Decizia civilă nr. 810/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 810/R/2013
Ședința publică din data de 27 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Ș. D. împotriva sentinței civile nr. 13273 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată SC C. S.
B., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei din partea reclamantului recurent, prin avocat, o serie de înscrisuri în probațiune, solicitând totodată și judecarea în lipsă.
Totodată, se constată că la data de 2 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a depus la dosar actele solicitate de instanță la termenul anterior.
De asemenea, la data de 25 februarie 2013, prin serviciul de registratură, pârâta-intimată a depus la dosar răspunsul solicitat de instanță.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și pârâta intimată, prin întâmpinare, a solicitat judecarea și în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.4256/117/_, reclamantul Ș.
D. a chemat în judecată pe pârâta S.C. "C. S. B. "; S.A., solicitând anularea deciziei nr.106/100/_ prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului său de muncă, obligarea pârâtei la reintegrarea în muncă, la plata drepturilor salariale majorate, indexate și reactualizate, pentru perioada cuprinsă între data concedierii și data reîncadrării în muncă, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, în principal, și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii disciplinare cu o altă sancțiune disciplinară mai ușoară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut, în primul rând, că decizia contestată este nulă, întrucât este contrară prevederilor art.251 din Codul Muncii cu privire la cercetarea disciplinată prealabilă, în sensul că această cercetare nu a fost efectuată conform prevederilor legale.
S-a mai invocat că decizia nu este motivată în fapt și în drept.
Reclamantul a mai arătat că cele reținute în cuprinsul deciziei nu corespund realității, în sensul că nu a săvârșit nici o abatere disciplinară, că în noaptea de 2 spre 3 martie 2012, și-a desfășurat activitatea la locul de muncă, fără să-l părăsească în perioada programului de lucru.
De asemenea, s-a mai arătat că măsura dispusă a afectat situația financiară a sa și a întregii sale familii.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului, motivând că decizia a fost emisă după efectuarea cercetării disciplinare prealabile și cu respectarea prevederilor legale în materie, iar salariatul se face vinovat de fapta reținută în cuprinsul deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr.13273 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul Ș. D. în contradictoriu cu pârâta S.C. "C. S. B. "; S.A..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 01/_ reclamantul a fost surprins în flagrant în incinta depoului C. de către polițiști de la Poliția Transporturi Feroviare în timp ce sustrăgea împreună cu numiții Aștilean SA și Coșeriu Călin motorină din incinta depoului, așa cum rezultă din adresa nr.1586330/2159/_ a Poliției Transporturi Feroviare C. . Motorina sustrasă a fost scoasă peste gardul unității, în zona parcării auto, locul în care salariații au fost depistați în flagrant de poliție. Motorina sustrasă a fost depozitată în autoturismul proprietate personală a reclamantului .
La data de_, pârâta a emis decizia de concediere nr._, prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de_, în temeiul art. 61 lit. a) din Codul Muncii, deoarece acesta se face vinovat de sustragerea cantității de 123 litri motorină din depoul C. .
Potrivit prevederilor art.251 alin.1 din Codul Muncii republicat, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură cu excepția avertismentului scris nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Conform alin.2 al aceluiași articol, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
La data de_, pârâta a emis scrisoarea de convocare adresată reclamantului, prin care acesta a fost convocat pentru data de_, orele 08:00, la Depoul C. pentru acordarea de relații privind constatarea efectuată de Poliția TF C. la data de_, înscris semnat de către acest salariat.
Prima instanță a mai reținut că, emiterea scrisorii de convocare nr._ în care se arată data, ora, locul și obiectul cercetării, prezentarea acesteia spre luare la cunoștință și semnare reclamantului, precum și prezentarea acestuia în data de_, ora 08:00 la locul indicat, unde a răspuns întrebărilor solicitate de către persoana împuternicită să efectueze cercetarea prealabilă disciplinară, în prezența reprezentantului sindicatului, sunt aspecte care evidențiază respectarea prevederilor art.251 din Codul Muncii cu privire la efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
În consecință, s-a reținut că, fiind îndeplinite condițiile legale, decizia contestată este legală și urmează să fie respinsă, iar susținerile reclamantului cu privire la nulitatea acesteia urmează să fie înlăturate.
Potrivit prevederilor art.62 alin. 3 din Codul Muncii republicat, decizia se emite în scris și sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată
în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată la instanța judecătorească.
S-a reținut că decizia contestată de către reclamant este motivată în fapt și anume: existența vinovăției privitoare la sustragerea cantității de 123 litri motorină din Depoul C. și în drept, fiind indicate prevederile încălcate de către reclamant din Regulamentul Intern, respectiv art.15 pct. 2, 3, 14, art.16, pct. 9-14, art.17, pct. 2, art.63, pct.2 și art.93 - pct. 4 din capitolul 4 și prevederile Ordinului nr.103- pct._, care prevăd în esență obligațiile salariaților cu privire la disciplina muncii, interdicțiile de a părăsi locul de muncă și de a sustrage bunuri și sancțiunile aplicate în asemenea situații.
Prima instanță a reținut că, întrucât cercetarea disciplinară prealabilă a fost efectuată în condițiile legii, iar decizia contestată este motivată în fapt și în drept, cererea reclamantului este neîntemeiată.
S-a mai constatat că, nefiind îndeplinite prevederile art.274 Cod.proc.civilă, cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată urmează să fie respinsă.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul Ș. D.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul a arată, în primul rând, faptul că sentința atacată nu cuprinde o motivare de natură a convinge, întrucât, în mare parte, nu face altceva decât să redea susținerile părților.
Se susține, astfel, că în privința cercetării disciplinare s-au invocat de către reclamant următoarele neregularități cu privire la ambele scrisori de convocare, respectiv, faptul că nu este precizat concret obiectul întrevederii, motiv pentru care salariatul nu a avut posibilitatea de a-și formula apărarea, iar convocarea nu poartă număr de înregistrare la societății și nici ștampila acesteia.
Cu privire la dreptul la apărare, se invocă și încălcarea de către angajator a dispozițiilor art.75 din Contractul Colectiv de Muncă Unic La Nivel Național pe anii 2007-2010.
Se arată astfel, că nu a existat o comisie de cercetare, conform acestor dispoziții contractuale, nu a fost convocat cu cel puțin 5 zile înainte de data stabilită pentru cercetare, nu au fost respectate criteriile prevăzute de art.6 și 10 privitoare la individualizarea sancțiunii și nu s-a făcut dovada consemnării lucrărilor comisiei de disciplină într-un registru de procese- verbale.
De altfel, reclamantul invocă faptul că nu a avut actul de convocare, fiind indus în eroare de către angajator, care l-a determinat să semneze o modificare a orelor de muncă, și nu o convocare. Susține că a luat cunoștință, prin semnătură, despre scrisoarea de convocare la momentul în care se afla deja în biroul angajatorului, pentru a da explicații cu privire la evenimentele produse.
Recurentul mai invocă faptul că nu au fost indicate în decizie motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că, faptul că în urma unui control efectuat de organele de poliție s-a constatat că mai multe persoane aveau asupra lor o cantitate de motorină în flacoane de plastic nu este de natură a îl incrimina pe reclamant, atâta timp cât susține că aceste bunuri nu au fost găsite în posesia sa și că nu a părăsit localitatea.
De asemenea, se arată că în mod greșit instanța a reținut că se face vinovat de sustragerea a 123 litri de motorină, deși în autoturismul său au fost găsite câteva peturi, aproximativ 20 de litri de motorină.
Recurentul mai arată că cele reținute de către instanță nu se coroborează cu declarațiile date de către martorul Coșeriu Călin.
Se mai apreciază că au fost încălcate de către angajator criteriile de individualizare a sancțiunii disciplinare prevăzute de art.266 din Codul muncii și art.6, 10 din Contractul Colectiv de Muncă Unic La Nivel Național pe anii 2007-2010.
În acest sens, se consideră că instanța de judecată a ignorat conduita bună a recurentului în cadrul unității și, în general, în muncă, faptul că acesta nu a mai fost sancționat anterior, principiul nevinovăției, precum și faptul că valoarea prejudiciului este derizorie.
Prin întâmpinarea formulată, Societatea Comercială de Reparații Locomotive "C. S. B. "; S.A. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de reclamantul Ș. D., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat,
pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a aplicat în mod corect prevederile legale în domeniu, neputându-se constata în cauză incidența disp.art.304 pct.9 Cod.proc.civilă. De asemenea, nu pot fi reținute nici disp.art.304 pct.7 Cod.proc.civilă,
întrucât, chiar dacă există anumite lipsuri în motivarea hotărârii primei instanțe, soluția pronunțată este corectă, urmând a se substitui în parte, de către instanța de control judiciar, această motivare.
Analizând documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate, depuse la dosarul de fond de către intimat, se reține ca fiind nefondat motivul de recurs invocat de către reclamantul-recurent privind nulitatea deciziei de concediere, constatându-se respectarea de către angajator a dispozițiilor art.251 din Codul muncii republicat, privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Conform acestui articol:"; (1) Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură…nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) În vederea desfășurării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. (4) In cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa susțină toate apărările in favoarea sa si să ofere persoanei împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivațiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.";
Astfel, în primul rând, se constată că ceea ce trebuie să verifice instanța este dacă, potrivit disp.alin.2 și 4 ale art.267 Codul muncii, în raport cu obiectul convocării comunicat salariatului, salariatul a avut în mod efectiv posibilitatea să formuleze, să susțină toate apărările in favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivațiile pe care le considera necesare.
În speță, se reține că, astfel cum rezultă și din raportul de cercetare depus la fila nr.15 dosar de fond, în speță, cercetarea disciplinară a reclamantul a fost dispusă în temeiul adresei nr.1586330/2159/P/_ a Poliției Transporturi Feroviare C., prin care s-a adus la cunoștința conducerii societății intimate faptul că, la data de_, au fost depistați în
flagrant lacatusii Coșeriu Călin și Aștilian S. în timp ce sustrăgeau cantitatea de 123 litri de motorină din incinta Depoului C. . S-a mai arătat că motorina sustrasă era scoasă din depou de cei doi angajați peste gardul
unității în zona parcării auto, locul unde au fost depistați de organele de poliție. Din declarațiile date de cei doi în fața organelor de poliție a reieșit faptul că la comiterea faptei a participat și electricianul Ș. D., în autoturismul căruia s-a găsit o parte din motorina sustrasă.
Convocarea reclamantului s-a realizat la data de_, salariatul fiind convocat pentru data de_, ora 08:00, la Depoul C. pentru acordarea de relații privind "…constatarea efectuată de Poliția TF C. la data de_ .";
Trebuie menționat și faptul că reclamantul avea cunoștință despre aceste constatări, astfel cum rezultă din declarația dată de către acesta, la data de_, la Direcția Poliție Transporturi-Secția Regională de Poliție Transporturi C. -Biroul de investigații criminale-înregistrată sub nr.2159/P/2012 și nr.1621023 Poliție (filele nr.87-88 dosar recurs).
Astfel, reclamantul și-a început această declarație cu următoarele mențiuni: "Mi s-a adus la cunoștință că sunt cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prin aceea că în noaptea de 01/_ în jurul orei 0200împreună cu numiții Coșeriu Călin și Aștilean S. am sustras o cantitate de motorină din Depoul de locomotive C. unde lucrez în calitate de electrician.
…………
Mi s-a adus la cunoștință faptul că am dreptul să nu declar nimic și că tot ceea ce declar poate fi folosit și împotriva mea în cursul procesului penal, însă arăt că doresc să dau declarații pentru ami clarifica situația.";
Prin aceeași declarație, reclamantul a arătat astfel următoarele:
"Lucrez în calitate de electrician la Depoul de locomotive C. de aproximativ 9 ani de zile. În data de_ la ora 1900am intrat în tura de serviciu, la scurt timp m-am deplasat pe procesul tehnologic unde se alimenta locomotiva cu motorină și am așezat o găleată pentru a se umple cu motorină în timpul alimentării locomotivei. După un timp am luat găleata din acel loc și am așezat motorina colectată în diferite flacoane din plastic în scopul de a mi-o însuși.
M-am înțeles cu numiții Coșeriu Călin și Aștilean S. care lucrează în calitate de lăcătuși mecanici în cadrul depoului și despre care știam că au făcut și ei rost de motorină din același loc cu mine, ca, în timpul nopții să o scoatem din depou.
În jurul orei 0200m-am întâlnit cu cei doi și am hotărât ca eu să stau la pândă la poarta principală a depoului iar ei să transporte motorina sustrasă peste gardul împrejmuitor unde eu aveam autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare_, parcat, mai exact pe strada T. Vladimirescu nr.6-8.
Am pus planul în aplicare eu am mers la poarta principală iar colegii mei au transportat bagajele în care se aflau diferiți recipienți plini cu motorină la gard, numitul Aschilean S. a asezat motorina în portbagajul autoturismului meu iar Coseriu Călin a dat bagajele cu motorină peste gard unde lipsea o dală celui care a așezat-o în portbagaj.
Eu nu am observat probleme în zona unde eram la pîndă însă colegii mei au fost surprinși de organele de poliție Transporturi C. în timpul operațiunii de încărcare în portbagaj.";
Reclamatului i-a fost comunicat convocatorul emis de către angajator, la data de_, conform mențiunii efectuate de către acesta pe înscris, nefiind probat în cauză că acesta nu ar fi fost în măsură să citească, în prealabil, conținutul acestui act, anterior subscrierii acestuia de luare la cunoștință.
Se constată astfel că recurentul, în raport cu obiectul cercetării, a avut posibilitatea să formuleze toate susținerile în apărare pe care le-a considerat necesare și să depună toate probele în acest sens.
Acesta a dat, la data de_, o notă explicativă (filele nr.41-43 dosar de fond), în prezența reprezentantului sindicatului S.M.L. Depoul C., prin care și-a modificat practic declarațiile date la poliție, arătând că nu a părăsit locul său de muncă și că alte persoane au pus în portbagajul autoturismului său niște pungi din plastic.
Reclamantul a mai declarat, la întrebarea nr.21, că mașina sa nu a fost spartă de către colegi, aceștia știind că portbagajul său se deschide întrucât avea închizătoarea stricată.
De asemenea, la întrebarea nr.24, formulată de către angajator, după cum urmează: "La cercetarea făcută de organele de poliție ați declarat că ați participat la sustragerea motorinei stând de pază, cum explicați acest lucru?";, reclamantul a răspuns: "Fiind mai emotiv și sub amenințarea cu bătaia și că îmi ridică mașina m-am speriat și am spus că am stat de pază.";
Se mai reține că, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele nr.14-55 dosar de fond, angajatorul a întocmit un raport de cercetare, vizat de către oficiul juridic și de către director, iar întregul dosar de cercetare a fost înregistrat sub nr.100/150 la data de_ la societatea intimată.
Curtea constată astfel că în cauză au fost respectate de către angajator toate prevederile legale în vigoare în materia cercetării disciplinare prealabile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește prevederile art.75 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, se reține că recurentul a contestat în prezenta cauză decizia nr._ emisă de intimată, ori, acest contract colectiv de muncă și-a încetat valabilitatea încă din data de_, astfel încât nu mai era aplicabil la data cercetării disciplinare a reclamantului.
De asemenea, se reține că disp.art.252 alin.2 din Codul muncii republicat sancționează cu nulitatea absolută decizia de sancționare ce nu cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c)motivele pentru care au fost
înlăturat apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motive pentru care nu a fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea disciplinară; e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată și f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor de sancționare ale angajatorilor, instanța de judecată trebuie să cunoască într- adevăr descrierea concretă a faptelor ce au fost considerate ca fiind abateri disciplinare, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă deciziei emise, neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.
În speță, angajatorul a respectat aceste prevederi, rezultând din decizia contestată, că abaterea disciplinară reținută în sarcina reclamantului a fost aceea că: "Va faceti vinovat de sustragerea cantității de 123 litri de motorină din Depoul C. .";
De asemenea, au fost individualizate de către angajator atribuțiile din regulamentul intern ce au fost încălcate de către salariat, respectiv: art.16 pct.9 și 14, art.17 pct.2 și art.93 pct.4 din Regulamentul intern, precum și prevederile Ordinului nr.103/_ .
Astfel, conform disp.art.16 pct.9 din Regulament, salariaților intimatei le este interzisă părăsirea locului de muncă fără aprobarea prealabilă a conducătorului locului de muncă sau a șefului ierarhic.
Potrivit art.17 pct.2 și art.93 pct.4 din același regulament, sustragerea sub orice formă de bunuri aparținând societății și beneficiarilor săi, indiferent de valoare, constituie abatere deosebit de gravă și se sancționează cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Se mai constată că angajatorul a mai menționat în decizie că apărările formulate de către salariat în timpul cercetării disciplinare au fost înlăturate ca fiind irelevante.
Curtea reține că angajatorul a menționat, prin decizie, o faptă ce
încalcă, în primul r ând, îndatoriri gene rale ale oricărui cet ățean, de a nu
aduce atingere relați ilor sociale privind p osesia și detenția as upra bu nurilor
mobile și, în al doilea rând, tot unei obligații generale, dar a oricărui salariat,
de loialitate față de angajator, de a nu prejudicia prin sustragere de bunuri
patrimoniul unității .
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că recurentul a săvârșit o abatere disciplinară, în sensul disp.art.247 alin.2 din Codul muncii republicat, mai mult, o abatere disciplinară gravă, în sensul disp.art.61 lit.a) din Codul muncii republicat, art.17 pct.2 și art.93 pct.4 din Regulamentul intern.
Fapta săvârșită de către reclamant a fost probată atât cu declarația dată de către reclamant la data de_, la Poliția TF C., prin care, a recunoscut fapta de sustragere de motorină, precum și cu declarațiile date de către salariații: Aștilean S. și Coșeriu Călin Dănuț.
Astfel, în cursul cercetării penale, prin declarațiile date la datele de_ și_, filele nr.77-83 dosar recurs, Aștilean S. a arătat chiar că, fiind de serviciu în data de_, "La un moment dat a venit la mine numitul S.
D. care lucrează în cadrul Depoului în calitate de electrician care mi-a propus mie și colegului meu Coșeriu Călin Dănuț să sustragem motorină de pe procesul tehnologic…
Întrucât aveam nevoie de bani am fost de acord cu propunerea lui și în timp am adunat o cantitate de aproximativ 10 l motorină iar în această noapte am mai sustras 10 l motorină de pe procesul tehnologic, am așezat-o în patru recipienți din plastic a câte 5 l fiecare, pe care iam pus într-o plasă din rafie.
În jurul orei 0200 împreună cu numiții S. D. și Coseriu Călin ne- am întâlnit și ne-am împărțit atribuțiunile. Electrician S. D. s-a deplasat la poarta principală a depoului pt. a supraveghea ca noi să nu fim surprinși….";
De asemenea, în cursul cercetării penale, prin declarațiile date la datele de_ și_, filele nr.82-85 dosar recurs, Coșeriu Călin Dănuț a arătat că, fiind de serviciu în data de_, "La un moment dat când eram împreună cu Aștilean S. a venit la mine numitul S. D., care lucrează tot la Depou în calitate de electrician și ne-a propus ca în timpul nopții să sustragem motorină de pe Procesul Tehnologic din Depou.
Întrucât aveam nevoie de motorină pentru lucrările de primăvară am fost de acord cu propunerea lui, iar când am avut puțin timp liber ne-am deplasat la pompa de alimentare a locomotivelor de unde am sustras fiecare diferite cantități de motorină pe care am așezat-o în mai multe flacoane cu capacitate totală de 2,5 litri, în total 20 (douăzeci) litri…..";
Mai mult, prin Ordonanța din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, dată în dosarul nr.2159/P/2012, s-a dispus
scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Ș. D., având în vedere însă disp.art.181alin.1 Cod penal și s-a aplicat acestuia sancțiunea cu caracter administrativ cu amenda în sumă de 1000 lei.
S-au reținut prin această ordonanță de către Parchet următoarele:
"Din probele administrate în cauză rezultă că, în cursul zilei de_, în timp ce se aflau în timpul orelor de serviciu la Depoul de Locomotive C., înv. Aștilean S., Coșeriu Călin Dănuț și Ș. D., au sustras motorină din procesul de alimentare cu combustibil a locomotivelor, pe care au depozitat-o într-o găleată inițial și ulterior în diferite flacoane ce au fost pregătite pentru a le transporta de la locul săvârșirii faptei în cursul nopții. Aceștia au fost prinși în flagrant de către organele de cercetare penală în cursul nopții, în timp ce treceau flacoanele cu motorină peste gardul împrejmuitor al depoului și le depozitau în portbagajul autoturismului înv. Ș., pentru a fi transportate de la locul săvârșirii faptei.
Organele de cercetare penală au ridicat pe bază de dovadă de la învinuiți cantitatea de 123 l de motorină, ce a fost predată reprezentanților părții vătămate.
……..
Învinuiții au recunoscut și au regretat săvârșirea faptei….";
Chiar dacă în cursul cercetării disciplinare recurentul și ceilalți salariați nu au mai recunoscut săvârșirea faptelor mai sus menționate, acțiunile acestora sunt pe deplin probate în cauză cu dovezile administrate în cursul cercetării penale. Chiar dacă respectivele probe nu au fost de natură să atragă răspunderea penală a salariaților anterior menționați, printre care se află și recurentul, aceasta nu înseamnă că faptele acestora de sustragere de motorină nu există și nu constituie abateri disciplinare grave, astfel cum acestea au fost apreciate de către angajator, în mod întemeiat.
Curtea mai reține că, potrivit disp.art.250 din Codul muncii republicat, angajatorul a individualizat corect sancțiunea disciplinară aplicată recurentului, având în vedere atât scopul educativ al acesteia, precum rolul acesteia de a preveni pe viitor săvârșirea unor fapte similare de către salariații săi.
Având în vedere faptul că violarea de către reclamantul-recurent a obligațiilor ce-i reveneau în executarea raporturilor de muncă, prin încălcarea îndatoririlor de disciplină și de loialitate, constituie fapte grave, ce fac imposibilă colaborarea profesională viitoare între angajator și lucrător, intimata neputând să permită continuarea unor raporturi de muncă ce nu se mai întemeiază pe încredere reciprocă, Curtea reține că în mod corect și cu respectarea disp.art.250 din Codul muncii, a fost individualizată sancțiunea aplicată recurentului.
Pentru aceste motive, nu pot prezenta relevanță în cauză nici lipsa unor sancțiuni anterioare ale angajatului, nici valoarea redusă a prejudiciului.
Astfel, având în vedere conduita angajatului, nu se poate cere angajatorului să aștepte o diminuare mai mare a patrimoniului său prin fapte de sustragere a bunurilor societății de către salariat, pentru a constata că este imposibilă continuarea raporturilor de muncă dintre părți.
Se reține astfel că angajatorul a probat existența în cauză a unui motiv valabil de concediere legat de conduita lucrătorului, astfel încât decizia de încetare a contractului de muncă încheiat între părți este legală și temeinică. Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp,art.312 alin.2 Cod.
proc. civilă, se va respinge recursul formulat de Ș. D. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ș. D. împotriva sentinței civile nr. 13273 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.C.M..;
Tehnored.: C.M./S.M.D.
2 ex./_
Jud.fond.: Tribunalul Cluj: P.U. .
