Decizia civilă nr. 4230/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._ **

DECIZIA CIVILĂ NR. 4230/R/2013

Ședința publică din data de 29 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.

C. M.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul O. S. T. - C. R. împotriva sentinței civile nr. 1445 din 23 mai 2013, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._ **, privind și pe pârâtul intimat B. D., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 octombrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.

C U R T E A

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Secției civile I a Tribunalului B. - Năsăud sub nr._, reclamantul O. S. T. -C. R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. D., obligarea pârâtului la plata sumei de 16.102,50 lei, cu titlu de prejudiciu material, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost angajatul său în funcția de pădurar, având în gestiune cantonul 12 T. u din districtul III Iliuța. În luna martie a anului 2010 s-a efectuat un control de fond cu privire la gestiunea cantonului, rezultatele acestuia fiind consemnate în actul de control de fond nr.1/2010, înregistrat sub nr.1834/_ .

S-a arătat că, anterior controlului, conform uzanțelor, s-a solicitat pârâtului o declarație cu privire la pagubele pe care le-a adus la cunoștința organelor de control, în care acesta a indicat faptul că se vor găsi 11 cioate tăiate în delict de autori necunoscuți, dintre care pentru 6 cioate s-a găsit materialul lemnos la fața locului, încheindu-se un proces-verbal de reținere-confiscare, urmând ca materialul lemnos să fie valorificat, prin urmare răspunderea pârâtului fiind înlăturată pentru cele 6 cioate.

Reclamantul a mai precizat faptul că, urmare controlului, din volumul total de 99,1 mc masă lemnoasă- lipsă în gestiune, s-a justificat de către pârât doar 7,545 mc (cele 6 cioate), rămânând nejustificați (prin urmare lipsă în gestiune) 91,555 mc, în valoare totală de 16.102,5 RON, prejudiciu calculat conform O.U.G.nr.85/2006, coroborat cu Ordinul 715/2008 al M.A.D.R. și Codul fiscal.

S-a susținut că, deși în cuprinsul notei justificative solicitate pârâtului, acesta a recunoscut că nu poate justifica lipsa în gestiune și că nu are obiecțiuni față de modul în care s-a efectuat controlul de fond, acesta a refuzat în mod nejustificat să semneze un angajament de plată pentru sumele lipsă din gestiune, situație față de care reclamantul a formulat prezenta acțiune.

Pârâtului i s-a desfăcut contractul de muncă, decizia nefiind contestată de către acesta.

În drept, au fost invocate disp. art. 270 din Legea nr. 53/2003, O.U.G.nr. 85/2006 aprobată prin Legea nr.84/2007, Ordinul nr.715/2008 al MADR, art. 128 alin. 4 lit. d și alin. 8 lit. a-c din Codul Fiscal, și pct. 18 alin. 4 din titlul VI al HG 44/2004 - Normele de aplicare ale codului fiscal, art. 274 C .pr. civ.

În probațiune, reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat audierea de martori, probe încuviințate de către prima instanță și administrate în cauză.

Pârâtul B. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului pentru lipsa sa de vinovăție, întrucât, ca urmare a unei aprecieri greșite cu privire la persoana care a formulat o plângere la I.T .R.S.V. C. în anul 2009, conducerea ocolului S. T. -C. a încercat, în orice mod, concedierea sa.

Pârâtul a arătat faptul că s-a modificat nelegal organigrama ocolului silvic și s-a organizat în mod trucat un examen de testare a pădurarilor, la care a luat nota 8,35, existând încă doi pădurari cu note mai mici.

S-a mai susținut că, deși s-a luat hotărârea ca ultimii patru pădurari, în ordinea mediilor, să fie trecuți în alte locuri de muncă direct productive, ori să fie concediați, doi dintre aceștia au fost reîncadrați imediat în muncă.

Ulterior, pârâtul arată că s-ar fi organizat sustragerea unei cantități importante de masă lemnoasă din cantonul său, pentru a-l determina să renunțe la postul de pădurar, deoarece aplicarea deciziei nr.2/2010 s-a tot amânat, deși, prin adresa nr. 365/_, i s-a comunicat că beneficiază de preaviz în perioada_ -_ .

În dovedire, pârâtul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat proba testimonială, probe încuviințate și administrate la judecarea cauzei în primă instanță.

Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 9 iunie 2011

, Secția civilă I a Tribunalului B. -Năsăud a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției civile și trimiterea acesteia la Secția Comercială de contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului B. -Năsăud

(actuala Secție II civilă, de contencios administrativ și fiscal),

Ulterior transpunerii cauzei, instanța de contencios administrativ și fiscal astfel investită, a invocat și pus în discuția părților, în ședința publică din data de_, în exercitarea rolului activ, conform prevederilor art. 129 alin.4 Cod.proc.civilă, aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 84 - 85 din Legea nr. 188/1999, raportat la disp. art. 58 din OUG nr. 59/2000.

Prin sentința civilă nr.242/2 martie 2012 pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud

a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului și, în consecință, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul O.

S. T. -C. R. împotriva pârâtului B. D. .

Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul O. S. T. -

C. R., iar Curtea de Apel C., prin decizia nr.5847/_, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță în jurisdicția asigurărilor sociale.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul B. -Năsăud sub nr. _

**.

Prin sentința civilă nr. 1445/F din_ pronunțată de Tribunalul B. -

Năsăud,

s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul O. S. T.

-C. R. împotriva pârâtului B. D. și, în consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4025,6 lei cu titlu de despăgubiri,

reprezentând contravaloarea pagubei cauzată angajatorului, respingându-se restul pretențiilor până la concurența sumei solicitate de 16.102, 5 lei.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 310 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.

Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului suma de 825 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.

S-au compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici și, în final, a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 515 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Pârâtul B. D. a fost angajatul reclamantului O. S. T. -C. R.A, în funcția de pădurar, având în gestiune cantonul 12 T. u din districtul III Iliuța.

În luna martie a anului 2010 s-a efectuat un control de fond în cantonul pe care îl avea în gestiune, rezultatele acestuia fiind consemnate în actul de control de fond 1/2010, înregistrat la nr. 1834 din_ (fila nr.5 din dosarul nr. _

).

Anterior efectuării controlului, conform reglementărilor interne, s-a solicitat pârâtului o declarație (fila nr.13- dosar_ ) cu privire la pagubele pe care le aduce la cunoștința organelor de control, în care acesta a indicat faptul că se vor găsi 11 cioate tăiate în delict de autori necunoscuți, dintre care pentru 6 cioate s- a găsit materialul lemnos la fața locului. Pentru cele 6 cioate a încheiat proces- verbal de reținere-confiscare a materialului lemnos.

Urmare a controlului, din volumul total de 99,1 mc masă lemnoasă-lipsă în gestiune, s-a justificat de către pârât doar 7,545 mc (cele 6 cioate), rămânând nejustificată, conform notei explicative de la fila nr.12 din dosarul nr._, cantitatea de 91,555 mc, în valoare totală de 16.102,5 RON, prejudiciu calculat conform OUG nr. 85/2006 coroborat cu Ordinul 715/2008 al MADR și codul fiscal.

S-a mai reținut că, deși în cuprinsul notei justificative solicitate pârâtului, acesta a recunoscut că nu poate justifica lipsa în gestiune și că nu are obiecțiuni față de modul în care s-a efectuat controlul de fond, acesta a refuzat nejustificat să semneze un angajament de plată pentru sumele lipsă din gestiune.

În cauză au fost audiați martorii: Cioancă I. și Păvelean G. - propuși de către reclamant, precum și I. D. și Buhai D. G. - propuși de către pârât, declarațiile acestora fiind consemnate în scris-filele nr.14, 20, 22 și 104 dosar de fond.

Din depozițiile martorilor prima instanță a reținut faptul că există un fenomen permanent privind furtul de masă lemnoasă, mai ales pe timp de noapte și că în fiecare an, cu ocazia controalelor de fond efectuate, s-au găsit lipsuri în gestiune, dar de valori mult mai mici.

Potrivit art.269 Codul muncii (actualmente art. 254 Codul muncii), salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.

Pârâtul, în calitate de pădurar, avea, conform Codului silvic și a fișei postului ( filele nr.66-70 dosar de fond), obligația de pază, întreținere și menținere în bună stare atât a fondului forestier cât și a celui cinegetic din cantonul pe care îl avea în gestiune. Mai mult, conform art.5 din fișa postului, pădurarul răspunde material în condițiile prevăzute de codul muncii pentru arborii tăiați sau scoși din rădăcini, distruși, degradați, ilegal sau sustrași pe care nu-i justifică prin procese-verbale de constatare a contravențiilor sau infracțiunilor.

S-a mai reținut de către prima instanță că, în urma controlului de fond efectuat și a procesului-verbal încheiat la finalizarea controlului din data de 6 aprilie 2010 a rezultat un număr de 91 cioate, ceea ce înseamnă arbori tăiați, pe care pădurarul nu i-a putut justifica cu procese-verbale, pagubafiind produsă angajatorului din vina și în legătură cu munca salaraiatului, situație în care angajatorul este îndreptățit a solicita atragerea răspunderii sale patrimoniale.

Potrivit art.270 Codul muncii (actualmente art.255 Codul muncii) când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei, iar potrivit art.9 din H.G.nr.1076/2009 pentru aprobarea Regulamentului de pază a fondului forestier: "pagubele produse fondului forestier național, cauzate de neîndeplinirea, totală sau parțială, a atribuțiilor de serviciu privind fondul forestier, se impută celor responsabili, în solidar cu pădurarul titular de canton silvic, precum și cu alte persoane cu atribuții pe linie de pază, potrivit fișei postului";.

Potrivit deciziei nr. 9/2003 (fila nr.35 din dosarul nr._ ), începând cu data emiterii acesteia, în urma inspecțiilor de fond din cantoane, dacă paguba constatată este mai mare de 100.000.000 lei (ROL), răspunderea materială revine pădurarului, sefului de district sau brigadierului silvic, tehnicianului de pază și șefului de ocol. Această decizie a fost emisă în conformitate cu prevederile regulamentului de pază privind atribuțiile și răspunderile șefului de ocol, tehnicianului de pază, șefului de district sau brigadierului silvic și pădurarului, tocmai avându-se în vedere necesitatea creșterii responsabilității personalului silvic privind paza fondului forestier.

S-a mai reținut de către prima instanță că, potrivit calcului anexat actului de control, prejudiciul suferit de reclamant este în cuantum de 16.102,5 lei noi, echivalentul a 160.000.000 lei vechi, astfel că dispozițiile fostului articol 270 Codul muncii (actualmente art.255), coroborate cu decizia O. ui S. T. -C. nr.9/2003 sunt aplicabile în cauză, motiv pentru care acțiunea formulată a fost admisă în parte, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 4.025,6 lei.

Prima instanță a mai reținut că suma de 4.025,6 lei a fost calculată conform art.1 din decizia nr.9/2003, prin împărțirea prejudiciului total de 16.102,5 lei la patru (pădurarul, seful de district sau brigadierul silvic, tehnicianul de pază și șeful de ocol).

Astfel, s-a constatat că se impune obligarea pârâtului la plata acestei sume de bani, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea pagubei cauzată angajatorului, din vina și în legătură cu munca sa.

Prin urmare, au fost respinse restul pretențiilor formulate împotriva pârâtului, până la concurența sumei solicitate de 16.102,5 lei, avându-se în vedere faptul că nu numai pădurarul pârât răspunde pentru paguba constatată în urma inspecției de fond din canton.

S-a mai reținut că, în baza art. 274 C.pr.civ, constatând că pretențiile reclamantului au fost admise în proporție de ¼, pârâtul fiind în culpă procesuală în aceeași proporție, cel din urmă a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată de 310 lei, reprezentând ¼ din suma de 1240 lei plătită de reclamant, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței aflată la fila 109.

Totodată, a prima instanță a mai obligat reclamantul să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 825 lei, reprezentând ¾ din suma de 1100 lei, plătită cu titlu de onorariu de avocat, conform chitanțelor aflate la fila nr.26 din dosarul nr._, fila nr.14 din dosarul nr._ * și fila nr. 9 din dosarul nr._ **.

În temeiul art.276 Cod.proc.civilă, prima instanță a compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici și, în consecință, a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 515 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Asistenții judiciari, conform art.55 alin.2 din Legea nr.304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul O. S. T.

- C. R., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

În prima parte a motivelor de recurs sunt reproduse motivele cuprinse în cererea de chemare în judecată.

Recurentul mai arată că instanța de fond a admis în mod eronat doar parte dintre pretențiile formulate, obligând pârâtul la plata sumei de 4.025,6 lei, întrucât decizia nr.9/2003 a fost emisă de către Șeful O. ui S. T. C., ori, se apreciază că, printr-un asemenea act nu se poate adăuga la lege sau la contractul individual de muncă.

Se mai arată că dispozițiile art.8 și 13 din Regulamentul de pază a fondului forestier aprobat prin H.G.nr.1076/2009 care reglementează atribuțiile tehnicianului silvic și ale șefului de ocol nu prevăd obligația acestora de a răspunde în mod direct de paza fondului forestier.

Potrivit dispozițiile art.6 lit.a și p din Regulamentul de pază a fondului forestier aprobat prin H.G.nr.1076/2009, pădurarul poartă răspunderea pentru modul în care își desfășoară activitatea de pază a cantonului și are în principal următoarele atribuții: apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale de terenuri, a tăierilor ilegale de arbori și a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii, distrugerii construcțiilor, instalațiilor, bornelor, culturilor, degradării arborilor, puieților și lăstarilor, precum și a oricăror fapte ilegale.

Potrivit dispozițiilor art. 20 din același act normativ: "Pădurarul titular de canton răspunde patrimonial,potrivit prevederilor legale, pentru arborii, puieții și lăstarii tăiați ilegal, scoși din pământ, distruși sau degradați, sustrași ori aflați pe teren,_ precum și pentru orice alte pagube produse patrimoniului aflat în gestiune, stabilite potrivit prevederilor legale.

Or, având în vedere toate aceste dispoziții legale, se susține că răspunderea privind paza fondului forestier revine pădurarului de canton.

Mai mult decât atât, recurentul arată că, și în situația în care s-ar considera ca fiind legală decizia nr. 9/2003-ce prevede că: "răspunderea materială revine pădurarului, șefului de district sau brigadierului silvic, tehnicianului de pază și șefului de ocol, dacă paguba este mai mare de 100.000.000 lei.";- dispozițiile art.1042 din Codul civil vechi, echivalentul dispozițiilor art.1443 din Noul cod civil stabilesc principiul potrivit căruia creditorul se poate îndrepta, la alegere, împotriva oricăruia dintre codebitori, pentru a plăti întreaga datorie. Această egalitate între codebitorii solidari este întărită de unitatea datoriei.

Se mai susține că, deși există o pluralitate de debitori, care pot fi obligați distinct, toți sunt ținuți să execute o prestație unică, în sensul că fiecare debitor solidar este obligat să acopere prejudiciul în întregime, oricare dintre ei putând fi urmărit de creditor pentru totalitatea datoriei.

În aceste condiții, recurentul apreciază că, fiind aplicabile principiile răspunderii solidare, pârâtul este obligat să acopere integral întreg prejudiciul, având posibilitatea să se întoarcă împotriva celorlalți codebitori solidari.

Pentru aceste motive, se apreciază că în mod nelegal instanța de fond a admis în parte cererea dedusă judecății, împărțind prejudiciul total de 16.102,5 la patru salariați: pădurarul, șeful de district sau brigadierul silvic, tehnicianul de pază și șeful de ocol.

Intimatul B. D. a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul formulat de reclamantul O. S. T. - C. R.A

, în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Pârâtul-intimat B. D. îndeplinea, în anul 2010, funcția de pădurar în cadrul O. ui S. T. - C. R.A- ocol silvic privat înființat de Asociația de proprietari de Pădure "Bîrgău -Călimani";-acesta semnând fișa postului nr.2769/_, depusă al filele nr.66-68 dosar_ **.

Potrivit fișei postului semnate de către recurent, fila nr.66 dosar de fond nr._ **, acesta: apără integritatea fondului forestier împotriva sustragerii de lemn și alte produse, precum și a altor fapte ilegale, prin acțiuni de pază, patrulare, pândă, observații, individual sau în echipă cu organele silvice superioare și/sau cu organele de poliție, execută paza și stabilește pagubele produse în raza cantonului prin tăierea, sustragerea arborilor și identifică autorii acestor fapte, gestionează și gospodărește în mod corespunzător bunurile ce i-au fost încredințate; răspunde material, în condițiile Codului muncii pentru arborii tăiați, sustrași, pe care nu-i justifică prin procese-verbale de constatare a contravențiilor sau a infracțiunilor sau justificate cu acte care ulterior au fost anulate de către instanțele judecătorești.

Din fișa postului rezultă cu certitudine că intimatul-pârât, în calitate de pădurar, avea atribuții de gestiune în cadrul cantonului ce i-a fost încredințat, respectiv, Cantonul UP II Iliuța u.a. 648-659 (Cantonul nr.12 Districtul III Iliuța), cu o suprafață totală de 267,41 ha .

În cauză se constată că prima instanță a stabilit că recurentul a suferit, în speță, un prejudiciu în sumă de 16.102,5 RON, reprezentând contravaloarea cantității de 91,555 mc material lemnos, cauzat prin tăieri ilegale de arbori, fiind identificate la controlul efectuat în perioada 29-_, astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila nr.11 dosar de fond nr._, "97 cioate tăiate în delict"; în cadrul cantonului gestionat de către pârât.

Se reține că pârâtul nu a exercitat în cauză calea extraordinară de atac prevăzută de lege, iar reclamantul invocă practic, prin cererea de recurs, doar motive privind legalitatea deciziei nr.9/2003 emisă de către Șeful O. ui S. T.

C., atribuțiile de serviciu ale șefului de district sau brigadierului silvic, tehnicianului de pază și șefului de ocol, răspunderea exclusivă a pădurarului intimat în cauză și aplicabilitatea în cauză a principiilor răspunderii contractuale solidare a celor patru angajați, care au fost reținuți de către prima instanță a fi deopotrivă răspunzători de producerea prejudiciului mai sus menționat.

Prin urmare, Curtea va analiza cauza în limitele acestor motive de recurs invocate în cauză.

Potrivit art.1 a deciziei nr.9/2003 emisă de Șeful O. ui S. T. C. - înregistrată sub nr.790/_ (fila nr.35 din dosarul nr._ ), s-a dispus că, începând cu data emiterii acesteia, în urma inspecțiilor de fond din cantoane, dacă paguba constatată este mai mare de 100.000.000 lei(ROL), răspunderea materială revine pădurarului, șefului de district sau brigadierului silvic, tehnicianului de pază și șefului de ocol.

Potrivit art.10 din Regulamentul de organizare și funcționare a O. ui S.

T. C. R., fila nr.76 dosar de fond, șeful de ocol are printre atribuții și

luarea de măsuri, potrivit legii, pentr u stabilirea răspu nderii disciplinare și

materiale, civile, penale sau contravenționale în sarcina salariaților ocolului sivic,

în cazul neîndeplinirii de către aceștia a sarcinilor și atribuțiilor de servici u ce le

revin.

Deși potrivit dispozițiilor art.6 din Regulamentul de pază a fondului forestier aprobat prin H.G.nr.1076/2009, pădurarul poartă răspunderea pentru modul în care își desfășoară activitatea de pază a cantonului, art.9 din H.G.nr.1076/2009 prevede următoarele: "Pagubele produse fondului forestier național, cauzate de neîndeplinirea, totală sau parțială, a atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier se impută celor responsabili, în solidar cu pădurarul titular de canton silvic, precum și cu alte persoane cu atribuții pe linie de pază, potrivit fișei postului.";

Conform art.7 alin.1 din același Regulament de pază a fondului forestier, șeful de district organizează, coordonează și controlează permanent activitatea de pază desfășurată de către pădurarii titulari de canton din subordine, purtând răspunderea, în solidar cu pădurarul, pentru pagubele ce se aduc fondului forestier ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, organizează patrulări și controale la punctele fixe constituite pentru asigurarea pazei pădurilor, participă la patrulări de pază, solicită sprijin de specialitate în organizarea pazei pădurilor, de la unitățile de poliție și jandarmi.

Potrivit art.8 alin.1 din același Regulament de pază a fondului forestier, șeful de ocol silvic răspunde de organizarea și desfășurarea activității de pază a fondului forestier pe care îl are în administrare sau pentru care ocolul silvic prestează servicii silvice, având printre atribuții: luarea măsurilor pentru asigurarea integrității fondului forestier administrat, pentru asigurarea cu continuitate a pazei fondului forestier, pentru întocmirea planului acțiunilor de pază și al controalelor de fond și parțiale, urmărind îndeplinirea acestora, coordonează și controlează activitatea personalului cu atribuții de pază din subordine, acționează în colaborare cu structurile locale de poliție, jandarmerie și garda de mediu, în baza planurilor comune, pentru prevenirea, constatarea și sancționarea infracțiunilor și contravențiilor silvice, analizează lunar activitatea de pază, execută controale de fond și parțiale.

Prin urmare, nu se pot reține ca fiind fondate motivele de recurs invocate de către recurentă privind încălcarea dispozițiilor prevăzute de actele normative în vigoare prin aplicarea deciziei nr.9/2003 emisă de Șeful O. ui S. T. C.

.

În ceea ce privește cei trei salariați menționați în decizia nr.9/2003, respectiv, șeful de district, tehnicianul silvic și șeful de ocol, se reține că aceștia aveau și următoarele atribuții:

-șeful de district av ea ca atribuții

(fișa postului nr.2769/_ -fila 69 dosar de fond): asigurarea integrității fondului forestier din districtul pe care îl conduce; organizarea și exercitarea paza fondului forestier din raza districtului silvic pe care îl conduce;

-tehnicianul silvic avea următoarele sarcini de serviciu

(fișa postului nr.2769/_ -fila nr.72 dosar de fond): întocmirea planului activităților de pază și al controalelor de fond în cantoane; organizarea cu sprijinul organelor de poliție de acțiuni pentru prevenirea și descoperirea contravențiilor și infracțiunilor silvice;

-șeful de ocol avea ca atribuții

(fișa postului nr.4370/308/_ -fila 74 dosar de fond): organizarea și răspunderea pentru asigurarea integrității și pazei

fondului forestier și a pădurilor, prin aplicarea actelor normative în vigoare; exercitarea pazei fondului din raza ocolului silvic, împotriva tăierilor ilegale de arbori, furturilor, degradărilor și a altor fapte păgubitoare.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a aplicat în cauză dispozițiile deciziei nr.9/2003 emisă de Șeful O. ui S. T. C. .

De altfel, șeful de ocol nu poate să-și invoce în cauză propria culpă de a fi emis un act cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, cu atât mai mult cu cât prin acest act a stabilit că pentru pagube mai mari de 100.000.000 lei, este antrenată și răspunderea sa materială.

Se mai reține că, în depozițiile lor, martorii audiați în cauză au declarat, cu privire la contextul în care a fost cauzat reclamantului prejudiciul, următoarele:

Martorul Cioancă I., ce a făcut parte, din partea Primăriei Tiha Bîrgăului, din comisia de control, a arătat că:

"Pădurea nu este un magazin pe care să-l încui, ci este o suprafață vastă și pădurarul nu poate fi în același timp în mai multe locuri, astfel încât se pot întâmpla să existe și furturi sau sustrageri de material lemnos.";

Același martor a mai arătat că: "…în anul 2010 s-a făcut o sesizare de către numitul Tomoroaga V. despre lipsa materialului lemnos din pădurea proprietatea sa personală, sesizare adresată pădurarului și apoi, pe linie ierarhică, până la O. S. .";

Martorul Păvălean G., pădurar în cadrul O. ui S. T., a arătat că:"Fenomenul infracțional de genul celui despre care discutăm acum este prezent în fiecare an în diverse locuri, în diverse păduri. Spun asta pentru că la orice control efectuat se constată lipsuri de felul celor mai sus arătate.";

De asemenea, acest matror a mai declarat că, preluând de la intimat gestiunea aceluiași canton, din luna martie 2010 și până la data audierii acestuia de către instanța de fond: "…s-au găsit lipsuri dar de valori cu mult mai mici, de 1000-2000 lei, respectiv câte 6-7 cioate. Paguba astfel adusă O. ui S. am suportat-o eu, plătind banii reclamantei.";

Martorul I. D., pădurar în cadrul O. ui S. T., a arătat în depoziția sa următoarele:";…și la mine s-au constatat de exemplu anul trecut lipsuri de material lemnos în jur de 22 milioane lei pe care le-am plătit O. ui S. fie o dată fie prin retineri din salariu. O explicație pentru aceste lipsuri ca ni se constată în pădurile pe care le păzim este aceea a furtului comis de persoane necunoscute pe timp de noapte.";

Martorul Buhai D. -G., șeful postului de jandarmi din Piatra Fântânele, în perioada 2007-noiembrie 2012, a arătat că a fost încheiat un protocol de colaborare cu ocolul silvic reclamant, stabilindu-se ca acest post să fie anunțat cu privire la "…orice probleme ar exista în acest ocol, inclusiv furturi de masă lemnoasă, sens în care să găsim toate soluțiile pentru rezolvarea acestora.";

În depoziția sa, acest martor a mai arătat că:

"În anul 2011 am fost sunat de numitul B., …., spunându-mi că are ceva probleme cu cantonul pe care-l păzea în legătură cu furt de masă lemnoasă, spunându-mi că nu poate face față singur acestor probleme. Așa fiind, am început să organizăm mai multe controale în cantonul gestionat de B. eu și cu mai mulți colegi de-ai mei, ocazie cu care de fiecare dată am încheiat procese verbale cu ocazia constatărilor făcute. Nu s-a identificat săvârșirea vreunei infracțiuni de furt, ci fapte contravenționale pentru care am aplicat sancțiuni cu aceeași natură și am dispus confiscarea materialului lemnos găsit ca fiind transportat de persoane care nu dețineau actele legale în acest sens…..Doresc să precizez că am făcut aproximativ 3.4 controale la cererea numitului B. .

……………..

Trebuie să menționez că acele controale despre care am vorbit nu sunt sigur dacă au fost efectuate în anul 2010 sau în anul 2011….";

Mai trebuie reținut în acest sens faptul că reclamanta, prin acțiunea

formulată a arătat că, în urma controlului din martie 2010, pârâtului-intimat i s- a desfăcut contractul de muncă.

Se mai reține că, în nota explicativă dată de către pârât, fila nr.12 dosar de fond, acesta a arătat că tăierile s-au produs pe timp de noapte de către autori necunoscuți, pe care nu i-a putut descoperi.

La filele nr.27 și 28 din dosarul nr._ sunt depuse rapoartele înregistrate sub nr.1/_ și nr.4/_, prin care pârâtul B. D., pe lângă faptul că a adus la cunoștința conducerii ocolului tăierea unui număr de 5 arbori, pe timp de noapte, de către autori necunoscuți, a mai menționat că:

"..asemenea fapte sau întîmplat și în proprietatea numitului Tomoroaga I. unde pe timp de noapte iau fost doborîți 60 arbori de esență rășinoasă și lângă proprietatea lui mi-au mai fost doborîți 6 arbori.";

S-a mai menționat că: "…cantonul este expus furtului de material lemnos și are mai multe ieșiri și distanța de unde locuiesc și până la canton este de 40 km.";

În recurs, s-a depus la dosar de către intimat, prin apărător, adresa nr.197838/DA/_ a M. ui Mediului și Schimbărilor Climatice- Departamentul pentru Păduri și Piscicultură(fila nr.9 dosar recurs), în urma petiției formulate de către pârâtul B. D. -din care rezultă că, în urma verificărilor efectuate de către o echipă din cadrul acestei instituții în cadrul Cantonului S. nr.1 Heniu din Districtul 1 Heniu, s-a constatat că:"Într-o perioadă relativ scurtă,_ -_, în acest canton au fost constatate un număr de 3446 cioate la care corespunde un volum nejustificat al tăierilor ilegale de 2520 mc și cu o valoare a pagubei de 5. ,9 lei.";, fiind sancționați disciplinar: responsabilul fond forestier, fostul șef de district și responsabilul pază și protecție.

Recurentul a mai susținut în cauză că, potrivit principiilor răspunderii solidare, avea posibilitatea să se îndrepte cu prezenta acțiune în despăgubiri doar împotriva pârâtului, ce ocupa funcția de pădurar, care era obligat să acopere integral întreg prejudiciul, acesta având posibilitatea,ulterior, să se întoarcă împotriva celorlalți codebitori solidari.

Curtea nu poate reține aceste motive de recurs, pentru următoarele considerente:

Problema naturii juridice a răspunderii pădurarilor și a personalului silvic pentru prejudiciile cauzate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, având în vedere și dispozițiile legale lipsite de claritate și contradictorii, cuprinse în mai multe acte normative, inclusiv în statutul profesiei personalului silvic, a fost amplu discutată în doctrina de specialitate și dat naștere unei practici neunitare, inclusiv cu privire la competența de soluționare a cauzelor și a modalității de recuperare a prejudiciului.

Astfel, art.48 alin.1 din O.G.nr.59/2000 privind Statutul personalului

silvic, prevedea, și în anul 2010,

că personalul silvic răspunde civil, nu

patrimonial

, pentru prejudiciile cauzate angajatorului, în condițiile în care, potrivit art.58 alin.1

din același act normativ, personalului silvic i se aplică

dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici

:

Potrivit acestor dispoziții legale, s-ar fi impus ca răspunderea civilă a

acestei categorii de personal să se stabilească prin dispoziție/decizie de imputare

sau angajament de plată, conform art.84 lit.a) și b) și art.85 alin.1 din Statut ul

funcționarilor publici, republicat, iar împotriva acestor acte juridice

unilaterale, persoana interesată s -ar fi putut adresa, cu o contestație, instanței

de contencios administrativ competente, în temeiul art.85 alin.2 din Legea

nr.188/1999.

De altfel, și Codul silvic al României

(Legea nr.46/2008) care, potrivit dispozițiilor art.17 din Legii nr.24/2000 ar fi trebuit să sistematizeze și să concentreze reglementările din domeniu

, prevede, în art.104

, că: "Încălcarea prevederilor prezentului cod atrage, după caz, răspu ndere a

disciplinară, materială, c iv il ă

,

contravențională sau penală, potrivit legii.";

Legiuitorul, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, care interzic paralelismul legislativ, dar și a prevederilor art.17 anterior amintite, nu a ales calea modificării prevederilor legale pe care orice persoană interesată le-ar căuta, în primul rand, într-un act normativ privind statutul profesiei respective, sau, eventual, în Codul silvic

, ci, printr-o ordonanță

de urgență pr iv ind s tab il ire a mo d al ităț ii de ev alu are a pagubelor

produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, a introdus în ace as tă O.U.G. nr.85/2006, un art.6 alin.1

, care prevede următoarele: "Personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde p atr imo n ial

, în conformitate cu prevederile cap. III altitlului XI din Legea nr. 53/2003-Codul muncii,

cu modificările și completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, constatate și evaluate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.";

Ulterior, art.20 din Regulamentul de p az ă a f ondului f orestier aprob at pr in H.G.nr.1076/2009

, a prevăzut că p ădur ar ii titul ar i de c an ton r ăspund p atr imo n ial ,

potrivit prevederilor legale, pentru arborii tăiați ilegal, nejustificaț i sau justificați

prin acte anulate ulterior prin decizii definitive ale inst anțelor judecătorești,

precum și pentru orice alte pagube produse patrimoniului aflat în gestiune,

stabilite potrivit prevederilor legale.

Prin art.15 din legea nr.24/2000 privind nor mele obl ig ator ii de tehn ic ă

leg isl ativ ă, se ar ată ur măto arele:

(1) I n procesul de legiferare este in terzisă instituirea ac elorași reglementări în mai multe articole sau alineate din acelasi act normativ ori in doua sau mai

multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizeaza

norma de trimitere.

(2) Î n cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi inlaturate fie prin

abrogare, fie prin concentrarea materiei in reglementări unice.

(3) Se supun procesului de concentrare in reglementări unice și reglementările din aceeași materie dispersate in legislatia in vigoare.

Potrivit art.17 din acee aș i lege

, "În vederea sistematizarii si concentrarii

legislației, reglementările dintr-un anumit domeniu sau dintr-o anumita ramură

de drept, subordonate unor principii comune, pot fi reunite intr-o structur ă

unitară, sub forma de coduri.";

Reglementarea cuprinsă în art.6 din O.U.G. nr.85/2006 a fost avută în vedere de către instanța de contencios administrativ, atunci când a trimis prezenta cauză spre competentă soluționare instanțelor de jurisdicție a muncii, constatând, printre altele, următoarele:

"…în baza principiului de drept "specialia generalibus derogant";, atragerea răspunderii patrimoniale a personalului silvic pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază…., se face potrivit disp.art.269 și 270 din codul muncii și nu potrivit normelor generale cuprinse în legea Statutului funcționarului public nr.188/99.";

Se constată, analizând doar înscrisurile depuse în această cauză, că, în domeniu, există în continuare o nesiguranță a persoanelor cu responsabilități în

cadrul unităților silvice, în sensul calificării răspunderii personalului cu atribuții de pază a pădurilor ca fiind de natură materială sau patrimonială, întrucât, atât în decizia nr.9/2003, dar și în fișele de post întocmite în anul 2009, se stabileșțe tot o răspundere materială a angajaților.

Având în vedere î nsă că art.6 din O.U.G. nr.85/2006 și art.20 din

Regulamentul de pază a fondului forestier aprobat prin H.G.nr.1076/2009 au

prevăzut, în cazul personalului cu atribuții de pază a pădurilor, în general, și a

pădurarilor, în special, o răspundere patrimonială, în sensul disp.art.art.270 din

Codul muncii în vigoare la data introdu cerii acțiunii (art.254 din Codul muncii

republicat), prima instanță în mod corect a avut în vedere că pârâtul -intimat,

pentru faptele săvâr șite în calitate de pădurar, nu poate să răspundă în mo d

solidar cu alți angajați, întrucât art.255 Codul muncii stabilește că răspunderea

pentru paguba produsă de mai mulți salariați este, în esența sa, una conjunctă,

reglementându-se "caracterul divizibil"; al acesteia .

Prin urmare, nu pot fi aplicate în cauză principiile răspunderii solidare, în sensul obligării intimatului la acoperirea prejudiciului integral în sumă de 16.102,50 lei.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O. S. T. - C.

R. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.

În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, recurentul, aflat în culpă procesuală, va fi obligat să plătească intimatului B. D. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O. S. T. - C.

R. împotriva sentinței civile nr. 1445/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosarul nr._ **, pe care o menține.

Obligă pe recurent să plătească intimatului B. D. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

S. -C. B. I. -R. M. C. M.

GREFIER

G. C.

Red. C.M.;

Tehnored.: C.M./V.R.;

2 ex./_

Jud.fond: Tribunalul B.

-Năsăud: I.

C.

.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4230/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă