Decizia civilă nr. 330/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ N. 330/R/2013
Ședința publică din data de 5 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: G. -L. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. B. M., respectiv recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1990 din 3 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ privind și pe intimatul reclamant S.
D. Î. M., precum și pe intimata pârâtă G. CU P. P._ A M. - S. G. cu program normal nr. 26 B. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 25 ianuarie 2013 reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate și judecata cauzei în condițiile art. 242 alin.2 C.proc.civ.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurenților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1990/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._
, s-au respins excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâților C. Local B. M. și P. M. B. M. ;
S-a admis cererea formulată de reclamantul S. L. din Î. M.
, în contradictoriu cu pârâții G. cu program prelungit nr. 30 B. M. structura G. cu program normal nr. 26 B. M., C. Local B. M., P.
B. M. și, în consecință:
A fost obligată pârâta G. cu program prelungit nr. 30 B. M. - structura G. cu program normal nr. 26 B. M. să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: Barcs E., Boros E., F. as Tatiana, P. R.
, Szucs I., diferențele salariale rezultate din neaplicarea prevederilor legale privind reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal pentru cadrele didactice cu peste 25 de ani vechime în învățământ și gradul didactic I începând cu data de_ până la_, actualizate în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M., P. M. B. M. să aloce unității de învățământ pârâte fondurile necesare efectuării plății sumelor datorate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâților C. Local B. M. și P. M. B. M., instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 din H.G. 538/2001 " începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Această H.G. 538/2001 își găsește aplicabilitate în speță atâta timp cât
H.G. nr. 2192/2004 se aplică începând cu anul financiar 2005 doar pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat din județele-pilot nominalizate prin hotărâre a Guvernului, județul M. nefiind printre acestea, iar H.G. 1618/2009 doar din anul școlar 2010-2011.
Art. 167 al. 3 din Legea 84/1995 menționa că finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat, care cuprinde și cheltuielile de personal, incluzând drepturile bănești pretinse, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Potrivit art. 19 din Legea 273/2006 "bugetele locale și celelalte bugete prevăzute la art. 1 alin. (2) se aprobă astfel: a) bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe și interne și bugetele fondurilor externe nerambursabile,
de către consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor, județelor și de C. General al M. București, după caz; b) bugetele
instituțiilor publice, de către consiliile prevăzute la lit. a), în funcție de subordonarea acestora. (2) Pe parcursul exercițiului bugetar, autoritățile deliberative pot aproba rectificarea bugetelor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat, precum și ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite. Rectificărilor bugetelor locale li se vor aplica aceleași proceduri ca și aprobării inițiale a acestora, cu excepția termenelor din calendarul bugetar";, iar conform art. 21 al. 2 și 3 din același act normativ, primarii unităților administrativ teritoriale sunt ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, iar conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică, cărora li se alocă fonduri din bugetele locale sunt doar ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.
Apoi, art. 4 din O.G. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii stabilește că ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, virările de credite bugetare putându-se efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții C. Local B. M. și P.
M. B. M. în considerarea raporturilor ce leagă angajatorul - unitatea de învățământ pârâtă - de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă din sistemul bugetar au, pe lângă latura de drept privat, respectiv raportul concret dintre angajat și angajator, și o latură specifică dreptului public, căci nu se poate face abstracție de faptul că salarizarea cadrelor didactice, ca și a altor
categorii de angajați din sistemul bugetar, este stabilită prin lege și asigurată inclusiv de la bugetul de stat .
Conform art. 36 al. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare, iar potrivit art. 36 al. 6 lit. a asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În baza art. 63 al. 5 lit. c din Legea 215/2001 primarul, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d.
Legitimarea procesuală a acestor pârâți nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la prevederile legale evocate ce constituie temeiul pretenției formulate împotriva lor.
Fiind chemate în judecată raportat la calitatea lor de autorități publice locale, devin incidente dispozițiile art. 1 al. 1 și art. 2 al. 1 lit. b din Legea 554/2004, atât consiliul local, cât și primarul având atât capacitate, cât și calitate procesuală.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că
potrivit art. 45 alin.1 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de cel puțin 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului.
În același sens la pct. 4 din Precizările generale pentru aplicarea Statutului personalului didactic nr. 19388/1999 emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede că personalul didactic și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără reducerea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de două ore pentru personalul didactic prevăzut la art. 43 lit. f și g din Legea nr. 128/1997.
Dispozițiile din Legea 128/1997, au fost reiterate în Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea personalului didactic în anul 2011, care în anexa 6, Capitolul I, art. 10 alin. 3 prevede că personalul didactic din învățământul preuniversitar cu o vechime efectivă în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, iar în OMECTS nr. 3753/2011 la art. 13 din anexa 1 se stabilește că aceste drepturi sunt recunoscute personalului didactic până la sfârșitul anului școlar 2010-2011.
D. adeverința depusă la dosar, emisă de G. cu program normal nr. 26
B. M., reiese că membrii de sindicat-cadre didactice: Barcs E., Boros E., F. as Tatiana, P. R., Szucs I., au gradul didactic I, au peste 30 de ani vechime fiecare, dar nu au beneficiat de reducerea normei didactice, deși în ce-i privește sunt incidente dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, respectiv anexa 6, Capitolul I, art. 10 alin. 3 din Legea 63/2011.
Față de aceste considerente, instanța a admis cererea reclamantului și o a obligat pârâta să le plătească membrilor de sindicat reprezentați diferențele salariale rezultate din neaplicarea prevederilor legale privind reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal începând cu data de_ și până la_, actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Instanța a obligat pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M. să aloce unității de învățământ G. cu program prelungit nr. 30 B. M., pentru structura G. cu program normal nr. 26 B. M., sumele necesare
pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate, având în vedere prevederile art. 1 din H.G. 538/2001, precum și ale art. 36 al. 6 lit. a din Legea nr. 215/2001, conform cărora consiliul local asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar conform art. 63 al. 5 lit. c din aceeași lege primarul, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d, prevederile legale evocate constituind temeiul obligației stabilite în sarcina acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al municipiului B. M. și P. municipiului B. M. .
Prin recursul declarat, pârâtul C. Local al municipiului B. M.
a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii intentate de S. L. din Î.
M., față de această autoritate pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a C. ui Local al M. B. M. .
În ceea ce privește prima excepție, arată că, în conformitate cu art.41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 și art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
Potrivit art.20 din Legea nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ- teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează autorități ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art.23 din Legea nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc., conform art.
36 din Legea nr.215/2001, republicată) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție, (pune în aplicare hotărârile consiliului local, conform art.61 din Legea nr. 215/2001, republicată).
În consecință, C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
În ceea ce privește a doua excepție, C. local al M. B. M. a fost chemat în judecată, așa cum arată reclamantul, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. Doar că, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 4 litera a din Legea 215/2001, republicată, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 63 alin. 1 lit. c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local, care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al M.
B. M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către primarul M. B. M.
, deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Pe fond, acțiunea este inadmisibilă. C. Local al M. B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod Proc. Civ.
Prin recursul formulat, pârâtul P. M. B. M.
a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intentate de S. L. din Î.
M., față de acest pârât pentru lipsa capacității și calității sale procesuale pasive.
În ce privește această excepție, recurentul arată că potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, "P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate
permanentă, denumita primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, "(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.";
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță reclamantul a chemat în judecată pe pârâții recurenți solicitând ca aceștia să fie obligați la alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor bănești pretinse potrivit primului capăt de cerere.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, însă prevederile din legile speciale privitoare la finanțarea învățământului preuniversitar de stat, care sunt de strictă interpretare, justifică legitimarea procesuală pasivă a primarului și consiliului local în prezentul litigiu.
Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare până la data de_ ) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În același sens sunt și dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale (act normativ aplicabil începând cu data de_ ), care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din "sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Deși C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, acesta reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât și patrimoniu propriu.
Este evident că împrocesuarea acestuia s-a făcut tocmai în considerarea calității sale de organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese în mod neîndoielnic din modul de formulare a cererii introductive de instanță.
Având în vedere atribuțiile ce revin C. ui Local al M. B. M. conform dispozițiilor art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc
că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și art. 36 alin. 6 pct. 1, potrivit cărora consiliul local asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, Curtea constată că în mod legal a statuat instanța de fond că această autoritate poate sta în proces în calitate de pârât, calitatea procesuală pasivă a acestuia fiind justificată în raport de obiectul cererii de chemare în judecată formulate împotriva sa.
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât P. M. B. M. este, de asemenea, justificată, prin prisma faptului că acesta a fost chemat în
judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv a municipiului B.
M., art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu se poate reține incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M.
B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1990 din_ a T. ui MM pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
I. T. | D. C. | G. | G. | -L. T. |
Red.GLT/dact.MS/2 ex./_ Jud.fond: B.G.
G.
N. N.
