Decizia civilă nr. 3234/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3234/R/2013
Ședința publică din data de 25 Iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. "C.
F. "; împotriva sentinței civile nr. 3481 din 28 februarie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată S. C.
E. C. SA, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 11 iunie 2113, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și
menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, precum și judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus la data de_, reclamantul
S. L. C. F. C. în contradictoriu cu pârâta S. C. E.
C. SA, a solicitat obligarea acesteia la recalcularea corectă a salariului de încadrare al membrilor de sindicat, pe baza formulei de calcul din anexa nr.1 la C.C.M., pornind de la valoarea clasei 1 de salarizare de 700 lei, pe perioada _
-_ și să plătească acestora diferența dintre salariul recalculat și cel acordat în fapt, cu sporurile permanente și nepermanente, în conformitate cu prevederile
C.C.M. în vigoare la acea dată. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese conform art.166 alin.4 C. muncii, precum și la emiterea adeverințelor către membrii de sindicat privind modificarea drepturilor salariale consemnate in cărțile de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că salariul de bază al salariaților din cadrul pârâtei, corespunzător fiecărei clase de salarizare se stabilește, în conformitate cu art.7 al.2 C.C.M. 2009-2010 și 2010-2011, in vigoare la acea dată, în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din anexa nr.1 la C.C.M. și că valoarea salariului de încadrare atribuit membrilor de
sindicat a fost greșit calculată, având în vedere că formula în cauză are ca element de bază de calcul clasa 1 de salarizare, care este de 570 lei în perioada_ -_ și 600 lei în perioada_ -_ . Văzând diferența între suma de 700 lei impusă ca bază de la care au pornit negocierile de C.C.M. unic la nivel de ramură și cea de bază utilizată în anexele nr.1 din C.C.M. pentru perioadele susmenționate, în valoare de 570 lei, respectiv 600 lei, se solicită instanței să constate nulitatea acestei clauze, care încalcă prevederile art.8 al.2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, în vigoare la acea dată, în sensul că C.C.M la nivel de unitate nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit la nivel superior, iar la pct.1 al aceluiași articol, se prevede că aceste clauze pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.
În drept, invocă prevederile art. 28 din Legea 62/2011, art. 109 și art. 274 C.proc.civ., art. 166 alin.4 și art. 266 - 275 C.muncii rep, art. 8 alin1 și 2 din Legea_, art. 7 alin-2 CCM 2009 - 2010 și 2010 - 2011.
Pârâta SC E. C. SA, prin întâmpinare
, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 3481 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._
, a fost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Membrii de sindicat reprezentați au avut, respectiv au calitatea de salariați ai pârâtei în cadrul Sucursalei C. pe perioada menționată în cuprinsul acțiunii.
Potrivit art. 227 alin.4 C.muncii în forma în vigoare la momentul derulării raporturilor juridice dintre reclamanți, aduse în discuție, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. De asemenea, potrivit art. 40 alin.2 C.muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă. Totodată, potrivit dispozițiilor art.
157 din C.muncii în vigoare la același moment, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
În cauză, reclamanții își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 41 alin.3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelde Ramură de Transaporturi pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr. 722/2008, conform cărora, salariul de bază minim la nivel de ramură de transport valabil de la 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie pe lună este de 700 lei.
Instanța a reținut prevederile art. 9 din CCM la Nivel de Ramură de Transporturi pe anii 2008-2010, conform cărora în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia, urmând a pe baza fondurilor aprobate în condițiile arătate, părțile să negocieze utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi la unitățile de transporturi finanțate de lqa bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Deși reclamanții își întemeiată pretențiile pe dispozițiile art. 41 alin.3 din CCM la nivel de Ramură de Transporturi pe anii 2008-2010, instanța a reținut ca fiind relevante în cauză în mod deosebit prevederile art. 41 alin.5 și 6 din aceeași lege a părților. Potrivit art. 41 alin.5, pe toată perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile
contractante se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale care se vor aplica începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, alin.6 stabilind că la nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie.
În baza acestor dispoziții legale, între părți a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, în cuprinsul căruia au stabilit un salariu de bază brut de 570 de lei, iar începând cu_ de 600 lei, prin Actul Adițional înregistrat sub nr. 1708/_ .
Instanța a mai reținut că pârâta este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M. ui Transporturilor, astfel încât în speță sunt incidente și dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societățile și companiilor naționale, al societățile comerciale la care statul sau unitățile administrativ teritoriale au calitatea de acționar unic sau majoritar precum și al filialelor acestora, dispoziții referitoare la aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, precum și dispozițiile O.U.G. nr. 79/2008. Mai mult, în temeiul acestor dispoziții legale, nivelul minim al salariului este negociat anual la nivel de unitate raportat la limita maximă a fondului de salarii aferente personalului angajat pe baza de contract individual de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul
, solicitând casarea sentinței ca netemeinică și nelegală, cu trimiterea spre rejudecare instanței competente, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.
Instanța de fond nu a fost atenta la starea de fapt expusa precum și la dispozițiile legale la care s-a făcut referire, făcând aplicarea greșita a acestora într-o sentință ce cuprinde motive contradictorii.
Cererea de chemare în judecata este strict întemeiata pe prevederile Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr.722 valabil pentru anii 2008-2010. Nu s-a pus în discuție nici un moment nulitatea clauzelor contractuale sau valabilitatea acestora, ci doar acordarea unor drepturi mai avantajoase prevăzute de CCM la nivel de ramura transporturi aplicabil tuturor societăților din acest domeniu.
La calculul salariului de baza lunar cuvenit s-a avut în vedere clasa 1 de salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, care în perioada_ -_ la nivelul paratei a fost stabilit la suma de 570 lei brut, iar prin actul adițional din_ nivelul clasei 1 de salarizare a fost de 600 lei brut.
Potrivit art. 41 alin,3 lit. a din CCM la nivel de ramura transporturi pe anii 2008- 2010, salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta și ca acest contract colectiv de munca la nivel de ramura este aplicabil, și în cazul paratelor ce funcționează în domeniul transporturilor.
Conform art.3 din același CCM la nivel de ramura transporturi, acesta produce efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din tara, indiferent de structura capitalului acestora, insa pârâtele nu au avut în vedere aceste prevederi din contractul colectiv de munca la nivel superior, angajatorul aplicând doar CCM la nivel de unitate.
Potrivit art.236 Codul Muncii contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea pârtilor, adică acestea trebuie sa producă efecte juridice între părți întocmai ca prevederile legale edictate de organele abilitate ale statului. De asemenea un contract colectiv de munca la
nivel superior produce efecte juridice și în cazul în care contractul colectiv de munca la nivel inferior conține dispoziții mai puțin favorabile salariaților st ca potrivit art. 241 lit. c, în forma în vigoare anterioara adoptării legii 40/2011 și aplicabila în cauza pentru o perioada din pretențiile deduse judecații, respectiv_ -_, clauzele unui contract colectiv de munca produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel.
Prin întâmpinare, intimata
a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare se arată, în esență, că contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil pentru anii 2009-2010 a fost încheiat cu respectarea contractului de munca încheiat la nivel superior, respectiv Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități Feroviare pe anul 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin actul adițional până în anul 2010, astfel încât prevederile din CCM la Nivel de Ramura Transporturi nu sunt aplicabile în speță, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
Pentru anii 2009-2010, prin actul adițional nr.370/_ la Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități Feroviare 2008 - 2010 s-au stabilit salariile brute corespunzătoare claselor de salarizare valabile de la_, iar prin actul adițional nr. 4294/_ a fost prelungită valabilitatea acestuia până la data de_ .
Salariile de bază lunare stabilite prin contractele individuale de muncă al reclamanților se încadrează atât în prevederile CCM încheiat la nivel de unitate, cât și prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități Feroviare.
Pe perioada derulării raporturilor de muncă, reclamanții nu au contestat modul de salarizare și sporturilor cuvenite în baza CCM aplicabil, conform art.268 alin 1 lit. d din Codul Muncii, republicat.
Mai mult, prin CCM la nivel de SC "E. C. "; SA și CCM la Nivel de Grup de Unități Feroviare, sunt prevăzute clase și coeficienți de ierarhizare specifici activității feroviare, și mai mult clasa 1 de salarizare nu poate fi asimilată cu salariul minim de 700 lei prevăzut de CCM pe Ramura Transporturi, deoarece în acest contract colectiv nu sunt prevăzute clase de salarizare, ci numai coeficienți de ierarhizare pentru diferite categorii profesionale.
Clauzele contractelor de muncă încheiate la nivel inferior care conțin drepturi la un la un nivel inferior celor stabilite prin contracte colective de muncă încheiate la nivel superior sunt lovite de nulitate, insă nulitatea va fi constatată de instanța competentă la cererea părții interesate - art. 24 alin.1, 2, 3 și 4 raportat la art. 8 alin.2 și 3 din Legea nr.130/1996 aplicabil în perioada 2009- 2010 de valabilitate a CCM la Nivel de Unitate și CCM la Nivel de Grup de Unități. În condițiile în care instanța de judecată ar fi fost sesizată să constate nulitatea acestor clauze, ele puteau fi renegociate, iar până la renegociere puteau fi înlocuite cu clauzele mai favorabile din contractele colective de muncă încheiate
la nivel superior.
Cererile de constatare a nulității unor clauze ale contractelor colective de muncă se pot formula pe toată durata existentei contractului colectiv de muncă - art.268 alin 1 pct. d din Codul Muncii.
Reclamanții solicită practic înlocuirea unor clauze ale CCM la Nivel de SC
"E. C. "; SA și CCM la Nivel de Grup de Unității Feroviare, a căror existentă s-a încheiat la data de_ cu clauze mai favorabile existente în CCM la nivel de Ramură Transporturi, expirat și acesta la data de_ .
Instanța de judecată nu a fost investită cu o cerere de constatare a nulității unor clauze ale contractului colectiv de munca la nivel de SC "E.
"; SA și chiar daca instanța ar califica cererea reclamanților ca fiind o cerere de
constatare a nulității unor clauze ale acestui CCM, o astfel de cerere ar fi tardiv introdusă prin raportare la prevederile art.268 alin.1. pct. d din Codul Muncii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Reclamanții-recurenți se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit.a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010, potrivit cărora salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Tribunalul a respins acțiunea, considerând că are prevalență contract
individual de muncă și contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în condițiile în care nu s-a solicitat, la data negocierii, aplicarea prevederilor din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi și pe de altă parte, pârâta este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M. ui Transporturilor, fiind incidente dispozițiile Legii nr. 329/2009 și ale O.U.G. nr. 79/2008, iar nivelul minim al salariului este negociat anual la nivel de unitate raportat la limita maximă a fondului de salarii aferente personalului angajat pe baza de contract individual de muncă.
Recurenții se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., fără a arăta însă care sunt dezlegările considerate contradictorii în sentință. Or, Curtea nu constată o atare contradictorialitate în cuprinsul sentinței.
În ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 oct. 9 C.proc.civ., recurenții invocă omisiunea primei instanțe de a soluționa cauza prin raportare la prevederile pe care s-au întemeiat în acțiunea lor, anume, cele ale art.41 alin.3 lit. a din CCM unic la nivel de ramura transporturi valabil pentru anii 2008-2010.
Motivul de recurs nu se verifică, în condițiile în care, în raport de motivarea sentinței, este evident că nu s-a ignorat temeiul contractual avut în vedere de reclamanți, însă acesta a fost apreciat ca inaplicabil pentru considerentele rezumate în cele ce preced. Prin urmare, nu se verifică o necercetare a fondului cauzei, care să poată sta la baza unei casări cu trimitere a sentinței, așa cum solicită recurenții.
Cât privește motivele de recurs dezvoltate pe fondul cauzei, Curtea notează că nu pot fi primite nici acestea.
Reclamanții nu solicită aplicarea simplă a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură privitoare la salariul de bază minim brut la nivelul ramurii, ci a se lua în considerare acest element, în stabilirea drepturilor lor salariale.
În acest context, trebuie notat că în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, sunt stabilite minimele de la care trebuie să se pornească în calcularea salariilor angajaților, anume, coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați și salariul de bază minim brut la nivel de ramură. Aceste două elemente, prin înmulțire, conduc la stabilirea salariilor minime pentru fiecare categorie de salariați din cadrul ramurii.
Aceste dispoziții contractuale trebuie avute în vedere în ansamblu, prin raportare și la prevederile literei b) a art.41 alin.3, potrivit cărora părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit.a), pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute
pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
În mod evident, aceste prevederi impun o dublă obligație părților ce vor negocia contractele colective de muncă la niveluri inferioare, anume, de a porni în negocieri atât de la salariul minim brut la nivel de ramură, cât și de la coeficienții minimi de ierarhizare.
Nu a fost respectată însă, cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și respectiv, la nivel de unitate, obligația de a se lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, ci s-a prevăzut un salariu de bază minim brut negociat mai mic, de 570 lei.
Curtea constată însă că nu poate fi sancționată această omisiune a părților contractante prin admiterea acțiunii.
Aceasta, în primul rând, în contextul în care salariul concret de bază al fiecărui angajat apare ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a salariului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare.
Or, reclamanții nu se prevalează de o diferență salarială ce să se contureze din comparația rezultantei înmulțirii elementelor de stabilire a salariului din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu rezultanta înmulțirii acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități/unitate.
Ceea ce solicită este a se aplica salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi la modul de calcul a salariului aplicat efectiv fiecăruia, mod de calcul ce a avut în vedere elementele din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități/unitate. Cu alte cuvinte, a se înmulți valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități/unitate.
Or, o atare interpretare și aplicare a dispozițiilor contractuale invocate de reclamanții recurenți nu respectă sensul de ansamblu al contractului, în condițiile în care art. 982 Cod civ. statuează că toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Se constatăm din cuprinsul acestor contracte, că în contrapartidă la agrearea unui salariu de bază minim brut mai mic în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități/unitate, la acest nivel s-au stabilit coeficienți de salarizare, aferenți claselor de salarizare, mai avantajoși decât cei minimali din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, cu consecința că dacă s-ar aplica exclusiv prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, ar rezulta probabil venituri mai mici pentru angajați.
Concluzia este că negocierea la nivel de grup de unități și la nivel de unitate a avut în vedere, în ansamblu, cele două elemente de salarizare, privite prin prisma rezultantei, astfel încât invocarea prin acțiune doar a acelui element mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru a fi aplicat elementului mai avantajos din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, respectiv de unitate, nu poate fi primită, semnificând crearea unei legi tertia, pe care părțile nu au avut-o în vedere cu ocazia negocierii.
În plus, trebuie avute în vedere, în interpretarea dispozițiilor art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, și prevederile de la alineatele 5 și 6, care statuează în sensul că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor.
La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Or, o interpretare în sensul cerut de reclamanții recurenți, de a se lua în considerare în mod individual și necorelat cu celelalte elemente de salarizare, dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, este în evidentă contradicție cu aceste dispoziții, care fixează negocierilor și o limită superioară, dată de fondul de salarii negociat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli. De îndată ce la nivel de grup de unități din transportul feroviar, respectiv de unitate, s-a agreat un anumit salariu de bază minim brut și anumiți coeficienți de ierarhizare, în mod evident, în raport de aceste elemente și de numărul de salariați s-a stabilit și fondul de salarii din bugetul aferent anilor în discuție, astfel încât o solicitare de felul celei din acțiune, făcută fără considerarea acestui fond de salarii, ignoră dispozițiile contractuale pe care se întemeiază.
Acest mod de interpretare a prevederilor contractuale incidente nu încalcă prevederile art. 8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Interdicția invocată vizează drepturi ale salariaților, or art. 41 alin. 3 lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu fixează practic un drept în sine al salariaților, format în toate amănuntele sale, ci doar un element al dreptului la salariu. Dreptul angajatului poartă asupra salariului (art. 39 lit. a) Codul muncii), or nu se afirmă prin acțiune că s-ar fi acordat reclamanților salarii în cuantum mai mic decât cel care ar rezulta, pentru fiecare, din aplicarea elementelor minimale de salarizare din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Așa fiind, Curtea apreciază superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs și a apărărilor aferente acestora, recursul conturându-se ca neîntemeiat pentru considerentele dezvoltate în cele ce preced.
Văzând și prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. L. C. F. C. împotriva sentinței civile nr. 3481 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. T.
M. N.
S. D.
aflat în CO, semnează
aflat în CO, semnează
vicepreședintele instanței
vicepreședintele instanței,
A. I. A. A.
I.
A.
GREFIER,
B.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. R. -M. V.
