Decizia civilă nr. 3767/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3767/R/2013
Ședința publică din 30 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: L. D.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N. V. împotriva sentinței civile nr. 493 din 26 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată B. C. R. SA, B.
C. R. SA-S. J. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs reclamantul recurent N. V. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 2812C.pr.civ. coroborat cu art. 2812aC.pr.civ., invocă excepția inadmisibilității în raport de criticile formulate prin recurs privitor la daunele morale și constatând recursul în stare de judecată, reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
După dezbaterea cauzei, se constată că în cursul acestei zile de 30 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată B.
C. R. a transmis prin fax la dosar întâmpinare.
După dezbaterea cauzei, reprezentanta pârâtei intimate B. C. R. SA, consilier juridic Eveline Terge depune la dosar întâmpinare și un set de înscrisuri.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin cererea înregistrată la data de_ reclamantul N. V. le-a chemat în judecată pe pârâtele B. C. R. SA și
B. C. R. SA - S. J. M., solicitând instanței anularea Deciziei de concediere nr. 951/_ și reintegrarea sa pe postul deținut anterior concedierii; obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în cazul în care nu ar fi fost concediat, începând cu data producerii efectelor deciziei de concediere si până la data reîncadrării efective;
obligarea pârâtelor la plata daunelor morale în cuantum de 200.000 RON și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 493/_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._
, s-a respins contestația formulată de contestatorul N. V., împotriva Deciziei de concediere nr. 951/_, în contradictoriu cu intimata B. C.
R. S.A., ca neîntemeiată.
A fost obligat contestatorul să-i plătească intimatei suma de 682,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
T. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B.C.R. SA B. - S. J. M., reținând că sucursala bancară nu are personalitate juridică, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990 și art. 7 pct. 31 din
O.U.G. nr. 99/2006 și nici organe proprii de conducere, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.pr.civ., nu poate avea calitatea de pârâtă.
Referitor la fondul cauzei, T. a reținut
că reclamantul N. V. a fost angajat al pârâtei B. C. R. SA - S. J. M. începând cu anul 1991, între părți fiind încheiat contractul nr. 72/_ .
Pe parcursul derulării raporturilor de muncă, între părți s-au încheiat mai multe acte adiționale la contractul individual de muncă, iar în conformitate cu actul adițional nr. 8 din_ (f.126), reclamantul a fost încadrat în funcția de consilier client retail cu rol de team leader (șef de echipă), cu atribuțiile prevăzute în fișa postului (f.151-152).
Ulterior, fișa postului reclamantului a mai fost actualizată și la:_ (f. 149-149), la_ (când i s-a retras rolul de team leader - f.146-147), la_ (f.142-142), angajatul N. V. asumându-și toate aceste acte prin semnătură.
Potrivit tuturor acestor fișe ale postului ocupat de reclamant - de consilier client retail, rolul postului era acela de promovare și vânzare proactivă a produselor și serviciilor băncii și subsidiarelor pentru clienții persoane fizice, iar responsabilitățile specifice ale acestuia, următoarele:
Promovarea și vânzarea produselor și serviciilor băncii si ale subsidiarelor, de a promova si vinde proactiv produsele si serviciile băncii, precum si cele ale subsidiarelor/oferirea de consiliere clienților existenți și potențiali în concordanță cu gama de produse disponibile în respectivul tip de unitate;
Identificarea nevoilor clienților și a oportunităților de a vinde produsele si serviciile băncii prin activitate de vânzări încrucișate,
Asigurarea atragerii si păstrării clientelei prin oferirea de consiliere și servicii conform standardelor de calitate ale băncii;
Urmărirea și acționarea în scopul realizării țintelor individuale si ale unității;
Realizarea sarcinilor și obiectivelor, conformându-se reglementărilor legale și interne.
Prin Decizia nr. 951/_ reclamantul a fost concediat din motive ce țin de persoana salariatului, în temeiul art. 61 lit. d din Codul muncii, republicat, reținându-se în sarcina sa necorespunderea profesională ca urmare a rezultatului obținut în urma evaluării profesionale.
S-au reținut ca motive determinante ale concedierii: nivelul profesional scăzut dovedit de salariat, respectiv obținerea unor calificative necorespunzătoare la evaluarea profesională, în conformitate cu prevederile reglementărilor interne aplicabile, calificativul slab obținut de salariat în urma examinării care a avut loc la data de_ în cadrul procesului de evaluare prealabilă și hotărârea comisiei privind necorespunderea profesională a reclamantului, consemnată în decizia nr. 73/_ .
În ce privește legalitatea deciziei nr. 951/_ instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 62 al. 1 și 3 din Codul muncii, în cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b) - d), angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii. Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.
Analizând decizia de concediere tribunalul a constatat că aceasta s-a emis în termenul legal de 30 de zile calendaristice prevăzut de art. 62 alin. 1 din Codul muncii, republicat calculat de la data luării la cunoștință a deciziei nr. 73/2012 emisă la data de 3 mai 2012 și îndeplinește toate cerințele de formă prevăzute textul de lege anterior menționat, aspecte necontestate de reclamant.
În ce privește nerespectarea prevederilor art. 64 alin. 1 din Codul muncii, republicat, instanța a reținut că, potrivit acestora, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.
În situația în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), alin. 2 al art. 64 din Codul muncii, republicat, stabilește în sarcina angajatorului obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale și/sau, după caz, capacității de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.
Conform deciziei de concediere, în urma evaluării abilităților de vânzare și a cunoștințelor salariatului cu privire la standardele de vânzare în BCR, angajatorul nu a putut identifica niciun post compatibil cu pregătirea profesională a reclamantului și, ca urmare, la data de 23 mai 2012 angajatorul s- a adresat Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (f. 171) solicitând sprijin în vederea redistribuirii reclamantului, potrivit pregătirii sale profesionale.
Trebuie menționat că prin decizia nr. 73/_ comisia de evaluare, având în vedere rezultatul bun obținut la proba scrisă, dar abilitățile slabe de vânzări ale reclamantului a recomandat trecerea acestuia pe o funcție care să aibă o componentă mai redusă de vânzări credite, respectiv funcția de consilier client zonă rapidă.
Potrivit depoziției martorului Ghiț Mitică Gavril (f.220-221) reclamantului i- a fost oferit în cursul lunii martie un asemenea post, vacant la acel moment în unitate, dar pe care l-a refuzat.
Reclamantul a susținut prin concluziile scrise că pârâta a consemnat nereal în decizia de concediere împrejurarea că în unitate nu există posturi compatibile cu pregătirea profesională, respectiv de tipul celui recomandat de comisia de evaluare, întrucât potrivit listei posturilor disponibile în BCR în perioada_ -_, exista un post de consilier client zonă rapidă la unitatea de tip B -Firiza, însă instanța a reținut că pârâta a avut în vedere, în mod corect, inexistența unui asemenea post în unitatea de tip A - S. J. M., în care funcționa reclamantul.
În ce privește modul de evaluare a reclamantului, instanța a reținut că, potrivit art. 63 alin. 2 din Codul muncii republicat, concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.
Corespunzător art. 38 alin. 15, 18 și 20 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unității BCR S.A. înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub nr. 13.855/_, aplicabil în speță (f. 53), concedierea pentru necorespundere profesională poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite la nivelul băncii, cu respectarea dispozițiilor legale, ale contractului colectiv de muncă și ale regulamentului intern, de comisiile de evaluare constituite la nivelul BCR S.A.
Regulamentul intern al unității bancare menționează în art. 44 că evaluarea prealabilă în cazul necorespunderii profesionale se efectuează de Comisia de Disciplină constituită la nivelul BCR și va fi aplicată conform unei proceduri distincte în cadrul regulamentului.
Referitor la modul de evaluare, reclamantul a criticat faptul că procedura studiului de caz (proba practică) a fost cu totul subiectivă și irelevantă, câtă vreme nu s-a indicat baremul concret sau procedura de punctare a acesteia, aplicându-se un procent ca punctaj fără a exista o cheie de control.
Însă, așa cum a învederat pârâta, jocul de rol are ca scop verificarea abilităților de vânzare, evaluarea realizându-se pe baza fișei de observare a interacțiunii, în care se urmărește dacă și cum sunt parcurse etapele standard de vânzare, iar promovarea presupune realizarea unui index minim de 75% (f. 206- 212). Relativ la modul de punctare a răspunsurilor, instanța constată că scala de notare este menționată chiar în fișa de evaluare, răspunsul corect fiind notat cu 1 pct., iar cel greșit cu 0 pct.
Apoi, din cuprinsul fișelor de evaluare a abilităților de vânzare completate de fiecare membru al comisiei de disciplină, rezultă, contrar susținerilor reclamantului, care au fost competențele și abilitățile comportamentale testate de comisia de disciplină, instanța remarcând că fișa conține lista de verificare ce definește atât rezultatele învățării care trebuie acoperite (relaționarea, descoperirea nevoilor, argumentarea și asistența post-vânzare), cât și standardele preconizate, unele complet detaliate, ca exemplu: "angajatul primește clientul cu un zâmbet";, "angajatul menține contactul vizual";, "angajatul salută clientul";, etc.
Apoi, se poate constata că fiecare dintre examinatori, inclusiv reprezentantul sindical, M. Balaci, a notat modul de îndeplinire a cerințelor, rezultatul final menționat în raport reprezentând media aritmetică a punctajului acordat de fiecare membru al comisiei.
De exemplu, abilitatea reclamantului de a descoperi nevoile clientului, examinată sub aspectul îndeplinirii a trei cerințe, a fost punctată de 2 membri ai comisiei cu 0 puncte (0%) și de unul din membri cu 2 puncte - reprezentând 66,66% din punctajul maxim de 3 puncte(100%).
Media aritmetică a celor trei punctaje este de 66,66%(0%+0%+66,66%):3= 22,22%, așa cum s-a consemnat în raportul de evaluare de la fila 206.
Ca urmare, instanța a apreciat că și proba practică, asemenea celei teoretice necontestate, cuprinde suficiente repere ale modului de desfășurare și criterii de evaluare, care să permită evaluarea validă și credibilă a salariatului, corespunzător metodei de evaluare alese de angajator-a jocului de rol.
Consecință a evaluării profesionale, comisia de evaluare a emis decizia nr. 73/_ (f. 11) prin care, cu majoritate de voturi, a stabilit că reclamantul nu corespunde din punct de vedere profesional postului pe care îl ocupă.
Această decizie nu a fost contestată de reclamant în termen de 10 zile de la comunicare.
Prin contestația formulată în fața instanței de judecată, reclamantul a mai criticat stabilirea necorespunderii sale profesionale exclusiv prin raportare la rezultatele pe care le-a obținut la vânzarea de produse, în contextul în care s-a
aflat într-o imposibilitate obiectivă de a realiza țintele impuse, iar la proba scrisă a obținut un punctaj mai mare decât cel solicitat de angajator.
În acest sens reclamantul a învederat că prin decizia nr. 59 din_ a fost numit consilier client retail cu atribuții de restructurare a creditelor acordate persoanelor fizice la nivelul Sucursalei de tip A B. M. și i s-au "luat"; atribuțiunile obișnuite conforme postului pe care-l ocupa, adică cel de consilier client retail, iar începând cu trimestrul IV al anului 2011 și în continuare în anul 2012 i s-a cerut de către conducerea Sucursalei BCR B. M. să se ocupe și de vânzarea produselor băncii si subsidiarelor, aceste atribuții fiindu-i stabilite și comunicate verbal fără a primi vreo decizie în acest sens.
Aceste susțineri ale reclamantului corespund doar parțial realității, căci, așa cum rezultă din fișa postului din data de_ pe care și-a însușit-o prin semnătură, vânzarea produselor și serviciilor băncii si subsidiarelor era una dintre atribuțiile specifice postului pe care-l ocupa.
De altminteri, răspunzând la interogatoriul luat de pârâtă, reclamantul a recunoscut că după data de_ a fost însărcinat și cu activitate de vânzări, dar, concret, abia din octombrie 2011 i s-au trasat ținte de vânzări diminuate la jumătate față de ale colegilor, pentru că era singurul care avea și atribuții de restructurare a creditelor.
Potrivit depoziției martorului Ghiț Mitică Gavril, către finalul anului 2011 activitatea de restructurare credite a scăzut simțitor și nu mai impunea alocarea unui salariat exclusiv pentru această activitate, însă, ținându-se cont că reclamantul îndeplinea această activitate, obiectivele de vânzări care i-au fost impuse, în concordanță cu responsabilitățile prevăzute în fișa postului, au fost stabilite la nivelul a 50% din țintele celorlalți 5 colegi care ocupau funcții similare- de consilier client retail.
Cu toate acestea, în ultimul trimestru al anului 2011 reclamantul a realizat obiectivele ce i-au fost stabilite doar în proporție de 30,13%, în timp ce colegii săi le-au realizat în proporție de 59,28%, 60,56%, 65,42%, respectiv 59,78% (f.93-
107).
De altminteri, evaluările anuale ale performanțelor reclamantului au evidențiat un grad foarte scăzut de realizare a obiectivelor, în anul 2009 acesta obținând calificativul "foarte slab" (1,38), pentru anul 2010 calificativul "slab" (2,13), respectiv pentru anul 2011 calificativul "foarte slab"(1,28).
Această situație a determinat monitorizarea activității reclamantului pe o perioadă de 45 de zile, propunându-i-se reclamantului un plan de măsuri de realizat în intervalul_ -_ .
In cuprinsul raportului managerului și a concluziilor a sfârșitului planului de măsuri (f.1. ) managerul direct al salariatului a propus sesizarea comisiei de necorespundere profesionala, conchizând că rezultatele obținute în perioada de monitorizare și evaluare din anii 2009, 2010 și 2011 nu-l recomandă pentru funcția de CCR cu atât mai mult cu cât, prin atitudinea foarte negativă pe care o manifestă, reușește să creeze o atmosferă neplăcuta în echipă, iar managerul de implementare T. Paius care a monitorizat activitatea reclamantului în perioada octombrie 2011-2 martie 2012 a concluzionat că, deși în urma activităților de roll play acesta a reușit să-și îmbunătățească standardele de vânzare, în consilierea reală standardele de servire și calitate sunt aplicate inconsecvent.
Martorul Olăhuț Călin V., consilier client retail în aceeași unitate bancară ca și reclamantul, a relatat că acesta era silitor, se implica în activitatea pe care o desfășura, dar nu reușea să-și finalizeze demersurile și nu poate să aprecieze, în concret, ce anume l-a împiedicat pe reclamant să-și realizeze țintele anuale cel puțin la nivelul la care au reușit ceilalți colegi.
Instanța nu a putut reține ca fondate susținerile reclamantului referitoare la existența unor împrejurări obiective care au determinat gradul foarte scăzut de realizare a obiectivelor, respectiv cele economice, sociale, slabele performanțe ale produselor sau managementul precar, căci aceste împrejurări, obiective fiind, i-ar fi afectat în egală măsură și pe ceilalți consilieri client retail, or aceștia și-au realizat obiectivele în procent dublu decât reclamantul, având ținte stabilite de două ori mai mari.
Dacă reclamantul ar fi promovat testul de verificare a abilităților specifice postului s-ar fi putut concluziona sau măcar prezuma că rezultatele slabe pe care le-a realizat nu au fost cauzate de inaptitudinea sa de a aplica cunoștințele teoretice pe care le deține, ci de alte cauze.
Nicidecum nu se poate stabili discriminarea reclamantului în raport de ceilalți colegi prin simplul fapt că, pe lângă activitatea de vânzare a produselor și serviciilor băncii, îndeplinea și activitatea de restructurare a creditelor, căci, tocmai pentru a echilibra sarcinile consilierilor client retail, directorul executiv al unității i-a stabilit obiective de vânzare diminuate.
De altminteri, anterior promovării prezentei acțiuni reclamantul nu a contestat obiectivele și indicii de performanță stabiliți de angajator, de a căror realizare știa că depinde evaluarea sa trimestrială și anuală.
În ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia gradul scăzut de realizare a obiectivelor nu poate să fundamenteze concluzia necorespunderii profesionale pentru postul de consilier client retail instanța a apreciat-o neîntemeiată, în contextul în care, după cum s-a mai arătat, reclamantul, în calitate de consilier client retail, avea, conform fișei postului, rolul de promovare și vânzare proactivă a produselor și serviciilor băncii și subsidiarelor pentru clienții persoane fizice, iar realizarea obiectivelor și indicatorilor de performanță stabiliți pentru postul ocupat constituia o obligație prevăzută inclusiv în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (art. 28 al. 1 lit. c) și în regulamentul intern al BCR S.A. (art. 14 lit. c).
Stabilirea obiectivelor, a indicatorilor de performanță, constituie un drept al angajatorului, singurul în măsură să stabilească organizarea și funcționarea unității, să adopte cele mai adecvate măsuri organizatorice pentru eficientizarea activității sale, eficientizare care se răsfrânge pozitiv asupra rentabilizării unității, a competiției concurențiale specifice economiei de piață, a dezvoltării în perspectivă, iar corelativă acestui drept este obligația salariatului de executare a atribuțiilor prevăzute în fișa postului, de realizare a obiectivelor și indicatorilor de performanță stabiliți pentru postul ocupat.
Neîndeplinirea obiectivelor/indicatorilor și/sau a criteriilor de performanță astfel cum au fost stabilite de către conducătorii ierarhici constituie, potrivit art. 38 al. 15 lit. c din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate BCR S.A. un caz care poate atrage concedierea salariaților.
Față de aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia deciziei de concediere nr. 951/_ instanța a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamantului, instanța l-a obligat să-i plătească intimatei suma de 682,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul N. V. ,
solicitând admiterea acestuia, modificarea in tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate cu consecința anularii Deciziei de concediere nr. 951/_ si reintegrarea recurentului pe postul deținut anterior concedierii; a obligării intimatei la plata către recurent a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in
cazul in care nu ar fi fost concediat, începând cu data producerii efectelor deciziei de concediere si pana la data reîncadrării efective; a obligării intimatei la plata către reclamant a daunelor morale in cuantum de 200.000 RON; a obligării intimatei la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea fondului cauzei.
În motivare, recurentul susține nulitatea deciziei contestate ca urmare a încălcării prevederilor art. 64 coroborate cu art. 61 lit. d din Codul Muncii, sens în care precizează că societatea nu și-a îndeplinit obligația de a-i propune alt loc de muncă vacant în unitate, deși avea obligația legală în acest sens.
Pretinsa "oferta"; a unui alt loc de muncă în cadrul societății reținută de către prima instanță, conform declarației martorului Ghit Mitica Gavril, nu înlătură incidența normelor evocate, întrucât, pe de o parte, aceasta s-ar fi realizat în luna martie 2012, respectiv anterior demarării procedurii de concediere ce ține de persoana angajatului, iar pe de altă parte veridicitatea declarației acestui martor nu poate fi verificată, neexistând un înscris în acest sens.
Arată recurentul că în perioada_ -_ exista un post de consilier client zona rapida la Agenția Firiza situata in B. M., B-dul Decebal, nr. 4, județ
M., post inferior celui ocupat de către el, dar care trebuia să îi fie oferit de către intimată. Consideră eronat și fără un suport legal raționamentul instanței fondului conform căruia intimata era obligată a propune un post doar in cadrul Sucursalei Județene M. .
S. J. M. deservește ca unitate teritorială geografica toata suprafața Județului M., aceasta incluzând toate sucursalele si agențiile din aria geografică menționată, prin urmare Agenția Firiza B. M. este subordonata Sucursalei Județene M. ,
Apreciază recurentul că societatea intimată i-a aplicat un tratament discriminatoriu, câtă vreme la momentul evaluării nu a reținut că acesta a avut pe lângă atribuțiile de vânzare a produselor și subsidiarelor și atribuții de restructurare a creditelor, cea din urmă activitate fiind îndeplinită în procent de 100%.
Motivul real al concedierii îl constituie rezultatul mai slab în vânzări, împrejurare ce nu poate să justifice concedierea reclamantului pentru necorespundere profesională.
Recurentul consideră că nu a fost dovedită necorespunderea profesională, în condițiile în care la proba scrisa în fața comisiei acesta a obținut un punctaj de 40, superior punctajului minim admis de 35, nefiind astfel dovedit nivelul profesional scăzut al acestuia.
Un alt aspect de nelegalitate al deciziei de concediere îl constituie în opinia recurentului caracterul opac al probei practice. Menționează că intimata nu a oferit nici o cheie care să permită controlul legalității acestei proceduri, nefiind depusă o fisa de evaluare pentru a se putea verifica cerințele acestei probe, nefiind indicat nici ce elemente au fost evaluate, ce criterii au fost avute in vedere si ce elemente au fost depunctate. Invocă lipsa motivării in raportul de evaluare care să conducă la justificarea unui punctaj de 58,61%, în raport nefiind consemnate nici răspunsurile reclamantului.
În fine, recurentul critică omisiunea instanței fondului de a motiva respingerea cererii de obligare a intimatei la repararea prejudiciului moral suferit în urma concedierii, reiterând argumentele privitoare la fondul acestor pretenții.
În ceea ce privește poziția procesuală a intimatei, Curtea reține că întâmpinările și, respectiv, scriptele depuse de către intimata BCR nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei întrucât s-ar încălca principiul
contradictorialității, în condițiile în care acestea au fost depuse ulterior încheierii dezbaterilor.
În acest sens, notează că, la data de_, după încheierea dezbaterilor s- au depus la dosar două întâmpinări similare formulate de către intimata BCR(f. 44, 57), una fiind transmisă prin fax instanței la data de_ (f. 44), iar celălalt exemplar fiind depus prin registratura instanței la termenul la care s-a judecat cauza, respectiv,_ . Este real că una dintre întâmpinări a fost transmisă prin fax la data de_, deci anterior termenului din_ când s-a judecat cauza, însă trebuie menționat că și în măsura în care acesta ajungea la dosar anterior închiderii dezbaterilor nu putea fi valorificată în cauză, câtă vreme aceasta nu a fost depusă în termenul legal de cel puțin 5 zile înaintea termenului din_, conform art. 118 coroborat cu art. 114 al. 3 și art. 103 al. 1 Cod de procedură civilă, sancțiunea fiind cea a decăderii.
Concluzia este identică și în privința scriptelor pe care reprezentanta intimatei le-a depus cu ocazia strigării altei cauze, dar după închiderea dezbaterilor în prezenta cauză.
Recursul es te p arț ial f ondat, pen tru ur măto arele cons ideren te:
Curtea constată că în cauză au fost nesocotite prevederile art. 64 al. 1 din Codul muncii ceea ce atrage nulitatea deciziei de concediere a reclamantului recurent, conform art.78 din Codul muncii.
Astfel, reține că prin decizia nr. 951/_ reclamantul recurent a fost concediat de către intimată pentru necorespundere profesională, în baza art. 61 al. 1 lit. d din Codul Muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 64 al. 1 din Codul muncii, în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. d), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională.
Nu se poate reține că societatea intimată și-a îndeplinit obligația anterior menționată, câtă vreme probele de la dosar nu converg în acest sens.
Astfel, s-a apreciat de către prima instanță că obligația evocată a fost îndeplinită, întrucât potrivit declarației martorului Ghit Mitică Gavril (f. 219) reclamantului i-a fost propus un alt loc de muncă, respectiv acela consilier de zonă rapidă, pe care însă l-a refuzat.
Ceea ce a omis să aibă în vedere însă prima instanță este că din depoziția acestui martor reiese că pretinsa oferta a fost făcută reclamantului recurent în luna martie a anului 2011, respectiv anterior lunii aprilie când s-a demarat procedura de evaluarea a reclamantului recurent. Prin urmare această pretinsă ofertă precede evaluarea și nu poate fi considerată o componentă a procedurii de evaluare, așa cum impune legiuitorul.
De altfel, cum corect a remarcat și reclamantul recurent, depoziția acestui martor nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar, context în care valoarea probatorie a acesteia este pusă sub semnul îndoielii.
Mențiunea din decizia de concediere conform căreia intimata nu a putut identifica nici un post vacant compatibil cu pregătirea profesională a recurentului reclamant este infirmată de listingul depus la dosar chiar de către aceasta(f. 193). Astfel, se constată că listingul evidențiază lista locurilor de muncă disponibile în BCR, în perioada_ - _ , iar la ID 14.322 atestă ca fiind disponibil postul de consilier client zonă rapidă în unitatea Tip B Firiza.
Compatibilitatea pregătirii profesionale a reclamantului recurent cu postul evidențiat ca fiind disponibil la data concedierii acestuia -_, nu se impune a fi analizată, întrucât acest aspect nu a fost contestat. De altfel, prin decizia nr. 73/_, întocmită de comisie în urma evaluării reclamantului recurent(f. 170
verso) s-a recomandat trecerea acestuia pe o funcție care să aibă o componentă mai redusă de vânzări credite, respectiv pe aceea de consilier client zonă rapidă.
Interpretarea primei instanțe a noțiunii de "unitate"; este una restrictivă ce nu poate fi însușită de către Curte. Este eronat a se reține că noțiunea de
"unitate"; trebuie înțeleasă ca desemnând exclusiv S. J. M. la care activa reclamantul recurent, câtă vreme aceasta deservește ca unitate teritorială geografică toată suprafața județului M., incluzând toate sucursalele și agențiile din aria geografică menționată.
Reținând că intimata nu a făcut proba contrară, deși potrivit art. potrivit art. 272 din Codul Muncii sarcina probei îi incumbă, Curtea apreciază că Agenția Firiza în cadrul căreia se regăsea postul de consilier de zonă rapidă, vacant la data concedierii reclamantului recurent, se circumscrie noțiunii de
"unitate"; în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispozițiile art. 64 al. 1 din Codul muncii.
De altfel, chiar prin concluziile scrise intimata a susținut că la data concedierii reclamantului nu exista la "nivelul băncii"; un post vacant compatibil cu pregătirea profesională a reclamantului recurent, sens în care a și depus listingul cuprinzând "locurile de muncă disponibile în BCR…";(f. 183 fond), confirmând astfel interpretarea instanței de recurs cu privire la noțiunea de
"unitate";(f. 267 fond).
Împrejurarea că reclamantul recurent funcționa la o unitate de tip A, iar Agenția Firiza, la care se regăsea postul vacant era o unitate de tip B, nu constituie un argument care să conducă la o altă concluzie, cătă vreme postul de consilier client zonă rapidă se regăsește în organigramă atât la unitățile de tip A, cât și la cele de tip B.
Solicitarea recurentului reclamant de acordare a daunelor morale este lovită de un fine de neprimire, întrucât prima instanță deși a fost învestită cu această cerere, nu s-a pronunțat asupra ei. Într-o atare ipoteză, devin incidente prevederile art. 2812coroborate cu art. 2812aCod de procedură civilă care instituie interdicția completării hotărârii pe calea recursului.
S-ar putea susține de către recurentul reclamant că întrucât acțiunea a fost respinsă în întregime nu putea să cunoască sub ce aspecte a analizat prima instanță această cauză, respectiv dacă s-a pronunțat cu privire la toate cererile.
Un asemenea raționament nu ar putea fi însă primit, ca urmare a faptului că termenul de motivare a recursului curge de la data comunicării, dată la care partea ia cunoștință de considerentele hotărârii, prilej cu care aceasta poate să cunoască eventuale omisiuni ale instanței de fond și să ceară completarea ei, în acord cu prevederile art. 2812Cod de procedură civilă.
Reținând că decizia contestată este lovită de nulitate și că intimata nu a făcut dovada contrară, nu a formulat apărări și nu a depus probe în condiții procedurale, așa cum s-a menționat anterior, și având în vedere că în contextul expus nu se mai impune o analiză a celorlalte motive de recurs, Curtea, în temeiul art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă, va admite în parte recursul reclamantului, va modifica în parte sentința și, în consecință, va admite în parte contestația.
Conform art. 80 al. 1 din Codul Muncii va dispune reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, consilier client retail și va obliga pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
De asemenea, potrivit art. 2812coroborat cu art. 2812aCod de procedură civilă, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamant cu privire la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 276 Cod de procedură civilă intimata B. C. R. S.A. va fi obligată să plătească recurentului suma de 1800 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând onorariu avocațial parțial, conform chitanței depuse la dosar(f. 19).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamantul N. V. împotriva sentinței civile nr. 493 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o modifică în parte și, în consecință, admite în parte contestația formulată de reclamantul N. V. în contradictoriu cu pârâta B. C. R. S.A., anulează Decizia de concediere nr. 951/_ emisă de pârâtă, dispune reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, consilier client retail.
Obligă pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamant cu privire la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Obligă pe intimata B. C. R. S.A. să plătească recurentului suma de 1800 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||
D. G. S. | D. | L. | D. C. M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: B.G.
