Decizia civilă nr. 571/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 571/R/2013
Ședința publică din 25 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de reclamantul C. I. și, respectiv, de pârâta D. DE S. P. S. împotriva sentinței civile nr. 4657 din 24 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că la data de 20 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă D. de S. P. S. a transmis prin fax la dosar concluzii scrise.
De asemenea, se constată că la data de 25 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent C. I. a transmis prin fax la dosar concluzii la care a anexat copia sentinței civile nr. 135 din 22 martie 2010, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr._ și un extras de site-ul portalului instanțelor de judecată.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 18 februarie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursurilor pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea
precizată reclamantul C. I. a chemat în judecată pârâta D. DE S. P. S., solicitând instanței suspendarea executării dispoziției nr. 67/2010 emisa de parata, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, anularea dispoziției nr. 67/_ emisa de parata, precum și reintegrarea acestuia in funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate, obligarea paratei la plata salariului, indemnizației și sporurilor de care nu a beneficiat ca urmare a eliberării sale din funcție, actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective, și plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr. 4657/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._
, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării dispoziției nr. 67/2010 emisa de pârâta, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a inadmisibilității cererii de chemare in judecata, excepții invocate de pârâtă.
S-a admis excepția tardivității introducerii acțiunii și, in consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâta
D. DE S. P. S., având ca obiect anularea dispoziției nr. 67/_ emisă de pârâtă.
S-au respins ca nefondate cererile reclamantului privind reintegrarea acestuia in funcția deținuta anterior emiterii deciziei contestate, obligarea pârâtei la plata salariului, indemnizației și sporurilor de care nu a beneficiat ca urmare a eliberării sale din funcție, actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective, și plata cheltuielilor de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
In ședința publică din 10 februarie 2012 reclamantul a arătat că renunță la capătul de cerere privind suspendarea executării dispoziției nr. 67/2010 emisă de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În baza art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțare la capătul de cerere formulată de reclamant privind suspendarea executării dispoziției nr. 67/2010 emisă de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Reclamantul a formulat acțiune în contencios administrativ, iar prin încheierea din data de_ (fila 179) instanța a admis excepția nelegalei constituiri a completului de judecată, invocată din oficiu și a transpus cauza completului specializat să judece în materie de litigii de muncă și asigurări sociale.
Ulterior, în ședința publică din 2 iulie 2012 reclamantul și pârâta au invocat excepția nelegalei constituiri a completului de judecată, excepție respinsă de instanță prin încheierea din 2 iulie 2012 (fila 198), reținând faptul că se află în prezența unui litigiu de muncă.
Excepția inadmisibilității
acțiunii a fost respinsă reținând că raportat la natura juridică nu s-a invocat și dovedit lipsa unor condiții de formă sau de fond necesare exercițiului dreptului la o acțiune.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța a respins-o întrucât pentru perioada pentru care se solicită obligarea paratei la plata salariului, indemnizației și sporurilor de care nu a beneficiat ca urmare a eliberării sale din funcție, reclamantul era angajatul acestui pârât.
În privința fondului s-a reținut că
reclamantul C. I. a chemat în judecată pârâta D. de S. P. S., solicitând instanței suspendarea executării dispoziției nr. 67/2010 emisă de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, anularea dispoziției nr. 67/_ emisă de pârâtă, precum și reintegrarea acestuia in funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate, obligarea paratei la plata salariului, indemnizației și sporurilor de care nu a beneficiat ca urmare a eliberării sale din funcție, actualizate in funcție de coeficientul de inflație pana la data plății efective, și plata cheltuielilor de judecată.
Prin Dispoziția nr. 67/_ a fost revocat din calitatea de manager general al Serviciului Județean de Ambulanță S., emisă de pârâtă, prin rezilierea contractului de management nr. 1186/_ .
Cât privește cererea reclamantului având ca obiect anularea dispoziției nr. 67/_ emisă de pârâtă, instanța a constatat faptul că aceasta este tardivă, respingând-o ca atare.
Conform art. 268 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă";.
Cum acest termen nu a fost respectat de către reclamant, decizia fiind comunicată reclamantului in data de_, acțiunea fiind introdusă la data de
_, instanța a admis excepția tardivității invocată de pârâtă, și în consecință a respins cererea acestuia ca fiind tardiv introdusă.
Ca o consecință a respingerii acestui capăt de cerere al reclamantului, instanța a respins ca nefondată cererea acestuia privind reintegrarea acestuia in funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate, obligarea pârâtei la plata salariului, indemnizației și sporurilor de care nu a beneficiat ca urmare a eliberării sale din funcție, actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective, și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5019/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._
, s-a admis cererea formulată de D. de S. P. S. în contradictoriu cu reclamantul C. I. și s-a dispus completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 4657/2012 a Tribunalului S. în sensul obligării acestuia la plata sumei de 1.700 lei cheltuieli de judecată în favoarea Direcției de S. P.
S. .
Împotriva sentinței civile nr. 4657/_ a declarat recurs reclamantul C.
și respectiv, pârâta D. DE S. P. S. .
Prin propriul recurs, reclamantul C. I.
a solicitat casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, ca urmare a faptului că soluționarea cauzei s-a efectuat de către un complet de judecată care nu a fost legal constituit.
Astfel, acesta arată că a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Dispoziției nr. 67/_, prin care a fost revocat din calitatea de manager general al Serviciului Județean de Ambulanță S.
, prin rezilierea contractului de management nr. 1186/_, considerând-o nelegală.
Instanța de contencios administrativ a invocat din oficiu excepția nelegalei constituiri a completului de judecată și a transpus cauza completului specializat să judece în materie de litigii de muncă și asigurări sociale.
Învederează reclamantul că a avut un raport de serviciu cu pârâta, iar nu unul de muncă, calitatea acestuia fiind aceea de funcționar public, iar nu personal contractual, cum greșit s-a reținut. Prin urmare, apreciază reclamantul că natura litigiului nu este unul de muncă, ci de drept administrativ.
În acest sens, învederează că, contractul de management al serviciului public are natura juridică a unui contract administrativ, având toate trăsăturile specifice, respectiv una dintre părți este o autoritate publică, obiectul contractului vizează creșterea performanței în gestionarea unui serviciu public, retribuirea managerului realizându-se din sume bugetare, iar managerul este investit cu prerogative de putere publică.
Contractele administrative pot conține două tipuri de clauze: clauze reglementate, prestabilite prin lege sau prin acte administrative unilaterale, scopul lor fiind ocrotirea intereselor publice și clauze convenționale, negociate de părți, În scopul stabilirii drepturilor și obligațiilor lor corelative.
Pârâta D. de S. P. S.
a solicitat prin recursul formulat, admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției pârâte și excepția inadmisibilității acțiunii.
După o expunere a evoluției raporturilor dintre părți, pârâta învederează că soluția primei instanțe privitor la excepția tardivității este una corectă.
Cu toate acestea, pârâta critică sentința, arătând că prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei a invocat excepția inadmisibilității, respectiv excepția lipsa calității procesuale pasive, excepții cu privire la care apreciază că prima instanță era obligată să se pronunțe.
Astfel, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive arată că aceasta subzistă în raport de cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata salariilor, indemnizațiilor și sporuri lor de care nu a beneficiat ca urmare a eliberării sale din funcție.
Menționează pârâta că nu este ordonator secundar de credite cu privire la plata îndemnizației de manager sau a drepturilor salariale ale angajaților SJA, fondurile necesare pentru acestea fiind alocate de Casa de Asigurări de SS
.
Arată că a fost abilitată de către Ministerul Sănătății doar să numească "prin emiterea ordinelor de încadrare" in postul de manager persoana declarată admisă" în urma validării concursului organizat pentru ocuparea postului de manager general al serviciului de ambulanță organizat la nivel central și să încheie sau, după caz, să dispună încetarea contractului de management, conform art. 3 din Ordinul MSP nr. 937/2007, privind aprobarea Normelor de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea postului de manager general din serviciile de ambulanță județene și a municipiului București și Ordinul MSP nr. 1626/2007, privind aprobarea modelului contractului de management al serviciilor de ambulanță județene și al municipiului București.
Prin urmare, apreciază pârâta că în contextul legal expus nu poate fi obligată la plata indemnizatei de manager, a sporurilor, chiar și în situația în care se dispune anularea Dispoziției nr. 67/_ .
În ceea ce privește excepția inadmisibilității
, menționează pârâta că solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata salariilor și indemnizațiilor și sporurilor de care nu a beneficiat ca urmare a eliberării sale din funcție este
inadmisibilă, deoarece acesta a beneficiat în perioada decembrie 2010 - aprilie 2011 de indemnizația de concediu medical ce a fost calculată, așa cum prevedea legea, ca medie a veniturilor realizate în ultimele 6 luni premergătoare primei zile de concediu medical.
Pentru aceeași perioadă de timp decembrie 2010- aprilie 2011 reclamantul nu poate beneficia atât de indemnizația de concediu medical cât și de indemnizația de manager, cu atât mai mult cu cât nu a îndeplinit activitățile și atribuțiile specifice de manager.
Mai arată că, contractul de management nr. 1186/_ a fost încheiat pe o perioadă de 3 ani, prin urmare durata acestuia expira în aprilie 2011. Reclamatul a participat și la concursul organizat pentru ocuparea din nou a postului de manager, dar nu a obținut punctajul necesar.
Prin dispoziția conducătorului DSP S. nr. 68/_ a fost numit manager general interimar al Serviciului de Ambulanță d-na T. I., aceasta desfășurând activitatea de manager în perioada decembrie 2010- aprilie 2011, fiind retribuită în acest sens.
In drept, recursul se fundamentează pe prevederile Codului de procedură civilă, Ordinului MSP nr. 937/2007, Ordinului MSP nr. 1626/2007.
La data de_, pârâta D. de S. P. S. a depus întâmpinare (f.12-14),
prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către recurent- reclamant C. I. ca fiind neîntemeiat.
În esență, subliniază pârâta că natura litigiul întemeiat pe contractul de management este unul de muncă, iar nu contencios administrativ.
Calitatea reclamantului ca urmare a încheierii contractului de management nu a fost aceea de funcționar public, ci acesta a făcut parte din categoria personal contractual, aspecte care se desprind din conținutul dispoziției nr. 34/_ de stabilire a drepturilor salariale pentru reclamant, cu luarea în considerare a prevederilor OUG nr. 115/2004.
Atât pârâta D. de S. P. S., cât și reclamantul C. I. au depus la dosarul cauzei "Concluzii scrise"; (f. 25;29 ) prin care reiterează aspectele evocate anterior.
În probațiune s-a depus practică judiciară.
Trecând la soluționarea cauzei prin prisma prevederilor legale incidente și a memoriilor de recurs depuse la dosar, Curtea reține următoarele:
Recursul reclamantului C. I. este nefondat pentru argumentele ce vor fi
înf ăț iș ate în con tinu are:
Criticile formulate de către reclamant prin recurs vizează nelegala compunere a completului de judecată în raport de natura administrativă a contractului de management.
Referitor la acest aspect, Curtea notează că elementele care, împreună, caracterizează contractul individual de muncă sunt prestarea muncii, plata salariului și subordonarea salariatului față de angajator,
cel din urmă conferind angajatorului dreptul de a da ordine și dispoziții salariatului și de a controla munca acestuia. Concretizarea autorității angajatorului se realizează prin prerogativele recunoscute acestuia la art. 40 al. 1 din codul Muncii, respectiv prerogativa normativă, prerogativa organizatorică și cea disciplinară.
Este adevărat că nu numai contractul individual de muncă presupune ca obiect prestarea muncii, aceasta putând fi prestată și în baza unui contract de prestări servicii. Ceea ce deosebește, în esență, cele două tipuri de contracte fiind faptul că, în cazul contractului individual de muncă, munca este privită ca un proces care se derulează în timp într-un cadru determinat, pe când în cazul contractului de prestări servicii, activitatea prestată în baza unui astfel de contract are un caracter ocazional. Mai mult, convenția de prestări servicii exclude subordonarea prestatorului muncii față de beneficiarul acesteia, astfel că răspunderea beneficiarului lucrării este una civilă, iar nu disciplinară ca în cazul contractului individual de muncă.
În raport de aceste aspecte, Curtea opinează că natura contractului de management nr. 1186/_ (fila 23 dosar fond) încheiat între părți este cea a unui contract individual de muncă atipic, reglementat de normele care se referă la prestarea muncii, ca norme speciale și cele de drept comun al muncii, ca norme generale, în condițiile art. 1 alin. (2) din Codul muncii.
Analizând conținutul contractului evocat anterior, Curtea constată că acesta conține elementele prevăzute în definiția legală a contractului individual de muncă din art. 10 din Codul muncii, respectiv prestarea muncii, salariul și subordonarea angajatului față de angajator.
Astfel, conform pct. V din contract, reclamantul se obligă la prestarea muncii cu normă întreagă, durata timpului de lucru fiind de 8 ore /zi, 40 ore
/săptămână, stipulându-se expres că orele suplimentare se efectuează în condițiile legii.
De asemenea, contractul este cu titlu oneros, pentru activitatea prestată reclamantul primind conform pct. VII din contract (f. 24 dosar fond) un salariu de bază lunar brut de 2560 lei, inclusiv spor de vechime de 25%, indemnizații de conducere de 15%, respectiv salariu de merit de 15% (art. 39 al. 1 lit. a din Codul muncii).
Pe lângă subordonarea economică, între cele două părți ale contractului subzistă și o subordonare juridică, care distinge contractul individual de muncă de orice alt tip de contract civil, instituția pârâtă având prerogative organizatorice, normative și disciplinare.
Conform pct. VIII A 2 din contract, reclamantul este obligat să respecte disciplina muncii, măsurile de securitate și sănătate a muncii în serviciu, precum și obligația de fidelitate și de a respecta secretul de serviciu, toate aceste obligații
fiind enumerate de legiuitor ca obligații ale salariatului, conform art. 39 al. 2 din Codul Muncii.
Având prerogative organizatorice, instituția pârâtă are și drept de control și de sancționare reclamantului, fiind menționat expres la pct. VIII A33 că aceasta este îndreptățită să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern.
Existența elementelor expuse justifică, concluzia că între părți s-a încheiat un contract individual de muncă atipic, astfel încât, conform art. 2 pct.1 lit. c) Cod procedură civilă raportat la art. 281 din Codul muncii, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului în jurisdicția conflictelor de muncă, cauza dedusă judecății având ca obiect pretenții în legătură cu executarea contractului, astfel că motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.3 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Nu prezintă relevanță hotărârea pronunțată în dosarul nr._ al Curții de A. C. depusă la dosar de către reclamant cu titlu de practică judiciară(f. 32), câtă vreme în actuala reglementare aceasta nu constituie izvor de drept.
Potrivit aspectelor evocate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului declarat împotriva sentinței civile nr. 4657/_ .
Recursul declarat de pârâta D. de S. P. S. este nefondat pentru cele ce succed:
Pârâta critică omisiunea instanței de a se pronunța prin hotărâre cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive
a instituției în raport de cererea reclamantului de obligare a acesteia la plata salariilor, indemnizațiilor și sporurilor de care nu a beneficiat ca urmare a eliberării sale din funcție.
De asemenea, omisiunea este invocată și referitor la excepția inadmisibilității privind obligarea la plata drepturilor salariale anterior menționate, în contextul în care în perioada decembrie 2010 - aprilie 2011 reclamantul a beneficiat de concediu medical, fiind-i acordată indemnizația aferentă.
Curtea va înlătura aceste critici, motivat de faptul că solicitarea reclamantului de acordare a drepturilor salariale, pretenție în raport de care instituția pârâtă invocă cele două excepții, are un caracter accesoriu cererii principale privitoare la anularea Dispoziției nr. 67/_ .
Reținând principiul accesorium sequitur principale și având în vedere că solicitarea principală a fost respinsă și petitele accesorii urmează aceeași soartă, situație în care analizarea celor două excepții de către prima instanță nu se mai justifica.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge recursul pârâtei declarat împotriva sentinței civile nr. 4657/_ ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C. I. și de pârâta D. DE S. P. S. împotriva sentinței civile nr. 5019 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
S. | D. D. | G. | L. | D. | C. M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: R.M.P.
