Decizia civilă nr. 3598/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3598/R/2013
Ședința publică din 23 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de pârâții F. DE S. "T. "; și C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 10574 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. I. AL A. I. D.
O. F. T. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 02 septembrie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursurilor pentru data de 09 septembrie 2013, apoi pentru data de 16 septembrie 2013, și apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10574 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea exercitată de reclamantul S. I. al A. I. din O. F. T. C. în contradictoriu cu pârâții
F. de S. T. și C. J. C. și, în consecință:
A fost obligată pârâta F. de S. T. la calcularea și plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr. 353/2007 și salariile efectiv plătite pentru perioada_ -_, actualizate cu rata inflației și la plata dobânzii legale calculate de la data scadenței și până la plata efectivă pentru următorii membri de sindicat: C. C. R., Vieru Voichita, N.
E., Mesaros G. D. ut, Haaz Bence, Hary Noemi, C. A., Reman Zoltan, C. Dumitru, Sangeorzan R., Marc A., Tulbure T., Cupsa G., Marc Flavius, Posdarescu G., Dobrican Stefan, Gyarmati G., Vieru Narcis Emanuel, Neamt Gilovan M., Benke Robert, Neamt Gilovan L. ard, Corlan I.
A., S. E., Daraban I., S. Kati Kinga, Markos Albert, Bogatila Ana, Leroy Muhaela Ange, Trut Robert D., Ciuca M. Zoe, Hontila C., Flueras Besa Diane, Barabas Csaba, Dobrican Stefania, Csep A. -Iulia, N. Calman Zsolt,
M. Lacramioara, M. Cately Luci, Sfura Mia, Apahidean Oxana, Tekeres Sandor, M. I., Gergely B. Ako, C. escu Sebastia, D. Csongor, Marc E.
, Gherbanovschi Sori, M. I., Kiraly Erzsebet, M. M. Aman, Ciuca A., Ripa G., Biro E., Ortensuky Gyula, S. Jousef A., C. A. Part, Torok Zsolt, Gyorgy Robert Vilmos, Brindusoiu I., Pirvu Braica Beniamin, P. Crist, M.
A., S. N. sor, Jucan V., Croitoru G., Suarasan M.
A fost obligat pârâtul C. J. C. să aloce pârâtei F. de S. T. sumele necesare plății drepturilor salariale și a dobânzii legale obiect al prezentei cauze.
Au fost obligați pârâții către reclamantă la plata sumei de 2500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În fapt, reclamanții reprezentați de S. I. al A. I. din
O. F. T. C., sunt angajați ai pârâtei F. de S. T. .
Cadrul juridic al funcționării F. de S. T. îl constituie prevederile OG nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic.
La data de_ a fost publicată în Monitorul Oficial, Legea nr. 353/2007 pentru aprobarea OG nr. 21/2007, care, prin art. I punctul 9 a prevăzut că, după articolul 15 din OG nr. 21/2007 se introduce art. 15 ind. 1 cu următorul cuprins: "(1) Salariile de bază și indemnizațiile de conducere pentru personalul artistic, tehnic și administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc între limitele din grila prevăzută în anexa 4. (2) E. luarea personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate în vederea stabilirii salariilor de bază, se face conform normelor metodologice elaborate de M. Culturii și cultelor. (3) La salariile de bază stabilite conform prevederilor alin. (1) se pot adăuga premii, stimulente, precum și sporuri prevăzute de lege sau în contractul colectiv de muncă pe ramură, în limitele bugetului aprobat";.
Articolul II din Legea de aprobare a OG nr. 21/2007 a prevăzut că dispozițiile art.15 ind. 1 introduse prin această lege se aplică începând cu data de_, în mod eșalonat, în conformitate cu prevederile cuprinse în normele metodologie elaborate de M. Culturii și Cultelor.
Potrivit art. 32 ind. 2 din OG nr. 21/2007 introdus prin legea de aprobare, termenul de elaborare al normelor metodologice pentru aplicarea dispozițiilor art.15 ind. 1 era de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a OG nr. 21/2007.
Așadar, normele metodologice trebuiau elaborate cel târziu până la data de_, însă aceste norme metodologice pentru stabilirea procedurilor evaluării personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate în vederea stabilirii salariilor de bază au fost edictate abia prin HG nr. 1672/2008, intrând în vigoare la data de_ .
Potrivit art. 2 alin. 2 din HG nr. 1672/2008, stabilirea numărului minim de spectacole sau de concerte, urma să se facă prin ordin al ministrului culturii si cultelor, emis cu consultarea sindicatelor reprezentative, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri.
Ori, astfel cum reiese din chiar susținerile pârâtei F. de S. T., acest ordin al ministrului culturii și cultelor nu a fost emis.
Prin urmare, în raport de acest mod de reglementare, pentru perioada _
-_ solicitată, se constată existența unui vid legislativ în domeniul special al relațiilor de muncă supus judecății, legiuitorul omițând legiferarea printr-un act normativ a numărului minim de spectacole sau de concerte.
Instanța a apreciat, în raport de situația de fapt mai sus reținută, că refuzul
F. de S. T. de acordare către reclamanți a drepturilor salariale superioare prevăzute în grila de salarizare cuprinsă în anexa la OG nr. 21/2007, introdusă prin legea de aprobare a acestei ordonanțe, nu este justificată întrucât, potrivit dispozițiilor art. II alin. 1 din Legea nr. 353/2007 pentru aprobarea OG nr.21/2007, data de_ reprezintă momentul intrării în vigoare al noii grile de salarizare.
Aceeași dată de_ reprezintă și data la care, conform dispozițiilor art. II alin. 2 lit. a din Legea nr. 353/2007 se modificau prevederile anexei IV/2c din OG nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2007 personalului
bugetar salarizat potrivit OG nr. 24/2000 și personalului salarizat potrivit anexelor II si III la Legea nr. 154/1998 (anexă ce a fost înlocuită la nivelul anului 2008 prin anexa IV 2b din OG nr. 10/2008), pentru ca prevederile art. 151 din OG nr.21/2007 prevedeau aplicarea noii grile de salarizare personalului artistic, tehnic si administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 prind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate artistică.
Tribunalul a constatat ca pârâta F. de S. T. a hotărât în mod eronat că, în ceea ce privește salarizarea reclamanților, anexa IV/2c din OG nr. 10/2007 trebuia aplicată în continuare, ulterior momentului_, când aceasta a fost înlocuită cu noua anexă, împrejurare ce a avut ca efect ultraactivitatea unui act normativ vechi în detrimentul aplicării legii noi.
Chiar dacă actul normativ privitor la evaluarea profesionala a personalului de specialitate artistică nu a fost edictat de către legiuitorul secundar, acest aspect nu este de natură să invalideze aplicabilitatea unui act normativ cu forță superioară celui care trebuia emis în aplicarea legii, întrucât aplicarea unei legi nu poate fi refuzată pe motiv că inexistența ordinului ministrului culturii si cultelor împiedică punerea ei în executare, întrucât legea are o forță juridică obligatorie prin ea însăși, nefiind condiționată de existența unui act normativ cu forță juridică inferioară.
Mai mult, instanța a reținut că, în prezența unor impedimente de punere în aplicare a normelor metodologice de evaluare speciale cuprinse în HG nr._ pentru aprobarea Normelor metodologice privind evaluarea personalului artistic, tehnic si administrativ de specialitate din instituțiile de spectacole sau concerte in vederea stabilirii salariilor de bază, pârâta avea posibilitatea să pună în aplicare dispozițiile din HG nr. 125/1999 privind aprobarea metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performantelor profesionale individuale si de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de baza între limite pentru instituțiile publice de cultură (în vigoare până la_ ), acest ultim act normativ reprezentând cadrul normativ generalizat pentru toate instituțiile de cultură, de la care HG nr._ derogă.
Ori, este de principiu că legea generală se aplică în orice materie reglementată de aceasta și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, regim instituit prin reglementări speciale, care sunt prioritare față de norma de drept comun, aceasta din urmă găsindu-și totuși aplicarea acolo unde legea specială nu dispune, cum este de altfel și cazul în prezenta cauză.
Instanța a reținut că principiul edictării unei legi îl constituie tocmai punerea în aplicare a acesteia, astfel că, în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 353/2007, se impunea ca evaluarea să se realizeze potrivit normelor privitoare la procedura de evaluare pentru toate instituțiile publice de cultură, în baza criteriile preexistente apariției acestei legi, reglementate de dispozițiile HG 125/1999 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performantelor profesionale individuale si de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de baza intre limite pentru instituțiile publice de cultura, pentru a da eficiență astfel noilor dispoziții legale privind salarizarea acestei categorii profesionale, lipsa unui ordin al ministrului culturii si cultelor, esențial pentru punerea în aplicare a normelor metodologice speciale personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate din instituțiile de spectacole sau concerte, neputând fi un impediment sau o cauză exoneratoare a obligației de aplicare a legii.
Pentru toate aceste motive, instanța a admis acțiunea exercitată de reclamantul S. I. al A. I. din O. F. T. C.
în contradictoriu cu pârâții F. de S. T. și C. J. C., a fost obligată pârâta F. de S. T. la calcularea și plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr. 353/2007 și salariile efectiv plătite pentru perioada_ -_, actualizate cu rata inflației și la plata dobânzii legale calculate de la data scadenței și până la plata efectivă membri de sindicat reprezentați de reclamant.
Totodată, a fost obligat pârâtul C. J. C. să aloce pârâtei F. de S. T. sumele necesare plății drepturilor salariale și a dobânzii legale obiect al prezentei cauze.
În aplicarea art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere că pârâții sunt părți căzute în pretenții, iar reclamantul a formulat o cerere expresă în acest sens, s-au obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 2500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial dovedit prin copiile chitanțelor depuse la filele 259-260.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții F. de S. T. și C. J. C.
.
Prin recursul declarat de C. J. C.
s-a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă admiterea recursului, exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată și, în subsidiar, respingerea acțiunii reclamantului față de C. J. C. .
În motivarea recursului s-au reiterat dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv O.G. nr. 21/_ privind instituțiile si companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic (art. 12 alin. 1), Legea nr. 353/2007 prin care a fost aprobată, modificată și completată O.G. nr. 21/2007 (art. 151, 322), HG nr. 1672/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evaluarea personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate din instituțiile de spectacole sau concerte în vederea stabilirii salariilor de bază. S-a precizat că acest act normativ reglementează, principiile, regulile și procedurile de evaluare anuală a personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate încadrat cu contract individual de muncă în
instituțiile de spectacole sau concerte, în scopul determinării normei de muncă și salariului de bază pentru perioada de referință cuprinsă între 1 ianuarie 2009 si 31 august 2009.
Întrucât ministrul culturii nu a emis ordinul prevăzut de art. 2 din HG nr. 1672/_ care să prevadă numărul minim de spectacole/concerte pentru fiecare tip de instituție, cu luarea în considerare a specificului acestora, numărul de săli aflate în exploatare și a numărului de colective artistice, la F. de S.
T. s-a elaborat regulamentul privind evaluarea calitativă a performanțelor profesionale individuale a personalului artistic, regulament aprobat în ședința C. ui administrativ din_ . Deoarece nu erau stabilite prin ordinul ministrului culturii numărul minim de concerte, în ceea ce privește numărul serviciilor prestate de către artiști evaluarea s-a făcut conform contractului colectiv de muncă.
Recurentul a mai arătat că pentru anul 2009 bugetul F. T. a fost aprobat prin Hotărârea C. ui J. C. nr. 30/_, unde la capitolul cheltuieli de personal a fost aprobată suma de 6.941 mii lei. Conform prevederilor art. 43 din HG nr.1672/2008 "în cazul în care cheltuielile de personal necesare, rezultate în urma evaluării, depășesc bugetul aferent pentru perioada de referință, valoarea punctului de salariu se poate diminua în mod corespunzător, în baza hotărârii consiliului administrativ.";
Invocând dispozițiile art. 137 alin. 1 din Constituție și art. 14 alin. 4 din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, recurentul a învederat că drepturile salariale ale angajaților instituțiilor publice trebuie să fie stabilite prin
lege în limite precise, cu stabilirea sursei de finanțare, neputând constitui obiect ai negocierilor pentru a fi modificate prin convenții colective.
Totodată, menționează că plata retroactivă a acestor diferențe salariale, nu se poate realiza motivat și de faptul că, în bugetul C. ui J. C. nu au fost prevăzute sume care să fie alocate în acest sens.
De asemenea, recurentul a mai solicitat exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere lipsa sa de culpă. Deoarece între C. J. C. și reclamanți nu există raporturi de muncă, nu poate fi angajată răspunderea juridică a instituției, cu atât mai mult cu cât aceasta nu este răspunzătoare de încadrarea în grila de salarizare și calculul salariilor reclamaților.
Prin recursul declarat de F. de S. T.,
s-a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul anulării ei.
În motivare recursului s-a arătat în esență, după ce s-au reiterat dispozițiile art. 151alin. 1 din Legea nr. 353/2007, că ținând cont de scopul și obiectivele HG nr.1672/_, (respectiv armonizarea la nivel național a normelor de muncă în instituțiile de spectacole și concerte, afirmarea specifității raporturilor de muncă în domeniul artelor spectacolelor, adaptarea procesului de evaluare a personalului de specialitate din instituțiile de spectacole sau concerte la specificitatea acestor instituții, stabilirea unor relații directe între cantitatea., complexitatea si calitatea muncii prestate de personalul de specialitate și nivelul salariului, crearea unui sistem protectiv pentru salariații din instituțiile de spectacole și concerte, folosind o procedură de măsurare și de evaluare a performanțelor profesionale individuale pe baza unor norme de evaluare, care reprezintă un cumul de tehnici de măsurare a performanțelor profesionale individuale foarte stricte, precise și speciale pe baza cărora să poată fi stabilit nivelul salariului de bază individual între limite, intenția legiuitorului fiind crearea unui sistem nou de salarizare pentru salariații instituțiilor de spectacole sau concerte față de vechiul sistem), instituția nu era nicidecum în măsură să aplice HG nr. 125/1999, care a fost dată în vederea aplicării Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar, aceste norme fiind generale pentru toate instituțiile de cultură.
Având în vedere faptul că prin HG nr. 1672/_, legiuitorul instituie un regim special numai pentru salariații din instituțiile de spectacole și concerte, iar reclamanții au optat pentru aplicarea sistemului de stabilire a salariilor de bază între limitele din grila prevăzută în anexa la OG nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole și concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic, aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 353/2007, instanța a reținut în mod greșit că se impunea ca evaluarea să se realizeze conform HG nr. 125/1999.
Apreciază că pentru eficientizarea noilor dispoziții legale privind acordarea către reclamanți a unor drepturi salariale superioare prevăzute în grila de salarizare din anexă la OG nr. 21/2007, nu se justifica evaluarea acestora conform unor norme de evaluare aparținătoare unui vechi sistem de salarizare.
D. moment ce reclamanții au ales noul sistem de salarizare, urma să și fie evaluați în baza noilor norme de evaluare mult mai riguroase, respectiv cele cuprinse în HG nr.1672/_, dar care în cea ce privește componenta primordială a evaluării, adică cel al evaluării cantitative, nu s-a putut aplica în mod legal, întrucât nu a fost stabilit numărul minim de concerte prin ordinul ministrului culturii.
În altă ordine de idei, ținând cont de faptul că F. de S. T. este
instituție bugetară aflată în subordinea C. ui J. C., iar bugetul de venituri și cheltuieli al instituției fiind aprobat și în execuție pe anul 2009, iar față de cheltuielile de personal aprobat pe anul 2009 în suma de 6.941 mii lei,
cheltuielile de personal rezultat în urma calculelor făcute conform H.G. nr. _
, bugetul trebuia mărit cu cea. 90%, o mărire nesustenabilă, aspect care nu a fost luat în considerare de către instanța de fond, deși H.G. nr._ prin art. 43 a reglementat situația în care cheltuielile de personal ar depăși bugetul aferent perioadei de referință: "în cazul în care cheltuielile de personal necesare, rezultate în urma evaluării, depășesc bugetul aferent pentru perioada de referință, valoarea punctului de salariu se poate diminua în mod corespunzător, în baza hotărârii consiliului administrativ"; . Mai mult chiar, potrivit art. 14, alin. 4 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale: "nici o cheltuială din fondurile publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare";.
S-a mai invocat că instanța de fond a dispus plata diferențelor salariale fără să țină cont de imposibilitatea analizei existentei unor diferențe de salariu, fără a stabili mai întâi salariul mai mare, care nu li s-ar fi acordat. Diferența de salarizare presupune, existența a 2 valori diferite ale salariului, una mai mică și alta mai mare. Simpla invocare a legii pe care o consideră aplicabilă, nu dovedește, nu motivează existența dreptului la o diferență salariată. Trebuie făcută distincție între problema legii aplicabile și problema existenței unor diferențe salariale, determinate concret și individual pe salariat.
Recurenta a mai arătat că cererea reclamantului nu cuprinde valoarea obiectului ei, conform art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă, bazându-se pe prezumția falsă a existenței diferențelor. Nu se precizează valoarea mai mare a salariului și modul în care s-a făcut evaluarea ce trebuie să stea la baza acelei valori mai mari, la care se raportează, raportarea la niște limite maxime ipotetice, prevăzute de Ordonanța nr. 21/2007 fiind inadmisibilă.
S-au mai invocat dispozițiile art. 43 din HG 1672/2008, art. 138 alin. 5 din Constituția României și art. 14 alin. 4 din Legea 273/2006.
Intimatul S. I. al A. I. din O. F. T. C.
a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Recursul declarat de C. J. C.
Deși a redat in extenso dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 21/_, art. 151și 322din Legea nr. 353/2007, art. 2 din HG nr. 1672/2008, recurentul nu a indicat niciun motiv concret de nelegalitate a hotărârii atacate din perspectiva aplicării dispozițiilor legale invocate, rezumându-se să prezinte aceste prevederi, fără însă a aduce în mod concret vreo critică stării de fapt și de drept reținute, a-i conferi o altă semnificație raportată la starea de fapt sau a o include într-un raționament judiciar care să permită adoptarea unei concluzii diferite.
În ceea ce privește motivul de recurs privind nerespectarea dispozițiilor art. art. 137 alin. 1 din Constituție și art. 14 alin. 4 din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, Curtea reține că nu se poate imputa intimaților modul în care au fost reglementate drepturile lor salariale și că în speță acestea nu au constituit obiect de negociere prin convenții colective.
De asemenea, faptul că nu s-au prevăzut sume pentru plata acestor drepturi salariale în bugetul C. ui J. nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează. Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 161 din Codul muncii salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale
angajatorilor, astfel încât este evident că aspectele de ordin administrativ sau financiar nu pot afecta existența sau plata drepturilor salariale stabilite de lege.
Nici motivul de recurs relativ la exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiat. Astfel, prin Adresele nr. 533/_ (fila 56 dosar fond) și 543/_ (filele 58-60) pârâta F. de S. T. a solicitat pârâtului C. J. C. să aprobe necesarul de salarii pe 2009, respectiv coeficienții de complexitate pentru angajații săi în conformitate cu HG 1672/2008, iar acesta a recunoscut prin întâmpinarea de la fond (fila 231) că bugetul de venituri și cheltuieli al F. de S. T. pentru anul 2009 trebuia majorat cu 90%. În consecință, recurentul este în culpă procesuală pentru că nu a asigurat fondurile necesare plății drepturilor salariale, raportat la obligația la care a fost obligat de către prima instanță, fiind fără relevanță că nu are calitate de angajator al membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Pentru aceste considerente, reținând că motivul de recurs prevăzut de art.
304 pct. 9 Cod procedură civilă este nefondat, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. J. C. .
Recursul declarat de F. de S. T.
Prin primul motiv de recurs s-a invocat în esență că, având în vedere scopul și obiectivele HG nr.1672/_, instituția recurentă nu era în măsură să aplice HG nr. 125/1999, care a fost dată în vederea aplicării Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și, întrucât reclamanții au optat pentru aplicarea sistemului de stabilire a salariilor de bază între limitele din grila prevăzută în anexa la OG nr. 21/2007, instanța a reținut în mod greșit că se impunea ca evaluarea acestora să se realizeze conform HG nr. 125/1999.
Drept urmare, Curtea constată că formulând aceste critici, recurenta susține, de fapt, punctul de vedere al intimatului, care prin acțiunea dedusă judecății a solicitat tocmai acordarea drepturilor salariale pentru membrii săi de sindicat în conformitate cu dispozițiile OG 21/2007, aprobată cu modificări prin Legea 353/2007.
De altfel, Curtea reține, aspect omis de instanța de fond, că așa cum rezultă din susținerile recurentei de la fondul cauzei (întâmpinare filele 12-20) și din înscrisurile depuse la fond (filele 58-71) și în recurs (filele 79-86), în lipsa ordinului prevăzut de art. 2 din HG 1672/2008, necesar pentru evaluarea cantitativă a personalului, în aplicarea art. 47 alin. 2 din același act normativ
(conform căruia categoriile de servicii și coeficienții corespunzători se stabilesc la nivelul instituțiilor de spectacole și se aprobă de autoritățile administrației publice care le-a înființat sau în subordinea cărora funcționează) recurenta a demarat procedurile în vederea realizării și depunerii spre aprobare C. ui J.
C. atât a bugetului de venituri și cheltuieli, cât și a coeficienților de complexitate. Astfel, s-a elaborat regulamentul privind evaluarea calitativă a performanțelor profesionale individuale ale personalului artistic, s-a întocmit hotărârea prin care s-a propus spre avizare și aprobare valoarea coeficienților de serviciu și de complexitate, limitele normei de lucru pentru încadrarea în categoria I sau II din grilă, respectiv hotărârea prin care s-a propus spre aprobare rolurile din cadrul noilor producții artistice, distribuite fără selecție, păstrarea sau scoaterea unor producții artistice din repertoriu, punctajul de referință pentru orchestră și cor. Pe baza acestei proceduri, care a avut ca punct de plecare în ceea ce privește evaluarea cantitativă contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (filele 35-78), s-a procedat la evaluarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant și la calcularea salariilor acestora pe baza coeficienților stabiliți în urma evaluării (filele 79 - 86 dosar recurs).
Este adevărat că art. 43 din HG 1672/2008 prevede că "în cazul în care cheltuielile de personal necesare, rezultate în urma evaluării, depășesc bugetul aferent pentru perioada de referință, valoarea punctului de salariu se poate diminua în mod corespunzător, în baza hotărârii consiliului administrativ";, însă în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei hotărâri aprobată de consiliul administrativ prin care să se reducă valoarea punctului de salariu în vederea încadrării în bugetul de cheltuieli.
Referitor la criticile din memoriul de recurs potrivit cărora instanța de fond nu a stabilit diferențele de salariu care ar trebui acordate, ceea ce face imposibilă analiza existenței diferenței de salarii, Curtea reține că susținerile recurentei subsumate acestui motiv de recurs sunt contradictorii cu cele invocate în cadrul motivului de recurs precedent, conform cărora "pentru aplicarea HG 1672/2008 în urma calculelor făcute a reieșit că bugetul de cheltuieli trebuia mărit cu aproximativ 90%";, la dosar depunându-se și propunerea de buget transmisă spre aprobare C. ui J. (fila 57 dosar fond). În plus, așa cum s-a menționat anterior, recurenta a calculat pentru fiecare membru de sindicat reprezentat de reclamant drepturile salariale pe baza coeficienților stabiliți în urma evaluării pe care a realizat-o conform metodologiei prezentate anterior.
Motivul de recurs privind nerespectarea dispozițiilor art. art. 137 alin. 1 din Constituție și art. 14 alin. 4 din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale a fost analizat în cadrul recursului declarat de pârâtul C. J. C. și pentru considerentele expuse anterior este apreciat ca fiind nefondat.
Reținând că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu este fondat, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta F. de S. T.
.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se vor obliga recurenții, aflați în culpă procesuală, să plătească intimatului S. I. al A. I. din O. F. T. C. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 117).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. J. C. și F. de S. T. împotriva sentinței civile nr. 10574 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească intimatului S. I. al A. I. din O. F. T. C. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
D. | S. | D. | G. | L. | D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: A. M. I.
