Decizia civilă nr. 351/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 351/R/2013
Ședința publică din data de 6 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. F. M. împotriva sentinței civile nr. 4254/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. J. DE URGENȚE
Z., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 1 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită și judecarea în lipsă.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității introducerii cererii de recurs.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A
Prin sentința nr. 4254 din 3 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._
s-a admis cererea precizată de reclamantul S. J. DE U. Z., în contradictoriu cu pârâta C. F. M., care a fost obligată la restituirea sumei de 1.451 lei actualizată cu rata inflației de la data acordării sumelor până la recuperare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pârâta este angajata reclamantului din anul 1993, având funcția de asistent medical, în cadrul secției Reumatologie.
În data de 01 iulie 2008, pârâta a încheiat cu același angajator, un contract individual de muncă pe perioadă determinată, cu timp parțial, în vederea acoperirii deficitului de personal. Încadrarea s-a făcut prin cumul de funcții, pe postul de asistent medical, corespunzător pregătirii sale, beneficiind pentru munca prestată în baza acestui contract de salariu de încadrare brut, spor de vechime și sporurile specifice funcției.
Contractul individual cu timp parțial s-a încheiat în temeiul art. 19 alin. 2 din H.G. nr. 281/1993 care prevede că posturile vacante din unitățile de asistenta socială sau de ocrotire a sănătății și din cultura, care nu au putut fi ocupate prin concurs, pot fi ocupate prin cumul și de către persoane din aceeași unitate.
Art. 22 din OUG nr. 115/2004, în vigoare la data încheierii contractului prevede, de asemenea că posturile vacante din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, care nu au putut fi ocupate prin concurs, pot fi ocupate prin cumul și de către persoane din aceeași unitate.
Angajarea personalului prin cumul de funcții se face cu acordul conducerii unității la care persoana care cumulează are funcția de bază, iar cumulul de funcții se efectuează în afara programului de la norma de bază.
Acest ultim text de lege a fost abrogat prin Legea nr. 303/2009, însă guvernează raportul juridic dedus judecății în baza principiului regit tempus actum.
Cu privire la salarizare personalului angajat cu program normal de lucru, art. 8 din OUG nr. 115/2004 (abrogat prin legea nr. 330/2009) prevede că personalul salarizat potrivit acestei ordonanțe de urgență beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, procentul acordându-se proporțional cu vechimea în muncă.
Remunerarea personalului angajat prin cumul de funcții este prevăzută de art.19 din HG nr. 281/1993 conform căruia, salarizarea acestuia se face la nivelul gradației 1 a funcției, gradului sau treptei profesionale, prevăzute în statul de funcții.
Așadar, desfășurând activitate în baza contractului pe durată determinată, prin cumul de funcții, pârâta avea dreptul de a fi salarizată, pentru această muncă, doar la nivelul gradației 1 a funcției sale.
În urma auditului extern financiar efectuat la S. J. de U. Z. în perioada 16.02-_, Camera de Conturi Sălaj a constatat că pentru 20 de persoane care ocupă posturi vacante prin cumul de funcții s-au acordat drepturi bănești cu depășirea cadrului legal enunțat, reprezentând diferențe în plus privind salariul de încadrare și spor de vechime aferent acestor posturi.
Prin decizia nr. 6/2009, organul de control a dispus recuperarea acestor sume de la persoanele care au beneficiat de aceste sume nedatorate.
Prin decizia civilă nr. 1846/2010, Curtea de A. C. a respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2915/2009 a Tribunalului Sălaj care a menținut decizia nr. 6/2009, apreciind că este legală.
S-a arătat în considerente că persoanele încadrate prin cumul de funcții beneficiază deja de un spor de vechime, calculat în baza activității desfășurate inițial, iar atâta timp cât norma specială nu prevede posibilitatea acordării acestui spor și în situația cumulului, acordarea lui este ilegală.
Această hotărâre judecătorească, ca orice act juridic în general, produce pe lângă efectele obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efectele de opozabilitate față de terți.
Ca element nou apărut în ordinea juridică și cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți pe motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de acești însă, hotărârea se impune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă(respectiv, de prezumție)
Prin urmare, pârâta, care are calitate de terț raportat la decizia Curții de A.
C., a avut posibilitatea, în prezenta cauză, prin administrare de probe, să răstoarne prezumția invocată de reclamant și care față de ea are doar valoare relativă(caracterul absolut al prezumției legale funcționând, în condițiile art. 1202 alin.2 C.Civil, doar în relațiile dintre părți)
Pârâta nu a dovedit contrariul celor reținute în hotărârea judecătorească amintită, și nu a contestat calcul sumei datorate în urma prestării activității prin cumul de funcții.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs pârâta CRIAN F. M.
solicitând modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nefondată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natura salarială ale personalului plătiți din fonduri publice, lege care în art. 2 "exonerează de la plata sumele reprezentând venituri de natura salariala pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajator drept consecința a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii".
Așa cum menționează art. 1 din legea indicata, aceasta se aplica personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidate al statului ale cărui, venituri salariale au fost stabilite anterior Legii-cadru nr. 284/2010, în baza contractelor colective de munca înregistrate la M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Învederează instanței că nu a invocat Legea nr. 84/2012 în fața instanței de fond întrucât aceasta a fost publicata în MO nr. 401 din 15 iunie 2012, data la care litigiul era suspendat, iar la primul termen după repunerea cauzei pe rol, 3 septembrie 2012, părțile nu au fost prezente, recurenta neavând cunoștința de termenul de judecata. Recurenta a fost citată prin afișare, citația fiind luata de o vecina și înmânată recurentei ulterior termenului de judecată.
Recurenta nu putea fi obligată la restituirea sumei indicată de intimată și anume-1451 lei și nici la actualizarea acesteia cu rata inflației. Intimata și Curtea de Conturi au calculat greșit prejudiciul intimatei.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Curtea a invocat, la primul termen de judecată, excepția tardivității recursului declarat de pârâta C. F. M., excepție care, constatându-se a fi întemeiată, va fi admisă în baza următoarelor considerente:
Litigiul soluționat prin sentință este unul de muncă, reclamantul urmărind obligarea pârâtei la restituirea unei sume reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit.
Potrivit dispozițiilor art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar prevederile art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă sancționează cu decăderea neexercitarea căii de atac în termenul legal, cu excepția cazului în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În cauza dedusă judecății, hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtei la data de 24 octombrie 2012, astfel cum rezultă din dovada de predare- primire aflată la fila 55 din dosarul primei instanțe.
Or, deși ultima zi a termenului de recurs era 5 noiembrie 2012, recursul a fost declarat doar la data de 9 noiembrie 2012 conform ștampilei aplicată de oficiul poștal pe plicul de expediere (f. 40), prin urmare, cu depășirea termenului legal de 10 zile prevăzut de art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.
Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul pârâtei ca fiind tardiv formulat, urmând a menține hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca tardiv introdus recursul declarat de pârâta C. F. M. împotriva sentinței civile nr. 4254 din_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: P. R.M.
