Sentința civilă nr. 12843/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 12843/2013
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier R. I. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. M. V. și pe pârât SC I. M. & DS, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S- a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința care constată că la data de_ pârâta a depus prin serviciul registratură adresă de înaintare documente; la data de_ reclamanta a depus prin serviciul registratură concluzii scrise, la data de_ pârâta a depus prin serviciul registratură concluzii scrise.
Se constata ca mersul dezbaterilor si cuvântul părților pe fondul cauzei au fost consemnate in încheierea de ședință de la termenul de judecata din_, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre, data la care a fost amânata pronunțarea pentru a da posibilitate părților sa depună concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta S. M. V., în contradictoriu cu pârâta S.C. INTERBRAND S.A. MARKETING & DSR.L., a formulat contestație împotriva deciziei de delegare nr. 1985/_ prin care pârâta a dispus delegarea sa începând cu data de_ până în data de_ la punctul de lucru al societății situat în Sighetu Marmației și a deciziei cu nr. 2233/_ prin care pârâta a dispus sancționarea reclamantei cu desfacerea contractului de muncă potrivit art. 61 lit. a coroborat cu art. 247 și 248 din Codul muncii. Reclamanta a solicitat anularea deciziilor menționate; obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale, indexate, majorate și actualizate de care ar fi beneficiat până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești în temeiul art. 80 alin. 1 și 3 din Codul muncii republicat; obligarea pârâtei la plata unor daune materiale și morale în cuantum de 40.000 lei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat în esență că la data de_ pârâta a emis decizia prin care s-a dispus delegarea sa la punctul de lucru din Sighetu Marmației, atacată prin prezenta acțiune, iar fiindcă reclamanta nu a putut răspunde pozitiv deciziei de delegare pârâta a decis desfacerea disciplinară a contractului său de muncă. (Reclamanta a invocat prescripția răspunderii disciplinare, dar a renunțat la aceste susțineri ca urmare a deciziei pronunțate în interesul legii nr. 16/2012 cu privire la acest aspect).
Reclamanta a susținut că dreptul de delegare a fost exercitat abuziv de către pârâtă prin raportare la dispozițiile art. 15 din Noul Cod Civil. În acest sens reclamanta a arătat
următoarele: ca urmare a adresei nr. 1967/_ reclamantei i s-a pus în vedere că dacă refuză să răspundă pozitiv unei decizii de delegare, fapta va fi calificată ca încălcare a obligațiilor de serviciu iar societatea va avea dreptul să dispună măsurile care se impun în astfel de cazuri; reclamanta s-a înțeles cu colega sa But F. și au rămas fiecare câte o zi la Sighetu Marmației, întorcându-se seara acasă; pentru perioada_ -_ reclamantei și colegei sale, li s-a pus în vedere să se înțeleagă între ele cine va merge între delegație; reclamanta nu a putut să meargă pentru că nu avea cu cine să o lase pe fetița sa în vârstă de 2 ani și 9 luni. Reclamanta a arătat că ea consideră că decizia de delegare a fost emisă cu scopul de a i se desface contractul individual de muncă. În subsidiar, reclamanta a arătat că sancțiunea concedierii este mult prea gravă raportat la gravitatea abaterii.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de_ pârâta a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii. Pârâta a arătat că delegarea a fost dispusă din cauză că o colegă a reclamantei, respectiv singurul operator din Sighetu Marmației se afla în concediu medical, fiind îndeplinite toate condițiile pentru a se dispune delegarea. Pârâta a mai arătat că niciodată înainte de formularea acțiunii, reclamanta nu a arătat că fetița sa nu s-ar simți bine. Pârâta a apreciat că obligația reclamantei de a respecta decizia de delegare nu putea să fie înlăturată din motivele invocate de aceasta, având în vedere că delegarea a fost dispusă pe o perioadă scurtă, de 5 zile și că reclamanta avea posibilitatea de a-și lăsa fetița în grija soacrei sale. De asemenea pârâta a arătat că deși colega contestatoarei, numita But F. avea un copil în întreținere aceasta a preluat sarcinile delegării. Pârâta a susținut că sancțiune aplicată nu este disproporționată, având în vedere că refuzul reclamantei a produs o perturbare gravă a activității societății pârâte. Pârâta a mai arătat că reclamanta nu și motivat capătul de cerere privind daunele materiale și morale.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: decizia de delegare nr. 1985/_
; decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr. 2233/_ ; convocarea cu nr. 113/_ prin care i s-a pus reclamantei în vedere că se prezinte în vederea efectuării cercetării disciplinare, primită sub semnătură de aceasta; contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 1321/03.04.200; declarația reclamantei dată cu ocazia efectuării cercetării disciplinare; declarația reclamantei din data de_ prin care aceasta a arătat că nu poate să răspundă pozitiv deciziei de delegare; adresa nr. 1967/_ prin care i s-a pus în vedere reclamantei că delegarea poate să fie dispusă fără acordul său și că refuzul său reprezintă o încălcare a obligațiilor prevăzute în regulamentul de ordine interioară; adeverința cu nr. 2076/_ eliberată de Consiliul local al Municipiului C. -N., centrul local de administrare creșe cu privire la faptul că în luna august 2012 creșa Grigoresu a fost închisă pentru efectuarea lucrărilor de igienizare; fișa postului reclamantei; acte medicale privind-o pe minora S. Mara Cosmina; proces verbal încheiat cu privire la cercetarea disciplinară a reclamantei.. S-au luat interogatoriile pârâtei și reclamantei. Au fost audiați martorii But F. și M. C. C. .
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
Între reclamantă în calitate de angajat și pârâtă în calitate de angajator s-a încheiat contractul individual de muncă, având nr. de înregistrare 1321/_ (f 15-17).
Prin adresa nr. 1967/_ reclamantei i s-a pus în vedere că delegarea poate să fie dispusă fără acordul său și că refuzul său reprezintă o încălcare a obligațiilor prevăzute în regulamentul de ordine interioară (f 21-22)
Prin decizia nr. 1985/_ s-a dispus delegarea reclamantei la punctul de lucru al Societății situat în Sighetu Marmației, pentru perioada_ -_ (f 8).
Prin declarația din data de_ reclamanta a arătat în scris că nu poate să răspundă pozitiv deciziei de delegare întrucât are în întreținere un copil de 2 ani și 9 luni (f 20).
Din declarația martorei But F. rezultă că aceasta a mers pentru 3 zile în delegație în locul reclamantei, lăsându-și copilul în grija soacrei (f 61).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză se verifică și susținerile pârâtei, necontestate de reclamantă în sensul că delegarea s-a dispus din cauză că singurul operator calculator din localitatea Sighetu Marmației era bolnav și că nu exista posibilitatea delegării unui operator din altă localitate decât de la C. (f 61-62).
Reclamanta a fost ascultată, cu ocazia cercetării disciplinare efectuate de pârâtă, și a arătat în esență aceleași aspecte învederate, pe fond, în cadrul acțiunii care face obiectul prezentei cauze. Este adevărat însă că în cadrul acestei declarații, reclamanta nu a specificat că fetița sa nu se simțea bine, aspect învederat în cadrul cererii de chemare în judecată (f 17 - 19).
Prin decizia nr. 2223/_ s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantei pentru nerespectarea culpabilă a sarcinilor sale de serviciu, respectiv pentru refuzul aplicării deciziei de delegare nr. 1985/_ (f 9-12).
Reclamanta are un copil, respectiv pe minora S. M. Cosmina, a cărui vârstă în perioada pentru care s-a dispus delegarea era de 2 ani și 10 luni (f 35).
Din actele medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că minora S. M. Cosmina a avut probleme de sănătate în perioada anterioară celei pentru care s-a dispus delegarea (f 36- 44).
Raportat la această stare de fapt instanța reține următoarele:
Potrivit art. 44 din Codul muncii: "(1) Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni și se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului. Refuzul salariatului de prelungire a delegării nu poate constitui motiv pentru sancționarea disciplinară a acestuia.";
Din acest articol se desprind două concluzii relevante pentru speța de față, respectiv faptul că pentru o perioadă mai scurtă de 60 de zile delegarea se poate dispune fără acordul angajatului și că refuzul delegării pentru o perioadă mai scurtă de 60 de zile poate constitui motiv pentru sancționarea disciplinară a acestuia (aspect care se desprinde din interpretarea per a contrario a tezei a doua a articolului citat).
În aceste condiții, instanța reține că refuzul delegării de către reclamantă reprezintă o abatere disciplinară fiind în mod corect indicate în cuprinsul deciziei de sancționare, dispozițiile din regulamentul de ordine interioară al pârâtei încălcate de reclamantă.
Situația personală a reclamantei nu reprezintă un motiv legal de refuz al delegării, și nici nu constituie un caz de forță majoră care să determine o imposibilitate absolută, situată în afara sferei sale de control, pentru aceasta, de a accepta delegarea.
Instanța apreciază că sunt neîntemeiate susținerile reclamantei referitoare la existența unui abuz de drept din partea pârâtei. Astfel, ceea ce susține reclamanta este că pârâta a emis decizia de delegare cu scopul desfacerii contractului său de muncă. Or, niciunul dintre elementele dosarului nu permite o astfel de concluzie.
Astfel, pârâta a susținut, iar martorii audiați în cauză au confirmat acest lucru, că operatorul calculator de la punctul de lucru din Sighetu Marmației era în concediu medical și că nu exista posibilitatea delegării altei persoane decât unul dintre operatorii de la C. . În consecință, instanța apreciază că în speță, decizia pârâtei de a o delega pe reclamantă s-a luat în temeiul unui interes legitim și nu constituie un abuz de drept.
Din punctul de vedere al individualizării sancțiunii, instanța consideră însă că trebuie avute în vedere circumstanțele speciale ale situației reclamantei respectiv faptul că aceasta avea în îngrijire un copil mic, în vârstă de 2 ani și 10 luni, și faptul că acest copil a avut probleme de sănătate în perioada imediat anterioară celei pentru care s-a dispus delegarea.
Aceste circumstanțe, despre care s-a arătat anterior că nu reprezintă un motiv legal de refuz al delegării, sunt totuși de natură să justifice înlocuirea sancțiunii desfacerii contractului de muncă al reclamantei cu o sancțiune mai puțin gravă, respectiv reducerea salariului pentru o perioadă de 3 luni cu 10%.
Ca urmare directă a înlocuirii sancțiunii desfacerii contractului individual de muncă, instanța va admite capătul de cerere privind plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile actualizate și cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat reclamanta până la data reintegrării în muncă a acesteia.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata unor daune materiale și morale, instanța constată în primul rând, că reclamanta nu l-a motivat. Nu rezultă din datele speței ce alte daune materiale i s-ar fi produs reclamantei în afară de neplata drepturilor salariale. Instanța consideră că reclamanta nu este îndreptățită să primească daune
morale având în vedere că aceasta nu a arătat în ce constituie prejudiciile morale pe care le-a suferit și că ea este cea care a săvârșit o abatere disciplinară.
Având în vedere că acțiunea urmează să fie admisă în parte, instanța va compensa cheltuielile de judecată în temeiul art. 276 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. M. V. cu domiciliul în C.
-N., str. Donath, bl. T VI, ap. 20, jud. C., (CNP 2. ) și cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. Donath, bl. T VI, ap. 27, jud. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. INTERBRAND S.A. MARKETING & DSR.L. cu sediul în B., șos. V., nr. 14, sector 5, (CUI 3786280).
Înlocuiește sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă al reclamantei dispusă prin decizia pârâtei nr. 2233/_, cu sancțiunea reducerii salariului reclamantei pe o perioadă de 3 luni cu 10%.
Obligă pe pârâtă să îi plătească reclamantei salariile actualizate și celelalte drepturi salariale de care al fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective în muncă a acesteia.
Compensează cheltuielile de judecată. Respinge, în rest, acțiunea ca neîntemeiată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi_ .
Președinte, B. G. Z. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, R. I. P. |
Red./Dact. B.G.Z._ 4EX
