Decizia civilă nr. 3842/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3842/R/2013
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E. N. împotriva sentinței civile nr.10031 din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanții intimați Z. M., S. D. M., M. I. A., M. M. V., M. M., O.
L., M. F. O. și pe pârâta intimată UNVIERSITATEA DE Ș. A. ȘI M. V. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, av. Toadere I., lipsă fiind reclamanții și reprezentanții pârâtului recurent și pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului,
fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1560/117/_
pe rolul
Tribunalului C., reclamanții: Z. M., S. D. M., M.
I.
A., M.
M. V. ,
M.
M., O.
L.
, M. F.
O.
au chemat în judecată
pe pârâții: U.
DE S.
A.
ȘI M.
V.
C., M. E. ,
C., T. SI S. solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța în cauză, să oblige instituția de învățământ superior pârâtă, în calitate de angajator, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de_, până la
data de_, precum și la calcularea și virarea diferențelor salariale cuvenite conform Legii nr.330/2009, începând cu_, până în prezent, actualizate cu coeficientul de inflație la data plății efectiv și obligarea M. E., C., T. SI S. să cuprindă in bugetul propriu și să vireze primei pârâte sumele necesare plății drepturilor salariale solicitate.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că sunt îndreptățiți la plata diferențelor de drepturi salariale actualizate cu coeficientul de inflație la data plății efective, întrucât Legea nr. 221/2008 constituie singurul temei legal pentru acordarea drepturilor salariale.
În drept, reclamanții au invocat prevederile Legii nr. 221/2008 si Decizia nr. 3/2011 a Î.C.C.J.
În probațiune, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.10031 din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj
, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții: Z. M., S. D. M., M. I. A., M. M. V., M. M., O. L., M.
F. O. au chemat în judecată pe pârâții: U. DE SA ȘI
M. V. C., M. E., C., T. SI S. și în consecință:
A fost obligată pârâta U. DE Ș. A. ȘI M. V. să calculeze și să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, respectiv pentru perioada_ și până la_, potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008 și ale Legii-cadru nr. 330/2009 și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, actualizate cu coeficientul de inflație la data plății.
A fost obligat pârâtul M. E., Cercetării, T. și S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din O.G. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 pentru personalul din învățământ prevede că în cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor OUG nr. 68/2004 se majorează.
Prin Legea nr. 221/2008 s-a aprobat O.G nr. 15/2008 si s-a stabilit o majorare a valori coeficientului de multiplicare prevăzut pentru funcțiile didactice de predare cu grad didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru funcțiile didactice auxiliare.
Prin OUG 136/2008, s-au stabilit alte valori ale coeficienților de multiplicare pentru perioada octombrie-decembrie 2008, si s-a amânat aplicarea Legii nr. 221/2008.
La data de_ a fost adoptată OUG nr. 151 prin care s-a modificat titlul OG 15/2008 si coeficientul de multiplicare în sensul stabilirii unui cuantum inferior celui stabilit prin Legea nr. 221/2008.
Aceste două Ordonanțe de Urgență nr. 136 si nr. 151 din 2008 au fost declarate neconstituționale.
Prin Decizia nr. 3/2011 a Î.C.C.J. s-a decis că acest act normativ constituie temeiul legal pentru drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice pentru perioada_ -_ .
S-a mai reținut că reclamanții din prezenta acțiune au calitatea de angajați la U. de Ș. A. și M. V. C., așa cum rezultă din adeverințele existente la dosar.
Potrivit prevederilor art. 157 alin. 2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral de la bugetul local se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Unitatea de învățământ la care sunt angajați reclamanții este instituție de învățământ finanțată din fonduri alocate prin bugetul de stat prin ministerul de resort.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit.";c"; din Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru funcțiile didactice avute de către membrii de sindicat, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, începând cu data de_ .
S-a mai reținut de către prima instanță că, după intrarea în vigoare a Legii nr.221/2008 unitatea de învățământ avea obligația să calculeze pentru reclamanți și să plătească acestora, după cuprinderea sumelor de bani necesare în bugetul ministerului, salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-a respectat-o.
U. de Ș. A. și M. V. a continuat să plătească reclamanților salarii în baza altor acte normative pentru perioada_ -_, deși Legea nr. 221/2008 reprezintă singurul temei de drept în ce privește salarizarea personalului din învățământ.
Potrivit prevederilor art.3 din Legea cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sistemul de salarizare are la bază și principiul luării în considerare a sporurilor, adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării in vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești.
Art.30 alin.5 din aceeași lege, prevede că în anul 2010 personalul aflat în funcție la_ își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc in acesta, potrivit anexelor la prezenta lege, iar sporurile prevăzute in anexe rămase in afara salariului de bază se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Conform art.5 alin.1 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, începând cu luna ianuarie 2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își păstrează salariul de încadrare brut, avut la această dată, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, prevăzute la art.10 din Legea nr. 329/2009.
Potrivit prevederilor art.1 din Legea nr. 285/2010, începând cu_ cuantumul brut al salariilor de bază de încadrare astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Din analiza acestor texte legale, prima instanță a reținut că în cursul anului 2010, așa cum rezultă din dispozițiile Legii nr.330/2009, a OUG
nr.1/2010 și a Legii nr.285/2010, salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celui din luna decembrie 2009, iar salariul de bază pe anul 2011 nu putea fi mai mic decât cel cuvenit în luna decembrie 2009, diminuat cu 25% în luna iulie 2010 și apoi majorat cu 15% începând cu luna octombrie 2010.
Potrivit Deciziei nr.3/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, Legea nr. 221/2008, declarată constituțională prin Decizia nr.1093/_ a Curții Constituționale, prin care a fost aprobată OG 15/2008, constituie singurul temei de drept pentru drepturile salariale cuvenite personalului din învățământ pentru perioada_ -_ .
Potrivit Deciziei nr.11/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, personalul didactic din învătamant aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu prevederile OG nr.15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Jurisprudența CEDO a statuat ca poate fi considerat un bun in sensul art.1 din Protocolul Aditional și interesul patrimonial al subiectului de drept care poate avea o speranță legitimă în realizarea acestuia, speranță ce poate rezulta din dispozițiile exprese ale legii. Reclamanții se bucură de o speranță legitimă în realizarea dreptului la un salariu calculat potrivit dispozițiilor Legii nr.330/2009 și nr. 285/2010 deoarece acest drept salarial a fost reglementat expres și a fost confirmat de Î. Curte de C. si Justiție prin Decizia nr. 11/2012.
În cauza Lelas împotriva Croației, CEDO a făcut distincție între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.
În cauza Vilho Esklinen împotriva Finlandei, CEDO a statuat că pretenția poate fi considerată bun dacă este suficient determinată și fundamentată legal în dreptul intern.
Tribunalul a reținut că, începând cu_, reclamanții nu au beneficiat de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008, situație în care pârâții au încălcat prevederile Legii nr.330/2009 și a Legii nr.285/2010.
Așa fiind, prima instanță a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți.
E. N. a fost obligat să cuprindă in bugetul propriu și să vireze instituției de învățământ superior pârâte sumele necesare plății drepturilor solicitate, așa cum prevede art.171 alin.3 din Legea nr.84/1995, potrivit căreia finanțarea de bază se asigură de către minister din fondurile alocate de la bugetul de stat în funcție de numărul de studenți și doctoranzi admiși la studii fără taxă, de numărul de cursanți, de nivelul și specificul instituirii teoretice și practice și de ceilalți indicatori specifici activității de învățământ, în special cei referitori la calitatea prestației în învățământ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E. N.
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest minister.
S-a mai arătat că instanța de fond, deși a reținut care sunt prevederile legale aplicabile în speță, le-a interpretat în mod greșit, fiind astfel incidente prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ..
Având
în
vedere solicitările reclamanților și atribuțiile M. ui
E.
N.
, conform prevederilor art.141 din Legea nr. 84/1995,
republicată cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr.81/2010 privind organizarea și funcționarea pârâtului (acte normative aflate în vigoare în perioada pentru care se solicită diferențele de drepturi salariale), s-a susținut că instituția nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Astfel, se arată că M. E., Cercetării, T. și S. nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului superior de stat întrucât, potrivit art. 40 alin. (2) lit. c din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, instituțiile de învățământ superior, în calitate de angajator au obligația să acorde salariaților toate drepturile salariale ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă. În această calitate, instituțiile de învățământ superior calculează și stabilesc drepturile salariale, iar în baza autonomiei universitare asigură și fondurile necesare plății acestora potrivit art. 92 alin. (2) și alin.(3) lit. g din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare "stabilirea necesității financiare și materiale, folosirea fondurilor și gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale, găsirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri, organizarea și controlul serviciilor economico-gospodărești";.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. (2) din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, veniturile instituțiilor superioare de stat "sunt utilizate de instituțiile de învățământ superior în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare";.
Așadar, recurentul arată că, în baza autonomiei financiare, instituțiile de învățământ superior își stabilesc bugetul de venituri și cheltuieli, care este aprobat de M. E. N., după adoptarea bugetului de stat, potrivit art. 171 alin.10 din Legea învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările și ulterioare.
Acest buget de venituri și cheltuieli asigură resursele financiare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în planul strategic al fiecărei instituții de învățământ.
Potrivit art. 8 și art. 21 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, instituția de
învățământ superior, în calitate de ordonator de credite, trebuie să elaboreze bugetul în conformitate cu prevederile imperative din această lege prin "includerea în totalitate, a veniturilor și cheltuielilor, în sume brute, deci inclusiv a cheltuielilor de personal (salarii, CAS, deplasării interne și
internaționale).
Veniturile instituției de învățământ superior, în conformitate cu dispozițiile art.171 alin. (2) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se compun din sume alocate de la bugetul M. ui E. N., pe bază de contract pentru finanțarea de bază și finanțarea complementară, precum și din venituri proprii, din alte surse.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. 3 din Legea învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea de bază se asigură de M. E. N., "din fondurile alocate de la bugetul de stat, în funcție de numărul de studenți și doctoranzi admiși la studii fără taxa, de numărul de cursanți, de nivelul și specificul instituirii teoretice și practice și de ceilalți indicatori specifici
activității de învățământ, în special de cei referitori la calitatea prestației în învățământ"; și, potrivit art. 171 alin. (7) din aceeași lege, se face pe bază de contract încheiat între M. E., Cercetării, T. și S. și această instituție de învățământ superior.
Se arată că, din coroborarea dispozițiilor legale sus menționate, rezultă cu certitudine că finanțarea de bază se acordă sub formă de sumă globală de la bugetul de stat, urmând ca în temeiul autonomiei universitare veniturile alocate de M. E. N., să fie utilizate de instituția de învățământ superior, care are un drept de gestiune asupra acestei sume.
Prin urmare, se susține că M. E. N. nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei universitare, iar acest minister a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, universitatea având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație.
Mai mult decât atât, se arată că instanța de fond a omis să analizeze susținerile noastre în ceea ce privește lipsa calității procesual pasive raportat la faptul că ministerul nu este angajatorul personalului din universitate.
Se mai invocă faptul că reclamanții nu au făcut dovada că M. E.
nu a alocat finanțarea de bază corespunzător cu drepturile salariale calculate de angajatorul lor, sume incluse ca atare în bugetul propus spre aprobare în conformitate cu prevederile legale.
În drept, se invocă disp.art.284 din Codul Muncii, ale Legii nr. 128/1997, ale O.U.G. nr. 151/2008, nr. 1/2009, nr. 31/2009, nr. 41/2009,
ale Legii nr. 84/1995,
Analizând recursul formulat de pârâtul M. E. N., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că legitimarea procesuală a acestui recurent derivă atât din dispozițiile art. 171 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, conform cărora veniturile instituțiilor de învățământ superior de stat "se compun din sume alocate de la bugetul M. ui E., Cercetării, T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază";, care cuprinde, în baza art. 167 alin.5 lit. a din același act normativ, și cheltuieli de personal, cât și din prevederile art.94 din Legea nr.1/2011, M. E., Cercetării, T. și S. are drept de inițiativă și de execuție în domeniul politicii financiare și al resurselor umane din sfera educației, colaborând în acest sens, potrivit disp.art.103 din același act normativ, cu autoritățile locale.
De asemenea, potrivit art.223 alin.1 și 2 din Legea nr.1/2011, instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse, potrivit legii. Veniturile acestor instituții se compun din sume alocate de la bugetul M. ui E., Cercetării, T. și S., pe bază de contract, pentru finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară, realizarea de obiective de investiții, fonduri alocate pe bază competițională pentru dezvoltare instituțională, fonduri alocate pe bază competițională pentru incluziune, burse și protecția socială a studenților, precum și din venituri proprii, dobânzi, donații, sponsorizări și taxe percepute în condițiile legii de la persoane fizice și juridice, române sau străine, și din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare.
Este adevărat că între reclamanți, în calitate de salariați, și pârâtul M. E., Cercetării, T. și S. nu există raporturi de muncă, reclamanții nefiind angajații acestui pârât, însă prima instanță nu a obligat acest minister la plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite reclamanților, ci doar la alocarea fondurilor necesare achitării acestora..
Susținerile din cererea de recurs cu privire la modul de organizare și funcționare a ministerelor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 90/2001 sau cu privire la condițiile de angajare a personalului didactic în cadrul universităților întemeiate pe prevederile Legii nr. 84/1995 nu sunt de natură să modifice soluția adoptată de instanța de fond, deoarece dispozițiile legale invocate de pârâtul recurent nu înlătură calitatea sa de finanțator pentru universitățile de stat.
Recuren tul ave a ș i are, conf or m H.G. nr .51/2009, H.G. nr.1426/2009
ș i H.G. nr.81/2010, atr ibuț ii de d irecț ion are, de a d a s tab il i me todolog ii ș i de a
d a îndru măr i me tod olog ice obl ig ator ii ins tituț iilor de înv ăț ămân t, atât în cee a
ce pr iveș te mod ul de s tab il ire a s al ar iilor, as tf el cu m rez ul tă d in O.U.G.
nr.8/2000, din ordinele succesive de aprobare a metodologiilor de calcul a
drep tur ilor s al ar iale ale c adrelor d id ac tice, pe c are un ităț il e trebu ie s ă le
aduc ă l a îndepl in ir e, c ât ș i a celorl ate inde mn iz aț ii ale person alulu i d in
înv ăț ămân t, în conf or mitate cu leg ile în v igo are ș i a pr evederilor contractelor
colec tive de munc ă negoc iate ș i se mn ate, f iind cer t c ă n ic io ins tituț ie de
înv ăț ămân t super ior, deș i se bucur ă de au tono mie un ivers itar ă, n u s tab ileș te
dup ă bunul s ău pl ac drep tur ile cuven ite person alulu i ang ajat ș i pl ătit d in
fonduri publice.
Astfel, potrivit art.3 din H.G. nr.81/2010, M. E., Ce rcetării, T.
și S.
îndeplinește următoarele funcții: de administrare
, prin care alocă, monitorizează și evaluează utilizarea resurselor pentru implementarea politicilor în domeniile sale de activitate; de evaluare, coordonare și control
al realizării politicilor
în domeniul educației, învățământului, cercetării, tehnologiei, dezvoltării tehnologice, inovării, tineretului și sportului; de
elaborare a cadrului normativ-metodologic, funcțional, operațional și
financiar în care se realizează politicile din domeniile sale de activitate
; de
autoritate de stat, prin care asigură urmărirea și controlul respectării
reglementărilor din domeniile sale de activitate.
Conform art.4 din aceiași hotărâre de guvern
, în domeniile educației și învățământului, M. E., Cercetării, T. și S. exercită și următoarele atribuții principale: controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare; elaborează cadrul normativ- metodologic, funcțional, operațional și economico-financiar în care se realizează politicile în domeniile sale de activitate;
inițiază, elaborează și promovează proiecte de acte normative în domeniile sale de activitate, controlează și monitorizează respectarea reglementărilor din domeniile sale de activitate.
Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata drepturilor salariale ale salariaților din învățământul superior din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării prevederilor legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești în cuantumul legal, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve instituțiile de învățământ superior angajatoare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a facultăților nici nu realizează asemenea venituri.
Pentru toate aceste considerente privind calitatea procesuală pasivă a ministerului recurent în cauză, constatând că în mod corect acesta a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor de drepturi bănești stabilite prin legi care, Curtea, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul
M. E. N. și va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E. N. împotriva sentinței civile nr.10031 din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: Petre U. .
