. a solicitat instanței să dispună recuperarea
sumei de 1917 lei de la pârâtul V. G., sumă acordată conform Contractului Colectiv de Muncă în perioada_ -_ .
În motivarea acțiunii, se arată că în perioada_ -_, pârâtul a fost angajat în cadrul Poliției Comunitare Z. (în prezent - P. L. Z. ) și a beneficiat de suma de 1917 lei acordată conform Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ .
Prin Decizia nr. 132/_ a Directorului Executiv Adjunct al Poliției Locale Z. ,s-a dispus recuperarea sumelor acordate funcționarului public, începând cu luna iulie 2011, conform Acordului/Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ . Măsura recuperării a fost dispusă în baza Deciziei nr. 15/_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj, în care s-a reținut că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza Acordului/Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ trebuie recuperate.
În cursul anului 2011, a fost recuperată suma reprezentând suplimentele salariale reținută de Camerei Curții de Conturi Sălaj ca sumă necuvenită, într-un interval eșalonat care să respecte norma legală de reținere de 1/3 din venitul salarial net.
Constatându-se nerecuperarea în întregime a acestor sume până la data de_, conducătorul Poliției Locale Z. a emis Decizia nr. 156/_, prin care se dispune recuperarea sumelor în intervalul_ -_ . Decizia nr. 156/_ s-a comunicat pârâtului, dar acesta refuză să accepte recuperarea sumei primite.
În consecință, având în vedere motivele invocate, reclamantul solicită instanței să dispună recuperarea sumei de 1417 lei de la pârâtă.
În drept, nu au fost invocate prevederi legale.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 2-10). Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de_, la solicitarea instanței, reclamanta a comunicat faptul că pârâtul a fost angajatul său în calitate de polițist local și a avut calitate de funcționar public. Totodată, au fost depuse la dosar Anexele 1,2 și 3 care fac parte integrantă din Decizia 132/_, modificată prin Decizia nr. 156/_ ( f. 27-37).
Întrucât niciuna din părți nu s-a prezentat în instanță și nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin încheierea civilă din data de_, s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la intervenția părților din proces.
Ulterior, la cererea reclamantei, cauza a fost repusă pe rol.
La termenul din data de_, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii formulate.
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepți ei invocate în cauză, tribunalul reține următoarele:
Art. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică , printr-un act administrativ sau prin
nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.";
Conform art. 8 din același act normativ, a cărui denumire marginală este "Obiectul acțiunii judiciare"; "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.";
Din analiza textelor de mai sus rezultă că, pentru formularea unei acțiuni în contencios administrativ, trebuie să existe a priori o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, prin nesoluționarea în termen a unei cereri sau prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Ori, reclamantul, adresându-se instanței de contencios administrativ, nu solicită anularea sau modificarea unui act administrativ, respectiv cenzurarea unui act administrativ jurisdicțional sau a unui act administrativ special, supus controlului judecătoresc, acțiune care să atragă competența unei astfel de instanțe, ci solicită obligarea funcționarului public, angajat al său, la recuperarea unei sume deja stabilită printr-un act administrativ cu caracter special.
Potrivit prevederilor art.84 și 85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare,- texte de lege care au stat la baza emiterii celor două decizii de recuperare a unor sume acordate necuvenit pârâtului - răspunderea civilă a funcționarului public, se angajează:
pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art.85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare:
Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui
angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din prevederile mai sus menționate rezultă că demersul reclamantului la instanța de contencios administrativ pentru constituirea unui titlu executoriu pe cale judecătorească în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și a reparării acestuia nu este legal, întrucât, pentru ipoteza prevăzută la art. 84 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, nu trebuie să se pronunțe o sentință de stabilire a răspunderii care să constituie apoi un titlu executoriu pentru recuperarea pagubei pricinuite bugetului reclamantului, fiind suficient, conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, ca reclamantul să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună recuperarea acestuia conform dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999, prin emiterea, de către conducătorul autorității sau instituției publice, a ordinului / dispoziției de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. În cazul în care ordinul/dispoziția de imputare nu a fost contestat/-ă de către angajat ori angajatului i s-a respins acțiunea adresată instanței de contencios administrativ, nimic nu împiedică instituția reclamantă să treacă la executare, în condițiile prevăzute de lege, însă rezolvarea cererii de executare silită și executarea ca atare nu sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Tribunalul mai reține însă că la data de_ a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012:
"Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.";
Art. 3 din același act normativ statuează în sensul că plățile făcute în baza contractelor colective de muncă încheiate înainte de_ nu se restituie.
Față de cele mai sus expuse, instanța va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu și va respinge în consecință acțiunea formulată de reclamant. Totodată,întrucât admiterea excepției inadmisibilității reprezintă un impediment pentru continuarea acțiunii civile, tribunalul nu va mai supune examinării celelalte critici, care privesc fondul dreptului dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția invocată din oficiu și, în consecință, respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de C. LOCAL AL M. Z. - P. L. Z. , cu sediul în localitatea Z., B-dul M. V. l, nr. 23/A, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâtul V. G. , cu domiciliul în
Z., str. G. D. nr. 6, bl.D25, ap. 12, județul Sălaj, având ca obiect obligația de a face - recuperare sumă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,_, la sediul Tribunalului Sălaj. Președinte Grefier
Ț. D. B. S. I.
Red.Ț.D.B./_
Dact.S.I./_
Ex.4/com.2 ex./_
