Decizia civilă nr. 3005/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3005/R/2013
Ședința publică din data de 11 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea D.
G. A F. P. M. împotriva deciziei civile nr. 4456 din 29 octombrie 2012, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant P. T., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 iunie 2013 intimatul P. T. a înregistrat la dosar întâmpinare iar la data de 11 iunie 2013 a transmis prin fax concluzii scrise.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 4456 din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._, a fost admis recursul declarat de reclamantul P. T. împotriva sentinței civile nr. 1030 din_ a Tribunalului M. pronunțată în dosar nr._, pe care a modificat-o în tot în sensul că s-a admis acțiunea reclamantului P. T. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P.
M. .
S-a anulat decizia nr. 244 din_ emisă de pârâtă. Și s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, respectiv referent IA, gradația 5.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele
:
Decizia nr.244/_, emisă de pârâta reprezintă o dispoziție de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art.55 lit. a raportat la art.56 alin.1 lit. i Codul muncii, după cum rezultă în mod expres din acest act, care se coroborează cu contractul de muncă încheiat între părți, pe durata determinată
"cât timp titularul postului lipsește din unitate";.
Nu are nici un temei factual sau legal apărarea pârâtei privind încetarea raporturilor de muncă dintre părți prin concediere în baza art.65 Codul muncii,
ca urmare a necesității încadrării unității în limitele bugetare și în schemele de personal aprobate, având în vedere că decizia nr.244 menționează extrem de clar măsura de încetare cu reținerea dispozițiilor legale corespunzătoare (art.55 lit. a și art.56 lit. i Codul muncii).
În atare situație Curtea nu a putut primi susținerile pârâtei privind considerarea deciziei nr. 244/2011 ca o măsură de concediere, fiind de observat că nici în recurs pârâta nu a indicat cine este titularul postului ocupat pe durată determinată de reclamant sau motivul pentru care acesta este lipsește, conform art.84 alin.2 Codul muncii, pentru a putea verifica în aceste limite legalitatea deciziei.
Consecința anulării deciziei de încetare este, conform art. 80 alin. 2 Codul muncii, reintegrarea reclamantului în postul deținut pe care îl va ocupa până la revenirea titularului postului în unitate, fără ca pârâta să se poată prevala de ambiguitatea acestei exprimări inserate în contractul de muncă pentru a se opune reintegrării reclamantului, din moment ce îi revine responsabilitatea pentru o atare clauză contractuală.
În baza art. 80 alin. 1 Codul muncii, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, așadar și drepturile aferente perioadei în care a fost în incapacitate de muncă.
Pentru considerentele expuse anterior, fiind superfluă examinarea celorlalte critici formulate, Curtea de Apel în temeiul art. 312 alin.3 raportat la art. 304 pct.
9 C.pr.civ., a admis recursul reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestația în anulare pârâta D. G. a F. P. M.
, solicitând anularea deciziei civile atacată în sensul respingerii acțiunii formulata de P. T. și menținerea ca legală și temeinică a deciziei nr.244/_ a D.G.F.P. M. .
În motivare s-a arătat că în fapt, intimatul reclamant a fost angajat în temeiul deciziei nr.432/_ și a contractului individual de munca nr.1037/_
, pe perioada determinată, pe funcția de referent IA, până la organizarea concursului pe postul respectiv.
O.U.G. nr. 229/2008 privind masuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice stipulează că autoritățile și instituțiile publice din administrația publica centrala și locala au obligația de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorica, încât s-a dispus trecerea de personal de la un serviciu la altul în baza consimțământului scris, intimatul fiind trecut cu post cu tot la Serviciul I. Fiscala Persoane Juridice 4 - Activitatea de I. Fiscala - A.F.P. B. M. prin decizia nr.84/_ .
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 s-a modificat Ordinul nr.375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structura intrând în vigoare la_, ulterior acest termen fiind prorogat prin O.P.A.N.A.F. nr.2289/_ până la_ .
D. G. de Organizare și Resurse Umane din cadrul A.N.A.F, prin Nota nr. 938.551/_ precizează că la întocmirea statelor de funcții ce vor fi predate până la_ nu se vor lua în calcul posturile de execuție vacante existente la acea dată, nefiind bugetate și fiind reduse prin proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea H.G. nr.109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr. 2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate și aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind în număr de 489, nefiind incluse și posturile vacante, ocupate pe perioada determinata de personal contractual.
Astfel, D.G.F.P. M. nu mai are posibilitatea de a angaja personal, constatându-se încetarea contractelor de munca încheiate pe durata determinata existente la acea data.
Concedierea reclamantului s-a făcut urmare reorganizării instituției, neavând calitate de funcționar public, contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea acestuia.
Faptul ca s-a menționat în preambulul deciziei contestate aceste aspecte referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea deciziei, aceste împrejurări fiind arătate pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de munca încheiate pe perioada determinata.
Simpla derulare a raporturilor de munca după expirarea termenului maximal prevăzut de lege nu transforma de drept contractul de munca cu durata determinata intr-un contract de munca cu durata nedeterminata. Încheierea contractului de munca în mod legal presupune deopotrivă ca acordul de voințe sa fie legal, adică sa nu eludeze prevederi imperative cuprinse în normele legale în vigoare în momentul încheierii sale.
Art. 22 alin.1 din O.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 și reglementarea unor masuri financiar-fiscale a dispus ca:
"Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspenda ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art.21"; interdicția fiind aplicabila și instituției contestatoare, ca instituție publica cu finanțare de la bugetul de stat.
În condițiile în care între părți s-a încheiat un contract de munca pe durata determinata, sub aspectul temeiului de drept al încetării acestui contract sunt incidente prevederile art.55 lit. a) și art.56 alin.1 lit. i) din Codul muncii.
Se invocă practica judiciara a Curții de Apel Cluj.
Prin întâmpinare, reclamantul-intimat P. T.
a solicitat respingerea contestației în anulare în principal ca inadmisibila, fiind tardiv formulata, iar în subsidiar ca nefondata.
În motivare, intimatul arată că prin contestația în anulare sunt reluate aceleași motive invocate atât la fond cât și în recurs, încercându-se o rejudecare a recursului, dar fără să fie invocate motivele specifice acestei căi de atac. Este indicat ca temei de drept art. 318 C.pr.civ., în fapt susținându-se ca în mod eronat instanța a ignorat prevederile art.22 alin.1 din O.G. nr. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetului întrucât există un impediment legal în a constata încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată.
În hotărârea contestată dezlegarea dată nu este rezultatul unei greșeli materiale iar instanța nu a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Instanța de recurs în mod corect a reținut nelegalitatea și netemeinicia deciziei de concediere.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de contestație în anulare formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Nu poate fi admisă excepția tardivității contestației în anulare, în condițiile în care intimatul nu indică datele în funcție de care să se poată verifica această excepție, prin raportare la dispozițiile art. 319 alin. 2 teza I C.proc.civ.
Potrivit art. 318 C.proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță, ceea ce se invocă în susținerea contestației este practic o eroare de judecată, detalierea motivelor de contestație în anulare nepermițând încadrarea acestora în condițiile restrictive de admitere a acestei căi extraordinare de atac.
Astfel, sintagma de "greșeală materială"; trebuie definită în opoziție cu cea de "greșeală de judecată";, fiind unanim acceptat că o astfel de eventuală greșeală de judecată nu poate fi îndreptată pe calea contestației în anulare.
Or, tocmai astfel de presupuse greșeli de judecată indică în speță contestatoarea, invocând și criticând modul în care instanța de recurs s-a raportat la prevederile legale incidente în cauză pentru a decide în privința legalității actului dedus judecății.
Eroarea materială trebuie să poarte asupra realității faptice, palpabile, constând, astfel, dintr-o considerare eronată a unui fapt ce nu există ca existent sau a unui fapt existent că nu ar fi în ființă, situație care, ipotetic, poate fi observată chiar de un nespecialist, întrucât nu necesită o judecată în sensul profesional al cuvântului. Astfel, în literatura de specialitate, pentru exemplificarea instituției, se iau de obicei ca etalon situațiile de respingere a recursului ca tardiv sau de anulare a acestuia ca netimbrat sau făcut de un mandatar fără calitate, în contra dovezilor aflate la dosar. Se mai arată în doctrină că prin eroare materială în sensul art. 318 C.proc.civ. se înțelege confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată.
Or, sub nici o formă nu se poate considera că împrejurările evocate de contestatoare ar putea fi privite, în lumina celor arătate mai sus, ca erori materiale.
Prin urmare, dat fiind caracterul extraordinar al contestației în anulare, nu se poate admite anularea deciziilor intrate în puterea de lucru judecat prin formularea unui recurs la recurs, cum se conturează practic această cale de atac promovată.
Văzând dispozițiile art. 317 și 318 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea D. G. a
F. P. M. împotriva deciziei civile nr. 4456 din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |
I. T. | M. N. | D. C. G. |
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.recurs: L.D. /S.D. /D.G.
GREFIER,
N. N.
