Decizia civilă nr. 4297/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4297/R/2013
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. "S. "; C. împotriva sentinței civile nr. 10318/13 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ privind și pe pârâții SC. Î. M. A C. F. SA C.
-N. și SC. Î. M. A C. F. SA B., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, domnul avocat Cheța V. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta pârâților intimați - consilier juridic Marica A. -E. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului susține recursul astfel cum a fost formulat în scris solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
Reprezentanta intimaților pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat susținând întâmpinarea formulată, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs. Depune la dosar practică judiciară și dovada cheltuielilor de transport la instanță.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10318/13 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SECȚIA DE Î. M. A C. - C. invocată de pârâta S.C. Î. M. A
C. F. B. .
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S.
S. C., invocată de pârâta S.C. Î. M. A C. F. B. .
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a membrilor de sindicat ALMASAN I., ASTILEAN M. M. EL, BADIU G. Ă, BORDEAN ȘTEFAN, DUCA CORNEL, FOGAS MIHAITA, I. V. C., IARAI I., N. CSABA, PENTA
, P. V., P. A CONSTANTIN, SUMLEA V. și T. V. invocată de pârâtă prin notele de ședință.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. LS C. în numele membrilor de sindicat ACHIM GRIGORE ș.a. în contradictoriu cu pârâta
S.C. Î. M. A C. F. B. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei de rândul 2, fiindu-i aplicabile dispozițiile contractului Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de Societate și cele ale Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură Transporturi.
Analizând cu precădere excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. L. "S. "; C. instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 28 din Legea nr. 62 din 10 mai 2011 (republicată și actualizată) - legea dialogului social: organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.
Cum reclamantul S. L. "S. "; C. a depus la dosar un tabel în care apar membrii de sindicat cu datele de identificare ale acestora, instanța în temeiul art. art. 28 din Legea nr. 62 din 10 mai 2011 a respins excepția invocată de pârâtă.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a SECȚIEI DE Î.
A C., instanța a reținut ca pertinente susținerile pârâtei potrivit cărora și în temeiul art. 43 alin. 3 al Legii nr. 31/1990, punctele de lucru sunt fără personalitate juridică, astfel că a admis excepția.
Instanța a admis și excepția lipsei calității procesuale active a membrilor de sindicat ALMASAN I., ASTILEAN M. M. EL, BADIU G. Ă, BORDEAN ȘTEFAN, DUCA CORNEL, FOGAS MIHAITA, I. V. C., IARAI I., N. CSABA, PENTA I., P. V., P. A CONSTANTIN, SUMLEA V. și T. V.
invocată de pârâtă prin notele de ședință, reținând că aceștia au avut contractele individuale de muncă suspendate pentru creștere și îngrijire copil până la 2 ani, au avut concedii fără plată pentru interese personale sau și-au încetat activitatea.
Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 227 al. 4 din Codul muncii aplicabil, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform prevederilor art. 40 al. 2 lit. c) din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Cu privire la solicitarea reclamanților la obligarea pârâtelor în solidar la plata diferențelor de salariu rezultate dintre salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite, aferente perioadei iulie 2009- martie 2010, diferențele între sumele cuvenite și cele încasate cu titlu de prime, sume actualizate cu rata inflație la care se adaugă dobânda legală, instanța a reținut în primul rând că veniturile pârâtei sunt constituite din venituri proprii și nu din alocații bugetare.
Instanța a mai reținut și faptul că reclamanții fac confuzie între valoarea salariului de bază minim brut, prevăzută în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramura Transporturi 2008 - 2010, cu valoarea corespunzătoare clasei 1 de salarizare din Grila de salarizare specificata în anexa I.
Salariile membrilor de sindicat au fost stabilite prin contracte individuale de muncă iar aceștia, nu au contestat, la data încheierii lor, clauzele inserate,
conform Anexei 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009-2010 și 2010-2011.Așadar numai în situația în care s-ar fi contestat de către salariați clauzele considerate abuzive iar instanța ar fi constatat nulitatea lor s-ar fi putut aplica prevederile mai favorabile cuprinse în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
De asemenea, pe perioada derulării raporturilor de muncă membrii de sindicat și reclamantul nu au contestat modul de stabilire și cuantumul salariilor, acestea fiind stabilite conform prevederilor C.C.M., în conformitate cu prevederile art.238 alin.1 și art.240 alin.1 din Codul muncii, în vigoare la data încheierii acestuia.
Astfel în CCM la Nivelul Ramurii Transporturi 2008-2010, la art.41 alin.1 sunt prevăzuți coeficienții minimi de ierarhizare, aceștia variind de la 1,0 la 2,0, ori în cazul reclamanților care au studii superioare, daca s-ar aplica exclusiv prevederile acestui contract colectiv, ar însemnă că salariul de baza minim brut pentru funcția deținuta de aceștia ar trebui să fie la nivelul sumei de 1400 lei, rezultat din amplificarea valorii salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi (700 lei) cu coeficientul minim de ierarhizare în valoare de 2,0 prevăzut la art.41 alin.1, lit. d, din același contract (coeficient specific funcțiilor pentru care condiția de pregătire este studii medii).
Mai mult chiar, prin art.153 al Legii nr. 62/2011 se dispune expres:
"conform principiului recunoașterii reciproce orice organizație sindicala legal constituita poate încheia cu un angajator sau cu o organizație patronala orice alte tipuri de acorduri, convenții sau înțelegeri, în forma scrisa, care reprezintă legea părților și ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizațiilor semnatare"; - sens în care s-a impus ca instanța să dea importanta cuvenita CCM-ului încheiat la nivelul Unității.
Având în vedere aspectele reținute instanța, în temeiul art. 208 și următoarele din Legea nr. 62/2011, a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S.C. Î. M. A C. F. B. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. L. "S. "; C.
solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 10318/2013, și rejudecând pe fond, admiterea acțiunii în sensul obligării intimatelor - pârâte să plătească membrilor de sindicat menționați în listele anexă la acțiune, diferența dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, cuprinși în Anexa nr. l din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, 1a salariul minim brut de 700 lei, conform art.41 alin.(3) lit. a din CCM unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008- 2010 și drepturile salariale efectiv plătite în perioada_ -_, actualizate în raport de rata inflației și dobânda legală până la data plații efective și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata în fond și în recurs.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că sentința civilă atacată este nelegală și netemeinică.
Pentru a respinge acțiunea recurentului, instanța de fond admis în mod cu totul greșit două excepții.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Secției de întreținere
M. a C. . Ori, chiar și numai din denumire unității, instanța de fond ar fi putut observa cu ușurință că nu este vorba de un punct de lucru ci de o secție. De asemenea, recurentul a susținut și în scris că prev. art.87 Cod pr. civila. "Vor fi citați:
lit. c. Asociațiile și societățile care nu au personalitate juridică, prin organele de conducere la sediul administrației lor". Solicită a se observa că unitatea are sediul în C. -N. pe S. G., nr.8.Deasemenea, S. C., are
organe de conducere, adică șef secție, compartiment de contabilitate cu contabil sef și inspector personal.
Nu în ultimul rând arată că, un element care conferă calitatea procesuală a pârâtei este și existența unor raporturi de munca între reclamanți și pârâtă.
Pentru aceste motive solicită respingerea excepției.
2. Referitor la admiterea excepției lipsei capacității procesuale active a membrilor de sindicat Almasan I., Astilean M. M. el, Badiu G. a, Bordean Ștefan, Duca Cornel, Fogas Mihaita, I. V. C., Iarai I., N. Csaba, Penta I.
, P. V., P. a Constantin, Sumlea V. și T. V., solicită a fi respinsă având în vedere că însăși pârâta prin întimpinare, solicita admiterea excepției, numai pentru o parte din drepturile solicitate. Recurentul a depus tabele cu perioada lipsă precum și perioada lucrată în intervalul_ -_, motiv pentru care solicită respingerea excepției.
Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Pentru a respinge acțiunea instanța de fond a reținut cu totul greșit că "salariile membrilor de sindicat au fost stabilite prin contracte individuale de muncă iar aceștia, nu au contestat la data încheierii lor, clauzele inserate, conform Anexei 1 din Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009-2010 și 2010-2011. Așadar numai în situația în care s-ar fi contestat de către salariați clauzele considerate abuzive, iar instanța ar fi constatat nulitatea lor s-ar fi putut aplica prevederile mai favorabile cuprinse în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Ori, față de aceste reținerii, clauzele referitoare la salarizare nu sunt considerate clauze abuzive potrivit codului muncii.
Clauzele abuzive sunt clauzele prin care salariații ar renunța total sau parțial la unele drepturi prevăzute de lege, de exemplu, clauze de concediere la cererea salariaților, clauze prin care s-ar interzice demisia, clauze prin care s-ar restrânge dreptul la grevă sau prin care s-ar restrânge dreptul salariaților de a solicita despăgubiri, clauze prin care salariatul s-ar obliga să nu părăsească unitatea un număr de ani și prin acest fapt s-ar încălca principiul libertății muncii, clauza penală prin care se tinde la agravarea răspunderii patrimoniale a salariaților.
Pentru a respinge acțiunea, instanța a mai interpretat greșit art.41 alin. l din CCM la nivel de ramură transporturi atunci când reține că "la art.41 alin.1 sunt prevăzuți coeficienți minimi de ierarhizare, aceștia variind de la 1 la 2,0, ori în cazul reclamanților care au studii superioare, ar însemna ca salariul minim brut pentru funcția deținută de aceștia ar fi trebuit să fie de 1400 lei... "
Ori, este și firesc ca un muncitor necalificat să fie încadrat cu un salar minim de 700 lei, iar unul cu studii superioare să fie încadrat cu 1400 lei.
În final, instanța de fond a mai tras o concluzie greșită și anume, atunci când citează art. 153 al Legii nr.62/2011 și apoi reține -" sens în care se impune ca instanța să dea importanța cuvenită CCM- ului încheiat la nivel de unitate."
Prin acțiune a solicitat în termen legal acordarea diferenței de salarizare între cel acordat în realitate și cel cuvenit, în baza art.41 alin.3 lit. a din CCM unic la nivel de ramura de transporturi pe anii 2008 - 2010, respectiv "salariul de bază minim brut la nivelul ramurii de transporturi, valabil de la_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în aceasta."
Potrivit art. 3 alin. l din CCM unic la nivel de ramură de transporturi - " Clauzele prezentului contract colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile și activități conexe din țară indiferent de structura capitalului acestora".
A. .3 al aceluiași articol - "În cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de Muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adopta prevederilor sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse".
Dar, cu toate aceste prevederi extrem de clare, pârâta de rândul l, a acordat:
1- în perioada_ -_, salariul de bază minim brut stabilit la nivelul clasei I de salarizare a fost de 570 lei.
- în perioada_ -_, salariul minim brut stabilit la nivelul clasei I de salarizare a fost de 600 lei.
Drepturile salariale solicitate prin acțiune își au izvorul în CCM la nivel de ramură transporturi nr.722 din_ ., încheiat pentru perioada 2008-2010.
În Anexa nr.5 - Unitățile la care se aplica contractul unic la nivelul ramurii transporturi, în care organizațiile sindicale au membrii - la poziția nr.36 figurează SC ÎNTREPRINDEREA M. A C. F. SA B., care este pârâta de rândul 1 în prezenta cauză.
Potrivit legislației în vigoare, respectiv art.3 din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, art.238 din Codul muncii, art.l32 din Legea nr.62/2011, art. 128 din CCM încheiat la nivel de unitate -"contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior".
Mai mult decât atât, 1a acțiune a anexat și două acte adiționale la CCM, respectiv înregistrate sub nr.671/_ și sub nr. 1802/_ prin care pârâta de rândul 1 comunica Agenției pentru Prestații Sociale B. -Compartimentului Dialog Social, Legislație, Conflicte și Contracte Colective de Muncă (în final) - Prezentul contract se aplică de la data înregistrării și respectă toate clauzele din Contractul Colectiv de Muncă la nivel superior - grup de unități. La nivelul unității nu exista sindicat reprezentativ.
Dar cu toate acestea, pârâta de rândul I le-a încălcat.
Prin neplata acestor drepturi de natură salarială li s-a creat un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a acestor sume.
În drept: dispozițiile art.299 - 316 C. pr. civ.
Pârâta S.C. Î. M. A C. F. S.A. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale active a reclamanților Almasan
I., Astilean M. M. el, Badiu G. a, Bordean Ștefan, Duca Cornel, Fogas Mihaita, I. V. C., Iarai I., N. Csaba, Penta I., P. V., P. a Constantin, Sumlea V. și T. V. Curtea reține că în mod greșit aceasta a fost admisă de instanța de fond.
Astfel, calitatea procesuală activă este dată de existenta unei identități intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecații. Or, este necontestat în cauză că reclamanții sunt - în calitate de foști salariați - titulari ai drepturilor derivând din raportul de muncă pe care l-au avut cu pârâta. Ceea ce era discutabil în cauză era caracterul de reprezentant legal al sindicatului în raport cu aceștia, față de împrejurarea că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, aceștia nu mai aveau calitatea
de membri de sindicat. Acest viciu a fost însă complinit prin împuternicirea scrisă dată de acești reclamanți sindicatului, acesta devenind astfel reprezentantul lor convențional(filele 166 și urm. dosar fond). Ca atare, făcând o confuzie între calitatea procesuală a reclamanților și cea de reprezentant al sindicatului, instanța de fond a admis în mod greșit excepția amintită, recursul fiind fondat sub acest aspect, impunându-se așadar modificarea în parte a sentinței atacate
în sensul respingerii acestei excepții.
În ceea ce privește însă fondul cauzei, inclusiv în ceea ce îi privește de reclamanții anteriori amintiți, Curtea reține că motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Reclamanții-recurenți se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit.a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Se constată însă, așa cum reține tribunalul, că reclamanții nu solicită aplicarea simplă a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură privitoare la salariul de bază minim brut la nivelul ramurii, ci a se lua în considerare acest element, în stabilirea drepturilor lor salariale.
În acest context, trebuie notat că în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, sunt stabilite minimele de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor angajaților, anume, coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați și salariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin înmulțire, conduc la stabilirea salariilor minime pentru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.
Aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile literei b) a art.41 alin.3, potrivit cărora părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit.a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
În mod evident, aceste prevederi impun o dublă obligație părților ce vor negocia contractele colective de muncă la niveluri inferioare, anume, de a porni în negocieri atât de la salariul minim brut la nivel de ramură, cât și de la coeficienții minimi de ierarhizare.
Nu a fost respectată însă, cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și respectiv, la nivel de unitate, obligația de a se lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, ci s-a prevăzut un salariu de bază minim brut negociat mai mic, de 570 lei.
Curtea constată însă că nu poate fi sancționată această omisiune a părților contractante prin admiterea acțiunii.
Aceasta, în primul rând, în contextul în care salariul concret de bază al fiecărui angajat apare ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a salariului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare.
Or, reclamanții nu se prevalează de o diferență salarială ce să se contureze din comparația rezultantei înmulțirii elementelor de stabilire a salariului din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu rezultanta înmulțirii acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Ceea ce solicită este a se aplica salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi la modul de calcul al salariului aplicat efectiv fiecăruia, mod de calcul ce a avut în vedere elementele din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități. Cu alte cuvinte, a se înmulți valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Or, o atare interpretare și aplicare a dispozițiilor contractuale invocate de reclamanții recurenți nu respectă sensul de ansamblu al contractului, în condițiile în care art. 982 Cod civ. statuează că toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Reiese din apărările formulate și nu a fost contestat de către reclamanți faptul că în contrapartidă la agrearea unui salariu de bază minim brut mai mic în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la acest nivel s-au stabilit coeficienți de salarizare, aferenți claselor de salarizare, mai avantajoși decât cei minimali din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, cu consecința că dacă s-ar aplica exclusiv prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, ar rezulta salariul de bază mai mic pentru fiecare din salariații reprezentați în cauză.
Concluzia este că negocierea la nivel de grup de unități a avut în vedere, în ansamblu, cele două elemente de salarizare, privite prin prisma rezultantei, astfel încât invocarea prin acțiune doar a acelui element mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru a fi aplicat elementului mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, nu poate fi primită, semnificând crearea unei legi tertia, pe care părțile nu au avut-o în vedere cu ocazia negocierii.
În plus, trebuie avute în vedere, în interpretarea dispozițiilor art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, și prevederile de la alineatele 5 și 6, care statuează în sensul că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Or, o interpretare în sensul cerut de reclamanții recurenți, de a se lua în considerare în mod individual și necorelat cu celelalte elemente de salarizare, dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, este în evidentă contradicție cu aceste dispoziții, care fixează negocierilor și o limită superioară, dată de fondul de salarii negociat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli. De îndată ce la nivel de grup de unități din transportul feroviar, respectiv de unitate, s-a agreat un anumit salariu de bază minim brut și anumiți coeficienți de ierarhizare, în mod evident, în raport de aceste elemente și de numărul de salariați s-a stabilit și fondul de salarii din bugetul aferent anilor în discuție, astfel încât o solicitare de felul celei din acțiune, făcută fără considerarea acestui fond de salarii, ignoră dispozițiile contractuale pe care se întemeiază.
Acest mod de interpretare a prevederilor contractuale incidente nu încalcă prevederile art. 8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze
care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Interdicția invocată vizează drepturi ale salariaților, or art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu fixează practic un drept în sine al salariaților, format în toate componentele sale, ci doar un element al dreptului la salariu. Dreptul angajatului poartă asupra salariului (art. 39 lit. a) Codul muncii), or nu se afirmă prin acțiune că s-ar fi acordat reclamanților salarii în cuantum mai mic decât cel care ar rezulta, pentru fiecare, din aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Așa fiind, Curtea apreciază superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs și a apărărilor aferente acestora, recursul conturându-se ca neîntemeiat în ceea ce privește motivele de fond pentru considerentele dezvoltate în cele ce preced.
Văzând și prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite recursul declarat de reclamantul S. L. "S. "; C. împotriva sentinței civile nr. 10318 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge excepția lipsei calității procesuale active a membrilor de sindicat ALMASAN I., ASTILEAN M.
M. EL, BADIU G. Ă, BORDEAN ȘTEFAN, DUCA CORNEL, FOGAS MIHAITA, I.
V. C., IARAI I., N. CSABA, PENTA I., P. V., P. A CONSTANTIN, SUMLEA V. și T. V. și alții, invocată de pârâtă.
Va menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii. În temeiul art. 274 C.pr.civilă, va obliga pe recurentul S. L. "S. "; C.
să plătească intimatei SC. Î. M. A C. F. SA suma de 131,5 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul S. L. "S. "; C. împotriva sentinței civile nr. 10318 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale active a membrilor de sindicat ALMASAN I., ASTILEAN M. M. EL, BADIU G. Ă, BORDEAN ȘTEFAN, DUCA CORNEL, FOGAS MIHAITA, I. V. C.
, IARAI I., N. CSABA, PENTA I., P. V., P. A CONSTANTIN, SUMLEA V.
și T. V. și alții, invocată de pârâtă.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii. Obligă pe recurentul S. L. "S. "; C. să plătească intimatei SC. Î.
M. A C. F. SA suma de 131,5 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
D. | C. G. | I. | T. | N. | M. |
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: E. B.
