Decizia civilă nr. 260/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 260/R/2013
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a F. P. M. împotriva Deciziei civile nr. 3036/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._ **, privind și pe intimata B. F. L., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul intimatei - avocat Ion Tudor Felezeu din cadrul Baroului
M., lipsind reprezentantul contestatorului. Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul intimatei solicită cuvântul asupra contestației în anulare.
Văzând că la acest termen este atașat dosarul cu nr._ ** în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 354 din_, dosar la care este atașat dosarul Curții de Apel cu același număr în care s-a pronunțat decizia care se contestă, Curtea acordă cuvântul reprezentantului intimatului asupra contestației în anulare.
Reprezentantul intimatei depune la dosar concluzii scrise și factura care atestă plata onorariului avocațial și solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, arătând că de fapt, prin prezenta contestație în anulare se invoca "greșeli de judecata", de interpretare, nefiind vorba despre erori materiale sau de omisiuni ale motivelor de casare sau modificare, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 3036/R_, pronunțată în dosar nr._ ** de către Curtea de Apel Cluj
, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. M.
împotriva Sentinței civile nr. 354 din 28 februarie 2012 a Tribunalului M., pronunțată în dosarul nr._ **.
Motivând decizia, Curtea de Apel a reținut că Decizia nr. 223/2011, emisă de pârât reprezintă o dispoziție de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art. 55 lit. a raportat la art.56 alin.1 lit. i C.muncii, după cum rezultă în mod expres din acest act, care se coroborează cu contractul de muncă încheiat între părți, pe durata determinată "_ -_ ";.
Nu are nici un temei factual sau legal apărarea pârâtului privind încetarea raporturilor de muncă dintre părți prin concediere în baza art. 65 C.muncii, ca urmare a necesității încadrării unității în limitele bugetare și în schemele de personal aprobate, având în vedere că Decizia nr. 223/2011 menționează extrem de clar măsura de încetare cu reținerea dispozițiilor legale corespunzătoare (art.55 lit. a și art.56 lit. i Codul muncii).
În atare situație Curtea nu poate primi susținerile pârâtului privind considerarea deciziei nr. 223/2011 ca o măsură de concediere, fiind de observat că nici în recurs pârâta nu a indicat cine este titularul postului ocupat pe durată determinată de reclamantă sau motivul pentru care acesta lipsește, conform art.
84 alin. 2 Codul muncii, pentru a putea verifica în aceste limite legalitatea deciziei.
Consecința anulării deciziei de încetare este reintegrarea reclamantei în postul deținut pe care îl va ocupa până la revenirea titularului postului în unitate, fără ca pârâta să se poată prevala de ambiguitatea acestei exprimări inserate în contractul de muncă pentru a se opune reintegrării reclamantei, din moment ce îi revine responsabilitatea pentru o atare clauză contractuală.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea a respins ca nefondat recursul declarat.
Prin contestația în anulare înregistrată în data de_, pe rolul Curții de Apel Cluj, sub nr. de mai sus, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. M.
a solicitat admiterea contestației în anulare; anularea Deciziei civile nr. 3036/R/_ a Curții de Apel Cluj si admiterea recursului astfel cum a fost formulat împotriva Sentinței civile nr. 354/_ a Tribunalului M., in sensul respingerii acțiunii formulată de B.
F. L. ; menținerea ca legala si temeinica a Deciziei nr. 223/_ a D.G.F.P.
.
În motivarea contestației contestatorul a arătat următoarele:
In fapt, intimata - reclamanta a fost angajata in funcția de inspector de specialitate debutant, pe perioada determinata, conform Dispoziției nr. 17/2002, încheindu-se Contractul individual de munca nr. 4038/_ .
Conform contractului de munca reclamanta a fost angajata pe perioada determinata începând cu data de_ pana la organizarea concursului.
Având in vedere deficitul de personal din cadrul D.G.F.P M., generat de încetarea raporturilor de munca ale unor salariați, s-a dispus încadrarea reclamantei pe perioada determinata in funcția de inspector specialitate debutant la Serviciul verificarea si decontarea cheltuielilor publice din cadrul A.F.P. Sighetu Marmației.
La data de_, reclamanta a solicitat aprobarea concediului pentru creșterea și îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, iar prin decizia nr. 42/_ reclamantei i se suspendă raporturile de muncă.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de_ ) s-a modificat Ordinul nr.375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structura organizatorica intrând in vigoare la data de_, ulterior acest termen fiind prorogat prin O.P.A.N.A.F. nr.2289/_ pana la data de_ .
Potrivit art. III din O.P.A.N.A.F. nr. 2180/2011, modificat prin O.P.A.N.A.F. nr. 2365/2011: "Dispozițiile art. 99 alin.1 lit. a), alin. 3, 4, 6 și 4 din Legea nr. 188/1999, republicata si, respectiv, ale art. 65-67 si ale art.75-77 din Legea nr.53/2003, sunt direct aplicabile unităților subordonate ale direcțiilor generale ale finanțelor publice județene care își încetează activitatea si nu se mai regăsesc in anexa menționata la art. 1";.
O.P.A.N.A.F. nr. 2180/2011 prevede obligația comunicării de către conducerile direcțiilor generale județene a statelor noi de funcții care urmează a fi aprobat de către conducerea A.N.A.F.
In aplicarea prevederilor O.P.A.N.A.F. nr. 2180/2011 Direcția Generala de Organizare si Resurse Umane din cadrul A.N.A.F. a comunicat Nota nr. 938.551/_ prin care se precizează faptul ca la întocmirea statelor de funcții care vor fi predate obligatoriu pana la data de_ nu se vor lua in calcul posturile de execuție vacante existente la acea data, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.
Rațiunea pentru care nu mai pot fi luate in considerare este aceea ca nu sunt bugetate si ca au fost reduse prin proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea si completarea H.G. nr.109/2009 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr.2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate si aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind in număr de 489, nefiind incluse si posturile vacante, ocupate pe perioada determinata de personal contractual.
Astfel, D.G.F.P. M., neavând posturile vacante in statul de funcții aprobat, acestea nefiind bugetate, nu mai are posibilitatea de a angaja personal (posturi inexistente in statul de funcții), constatându-se încetarea contractelor de munca încheiate pe durata determinata existente la acea data.
Concedierea reclamantei s-a făcut urmare reorganizării instituției, ocupând un post pe perioada determinată (post vacant), neavând calitate de funcționar public, post vacant care nu a mai fost cuprins in noul stat de funcții, lista posturilor vacante fiind puse doar la dispoziția funcționarilor publici, nu si a persoanelor încadrate pe perioada determinata conform prevederilor Codului muncii.
Astfel, având in vedere reorganizarea instituției, faptul ca reclamanta a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinata, acesta fiind desființat prin O.P.A.N.A.F. nr.2262/_, modificat ulterior prin O.P.A.N.A.F. nr.2305/_, contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea acesteia.
Faptul ca instituția pârâtă a menționat in preambulul deciziei contestate aceste aspecte referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea deciziei, întrucât aceste împrejurări sunt arătate pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de munca pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioada determinata.
Consideră că simpla derulare a raporturilor de munca intre parti, după expirarea termenului maximal prevăzut de lege, nu transforma de drept contractul de munca cu durata determinata intr-un contract de munca cu durata nedeterminata.
Instanța, in mod eronat s-a limitat a constata continuarea raporturilor de munca după expirarea termenului de 24 luni, apreciind aceasta condiție ca suficienta pentru a aprecia ca părțile au convenit la transformarea contractului de munca pe durata determinata intr-un contract de munca pe durata nedeterminata. Încheierea contractului de munca in mod legal presupune mai mult decât un acord de voința, este deopotrivă necesar ca acest acord sa fie legal, adică sa nu eludeze prevederi imperative cuprinse in normele legale in vigoare in momentul încheierii sale.
Art.22 alin.1 din O.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale a dispus ca: "Începând cu
data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspenda ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile si instituțiile publice prevăzute la arl.21", interdicția fiind aplicabila si instituției pârâte, ca instituție publica a cărei finanțare se asigura de la bugetul de stat.
Numărul maxim de posturi in administrația publica este stabilit prin lege, iar prin art. III alin.2 din OUG nr.229/2008 privind masuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice s-a dispus ca: "autoritățile si instituțiile publice din administrația publica centrala si locala au obligația de a face modificările corespunzătoare in structura organizatorica si in statele de funcții, de a stabili numărul maxim de funcții publice de conducere si de execuție, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor P. i, in termen de 45 zile de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta."
Astfel, instanța de fond nu putea ignora aceste prevederi legale pentru a constata ca, in ciuda unor interdicții prevăzute in mod expres de lege, părțile ar fi convenit încheierea unui contract de munca pe durata nedeterminata. In condițiile in care ocuparea posturilor vacante nu se putea face nici prin concurs, cu atât mai puțin se poate admite ca ele puteau fi ocupate prin simplul acord de voința al părților. Existând un impediment legal in a constata încheierea unui contract de munca pe durata nedeterminata reținerile instanței apar ca nefondate.
În condițiile in care intre părți s-a încheiat un contract de munca pe durata determinata, este evident ca sub aspectul temeiului de drept al încetării acestui contract sunt incidente prevederile art. 55 lit.a) si art.56 alin.1 lit.i) din Codul muncii.
În considerarea celor de mai sus invoca practica judiciara a Curții de Apel
Cluj.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art.318 si urm. C.pr.civ.,
Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.
Intimata reclamantă B. F. L. a depus la dosarul cauzei "concluzii scrise"; (f. 12),
prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, arătând, în esență, că motivele invocate de contestatoare nu se circumscriu celor expres prevăzute de art. 318 Cod Procedură Civilă, că de fapt, prin prezenta contestație în anulare se invocă "greșeli de judecată", de interpretare, nefiind vorba despre erori materiale sau de omisiuni ale motivelor de casare sau modificare. Practic, contestatoarea reia toate motivele invocate și în recurs, chiar și cele din fond, criticând modul de soluționare de către instanța de recurs a tuturor aspectelor cercetate în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în contestația în anulare și a apărărilor formulate, Curtea de Apel reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 318 cod proc. civ. "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strică interpretare.
Fiind o cale de retractare, și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind
inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de recurs invocate de parte.
În raport de motivele invocate de contestator, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 cod procedură civilă.
Primul motiv prevăzut de art. 318 cod proc. civ. - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, astfel că nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare aspecte vizând greșeli de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Or, în cauză, aspectele invocate de contestator drept motive ale contestației în anulare se referă la fondul cauzei, contestatorul reiterând toate motivele invocate și în recurs, precum și apărările formulate în primă instanță și criticând modul de soluționare de către instanța de recurs a tuturor aspectelor cercetate în recurs.
Astfel, contestatorul expune pe larg starea de fapt și face trimiteri la norme legale, în raport de care apreciază că decizia pronunțată de către instanța de recurs este rezultatul unei "greșeli materiale";, în contextul în care validează raționamentul potrivit căruia un contract încheiat pe perioadă determinată poate fi convertit într-un contract pe perioadă nedeterminată.
Referitor la decizia nr. 223/_ emisă de D. M., menționează că aceasta corespunde cerințelor legale, sens în care subliniază că indicarea in preambulul acestei decizii a aspectelor referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea acesteia, întrucât aceste împrejurări au fost evidențiate tocmai pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de munca pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioada determinata.
De asemenea, invocă omisiunea instanței de fond de a avea în vedere existența unui impediment legal - OG nr. 34/2009, prin care s-a instituit interdicția ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, impediment care, în opinia contestatorului, justifică pe deplin măsura încetării contractului individual de muncă al intimatei, aceasta cu atât mai mult cu cât în urma reorganizării instituției prin ordine succesive ale Președintelui ANAF s-a hotărât desființarea posturilor vacante din cadrul D. MM, inclusiv a celui ocupat de intimată.
Se constată astfel că motivele invocate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior, întrucât contestatorul invocă practic greșeli de judecată, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care
încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra Republicii Moldova, nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
Curtea mai reține că în cauză contestatorul nu a indicat motive de recurs care nu au fost cercetate de instanța de recurs, astfel încât contestația apare ca fiind nefondată și prin raportare la acest motiv de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 318 teza a doua cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 320 Cod procedură civilă, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. M. .
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă contestatorul, aflat în culpă procesuală, va fi obligat să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat (fila 13).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. M.
împotriva deciziei civile nr. 3036/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._ **, pe care o menține.
Obligă pe numitul contestator să plătească intimatei B. F. L. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
G.
-L. T. I.
T.
D. C.
G.
GREFIER
N.
Red.GLT/dact.MS 2 ex./_
