Decizia civilă nr. 3224/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3224/R/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. " SA - PRIN S. T. împotriva sentinței civile nr. 1991 din 07 februarie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată N. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente S. N. de T. F. de M. "C. M. " SA - prin S.
T., consilier juridic Jurma Cosmin și reprezentantul reclamantei intimate
N. M., avocat Somola Larisa.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 10 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare la care a anexat împuternicirea avocațială a reprezentantului acesteia și dovada achitării onorariului avocațial, din care un exemplar se înmânează reprezentantului pârâtei recurente.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar delegația de reprezentare în instanță și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, respingerea contestației formulate de reclamantă, susținând pe larg motivele invocate în memoriul de recurs depus la dosar. Învederează instanței faptul că, așa cum a dovedit cu actele depuse în probațiune, Stația C. T. a fost desființată ca subunitate, înaintea restructurării fiind stație gestionară, având arondate și alte stații, devenind stație arondată Stației gestionare C. -N. Est, activitatea fiind asigurată de personalul Stației gestionare C. -N. Est la cererea clienților ocazionali, atunci când există solicitări de transport de marfă din partea acestora.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu cheltuieli de
judecată conform chitanței depuse la dosar, susținând pe larg motivele invocate în întâmpinare.
Cu privire la primul motiv invocat, respectiv greșita aplicare a Legii nr. 53/2003 cu modificările aduse prin Legea nr. 40/2011, intrate în vigoare la data de 01 mai 2011, apreciază că nu trebuia să se țină cont de aceste modificări, întrucât procedura concedierii colective a fost demarată în luna aprilie 2011, urmând a fi supusă condițiilor de fond și de formă de la acea dată.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, apreciază că și acesta este neîntemeiat, în mod corect și legal instanța de fond a reținut datele speței, respectiv faptul că prin Hotărârea A.G.A. nr. 8/_, s-a aprobat Programul de restructurare și reorganizare a C. marfă, menționându-se în cuprinsul hotărârii că directorul General este mandatat în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. 52 al. 3 din Codul Muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 40/2011, până la finalizarea procedurii de concediere colectivă, în temeiul acestei hotărârii fiind emisă și decizia de concediere a reclamantei recurente. De asemenea arată că în condițiile in care activitatea stației C. T. a fost reluată de angajații stației gestionare C. -N. est, care a preluat și trei angajați ai stației
C. T., este cert că se impunea respectarea prev. art. 76 și 69 al. 3 din Codul muncii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1991 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta N. M. în contradictoriu cu pârâta SOCIATETEA N. DE T. F. DE M. "C.
M. "; S.A.
S-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 3A_ din data de_ emisă de către pârâtă.
S-a dispus reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior emiterii deciziei, acela de magaziner tranzit în cadrul Stației C. - T. .
A fost obligată pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data de_ și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de salariat al societății pârâte în cadrul Stației
C. T., ocupând funcția de magaziner tranzit, în temeiul contractului individual de muncă nr. 1.3.502/91/_ .
Prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor Societăți Naționale de T.
F. de M. "C. M. ";SA nr. 8/_ a fost aprobat Programul de restructurare și reorganizare a C. M. .
Prin Decizia nr. 3A_ din_ emisă de angajator s-a dispus încetarea începând cu data de_ a contractului individual de muncă al reclamantei din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin.1 din Legea nr. 53/2003 rep.. în cuprinsul deciziei s-a reținut că motivele de fapt ale concedierii colective sunt determinate de situația economico-financiară a societății cu consecința desființării postului ocupat de reclamant. La art. 5 din decizie s-a menționat că subunitatea din care reclamanta face parte s-a desființat, la art. 4 pct. I și II fiind
menționate criteriile prioritare și minimale avute în vedere la concedierea colectivă.
S-a reținut că potrivit art. 69 alin.3 C.muncii rep., criteriile prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă avute în vedere la stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective se aplică pentru departajarea salariaților numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță, situație în care pârâta avea obligația de a realiza evaluarea profesională a salariaților pentru a stabili îndeplinirea criteriilor de performanță, în vederea concedierii, anterior aplicării celorlalte criterii menționate în decizia de concediere.
S-a avut în vedere că din probele administrate în cauză pârâta nu a făcut dovada realizării evaluării profesionale a salariaților (magazineri tranzit) din cadrul Stației C. T. anterior aplicării altor criterii pentru concedierea colectivă. Au fost înlăturate susținerile pârâtei referitoare la inexistența obligației de a realiza evaluarea profesională conform dispozițiilor art. 69 alin.3 C.muncii, întrucât dispozițiile legale menționate erau în vigoare la data adoptării Hotării AGA a SNTCF C. M. SA.
Instanța a apreciat incidența dispozițiilor art. 78 C.muncii rep. Potrivit cărora concedierea dispusă cu nerespectarea criteriilor prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Referitor la critica reclamantei vizând faptul că stația C. T. nu a fost în mod real desființată, instanța constată că prin Programul de restructurare și reorganizare a SNTFM C. M. SA s-a stabilit comasarea stației C. T. cu stația gestionară C. -N. Est, stația C. T. devenind stație arondată stației
C. -N. Est. S-a concluzionat că în speță nu este vorba despre o reală desființare a Stației C. T., în sensul că în cadrul acesteia din urmă nu s-ar mai desfășura activitate, ci de o comasare cu o altă stație din cadrul societății angajatoare. S-a reținut că în din cadrul Stației C. T. se desfășoară în continuare activitate precum martorul Oarga Dănut, în calitate de manevrant vagoane și alți angajați din cadrul Stației C. -N. Est, astfel încât înainte de concediere se impune aplicarea prioritară a criteriului obiectiv al evaluării competențelor profesionale cu privire la toți salariații care desfășurau același tip de activitate ca și reclamanta. S-a apreciat că acest aspect rezultă din organigramele depuse de pârâtă la dosarul cauzei, precum și din foile de prezență depuse de aceasta, fiind evident faptul că în cadrul Stației C. T. în continuare se desfășoară activitate. S-a considerat că chiar și în situația comasării celor două stații, având în vedere că Stația C. T. nu și-a sistat total activitatea, se impunea evaluarea performanțelor profesionale ale tuturor salariaților de la stația gestionară și stația arondată care urmau să desfășoare activitatea în cadrul acestora, astfel încât să fie respectate drepturile salariaților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. de
T. F. de M. C.
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând respingerea contestației.
În susținerea recursului s-a arătat că instanța în esență a nerespectarea de către societate a dispozițiilor art. 63 din Codul Muncii, fără a ține seama că modificările aduse prin Legea nr. 40/2011 la Legea nr. 53/2003 nu se aplicau prezentei proceduri de concediere colectivă întrucât aceasta a fost inițiată în luna aprilie 2011, iar Legea nr. 40/2011 a intrat în vigoare la data de_ .
S-a apreciat că procedura concedierii colective este supusă condițiilor de fond și formă dispuse legal la momentul declanșării acesteia.
S-a motivat și faptul că pentru a putea produce efecte juridice, atât prevederile Contractului Colectiv de munca referitor la aplicarea criteriilor de competență, cat și cele ale Codului Muncii, conform art.242 lit.j din Codul Muncii trebuiau să fie prevăzute în Regulamentul intern care potrivit art.243 alin.l
"Regulamentul intern se aduce la cunoștința salariaților prin grija angajatorului și iși produce efectele față de salariați din momentul încunoștințării acestora".
Au fost invocate și dispozițiile art.246 din Codul Muncii prevede că regulamentul intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod, adică la data de_, când procedura de concediere colectivă era în curs, ea fiind finalizată la data de_ . S-a apreciat că procedura concedierii colective este supusă condițiilor de fond și formă dispuse legal la momentul declanșării acesteia.
Referindu-se la rațiunea pentru care legiuitorul a fixat acest termen s-a arătat că este acela de a da timp angajatorului de a implementa aceste prevederi, astfel încât aprecierea instanței cu privire la aplicarea acestui articol li se pare forțată.
Recurenta a precizat că așa cum a dovedit cu actele depuse în probațiune Stația C. T. a fost desființată ca subunitate (înaintea restructurării fiind stație gestionară, având arondate și alte stații), devenind stație arondată Stației gestionare C. N. Est. În acest sens fiind Programul de restructurare și reorganizare a SNTFM C. M. SA de unde rezultă că stația C. -T. a fost arondată stației C. -N. Est, toată activitatea stațiilor Călărași Turda, C. -T. (linii industriale Turda), Câmpenești, Valea Florilor, Boju, Cojogna, Apahida, Jucu, Bonțida, Iclod, C. -Nappoca, Baciu, Mera, Gârbău, Aghireș, S. fiind asigurată de personalul stației gestionare C. -N. Est.
S-a arătat că în anul 2010 a mai avut loc o concediere colectivă la C. M., Stația C. T. fiind menținută în speranța reluării activitățiîlor economice în zonă, însă datorită faptului că acest lucru nu s-a materializat nu a mai putut fi menținută această unitate, pagubele societății fiind prea mari.
În acest sens s-a arătat că stația C. -T. a fost desființată, nu avea angajată nici o persoană în această unitate, iar activitatea este asigurată de personalul stației gestionare C. -N. Est la cererea clienților ocazionali, atunci când există solicitări de transport de marfă din partea acestora.
S-a apreciat că în aceste condiții, chiar dacă ar fi fost aplicate criterii de competență în cazul magazinerelor tranzit, acestea nu ar fi avut cui să fie aplicate, în condițiile în care toate posturile de natura celui ocupat de către reclamantă în cadrul Stației C. -T. au fost desființate, nefiind în situația de a departaja persoane cu competențe egale.
S-a făcut aprecierea că legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția acelor posturi sau subunități pe care să le desființeze, în cazul în care apreciază că această măsură duce la eficientizarea activității. Astfel că dacă prin hotărârea conducerii se apreciază că reorganizarea societății implică și reducerea posturilor, instanța trebuie să țină cont de această hotărâre atunci când analizează contestația, nefiind îndrituită să se implice în elaborarea și aplicarea strategiei de reorganizare a angajatorului.
De asemenea s-a considerat că instanța nu poate realiza totodată o analiză de oportunitate în stabilirea salariaților supuși acestei proceduri și o nouă evaluare a salariaților care ar fi putut rămâne, ori ar fi putut face obiectul concedierii, fondate pe dispozițiile art.65 alin.l din Codul Muncii, cu ignorarea criteriilor avute în vedere de angajator.
S-a invocat și doctrina juridică care a exprimat în această problemă opinia potrivit căreia controlul de legalitate al instanței în cazul concedierii nu afectează dreptul angajatorului de a stabili persoanele care urmează a fi supuse în mod obiectiv procedurii concedierii datorită reorganizării.
Dreptul de a stabili organigrama, în funcție de necesarul de personal și de indicatorii economici ai societății, revine angajatorului.
Prin întâmpinarea depusă intimata
a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii ca legală și temeinică.
În susținerile din apărare s-a arătat că, criticile aduse de reclamant hotărârii sunt neîntemeiate.
În acest sens a arătat următoarele:
-în privința primei critici referitoare la greșita aplicare a Legii nr. 53/2003 cu modificările aduse prin Legea nr. 40/2011 s-a arătat că Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor Societății Naționale de T. F. de M. C. M. S.A.nr.8/_, aflata la dosar, prin care s-a aprobat Programul de restructurare si reorganizare a C. marfa, in care se menționează in mod expres faptul ca directorul general este mandatat in vederea punerii in aplicare a prevederilor art.52 alin. 3 din Codul Muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr-
.40/2017, pana la finalizarea procedurii de concediere colectiva, acesta fiind momentul in care s-a decis faptul ca se impune efectuarea concedierilor colective, practic dupa data de 1 mai 2011;
Apoi s-a arătat că decizia de concediere atacata, nr.3A_ din data de_ emisa de insasi recurenta, in care se retine faptul ca a fost emisa in baza prevederilor art.58, art.65, art.68 din Legea nr.53/2003 Codul Muncii Republicat, cu modificările si completările ulterioare (partea introductiva), la art.4 din decizia atacata recurenta susținând faptul ca "La luarea măsurii de concediere colectiva, respectiv stabilirea ordinii de prioritate s-au respectat art.69 alin.2 lit.d si art.76 lit.d din Codul Muncii Republicat, coroborat cu art.60 (6) din CCMin vigoare al C.
M., aplicandu-se următoare criterii... ", apreciindu-se ca in mod corect si legal instanța de fond a analizat cauza prin prima dispozițiilor in vigoare la data întocmirii deciziei de concediere, dispoziții pe care de altfel si recurenta le-a avut in vedere la data emiterii acesteia;
S-a arătat în susținerea apărării referitoare la critica în discuție faptul că întâmpinarea depusa, precum si răspunsul la interogatoriu comunicat in care se arata in mod expres ca decizia de concediere atacata este legala, decizie emisa in baza prevederilor art.58, art.65, art.68 din Legea nr.53/2003 Codul Muncii Republicat, cu modificările si completările ulterioare.
Intimata a observat că faptul ca in luna aprilie 2011 se pretinde ca s-a declanșat procedura concedierii colective, fapt oricum nedovedit, nu schimba cu nimic legea aplicabila, intrucat demararea acestei proceduri presupune inițial anumite consultări a căror finalitate nu este întotdeauna concedierea colectiva, in principal urmarindu-se găsirea unor soluții pentru păstrarea angajaților. S-a apreciat relevant că notificarea luării acestei masuri către ITM BUCUREȘTI a avut loc la data de 9 mai 2011. notificare înregistrata sub nr.24.297/_ si către AMOFM BUCUREȘTI la data de 9 mai 2011. notificare înregistrata sub nr.9582/_, iar la data de 3 iunie 2011 a instiintat si AJQFM C. despre aceasta concediere, fiind evident ca legea aplicabila este cea intrata in vigoare la 1 mai 2011.
Cu referire la critica ce privește greșita reținere a instanței cu privire la faptul ca stația C. -T. a fost defiintata ca subunitate, cu consecința reținerii greșite a faptului ca se impunea astfel aplicarea criteriilor prev.de art.69 alin.3 C.Muncii Republicat, s-a arătat că și aceasta este neîntemeiată.
S-a arătat că in mod corect si legal instanța reținând datele spetei, respectiv faptul ca prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor Societății Naționale de T. F. de M. C. M. S.A.nr.8/_, depusa la dosar, s-a aprobat Programul de restructurare si reorganizare a C. marfa, mentionandu-se in mod expres faptul ca in cuprinsul acestei hotărâri ca directorul General este mandatat in vederea punerii in aplicare a prevederilor art.52 alin.3 din Codul Muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.40/2011, pana la finalizarea
procedurii de concediere colectiva, precum si ca in temeiul acestei hotărârii s-a emis decizia de concediere nr.3Al/8/1905 din data de_ a intimatei, din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, invocandu-se mai intai situația economico-financiara a societății, menționata in Programul de restructurare, la art.4 fiind enumerate criteriile prioritare pentru stabilirea ordinii persoanelor concediate si criteriile minimale aplicabile dupa cele prioritate si totodată faptul ca subunitatea din care a făcut parte, respectiv STAȚIA C. -T. a fost desfintata si ca urmare a acestui fapt si postul subsemnatei s-a desfintat.
S-a reținut că raportat la probele administrate in fata instanței de fond respectiv acte, interogatoriu si martorii audiați, in mod corect instanța de fond a reținut ca nu este real faptul ca subunitatea din care a făcut parte, respectiv Stația C. -T. s-a desființat, ci in urma aplicării Programului de Restructurare si Reorganizare, Stația C. -T. a pierdut doar atribuțiile de gestiune, devenind stație arondata sub aspectul gestiunii la Stația C. -N. Est, fara ca in concret acest lucru sa duca Ia desfintarea in fapt a subunității ci o camasare a activității celor doua stații, cu mutarea personalului menținut la stația C. -T., scriptic ca si angajați ai stației Gestionare C. -N. Est
S-a subliniat că acest aspect rezulta fara niciun dubiu din statul de funcții, anterior aplicării programului de restructurare care atesta faptul ca stația C. -
T. era stație gestionara si avea arondata si stația Turda, si statul de funcții cu aplicare din data de 8 iulie 2011, care atesta faptul ca Stația C. -T. exista in continuare, fiind stație arondata stației gestionare C. -N. Est, scripte depuse la ultimul termen de judecata la fond Aceleași scripte atesta mai mult faptul ca dupa restructurare au fost păstrate trei posturi la Stația C. -T. . respectiv sef manevra, manevrant vagoane si masaziner tranzit si cu toate acestea toate cele patru persoane care ocupam aceasta funcție am fost concediate.
S-a precizat că nu este real nici măcar faptul ca postul intimatei s-a desfintat. din statut de funcții cu aplicare din data de 8 iulie 2011, depus la ultimul termen de judecata rezultând cu certitudine faptul ca la stația arondata
-T. exista in continuare post de masaziner tranzit, post ocupat in prezent de FRATEAN. A, care a îndeplinit aceasta funcție la stația arondata Turda, anterior restructurării si care a fost mutata efectiv la stația C. -T.
S-a observat că actul adițional la contractul individual de munca al numitei FRATEAN ANA figurează angajata la C. -N. Est-punct de lucru Turda, fapt care nu poate atesta decât o alta nelegalitate comisa de parata, întrucât punctul de lucru Turda nu mai exista fiind vândut către o firma privata.
Intimata a arătat că martorii audiați, M. E., PINTI. N. si OARGA
UT au confirmat susținerile ei, in sensul ca posturile de magaziner tranzit ocupate de ea si inca trei colege, toate disponibilizate exista in continuare insa este ocupat de alte persoane, respectiv FRATEAN ANA, mutata de la stația Turda si PERSA S. si P. A S., care vin constant de la C. -N. Est.
În aceste condiții arată recurenta in care activitatea stației C. -T. a fost preluata de anagajatii stației gestionarea C. -N. Est, care a preluat si trei angajați ai Stației C. -T., dintre care si FRATEAN ANA, magaziner tranzit, este cert ca se impunea respectarea dispozițiilor art.76 din Codul Muncii potrvit cărora decizia de concediere trebuie sa conțină in mod obligatoriu motivele care determina concedierea, iar in cazul concedierilor colective si criteriile de stabilire a ordinii de priorități menționate in art.69 alin.2 lit.d din Codul Muncii, precum si prevederile art.69 alin.3 din Codul Muncii potrivit cărora criteriilor prev.de lege sau in CCM, avute in vedere pentru stabilirea ordinii de priorirate in vederea concedierii colective, se aplica pentru departajarea angajaților numai dupa evaluarea realizării obiectivelor de performanta.
S-a precizat că desi in decizia de concediere atacata la art.4 se retine ca "La luarea măsurii de concediere colectiva, respectiv stabilirea ordinii de prioritate s- au respectat art.69 alin.2 lit.d si art. 76 lit.d din Codul Muncii Republicat, coroborat cu art.60 (6) din CCM in vigoare al C. M., aplicandu-se următoarele criterii... criterii enumerate ca I. criterii prioritare si Il.criterii minimale.. " in mod corect instanța de fond a reținut ca acestea se puteau aplica numai subsecvent aplicării criteriului competentei profesionale, stabilit ca urmare a evaluarea obiectivelor de performanta, fapt nerespectat de recurenta care nu a făcut nicio dovada in acest sens.
A fost evidențiată susținerea recurentei din fata instanței de fond care la răspunsul la întrebarea 18.din interogatoriu in care arata ca nu a fost necesarea aplicarea acestor criterii in condițiile in care au fost desființate toate posturile de magaziner tranzit, fapt ce în opinia intimatei este contrazis de insasi statul de funcții depus in fata instanței care atesta menținerea si scriptic a unui post de magaziner tranzit la stația C. -T. .
În cadrul apărării a sesizat și faptul că in practica, Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor Societății Naționale de T. F. de M. C. M. S.A.nr.8/_ a fost pusa in aplicare in mod arbitar, concedieriile facandu-se dupa bunul plac al șefilor, cu încălcarea crasa a legii, care tocmai pentru a evita aceste abuzuri a impus obligativitatea verificării personalului pe criterii de competenta profesionala.
S-a arătat că nu pot fi reținute susținerile recurentei din motivele de recurs potrivit carora nu instanța ii stabilește angajații ce trebuie păstrați si cei care trebuie concediați, întrucât instanța in cazul concedierilor colective este obligata să verifice aplicarea legii, care asa cum a fost indicat mai sus determina aplicarea unui criteriu obiectiv, inainte de aplicarea criteriilor subiective, criteriu pe care insa recurenta 1-a incalcat.
S-a apreciat că in mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art.78 din Legea nr.53/2003 Codul Muncii potrivit cărora "Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovita de nulitate absoluta", intrucat in speța au fost încălcate prev.art.76 C.Muncii si art.69 alin3 Codul Muncii, pronunțând o soluție legala si temeinica.
Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor din motivele de recurs, ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.
9 C.pr.civ., constată că recursul este nefondat, hotărârea fiind legală și temeinică pentru motivele ce succed.
Criticile aduse hotărârii de către pârâtă vizează două aspecte: primul se referă la neaplicarea în cauză a modificărilor aduse prin Legea nr. 40/2011 Legii nr. 53/2003 și al doilea aspect că, concedierea reclamantului a fost consecința desființării efective a postului ocupat de reclamant, consecință a programului de restructurare.
În privința primului aspect criticat Curtea reține următoarele:
Recurenta susține că la intrarea în vigoare a Legii nr. 40/2011 procedura de concediere a reclamantului era inițiată, astfel că nu avea obligația de a aplica criteriul de departajare în vederea concedierii, respectiv criteriul performanței profesionale regăsit în art. 69 alin. 2 din Codul Muncii.
Se constată cu privire la această susținere că și în contractul colectiv de muncă al SNTFM "C. M. "; S.A. (atât în cel de la data demarării procedurii concedierii colective, la art. 61 alin. 5 și 6 cât și în cel în vigoare la data emiterii deciziei de concediere contestate, la art. 60 alin. 5 și 6, filele 76-85 dosar fond) era prevăzut ca un criteriu prioritar de aplicat în cazul reducerii de personal cel al competenței profesionale: "angajatorul va stabili criterii de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcție de
acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea. La aplicarea efectivă a reducerii de personal, după anularea posturilor vacante de natura celor desființate, măsurile vor afecta în condiții de c ompetență egale
, în ordine: (…)";.
Prin urmare, chiar fără să fi intervenit modificarea legislativă care a făcut obligatoriu și prioritar acest criteriu cu ocazia concedierii colective, pârâta avea obligația, conform contractului colectiv de muncă pe care l-a semnat (art. 229 - fostul art. 236 - alin. 4 Codul muncii), să aplice acest criteriu cu prioritate, ceea ce acceptă că nu a făcut.
Pârâta susține că, pentru a putea produce efecte juridice, prevederile contractul colectiv de muncă referitor la aplicarea criteriilor de competență trebuia să fie prevăzute în Regulamentul intern.
Apărarea nu poate fi reținută, pe de o parte deoarece se invocă astfel propria culpă a recurentei, care în calitate de angajator avea obligația de a întocmi regulamentul intern, potrivit dispozițiilor art. 241 Codul muncii (fostul art. 257), iar pe de altă parte, întrucât obligativitatea clauzelor contractului colectiv de muncă nu depinde de reluarea acestora în cuprinsul regulamentului intern (art. 229 - fostul art. 236 - alin. 4 Codul muncii).
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a și c Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d C.muncii.
Or, art. 69 lit. d Codul muncii face referire la criteriile avute în vedere potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
În ce privește cel de-al doilea aspect criticat Curtea reține că și el este neîntemeiat.
Se reține că în mod corect prima instanță pe baza actelor și probelor din dosar a reținut că nu a avut loc o desființare efective a postului ocupat de contestator, prin programul de restructurare și reorganizare.
Potrivit cap. 10 alin. 5 - S. C. prevede "comasarea prin preluarea activității stației de gestionare C. -T. cu stația de gestionare C. -N. est, stația C. -T. devenind stație arondată stației de gestionare C. -N. est";.
Prin această măsură nu s-a prevăzut în programul de restructurare și reorganizare și reducerea de posturi printre care să se fi regăsit și cel al contestatorului.
Pe de altă parte activitatea în stația C. -T. nu a fost desființată aceasta rezultând din declarația martorului Oargă Dănuț, fișele de prezență a personalului ce desfășoară activitate la această stație și organigrama stației din care rezultă că postul de magaziner tranzit există desigur în cadrul compartimentului.
Această concluzie rezultă din coroborarea declarației martorului audiat, a fișelor de prezență și a organigramei.
Față de aceste concluzii nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia stația C. -T. a fost desființată și nu mai are angajată nicio persoană în această unitate.
Pe de altă parte, chiar dacă postul de magaziner tranzit ar apărea în statul de funcții, pe care însă recurenta nu l-a depus, al Stației Gestionare C. -N. Est nu s-ar justifica desființarea postului contestatorului întrucât este evident că postul nu putea să fie decât în cadrul Stației Gestionare C. -N. Est din moment ce Stația C. -T. are statutul de stație arondată stației respective.
De altfel din condica de prezență pe perioada_ -_ rezultă că și-a desfășurat activitatea numita Frătean Ana având funcția de magaziner.
În condițiile în care angajatorul a decis continuarea activității pe aceeași arie teritorială, respectiv privitor la toate stațiile enumerate de pârâtă ca fiind arondate stației C. N. Est, cu un număr mai mic de salariați, în speță magazineri tranzit, Curtea constată că se impunea ca angajatorul să procedeze la selecția personalului care urma să desfășoare în continuare activitatea respectivă.
Faptul desființării stației C. T. s-a dovedit a nu echivala cu suprimarea oricărei activități specifice exercitate de magazinerii tranzit, astfel încât comasarea activității magazinerilor tranzit, în sensul asigurării lucrătorilor de la stația gestionară C. N. Est, se putea face în mod legal și echitabil doar prin aplicarea criteriilor de selecție a persoanelor care urmau a fi menținute în această funcție.
În raport de aspectele arătate Curtea apreciază ca fiind întemeiate criticile recurentei în sensul că angajatorul avea obligația de a justifica selectarea reclamantei în vederea concedierii.
Potrivit prevederilor art. 76 lit. c din Codul muncii republicat, în cazul concedierilor colective, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d) din același act normativ.
De asemenea, prevederile art. 69 alin. 3 Codul Muncii statuează că
"criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță";.
Prin urmare, astfel cum rezultă din textul legal anterior menționat, în sarcina unității angajatoare subzista obligația de a face aplicarea, cu prioritate a unui criteriu obiectiv, ce ține de evaluarea competențelor profesionale ale fiecărui salariat, dintre cei care ocupă funcții similare vizate de măsura desființării postului și, în subsidiar, de a proceda la departajarea salariaților în funcție de alte criterii prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
În consecință, față de cele expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală astfel că în baza art. 312 alin. 1 urmează a fi respins recursul ca nefundat.
În baza art. 274 C.pr.civ. instanța urmează să oblige recurenta la plata către intimată a sumei de 450 lei cheltuieli în recurs reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanța nr. 897/_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
DE M. "C. M. " SA împotriva sentinței civile numărul 1991 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar numărul_, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei N. M. suma de 450 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
I. T.
N.
M.
S. D.
în C.O., semnează pentru Președintele Curții de Apel C. Judecător V. M.
GREFIER,
B.
în C.O., semnează pentru PRIM GREFIER,
M. LENA T.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: R. -M. V.
