Decizia civilă nr. 4637/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4637/R/2013
Ședința publică din data de 11 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: M. N.
S. -C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T.
F. DE C. C. C. SA - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 1589 din 15 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată D. I., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 decembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, iar la data de 11 decembrie 2013, prin fax, a depus o cerere prin care solicită și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1589 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea D.
I. împotriva deciziei de concediere nr. 402/a/659 din_ emisă de S.
N. de T. F. de C. "C. C. "; SA București în contradictoriu cu această intimată și în consecință s-a anulat Decizia de concediere nr. 402/a/659 din_, s-a dispus reîncadrarea contestatoarei în postul și funcția deținute anterior concedierii.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Decizia de concediere nr. 402/a/659/_ emisă de societatea intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de_, din inițiativa angajatorului și pentru motive care nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective în temeiul art. 55 lit. c) și art. 65 Codul muncii.
Se menționează în conținutul actului de concediere motivele care au determinat concedierea colectivă, acestea fiind dificultățile economice, reorgani- zarea și restructurarea societății, astfel cum rezultă din Programul de eficien- tizare a activității S. C. C. SA și notificarea nr._, precum și faptul că în urma aplicării programului de restructurare, angajatorul nu dispune de posturi vacante de natura celui ocupat de salariatul în cauză.
Totodată s-a menționat în cuprinsul actului de concediere faptul că salariaților concediați, ca urmare a măsurilor de concediere colectivă, li se acordă suma de 670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni, având în vedere dispozițiile art. 1 din HG 1193/2010.
La art. 4 din decizia de concediere sunt enumerate criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau Contractului colectiv de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Indicarea motivelor care au determinat concedierea presupune descrierea amănunțită și detaliată a acestora pentru a se aprecia în concret, circumstanțial și riguros asupra legalității măsurii dispuse, în condițiile în care art. 79 Codul muncii prevede în mod expres că: "în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere";.
Decizia de concediere nu descrie amănunțit și nu detaliază motivele care au determinat concedierea.
În fața instanției angajatorul susține prin întâmpinare -fila 30, că în ceea ce privește criteriile de disponibilizare, pe lângă criteriile stabilite la art. 65(7) din Contractul colectiv de muncă pe 2011/2012 și cifrele de reducere a numărului de salariați stabiliți prin programul de eficientizare și notificare, la baza concedierilor colective au stat criteriile privind starea disciplinară și de competență a salariaților iar în precizările de la fila 103 angajatorul indică art. 4 alin. 1 lit. d) și
e) ca fiind criterii de stabilire a ordinii de prioritate la concedierea colectivă, respectiv se precizează că la concedierea reclamantei s-a avut în vedere faptul că aceasta îndeplinea condițiile de pensionare la cerere iar pentru limită de vârstă îndeplinea condițiile de pensionare în ianuarie 2013.
Prerogativa recunoscută prin art. 65 Codul muncii de legiuitor angajatoru- lui, de a dispune concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, nu este una discreționară, ci aceasta se subsumează unor condiții de legalitate instituite prin alin. 2 al art. 65.
În concret, legiuitorul circumscrie legalitatea concedierii de caracterul efectiv al desființării locului de muncă, respectiv stabilește că aceasta trebuie să aibă o cauză reală și serioasă.
Așadar, sunt instituite criterii obiective de natură să justifice o astfel de măsură, criterii care însă nu se regăsesc cumulativ în cauza dedusă judecății.
În acest sens, se reține că o cauză este reală când prezintă un caracter obiectiv, respectiv este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, independente de buna sau reaua credință a angajatorului, și este serioasă, când aceasta se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
În cauza dedusă judecății, din conținutul deciziei de concediere rezultă faptul că desființarea locului de muncă ocupat de reclamantă (un post de casier din cele 7 existente) a avut loc ca urmare a aplicării Programului de restructurare și eficientizare a activității S. C. C. SA, nu pot fi reținute ca și criterii obiective de natură să justifice măsura concedierii contestatoarei.
În considerarea celor de mai sus, tribunalul a reținut că decizia de concediere a fost nelegală și netemeinică, iar potrivit art. 80 alin. 1 și alin. 2 Codul muncii contestația a fost admisă potrivit dispozitivului.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată intimata să plătească contestatoarei 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. N. de T. F. de
C. "C. C. "; SA București
, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulate împotriva deciziei de concediere nr. 402/a/659 din_ .
În motivare consideră că în mod greșit instanța de fond, în motivare, a reținut faptul ca în cauza dedusa judecații nu au fost îndeplinite condițiile de legalitate prevăzute în art. 65 din Codul muncii, în mod greșit considerând ca în cauza dedusa judecații nu a avut loc o desființare efectiva a locului de munca ocupat de reclamanta, respectiv ca nu a existat o cauza reala și serioasa pentru aplicarea măsurii de concediere colectiva.
În urma dificultăților economice din anii 2008-2010, conducerea S. a elaborat un program de restructurare a activității.
Astfel în baza "Programul de eficientizare a activității S.N.T.F.C. "C. C. SA";, NR. 20/24/21/120/_, avizat de Consiliul de Administrație al
S.N.T.F.C. prin Hotărârea nr. 13/_ și aprobat de AGA prin Hotărârea nr. 17/_, precum și Notificarea nr.1/297/_, S.N.T.F.C"C. C. ";S.A, începând cu data de_, a dispus dimensionarea corespunzătoare a numărului de salariați ai societății.
Pentru redresarea societății a fost necesar a se concedia un număr total de 1050 salariați de pe 1050 posturi din cadrul S. C. C. SA, din care 338 posturi în ramura comercial(ramura de care aparține și reclamanta).
Arată că aceste posturi nu se desființau dintr-o singura unitate. STFC C.
C. având sucursale, subunități și puncte de lucru răspândite pe întreg teritoriul țării, concedierea a afectat un număr mic de personal din fiecare subunitate/punct de lucru.
În cazul în speța, la Stația Sighet, a fost desființat un singur post de casier CF, din numărul total de 7.
După cum reiese din conținutul deciziei de concediere nr. 402/a/659/_
, comunicata contestatoarei, la art. 2 sunt menționate expres motivele de fapt care determina concedierea colectiva, respectiv dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății.
Anterior luării măsurii de concediere colectiva, la data de_ salariatei i-a fost adus la cunoștința PREAVIZ-ul nr. 402/a/144/_ .
Conform acestuia, din data de_ reclamantei i s-a acordat un preaviz de 20 zile, la expirarea acestuia urmând a i se înmâna decizia de concediere.
Reclamanta a refuzat semnarea de luare la cunoștința a Preavizului, fapt ce a fost consemnat în Procesul-verbal din_, încheiat de șeful Stației Sighetui Marmatiei. Actul i-a fost adus la cunoștința prin expedierea acestuia cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire,
După data de_, pana la data de_, reclamanta a fost în concediu medical, perioada ce reprezintă o suspendare de drept a contractului individual de munca.
După expirarea perioadei de suspendare, respectiv după încetarea concediului medical, pentru reclamanta s-a emis Decizia de concediere colectiva nr. 402/a/659/_, decizie ce I s-a comunicat în aceeași zi, reclamanta semnând de primire.
Criteriile de stabilire a ordinii de priorități la concediere colectiva sunt cuprinse la art. 4.(1) din Decizia nr. 402/a/659/_ .
Conform art. 4 (1) lit. d și e, urmează a se disponibiliza persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârsta sau la cerere.
Arată instanței ca, în conformitate cu actul nr. 322/c/2013 al Stației C. Sighetu Marmației, la concedierea reclamantei s-a avut în vedere faptul ca aceasta îndeplinea condițiile de pensionare la cerere, iar pentru limita de vârsta îndeplinea condițiile de pensionare în ianuarie 2013, salariata având vârsta de 54 de ani și 10 luni și un stagiu de cotizare de 35 ani și 3 luni, din care 23 de ani, 10 luni și 2 zile în grupa a II-a de munca, rezultând un supliment de 5 ani în condiții deosebite de munca, conform Legii 263/2010, celelalte persoane încadrate în funcția de casieria Stația Sighet neîndeplinind nici pe departe condițiile de pensionare nici ia cerere nici pentru limita de vârsta, în plus având situații familiale deosebite.
Având în vedere situația de fapt precum și menționarea criteriilor de concediere în decizia de concediere, consideră ca unitatea a respectat prevederile art. 76 și art. 69 alin. 2 lit. d din Codul muncii.
Din cuprinsul deciziei de concediere, art. 5, rezultă că unitatea nu i-a putut pune la dispoziție un alt post de natura celui ocupat, la nivelul unității nemaifiind locuri de munca disponibile.
Faptul ca postul ocupat de contestatoare cel de - CASIER CF I - a fost efectiv desființat rezulta din situația privind numărul și structura personalului existent la subunitatea la care a fost angajata - Stația C. Sighetu Marmației.
În conformitate cu statul de funcții aferent lunii februarie (Actul nr. 402/b/46/2012 al S. -STFC C., depus la instanța, la Stația Sighet existau 7 posturi de casier CF l.
Conform statelor de funcții din luna aprilie 2012 (Actul S. - STFC C. nr. 402/b/64/2012, a Statului de funcții din lunile iunie și iulie 2012 (Actul S. - STFC C. nr. 402/D/122/2012 respectiv 402/b/123/2012 anexate la prezenta), la Stația Sighet mai exista doar 6 locuri de casier CF I.
În concluzie, concedierea colectiva efectuata la nivelul societății a fost reala, efectiva și s-a realizat în conformitate cu prevederile legale, unitatea respectând întrutotul criteriile de concediere stabilite la nivelul societății.
Prin întâmpinarea înregistrată la 2 decembrie 2013 reclamanta D. I.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință, menținerea în tot a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din cuprinsul Deciziei de concediere nr. 402/a/659 din_, ce formează obiectul contestației deduse judecății, rezultă că reclamanta a fost concediat în temeiul dispozițiilor art. 65 C.muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Potrivit deciziei de concediere, locul de muncă ocupat de reclamantă s-a desființat ca urmare a Programului de eficientizare a activității S. C. C. SA aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 17/_ și Notificării nr._ .
Totodată s-a menționat în cuprinsul actului de concediere faptul că salariaților concediați, ca urmare a măsurilor de concediere colectivă, li se acordă suma de 670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni, având în vedere prevederile CCM al C. Marfă și dispozițiile art. 1 din HG nr. 1193/2010.
De asemenea la art. 4 din decizia contestată se precizează criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere: a) competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță; b) salariații care sunt salariați la alte societăți comerciale, c) salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia
cu salariul, d) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârstă, e) persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a și c din C.muncii decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d C.muncii.
Dificultățile economice, ca motiv de desființare a unor locuri de munca trebuie să prezinte o asemenea gravitate, încât angajatorul să fie obligat să ia măsuri de desființare a unor locuri de munca, neintrând în această sferă dificultățile economice accidentale, ocazionale sau declarative.
Or, în cauza dedusă judecății, elementele cuprinse în conținutul deciziei de concediere vizează motive cu caracter absolut general, valabile pentru toate desființările de posturi făcute de acest angajator, care nu permit analizarea condițiilor de legalitate ale măsurii luate raportat la persoana reclamantei, ceea ce contravine exigențelor impuse de textele legale citate mai sus.
Limitându-se la a invoca ca motiv al desfacerii contractului de muncă al reclamantului recurent dificultățile economice cu trimitere la Programul de eficientizare a activității, fără a se indica în vreun fel motivele care au determinat desființarea în concret a locului de muncă ocupat de reclamantă, în condițiile în care nu au fost desființate toate cele 7 posturi de casier c.f.I iar în decizia de concediere nu se indică în concret criteriul avut în vedere la stabilirea ordinii de prioritate la concediere, angajatorul limitându-se la a enumera doar criteriile generale, fără a indica care dintre acestea se aplică reclamantei, Curtea reține că angajatorul nu a făcut dovada că măsura concedierii reclamantei a avut la bază o cauză reală și serioasă.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. 3 C.muncii,
"criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță";.
Prin urmare, astfel cum rezultă din textul legal anterior menționat, unitatea angajatoare avea obligația de a face aplicarea, cu prioritate a unui criteriu obiectiv, ce ține de evaluarea competențelor profesionale ale fiecărui salariat, dintre cei care ocupă funcții similare vizate de măsura desființării postului și, doar în subsidiar, de a proceda la departajarea salariaților în funcție de alte criterii prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
Este firesc să fie așa, întrucât primul criteriu este unul obiectiv și presupune departajarea salariaților în funcție de competențele profesionale, urmând a rămâne pe post, în urma aplicării procedurii concedierii colective, acei salariați care sunt cei mai bine pregătiți din punct de vedere profesional și, doar în subsidiar, în situația în care rezultatele evaluării ar fi egale, ar urma să se dea eficacitate celorlalte criterii, menționate în conținutul deciziei de concediere, și care prezintă un caracter social.
Prin motivele de recurs recurenta, în aprecierea legalității deciziei de concediere, și-a argumentat în principal poziția procesuală pe situația reclamantei în sensul că aceasta îndeplinește condițiile de pensionare la cerere. Aceste susțineri nu pot fi primite în condițiile în care din conținutul deciziei de concediere nu reiese criteriul concret avut în vedere de angajator cu privire la postul reclamantei, neputându-se astfel verifica dacă desființarea acestuia a avut o cauză reală și serioasă. Recurenta nu se poate prevala de acte extrinseci deciziei de concediere față de dispozițiile exprese ale art. 79 C.muncii, fiind necesar ca îndeplinirea tuturor condițiilor de legalitate să rezulte din însuși conținutul acesteia.
Întrucât normele referitoare la forma și conținutul deciziei de sancționare sunt norme juridice imperative, încălcarea lor fiind sancționată cu nulitatea absolută de art. 78 din C.muncii, constatând că decizia de sancționare are un caracter formal, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia de concediere trebuie să le cuprindă neputând fi complinită prin alte înscrisuri administrate în acest sens, Curtea apreciază raportat la prevederile art. 76 alin. 1 lit. a și c din C.muncii și art. 78 din C.muncii, că decizia de concediere este nulă, soluția primei instanțe fiind astfel legală și temeinică.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. | N. | DE T. | |||
F. | DE C. "C. C. "; SA București - S. DE T. | F. | DE C. | C. |
împotriva Sentinței civile nr. 1589 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECATORI | ||||
I. -R. M. | M. | N. | S. | -C. | B. |
G.
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: C. M.
