Decizia civilă nr. 3318/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3318/R/2013
Ședința publică din 04 iulie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de contestatorul M. V. împotriva sentinței civile nr. 19/F din 27 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr. 2480/C/2005, privind și pe intimata S.C. SSA. B., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 27 iunie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 19 din_ a Tribunalului B. Năsăud pronunțată în dosar nr. 2480/C/2005, a fost admisă contestația formulată de contestatorul M. V. împotriva Deciziei nr.156/_ și în consecință s-a anulat Decizia nr.156/_ emisă de intimată ca tardiv emisă.
A fost obligată societatea intimată la plata despăgubirilor civile constând din drepturi salariale cuvenite potrivit contractului de muncă, pe perioada de la data desfacerii contractului de muncă de_ și până la reîncadrarea în muncă, actualizate la data plății.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Contestatorul a fost angajatul intimatei SC "S. "; SA B. în funcția de lăcătuș mecanic, începând cu data de_, conform contractului de muncă depus la fila 11, fiind numit ulterior șef de producție până la data de_ când s-a dispus de intimată desfacerea contractului său de muncă conform
dispozițiilor art. 264 aliniat 1 litera "f" din Codul muncii, cu trimitere la art. 61 litera "a"; din același cod.
S-au reținut în aceste acte o serie de fapte pe care petentul le-ar fi săvârșit la diferite date respectiv:_ ,_ ,_ ,_ ,_ și care au constat în abateri disciplinare grave care au perturbat desfășurarea activității societății în condiții normale și de eficiență.
Potrivit normelor ce reglementează răspunderea disciplinară a salariaților, inserate în dispozițiile art. 264-267 Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sancțiunii prin decizie în formă scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii. În speță acesta a început să curgă de la data de 11 aprilie 2005, atunci când primul referat întocmit chiar de administratorul societății a primit număr de înregistrare în registrul de corespondență, această
înregistrare având caracter de dată certă pentru reprezentantul angajatorului abilitat să aplice sancțiuni disciplinare.
În cauză, între data înregistrării la registratura unității a referatului de sesizare întocmit tocmai de administratorul societății (11 aprilie 2005) și data emiterii deciziei de sancționare, respectiv 15 iunie 2005 au trecut 65 de zile.
Este adevărat însă că acesta a fost și suspendat. Astfel, prin decizia nr. 128/_ (filal3), în baza referatelor mai sus amintite, în temeiul art. 49, 52 și 264-268 din Codul muncii, intimata a dispus suspendarea contractului de muncă a petentului pe durata cercetării disciplinare prealabile a faptelor săvârșite.
Termenul s-a suspendat și prin efectul legii potrivit art. 50 litera "b"; Codul muncii la data de 11 mai 2005, data acordării primului certificat medical seria GH nr. 8. din 10 mai 2005, pentru perioada 11.05-_ (fila 55) și a continuat prin eliberarea celui de al doilea certificat medical seria I.J nr. 7. din_, pentru perioada 23.05._ (fila 56), respectiv un număr de 21 de zile.
În ceea ce privește certificatele medicale invocate de intimată pentru perioada 1-_ și 8-_ și despre care aceasta a aflat făcând adresă la Spitalul Județean B. -Năsăud după 20 de zile de la data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, respectiv la data de_ (fila 40), tribunalul a apreciat că era dreptul petentului de a se folosi de acestea, neputând fi obligat să o facă întrucât este vorba despre un drept personal, de care acesta poate uza sau nu.
Mai mult, termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei, putea curge și de la data de 1 aprilie 2005 când petentul 1-a agresat fizic pe administratorul unic al societății, iar ca urmare a acestui incident s-a formulat plângere la Poliția municipiului B. (fila 51) și apoi la Judecătoria Bistrița pentru aceleași motive pentru care s-a desfăcut contractul de muncă.
În acest context, instanța a apreciat că termenul imperativ de 30 de zile de aplicare a sancțiunilor de la dat la care intimata prin administrator a luat la cunoștință de abaterile disciplinare ale contestatorului a fost depășit, decizia atacată fiind tardiv emisă, a fost anulată.
Așa fiind, reținând tardivitatea emiterii deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă fiind incidente dispozițiile art. 62 aliniat 1 Codul muncii, apare inutilă examinarea celorlalte aspecte invocate, implicit legate de temeinicia acestora, astfel că tribunalul, în baza textelor legale mai sus amintite coroborate cu dispozițiile art. 70 și următoarele din Legea 168/1999 a admis contestația formulată, urmând a anula decizia atacată.
Pe cale de consecință, în considerarea art. 78 alin. 2 Codul muncii s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția de lăcătuș mecanic potrivit contractului de muncă.
Este adevărat că anterior emiterii deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă petentul a ocupat funcția de "șef de producție";, însă prin decizia nr. 96/_ comunicată la data de_ acesta a fost retrogradat pe o perioadă de 60 de zile începând de la data comunicării.
Însă, prin hotărârea adunării generale a acționarilor din data de_ s-a aprobat o nouă structură organizatorică a societății.
Astfel, la nivelul unității, a avut loc o reorganizare a activității, reorganizare după care funcția de "șef de producție"; nu mai există în structura organizatorică, pentru că s-a înființat Direcția tehnică și de producție, care urmează să fie condusă de un director tehnic de producție cu studii superioare, urmând să fie selectat și angajat pe bază de concurs după asocierea cu partenerul străin.
Întrucât, la data desfacerii contractului de muncă petentul ocupa funcția de lăcătuș mecanic, așa cum apare de altfel și în contractul de muncă, instanța a
dispus reintegrarea sa pe această funcție, cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor civile constând în drepturile salariale cuvenite potrivit contractului de muncă pe perioada de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 15 iunie 2005 și până la reintegrarea efectivă, actualizate la data plății.
Instanța nu și-a însușit teza contestatorului referitoare la obligarea intimatei la plata despăgubirilor civile, constând din alte sume decât cele din contractul de muncă, întrucât din probele administrate nu rezultă cu certitudine natura acestora și dacă reprezintă drepturi salariale acordate în baza dispozițiilor legale, sau sume de altă natură.
În baza art. 274 Cod proc. civilă instanța a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. V.
, solicitând modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul de a se dispune reintegrarea contestatorului în funcția de șef de producție și de a fi obligată intimata la plata de despăgubiri civile constând din drepturile salariale cuvenite în mod efectiv, conform mențiunilor din statele de plată reale, respectiv 1.600 le net lunar, pe perioada de la data desfacerii contractului de muncă,_ și până la reîncadrarea în muncă, actualizate la data plății, cu menținerea celorlalte dispoziții din sentință ca fiind legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit recurentul a fost reîncadrat pe funcția de mecanic de locomotivă, întrucât la data concedierii deținea funcția de șef producție. În acest sens s-a precizat că prin hotărârea AGA din_ nu s-a hotărât reorganizarea societății și desființarea postului de șef de producție sau întocmirea de noi organigrame, fapt dovedit de toate actele depuse la dosar și, oricum o astfel de hotărâre nu a fost depusă niciodată la oficiul registrului comerțului, spre a fi menționată în registru și publicate în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, așa cum cer dispozițiile art. 131 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, astfel încât nu poate produce consecințe juridice.
Recurentul a mai invocat că decizia nr. 96/_ de retrogradare din funcția de șef de producție în cea de lăcătuș mecanic i-a fost comunicată la data de_, și nu_ cum reține instanța, fapt ce rezultă din copia plicului de comunicare. Prin urmare, la acea dată,_, și care este o dată ulterioară AGA din_, postul de șef de producție, exista, pentru că, dacă acesta ar fi fost desființat prin hotărârea AGEA, intimata nu i-ar fi putut expedia, la data de _
, decizia de retrogradare dintr-un post desființat de ea în_ . Dimpotrivă, dacă postul s-ar fi desființat la_, decizia care i s-ar fi comunicat de către intimată la 24/_ ar fi fost cea de concediere ca urmare a desființării postului, cu preavizul corespunzător, și nu de retrogradare din funcție.
S-a mai precizat că deși a trecut mai mult de un an de la data la care intimata susține că a înființat postul de director de producție, nu a fost angajată
nicio persoană pe acest post, iar în statele de plată aferente lunilor martie-mai 2005 recurentul figurează pe postul de șef/director de producție.
Având în vedere data la care i s-a comunicat decizia de retrogradare din funcție, și anume_, recurentul a arătat că termenul pentru care a operat această decizie, și anume cel de 60 de zile, s-a împlinit la data de_, dată la care subsemnatul a revenit pe postul de șef de producție. Prin urmare, la data desfacerii contractului de muncă,_, funcția ocupată de era cea de șef de producție, astfel încât, anulând decizia de concediere, instanța de fond ar fi trebuit să procedeze la reintegrarea pe postul avut anterior, respectiv pe cel de
"șef de producție";.
Hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul cuantumului despăgubirilor ce i se cuvin recurentului, din probele administrate în cauză reieșind că drepturile salariale datorate, plătite efectiv și convenite de părțile
contractului de muncă au fost cu totul altele, în cuantum net superior celor inserate de către angajator în statele de plată oficiale, și au constat în sumele înscrise în evidența dublă a intimatei, conform statelor de plată depuse la filele 72-80 din dosar.
Existența și realitatea acestor state de plată, respectiv a mențiunilor inserate cu pixul la rubrica "rest de plată";, sub suma oficială imprimată de calculator au fost confirmate, prin depozițiile lor, de către martorii audiați în cauză, salariați ai societății, Mureșan I. Eugen și Mureșan E. L. . Aceștia au arătat că începând de la angajarea lor în societate, practica societății a fost, în permanență, aceea de întocmire a unei evidențe duble în ceea ce privește drepturile salariale plătite angajaților.
Martorii au declarat că salariul lunar efectiv și real era plătit în două tranșe, avans și lichidare, și că acesta consta în suma înscrisă pe calculator la rubrica "rețineri avans"; din statele de plată neoficiale la care se adaugă suma înscrisă de mână la rubrica "rest de plată";.
Contrar celor reținute de instanța de fond, recurentul a precizat că nu se poate reține în cauză caracterul incert al sumelor solicitate ca despăgubiri, întrucât avansul și restul de plată sunt înscrise în "state de salarii"; lunare ale SC
S.A. (martie - f.72-74, aprilie - f.75-77 și mai - f.79-80), deci nu pot reprezenta decât drepturi salariale, iar martorii audiați au arătat fără dubiu că sumele ce li se plăteau lunar, conform statelor de plată depuse, constituiau drepturi salariale (salariul), respectiv avansul și lichidarea, și nu sume de altă natură și, nu în ultimul rând, nu vedem ce altă natură, dacă nu de drepturi salariale, ar putea avea sumele de bani achitate de către angajator unui angajat, lunar, pe stat de salarii, în baza raporturilor de muncă dintre aceștia.
Totodată, din statele de plată aferente lunilor martie, aprilie 2005 (f.72-77), se poate observa, la poziția nr.2, caracterul constant fix, al drepturilor salariale lunare achitate recurentului, respectiv 2.000.000 lei avans și 14.000.000 lei lichidare (în luna mai diferă întrucât am fost în concediu de boală), caracterul fix rezultând și din statele de salarii pe lunile ianuarie și februarie 2005, pe care le anexăm recursului și în care sunt înscrise aceleași sume fixe, cu titlu de drepturi salariale, neputând fi vorba, în cazul subsemnatului, de sume variabile, incerte, în funcție de ore suplimentare sau alte criterii, ci de un salariu în cuantum fix, care trebuia luat în considerare de către instanța de fond.
Intimata SC S. SA a solicitat prin întâmpinare
(18-21) respingerea recursului ca nefondat.
În recurs s-au administrat înscrisuri.
Prin Încheierea din_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantului M. V. împotriva Încheierii_ și a respins cererea de suspendare formulată de reclamant.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat este întemeiat. Astfel, Decizia nr. 96/_ (filele 34 și 36) prin care începând cu data comunicării s-a dispus retrogradarea recurentului din funcția de șef producție în funcția de lăcătuș mecanic pe o perioadă de 60 de zile și-a produs efecte în perioada_ -_, data comunicării ei către recurent fiind_, așa cum reiese din copia plicului de la fila 97 dosar fond.
Referitor la suspendarea termenului de 60 de zile pe perioada suspendării contractului individual de muncă conform art. 52 alin. 1 lit. a din Codul muncii, ca urmare a cercetării disciplinare prin Decizia nr. 128/_ (fila 28 dosar
fond), se constată că prin hotărârea instanței de fond s-a dispus în mod irevocabil (ca urmare a nerecurării acestui capăt de cerere) anularea Deciziei de concediere nr. 156/_, decizie pentru emiterea căreia s-a efectuat cercetarea disciplinară pe perioada căreia s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul muncii conform cărora dacă se constată nevinovăția salariatului operează repunerea sa în situația anterioară, respectiv faptul că decizia de concediere s-a anulat, ceea ce echivalează cu recunoașterea nevinovăției salariatului, Curtea reține că urmare repunerii recurentului în situația anterioară suspendării contractului individual de muncă pe durata cercetării disciplinare, Decizia nr. 128/_ nu are ca efect suspendarea termenului de retrogradare de 60 de zile.
De asemenea, chiar dacă prin hotărârea adunării generale a acționarilor din_ s-ar fi aprobat o nouă structură organizatorică a societății (aspect care însă nu s-a dovedit în cauză), funcția de șef de producție nemaiexistând în organigrama societății, instanța de judecată nu se putea substitui părților și nu putea dispune astfel modificarea contractului individual de muncă al recurentului sub aspectul funcției pe care acesta o deținea.
Drept urmare, întrucât la data emiterii Deciziei de concediere nr. 156/_
, recurentul îndeplinea funcția de șef producție, ca efect al repunerii acestuia în situația anterioară emiterii actului de concediere, în temeiul art. 78 alin. 2 din Codul muncii (în forma în vigoare la data concedierii), se va dispune reintegrarea reclamantului în funcția de șef producție.
Referitor la al doilea motiv de recurs, se reține că Statele de plată aferente lunilor martie-mai 2005, depuse în probațiune de recurent (filele 72-80 dosar fond) conțin modificări cu privire la cuantumul drepturilor salariale cuvenite recurentului, adăugate prin scriere olografă, fără ca acestea să se regăsească pe originalul statelor de plată prezentate de intimată instanței de fond în ședința publică din_ (fila 112 dosar fond). De asemenea, aceste mențiuni olografe nu poartă semnătura administratorului societății sau ștampila firmei, astfel încât nu sunt opozabile intimatei.
Susținerile recurentului în sensul că intimata ținea o evidență contabilă dublă nu au fost dovedite prin probele administrate în cauză, întrucât depoziția martorului Mureșan I. Eugen (fila 118 dosar fond), angajat al intimatei până în luna mai 2005, în sensul că "la angajare exista o înțelegere între conducere și angajat în sensul că ni se spunea că în contractul de muncă vom avea un salariu, iar în mână vom lua mai mult"; nu se coroborează cu privire la acest aspect cu depoziția martorei Mureșan E. Lidia (fila 129 dosar fond) care a declarat următoarele: "Cu mine personal nu a convenit nimeni din conducerea societății, în sensul ca pe lângă salariul convenit în contractul de muncă să mi se plătească alte sume decât cele legal datorate pe o evidență separată de statul de plată";. Depoziția martorului Mureșan I. Eugen cu privire la aspectul menționat se impune a fi înlăturată cu atât mai mult cu cât practica pe care a reliefat -o la nivelul societății nu este valabilă nici măcar în privința soției sale, martora Mureșan E. Lidia. De asemenea, chiar depoziția martorul Mureșan I. Eugen este contradictorie, întrucât pe de o parte a declarat că suma cuvenită sporului pentru orele suplimentare se regăsea în suma din statele de plată înscrisă olograf, ceea ce înseamnă că diferența dintre cele două sume se datora efectuării de ore suplimentare, iar pe de altă parte că acea sumă reprezintă salariul pe care l-a negociat cu conducerea societății. Din cele două depoziții rezultă însă că salariile se plăteau efectiv de soția recurentului, fapt ce este de natură a crea un dubiu suplimentar cu privire la realitatea înscrierilor olografe din statele de plată depuse în probațiune de recurent.
În consecință, Curtea constată că în mod judicios a reținut instanța de fond, coroborând probele administrate în cauză, că recurentul nu este îndreptățit la plata despăgubirilor civile conform solicitărilor sale, din probele administrate în cauză nerezultând cu certitudine natura despăgubirilor civile solicitate de recurent și dacă acestea reprezintă drepturi salariale acordate în baza dispozițiilor legale sau sume de altă natură. Contrar celor reținute de instanța de fond în sensul că despăgubirile care trebuie acordate reclamantului i se cuvin acestuia în funcție de salariul menționat în contractul individual de muncă, Curtea apreciază că recurentul este îndreptățit la plata despăgubirilor în funcție de veniturile menționate în înscrisul depus de societate la fila 37 dosar recurs, respectiv în raport de un salariu de încadrare de 690 lei lunar.
Pentru aceste considerente, reținând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 19 din_ a Tribunalului B. Năsăud pronunțată în dosar nr. 2480/C/2005, care va fi modificată în parte în sensul reintegrării reclamantului în funcția de șef de producție.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond.
Întrucât conform susținerilor intimatei (filele 36-37), necontestate de recurent, hotărârea instanței de fond a fost executată cu privire la plata despăgubirilor civile, iar prin prezenta decizie nu s-au modificat cuantumul acestora, nu se mai impune suspendarea de drept a cauzei în temeiul art. 36 din Legea 85/2006 cu privire la capătul de cerere privind plata efectivă a despăgubirilor de către intimată, deși aceasta este în procedura de insolvență.
Deși a solicitat plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea transportului la instanță, recurentul nu a probat efectuarea acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 19 din_ a Tribunalului B. Năsăud pronunțată în dosar nr. 2480/C/2005, pe care o modifică în parte în sensul reintegrării reclamantului în funcția de șef de producție.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. PT. S. D. D. G.
În C.O. semnează VICEPREȘDINTELE INSTANȚEI
A. I.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ / Jud.fond: Redl Elvira/Cordovan Eudochia
GREFIER,
C. M.
