Decizia civilă nr. 3093/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3093/R/2013
Ședința publică din data de 18 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. O. V. DE S. împotriva sentinței civile nr. 453 din 22 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L.
D. Î. M. și pe intimații pârâți G. CU P. P. N. V. DE S. ,
G. CU P. N. "V. "; V. DE S., L. T. V. DE S. și C. LOCAL V. DE S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul a formulat întâmpinare în cauză, înregistrată la dosar la data de 13 iunie 2013.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 453 din 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul P. orașului V. de S., prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din Î.
M. în contradictoriu cu pârâții G. cu P. P. nr. 1 V. de S., G. cu P. N. "V. ";, L. T., C. Local V. de S. și P. orașului V. de S. și, în consecință au fost obligați pârâții G. cu P. P. nr. 1 V. de
S., G. cu P. N. "V. "; V. de S., L. T. V. de S., să acorde membrilor de sindicat reprezentați de reclamant Dobrin A. și Boicu M., diferența dintre drepturile salariale stabilite prin raportare la salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada_ -_, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâții C. Local V. de S. și P. orașului V. de S. au fost obligați să aloce unităților de învățământ pârâte sumele necesare plății ajutorului financiar menționat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. orașului V. de S., că potrivit art. 1
din HG nr. 538/2001 "începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 prevede că "Finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";.
Apoi, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 alin. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
Pârâtul P. orașului V. de S. a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestuia nu a trebuit analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci a trebuit raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată.
Pe fond
, tribunalul a reținut că prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -
31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin OUG nr. 136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ, pe anul 2008, modifică unele prevederi ale OG nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, Partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.
115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din Legea fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora "în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, Guvernul emite OUG nr. 151/2008 din_, publicată în M.O. Partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică
denumirea OG nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a OG nr. 15/2008.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicată în
Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, a constatat neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza OUG nr. 136/2008.
A fost important de reținut, ca o situație de fapt, că, Curtea, prin decizia nr. 989/30 iunie 2009, a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/ 2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din OUG nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse OG nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern OG nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tribunalul a considerat că în prezent se aplică OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și în anul 2010, tribunalul a reținut următoarele:
Începând cu data de_ Legea nr. 221/2008 a fost abrogată, în consecință aceasta nu mai poate fi aplicată.
Într-adevăr în art. 7 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 se face mențiunea că:
"(2) Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar la art. 12 alin. 3 din același act normativ se precizează că:
"(3) În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 prevede că:
"(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Pentru considerentele reținute, raportat la temeiul de drept invocat privind calcularea drepturilor salariale ale reclamantului pentru perioada_ -_, respectiv Legea nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a OG nr. 15/2008, instanța a apreciat fondată acțiunea și a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. O. V. DE S. solicitând în principal, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului orașului V. de S. și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu primarul orașului
de S., iar în subsidiar, dacă va fi respinsă această solicitare, modificarea sentinței recurate în sensul obligării primarului orașului V. de S. la plata sumelor prevăzute în sentință nu din bugetul propriu, ci de a plăti aceste sume cadrelor didactice în momentul în care vor fi repartizate sub acest titlu de la bugetul de stat, pentru că, fiind ordonator principal de credite este obligat ca atunci când vin bani de la bugetul de stat pentru unitățile de învățământ să repartizeze aceste sume către aceste instituții.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în fapt, P. orașului V. de S. a fost obligat prin sentința recurată la acordarea către cadrele didactice menționate în acțiunea SLIMM a drepturilor bănești solicitate prin acțiune. Cu privire la acestea arată:
primarul orașului V. de S. nu poate asigura sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate de către membrii de sindicat din învățământ deoarece nu are un buget propriu, în calitate de primar, astfel încât nu poate să își asume obligații pecuniare, pe cale de consecință nici nu poate avea calitate procesuală pasivă - Bugetul local aparține orașului, iar nu primarului. P. doar reprezintă orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice, precum și în instanță.
referitor la excepția invocată de către recurent, respinsă pe considerentul că primarul are calitate de ordonator principal de credite, instanța de judecată nu a avut în vedere faptul că potrivit HGR nr. 538/2001 finanțarea instituțiilor de învățământ se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, așadar, nu din bugetul propriu al primarului orașului, cu atât mai mult cu cât aceeași reglementare arată că fiecare instituție de învățământ are obligația să își desfășoare activitatea pe baza bugetului propriu, ceea ce înseamnă că nu primarul face bugetul unității de învățământ și nu acesta este responsabil de modul de finanțare al unității de învățământ, adică, este ordonator principal de credite al unităților de învățământ raportat la bugetul propriu al acestor unități, respectiv, la sumele ce sunt virate în bugetul orașului de la bugetul de stat pentru a fi alocate către aceste unități de învățământ și nu este ordonator de credite în sensul că din bugetul propriu al primarului se finanțează unitățile de învățământ, în situația recurentului, calitatea de ordonator principal de credite este echivalentă cu aceea de intermediar al repartizării sumelor de bani, iar nu de administrator al acestor sume.
potrivit art. 3 din HGR nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, se prevede modul în care se finanțează unitățile de învățământ inclusiv în ceea ce privește sumele ce fac obiectul acțiunii reclamantului. Astfel, unitățile de învățământ transmit situația către primării, care transmit mai departe către Direcția generală a finanțelor publice județene situația elevilor, în funcție de care se vor repartiza sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene. Acest articol, coroborat cu art. 42din HGR nr. 1618/2009, potrivit căruia în cazuri excepționale, când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariate la unitățile de învățământ, se pot
efectua redistribuiri ale sumelor defalcate pe orașe, prin intermediul Direcției generale a finanțelor publice județene, ne conduce spre concluzia că aceasta singura în măsură să dispună și să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești în discuție.
potrivit HGR nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea si administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, ari 40, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean prin hotărâre ai cu asistența direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar vor repartiza unităților administrativ teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și după caz fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. Astfel, sumele se asigură de către consiliul județean cu asistenta direcției generale a finanțelor publice, iar nu de către primarul orașului și nu prin dispozițiile acestuia.
potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale orice cheltuieli publice se realizează prin asigurarea resurselor financiare, ori, în situația recurentului, resursele financiare pentru plata sumelor prevăzute în acțiunea reclamantului se realizează de către consiliul județean cu asistența direcției generale a finanțelor publice din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, nu din bugetul local al orașului, cu atât mai puțin nu din "bugetul primarului orașului V. de S. ", care nici nu are un buget propriu din care să fie finanțate asemenea drepturi bănești, așa cum a precizat mai sus, bugetul aparține orașului, iar nu primarului.
prin OTJG nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare se arată că începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, dar aceste prevederi trebuie coroborate cu prevederile art. 16 din HGR nr. 2192/2004, potrivit căruia unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate si de ia bugetul de stat si din alte surse, respectiv, venituri proprii. Astfel, unitățile de învățământ preuniversitar de stat nu sunt finanțate integral de către bugetul local, cu atât mai mult cu cât potrivit HGR nr. 1618/2009 finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporuri, indemnizații și alte drepturi salariate în bani stabilite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat se asigura, nu din bugetul primarului, ci prin bugetele locale, ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sume ce pot fi repartizate doar prin intermediul Direcției Generale a finanțelor publice județene
M. si nu de către primarul orașului.
Ținând cont de cele arătate, consideră că primarul orașului V. de S. nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, neavând un buget propriu, fapt pentru care nu poate să-și asume obligații pecuniare în sensul plății acestor drepturi bănești către reclamant, cu atât mai mult cu cât orice drepturi de acest fel se plătesc din bugetul local al unor unități administrativ teritoriale,
iar nu al conducătorilor acestora.
Ca și practică judiciară solicită să se aibă în vedere decizia civilă dată în dosar nr._ de către Curtea de Apel C., unde a fost admisă excepția ridicată privitor la calitatea primarului orașului V. de S., cauza având ca obiect drepturi bănești acordate membrilor de sindicat din învățământ.
Ținând cont de cele arătate mai sus, solicită admiterea prezentul recurs așa cum a fost formulat.
Reclamantul S. L. din Î. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de pârât nu au vizat fondul pretențiilor deduse judecății, acesta înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive, în privința căreia Curtea apreciază că argumentația pe care se fundamentează nu este întemeiată, iar în concret, prin raportare la normele legale incidente, excepția nu poate fi primită.
Obligația pârâtului recurent de alocare a fondurilor necesare plății drepturilor salariale acordate prin hotărârea atacată derivă din calitatea sa legală de ordonator principal de credite al bugetului local, expres prevăzut de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 273/2006.
Astfel, dispozițiile art. 167 alin. din Legea nr. 84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de
învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că "Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, P. orașului V. de S. își justifică calitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului V. de S. conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ- teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Soluția subsidiară propusă de recurent, în sensul obligării sale la plata sumelor către cadrele didactice doar în momentul în care vor fi repartizate cu acest titlu de la bugetul de stat, vizează etapa executării hotărârii, și nu este de natură să înlăture obligațiile legale ale ordonatorului principal de credite.
În consecință, Curtea observă că pârâtul nu a fost chemat în judecată în calitate de angajator și nu a fost obligat la plata directă a unor sume de bani către salariații unității de învățământ, iar prevederile din legile speciale privitoare la finanțarea învățământului preuniversitar de stat, care sunt de strictă interpretare, justifică legitimarea procesuală a primarului în prezentul litigiu.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul
declarat de recurent, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. O. V. DE S. împotriva sentinței civile nr. 453 din_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
I. T. | D. | C. | G. | N. | M. |
G.
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: C. V.
