Decizia civilă nr. 1706/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1706/R/2013
Ședința publică din data de 02 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU PLĂȚI ȘI I. SOCIALĂ S. împotriva sentinței civile nr. 7074 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată S. M. având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că judecata în cauză a fost suspendată la data de 8 mai 2012 și în acest sens instanța dispune îndreptarea erorii strecurate în încheierea ședinței publice din această dată, în sensul că se va înscrie ședința publică din 8 mai 2012 și nu "8 mai 2011";, cum în mod greșit s-a consemnat.
Cauza a fost repusă pe rol la cererea recurentei formulată la data de 12 martie 2013.
La acest termen de judecată se constată că intimata a formulat întâmpinare înregistrată la data de 29 martie 2013, prin care aceasta solicită respingerea recursului și judecata în lipsă.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7074 din 19 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S.
s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. J. pentru P. SS, a necompetenței materiale a
instanței, precum și a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta A. J. pentru P. SS .
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. M. împotriva pârâtei A. J. pentru P. SS, pe care a obligat-o să elibereze la cererea reclamantei o adeverință care să cuprindă stagiul realizat în sistemul public de pensii, sporul pentru munca prestată în timpul nopții, alte sporuri și majorări salariale primite în perioada în care a fost angajată la SC Filatura de Bumbac SA Z. .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității au fost respinse, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat pârâtei, eliberarea de copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, pentru perioada în care a lucrat la Filatura de Bumbac Z. .
Pârâta a refuzat acest lucru cu motivarea că solicitarea nu face obiectul activității și atribuțiilor sale, depozitarul documentelor, din perspectiva art. 18 din Legea nr. 16/1996 trebuind să fie Arhivele Naționale.
Poziția astfel exprimată, a arătat fără putință de tăgadă că pârâta nu dorește să onoreze solicitarea reclamantei.
Prin urmare, față de acest refuz explicit, și în egală măsură, actual, acțiunea reclamanților nu poate fi paralizată prin faptul că aceștia nu ar fi urmat procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 ori pentru că acțiunea a fost introdusă după trecerea termenului de 6 luni sau 1 an, statornicit în Legea nr. 554/2004.
Conform art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004, persoană vătămată este
"orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri";.
Astfel, refuzul de a emite o adeverință cu mențiunile solicitate nu poate fi asimilat cu un act administrativ vătămător, conform articolului mai sus menționat.
Prin urmare, excepția inadmisibilității cererii a fost respinsă.
Tot pentru aceleași motive a fost respinsă și excepția necompetenței materiale a instanței deoarece nu ne aflăm în situația unei acțiuni în contencios administrativ, ci în prezența unui litigiu de muncă.
Pârâta A. J. pentru P. SS este depozitara documentelor solicitate de către reclamanți, prin urmare nu se poate susține că nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanții nu ar putea solicita documente de la o instituție a statului care nu le deține.
În aceeași ordine de idei, s-a reținut că pârâta Direcția J. S. a Arhivelor Naționale, care nu deține aceste documente, nu poate fi obligată a le elibera chiar dacă, potrivit art. 18 din Legea nr. 16/1996, în cazul desființării unei persoane juridice documentele cum sunt cele solicitate de reclamanți trebuie preluate de Arhivele Naționale.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că la data de 8 ianuarie 2004
S. (a cărei succesoare este D.M.P.SS ), iar apoi A.J.P.S S. a procedat la recepția actelor care generează relații de pensii din cadrul S.C. Filatura S.A. Z., sens în care s-a încheiat un proces-verbal de recepție, aflat la fila 419 în dos. nr._, vol.I (acvirat pe cale scurtă).
După această preluare, pârâta D.M.P.SS a inițiat o corespondență oficială cu diverse instituții ale statului, cu scopul declarat ca acestea să preia arhiva S.C. Filatura de Bumbac S.A.
Astfel, pârâta D.M.P.SS s-a adresat cu memorii M. ui Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Direcției Județene S. a Arhivelor Naționale, Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări S. precum și Casei Județene de Pensii S. (f. 393 - 427, dos._, vol. I acvirat pe cale scurtă).
Aceste demersuri au rămas însă fără rezultat astfel că și în prezent documentele care atestă stagiile de cotizare ale angajaților fostei S.C. Filatura de Bumbac S.A. Z. (pentru care s-a dispus lichidarea judiciară) se află în păstrarea pârâtei A.J.P.SS .
Prin urmare, refuzul pârâtei de a elibera copii ale actelor necesare reclamanților pentru reglementarea raporturilor lor cu Casa J. S. este nejustificat.
Abilitarea legală a pârâtei A. J. pentru P. SS ori a unei alte instituții a statului de a depozita documentele relative la stagiile de cotizare ale reclamanților se constituie într-o dispută care nu are legătură cu solicitarea reclamanților și care nu poate să lezeze interesele legitime ale acestora.
Pentru cele ce preced, în baza art.159 alin.(1) din Legea nr. 263/2010 și art.125, 126 din H.G. nr.257/2011 instanța a admis acțiunea reclamantei conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. J. pentru Plăți și I. Socială S., s
olicitând admiterea recursului și desființarea sentinței ca nelegală și netemeinică și respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, ca
fiind îndreptată împotriva unei instituții fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-au formulat următoarele critici:
Recurenta invocă în primul rând necompetența completului de litigii de muncă, susținând că soluționarea cauzei intră sub incidența Legii nr.554/2000 - legea contenciosului administrativ.
Arată recurenta că A. J. pentru P. SS nu este succesoarea în drepturi a S.C. Filatura de Bumbac Z. S.A. (fostul angajator al reclamantei), iar competența instanțelor de litigii de muncă izvorăște din contractul individual de muncă sau dintr-un litigiu legat de contractul colectiv de muncă, însă în cauză nu s-a pus problema unui astfel de litigiu, întrucât reclamanta nu a fost salariată a instituției recurente.
De asemenea, cererea reclamantei nu a intrat nici sub incidența Legii nr. 19/2000 și nici a Legii nr. 263/2010 privind sistemul de pensii. În consecință, solicitarea reclamantei se încadrează în prevederile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Inadmisibilitatea cererii. Invocând prevederile art. 1 și art. 11 alin. 1, 2 și
5 din Legea nr. 554/2004 recurenta susține că acțiunea este inadmisibilă, întrucât că reclamanta s-a adresat AJPS S. în data de_ solicitând eliberarea de copii după statele de plată precum și orice alte asemenea
documente care să ateste vechimea în muncă, inclusiv sporurile, la care i s-a răspuns în termen legal în data de_ . Se solicită a se constata că un lucru s- a solicitat prin cererea inițială și alta prin cererea de chemare în judecată. De asemenea, având în vedere prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ procedura prealabilă este obligatorie, procedură pe care reclamanta a ignorat-o.
Recurenta a mai susținut că solicitarea reclamantei este imposibilă și ilegală, sens în care arată că instanța de judecată trebuie să țină cont de faptul că AJPS S. are în păstrare doar state de plată ale fostei societăți comerciale desființate, state de plată care nu sunt documente individuale, ci reprezintă documente colective ce conțin date despre drepturile salariale ale mai multor salariați. Aceste documente nu pot fi eliberate unor persoane fizice având un caracter de confidențialitate.
La pronunțarea acestei sentințe, instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că AJPS S. are în păstrare doar state de plată ale fostei societăți comerciale desființate. Practic prin sentința civilă atacată, instanța de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut, precum și ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C.pr.civ.). Statele de plată constituie documente justificative, contabile și care conțin date cu caracter personal ce nu pot fi eliberate și nici chiar puse la dispoziția unor terțe persoane. În această situație se ridică întrebarea cum va
putea fi îndeplinită această obligație pentru alte sute de foști salariați, dacă se vor preda reclamantei statele de plată.
Recurenta critică sentința și sub aspectul obligării AJPS S. la eliberarea stagiilor de cotizare corespunzătoare sporurilor primite de reclamantă. Această obligație instituită în sarcina AJPS S. este imposibil de îndeplinit datorită faptului că nu este creator al statelor de plată, nu este succesoare în drepturi a fostei unități desființate și nu deține documente și date din care să rezulte contribuțiile achitate statului de fosta societate comercială desființată. Mai mult de atât, nu poate confirma sau infirma că au fost achitate contribuțiile sociale către bugetul de stat. Având în vedere sensul noțiunii de stagiu de cotizare, astfel cum este reglementat prin Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 consideră că această obligație este imposibil de executat de o instituție publică care nu deține datele necesare.
Lipsa calității procesuale pasive a pârâtei AJPIS S. .
Sub acest aspect recurenta arată că începând cu data de_, prin prevederile OUG nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și I. Socială, AJPS S. a fost reorganizată, iar instituția nou înființată nu are atribuții în sensul celor stabilite de instanța de judecată. În acest sens recurenta face trimitere la prevederile art. 16 din OUG nr. 113/2011 care reglementează atribuțiile acestei instituții.
Pe fond
recurenta arată că preluarea acestei arhive s-a făcut în urma adresei nr. 53853 din_ a M. ui Muncii aflată în dosarul nr. 1354/2000 pentru declararea falimentului SC Filatura de Bumbac SA Z. .
În perioada de la intrarea în vigoare a Legii nr. 16/1996 și până la apariția Legii nr. 358/2002, structura organizatorică a M. ui Muncii a suferit modificări esențiale, în sensul desprinderii din cadrul direcțiilor generale de muncă și protecție socială a caselor județene de pensii.
Prin adoptarea HG nr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor și/sau deținători de documente persoane juridice, care s-au desființat, casele de pensii aveau obligația de a prelua "documentele cu valoare practică, referitoare la stagiile de cotizare realizate de asigurați în sistemul public de pensii ale creatorilor de documente, care În condițiile legii, se desființează, se preiau de casele teritoriale de pensii în raza cărora și-au avut sediul aceștia" «Documentele ce urmează a fi preluate de casele teritoriale de pensii sunt statele de plată a salariilor și centralizatoarele acestora, corespunzătoare întregii perioade de activitate a angajatorului, precum și documentele care atestă încadrarea locurilor de muncă în grupa I sau II de muncă, respectiv condiții speciale sau deosebite de muncă». La solicitarea DMPS
S., Casa de Pensii S., cât și Casa Națională de Pensii au refuzat preluarea acestei arhive motivând lipsa de spațiu și de personal, iar mai apoi că se așteaptă modificarea Legii nr. 16/1996, modificare ce s-a produs în anul 2006.
Prin OUG nr. 39/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 474/2006, art. 18 din Legea nr. 16/1996 a fost modificat în sensul « În cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele ..., cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale.» În consecință, obligația de a prelua și implicit de a elibera copii, extrase și certificate privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare revin Direcției Județene a Arhivelor Naționale, instituție care refuză preluarea acestei arhive invocând lipsa de personal și spațiu
Extinderea aplicării Legii nr. 16/1996, respectiv obligarea AJPS S. la eliberarea unor astfel de adeverințe ar duce la blocaje în activitatea instituției, întrucât nu dispune de spațiu și nici de personal specializat. Activitatea prevăzută de Legea Arhivelor Naționale presupune existența unui personal calificat în profesia de arhivar, întrucât documentele trebuie manipulate, arhivate și gestionate.
Având în vedere lipsa unui act normativ în vigoare, prin care AJPS S. să fie obligată la eliberarea de acte referitoare la stagiile de cotizare a foștilor salariați ai SC Filatura de Bumbac SA Z., precum și lipsa de personal specializat în a elibera asemenea documente, solicită respingerea acțiunii.
În drept recurenta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, OUG nr.
39/2006, OUG nr. 113/2011, Ordinul nr. 50/1990.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va respinge recursul pentru următoarele considerente:
- În ce privește primul motiv de recurs invocat Curtea reține că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta A. J. de P. SS, în mod corect a apreciat prima instanță că litigiul de față nu se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Astfel, se reține că potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri de către o autoritate publică.
Aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, care definesc autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Rezultă din dispozițiile legale citate anterior că, pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorități publice, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 lit. b din Legea nr. 554/2004, care acționează în regim de putere publică.
Ori, în cauză reclamanta s-a adresat recurentei-pârâte cu solicitarea de a elibera copii de pe statele de plată în calitatea acesteia de depozitară temporară a arhivei SC Filatura Bumbac SA Z., societate desființată, temeiul cererii reclamantei fiind dispozițiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
În consecință, deși pârâta a refuzat să dea curs solicitării reclamantului, nu se poate reține că aceasta s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reținute anterior, respectiv că a acționat în regim de putere publică.
Prin urmare, recurenta neacționând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator al reclamantei, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, refuz care să vină din partea unei autorități publice, în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu poate atrage, în speță, competența instanței de contencios administrativ.
Cum în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 554/2004, conform considerentelor de mai sus, în mod corect a reținut instanța de fond că demersul judiciar al reclamantei nu este supus procedurii prealabile reglementate de actul normativ invocat și, implicit, nu se poate reține că acțiunea era supusă termenelor reglementate de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Motivul de recurs invocat de pârâta recurentă prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 cod proc. civ. apare ca fiind, de asemenea, nefondat, întrucât dispoziția primei instanțe nu a vizat eliberarea către reclamantă a statelor de plată deținute de pârâtă, instanța dispunând obligarea pârâtei să elibereze la cererea reclamantei o adeverință care să cuprindă stagiul realizat în sistemul public de pensii, sporul pentru munca prestată în timpul nopții, alte sporuri și majorări salariale primite în perioada în care reclamanta a fost angajată la SC Filatura de Bumbac SA Z. .
Faptul că statele de plată sunt documente ce conțin date despre drepturile salariale ale mai multor salariați nu împiedică recurenta să execute obligația instituită în sarcina sa prin hotărârea instanței de fond, întrucât aceasta poate fi îndeplinită prin eliberarea unei adeverințe cuprinzând datele și informațiile referitoare la activitatea desfășurată de reclamantă pe baza documentelor deținute și verificabile.
Perioada în care reclamanta și-a desfășurat activitatea la S.C. Filatura de Bumbac S.A este anterioară intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, act normativ care este bazat pe principiul contributivității și reglementează rolul Casei Județene de Pensii de a atesta plata contribuțiilor sociale.
Or, în raport de perioada la care se referă acțiunea reclamantei, anterioara datei de_, sunt incidente în cauză dispozițiile Decretului nr.389/1972, care prin art.1 și art.3 stabilește că angajatorul depune contribuția de 15% asupra câștigului brut, ceea ce semnifică sub acest aspect probatoriu că deține documentele justificative ale acestei operațiuni care fac parte din arhiva preluată de pârâtă.
Prin urmare, pârâta își va putea executa obligația privind stagiul de cotizare prin menționarea plății contribuțiilor datorate asupra veniturilor realizate de reclamantă, conform Decretului nr.389/1972, în măsura în care rezultă acest aspect din documentele deținute.
Referitor la motivele de recurs vizând fondul cauzei și calitatea procesuală pasivă a recurentei Curtea reține că reclamanta este îndreptățită conform art. 40 alin. 2 lit. h Codul muncii, să obțină de la fostul angajator toate documentele care atestă calitatea sa de salariat.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naționale, persoanei juridice angajatoare îi revine obligația de a păstra documentele create sau deținute, în categoria cărora intră statele de plată la care se referă acțiunea reclamantei.
Această obligație îi revenea fostului angajator al reclamantei, respectiv S.C. Filatura de Bumbac S.A, însă ca urmare a încetării existenței sale ca persoană juridică în anul 2001, obligația păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art.18 din Legea nr.16/1996 M. ui Muncii și Protecției S. sau direcțiilor județene ale acestuia.
Deși norma juridică menționată anterior a fost modificată prin instituirea obligației de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina Casei Județene de Pensii S., iar ulterior Direcției Județene S. a Arhivelor Naționale, Curtea constată că nici în prezent nu a operat în concret transmisiunea acestei obligații; or, consecințele disputei între instituțiile locale din județul S. cu privire la păstrarea documentelor fostei S.C. Filatura de Bumbac S.A. nu pot să se repercuteze asupra foștilor salariați, îndreptățiți să obțină actele necesare stabilirii drepturilor de pensie.
Prin urmare, în prezent instituția recurentă are obligația eliberării actelor solicitate în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligația de păstrare a documentelor cu valoare practică, precum și de deținător faptic al acestei arhive.
Faptul că o asemenea atribuție nu se regăsește printre atribuțiile pârâtei reglementate prin dispozițiile OUG nr. 113/2011 este lipsit de relevanță, deoarece obligația sa de eliberare a datelor solicitate de reclamantă nu rezultă din dispozițiile pe care le invocă, ci din prevederile Legii nr. 16/1996, coroborate cu împrejurarea deținerii faptice a arhivei fostului angajator.
Curtea reține astfel că în cauză este justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtei recurente, reținând totodată că recunoașterea dreptului reclamantei nu este condiționată de existența mijloacelor materiale ale pârâtei pentru eliberarea actelor solicitate de aceasta.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea de A. va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU PLĂȚI ȘI I. SOCIALĂ S. împotriva sentinței civile nr. 7074 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
G. | -L. T. | I. | T. | D. C. | G. |
GREFIER
N. N.
Red.G.L.T./M.N.
2 ex./_
Jud.fond - P. R. a M. lena
