Decizia civilă nr. 3879/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3879/R/2013
Ședința publică din 07 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. R. O. împotriva sentinței civile nr. 10040 din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată SC C. H. SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent D. R. O., avocat Fodor E. M. și reprezentanta pârâtei intimate SC C. H. SA, avocat Săftoiu E. M., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 02 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată SC C. H. SA a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar un înscris raportat la susținerile din întâmpinarea formulată de pârâta intimată și arată că prin acest înscris se precizează ce înseamnă "horeca";, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei intimate.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului cu consecința modificării sentinței contestate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești restante ce i se cuvin reclamantului pentru lunile iulie - noiembrie 2010, decembrie 2010 și ianuarie - august 2011, în sumă de 9.097,65 lei reprezentând bonificații pentru acțiunile "Vinul de Eveniment"; și "Vinul casei"; și a dobânzii legale pentru întârzierea plății acestor drepturi; obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești restante ce i se cuvin pentru luna iulie 2011, în sumă de 4.871 lei, reprezentând bonificații din concursul pentru Area Sales Manager (ASM) și Agenți și a dobânzii
legale pentru întârzierea plății acestor drepturi.
În ceea ce privește prima cerere, reprezentanta reclamantului recurent arată că la dosarul cauzei există dovada faptului că pârâta a lansat un program de stimulare a activităților, respectiv două programe lansate în același timp Vinul de Eveniment și Vinul casei. Arată că este vorba de vânzarea unor cantități
determinate de produse la prețuri mai mici decât acele practicate în mod normal, cu alte discounturi pentru distribuitori decât cele practicate în mod normal și pentru care erau prevăzute bonusuri pentru agenții zonali de vânzări cuprinse între 2% și 5%, în funcție de prețul la care acele produse erau vândute. De asemenea, arată că acest program prevedea o posibilitate opțională de bonusuri pentru distribuitori care urma să fie stabilită de agentul de vânzări.
Precizează că s-a făcut dovada că în baza acestui program au fost realizate contracte care poartă denumirea de contracte de furnizare și ele sunt încheiate între furnizor, respectiv pârâtă și beneficiar. Arată că în aceste contracte sunt stabilite drepturile și obligațiile furnizorului și beneficiarului, distribuitorul este menționat doar în sensul că prin intermediarul lui se vor face aceste vânzări.
De asemenea, arată că în acest contract este menționat agentul care a determinat încheierea acestor contracte, în baza acestor contracte au fost făcute livrările potrivit programelor de vânzări, acest lucru rezultă din facturile pe care reclamantul recurent le-a menționat în anexa depusă cu acțiunea introductivă și din care se pot observa prețurile .
Arată că la dosarul cauzei există contractele de distribuție obișnuite anuale din care se poate observa discountul diferit față de cel oferit distribuitorului prin contractele de furnizare care sunt încheiate direct între primitor și distribuitor.
Referitor la lista facturilor depusă la dosarul cauzei, reprezentanta reclamantului recurent arată că se poate observa că aceste mărfuri au fost livrate distribuitorilor la care se referă contractele de furnizare, că prețurile sunt cele aferente grilei bonus de afaceri din programul de stimulare a vânzărilor. Din cele două programe de stimulare a vânzărilor rezultă și cantitățile pentru a se putea deduce că s-a respectat acea grilă, de altfel nici nu s-ar fi facturat mărfurile la prețul din grila 1 de afaceri, dacă cantitatea nu ar fi cea din aceeași grilă.
Învederează că existența acestor facturi demonstrează că s-a realizat ceea ce exista în acel program ca și condiție de acordare a bonusurilor și anume realizarea efectivă a acelor contracte.
Arată că pârâta nu a recunoscut existența acelor facturi, nu le recunoaște nici prin întâmpinare, dar la penultimul termen de judecată la fondul cauzei a depus facturile care se regăsesc în anexa pe care reclamantul recurent a depus-o împreună cu acțiunea introductivă. De asemenea, arată că toți distribuitorii către care reclamantul recurent a trimis scrisori, în care a defalcat doar facturile care le-au fost trimise fiecărui distribuitor în parte în baza contractelor de vânzare au confirmat faptul că aceste facturi au fost emise în temeiul acelui program Vinul de Eveniment și Vinul casei. Precizează că din acele facturi rezultă faptul că sortimentele sunt corespunzătoare cu lista de produse pe care reclamantul recurent a depus-o la dosar.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că pârâta intimată a mai contestat faptul că bonusurile nu ar fi datorate pentru motivul că în contractul de muncă nu există stipulat nicăieri faptul că angajatul ar avea dreptul la aceste bonusuri. Or, pe de o parte nu este vina angajatului că nu s-au făcut aceste mențiuni, iar pe de altă parte reclamantul recurent a depus la dosar fluturașii de salarii aferent anilor 2010-2011 din care rezultă că pârâta poate că nu a menționat pe contractul de muncă asemenea aspecte, dar le-a acordat pentru alte motive. Prin urmare pârâta obișnuia să acorde asemenea bonusuri și întrucât a lansat o ofertă către angajații săi pentru stimularea vânzărilor era obligată să o respecte, atâta timp cât angajatul și-a respectat obligațiile prevăzute în această ofertă și angajatorul să își respecte obligațiile care decurg în mod corespunzător.
Pentru aceste motive, reprezentanta reclamantului recurent apreciază că susținerile sale în ceea ce privește primul petit sunt justificate, arătând că își
menține toate observațiile din recurs cu privire la modul în care instanța de fond a interpretat actele de la dosar.
În ceea ce privește al doilea petit, reprezentanta reclamantului recurent consideră că s-a făcut dovada cu martorul R. asupra faptului că toți agenții zonali de vânzări au primit aceste ținte de vânzări aferente lunii iulie și, ca atare, și reclamantul a primit. Arată că instanța de fond a considerat că nu s-a făcut dovada sumei care reprezenta ținta de vânzări.
Apreciază că ar fi necesară administrarea unei probe cu expertiza contabilă. Reclamantul a solicitat pentru toate vânzările prevăzute la punctul 1 valoarea minimă a bonusului, pentru că în funcție de prețul la care marfa era vândută (varia de la 2% și la 5 %) și există posibilitatea ca suma să rezulte mult mai mare în urma efectuării expertizei, dar instanța de fond a considerat că nu este necesară a fi administrată.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită administrarea acestei probe cu expertiza contabilă în măsura în care instanța va considera că această probă ar putea fi administrată în recurs printr-o casare cu reținere, iar în situația în care se va aprecia de către instanță că proba ar fi fost utilă pentru o primă soluționare a cauzei, solicită să se dispună casarea cu rejudecare.
Pentru toate aceste motive și pentru toate cele expuse în scris, reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reprezentanta reclamantului recurent arată că le va solicita pe cale separată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse în scris în întâmpinarea depusă la dosar. În esență, solicită să se observe faptul că la dosarul cauzei s-a depus contractul individual de muncă și toate actele adiționale care au modificat acest contract, din care nu rezultă că s-au stabilit de către părți alte drepturi salariale față de salariul de bază, referindu-se la adaosuri, în speță bonusuri. Arată că nu s-a depus la dosarul cauzei nici un alt înscris din care să rezulte faptul că societatea angajatoare urma să achite aceste bonusuri și nici cuantumul acestora.
În opinia sa, susținerile reclamantului recurent că martorul care a fost audiat în cauză ar fi susținut că s-ar fi acordat bonusuri, nu sunt în măsură să justifice cu privire la un act din care să rezulte că părțile au stabilit acordarea acestor bonusuri.
Cu privire la celelalte capete de cerere, reprezentanta pârâtei intimate solicită să se observe faptul că la dosarul cauzei a depus contractele de distribuție încheiate între SC C. H. SA și distribuitori în care s-au stabilit grila de afaceri precum și bonusurile ce urmau să fie acordate. Totodată, arată că a depus la dosarul cauzei fișele de cont din care rezultă modalitatea de desfășurare a activității comercială între crame și acești distribuitori din care rezultă că facturile ce au fost emise și valoarea lor. Mai arată că au fost depuse la dosarul cauzei și facturile încheiate și emise în baza acestor contracte.
În ceea ce privește bonusurile de listare și alte bonusuri acordate în baza acestui proiect, reprezentanta pârâtei intimate solicită să se observe că acest proiect nu este semnat, nu a fost însușit de către părți și a depus la dosarul cauzei contractele de distribuție tripartită care în mod normal ar fi fost încheiate în baza acestui proiect de eveniment.
Arată că martorul R. propus de către reclamantul recurent a arătat faptul că pentru a se desfășura acest proiect era obligatoriu să se încheie contracte în formă tripatită. Solicită a se observa că acestea nu sunt semnate și de către distribuitor, motiv pentru care apreciază că această nesemnare de către distribuitor nu poate să nască drepturi și obligații între părțile semnatare ale acestui contract.
Arată că dacă se va verifica condițiile acestui proiect se va observa faptul că ar fi trebuit să existe contracte încheiate care să aibă la bază niște locații, deci aceste produse livrate de către pârâtă ar fi trebuit să fie livrate și consumate în niște locații, respectiv restaurante, astfel că reclamantul recurent trebuia să depună la dosar bonusuri sau raport de vânzări, ceea ce nu s-a depus deși a solicitat și instanței de fond.
Pentru acordarea de bonusuri în baza acestor contracte și în baza acestui proiect de eveniment, reprezentanta pârâtei intimate solicită să se observe faptul că trebuia să se emită facturi de către beneficiarul acestor produse și primitorul care trebuia să fie distribuitorul. Arată că în baza acestei facturi societatea C.
H., în ipoteza în care acest proiect ar fi avut valoare juridică ar fi trebuit să emită și să achite contravaloarea acestor bonusuri și să fie înregistrate în evidența fiscală, respectiv în evidența contabilă a societății.
Apreciază că nu este temeinic nici acest capăt de cerere și arată că martorul încuviințat Claudiu Bindea a arătat faptul că aceste bonusuri erau achitate distribuitorului.
Cu privire la o casare cu trimitere spre rejudecare privind o expertiză, reprezentanta pârâtei intimate apreciază că nu este utilă, având în vedere că nu are cunoștință ce ar pute să verifice și să calculeze expertul.
Pentru aceste considerente, reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reprezentanta pârâtei intimate arată că le va solicita pe cale separată.
În replică, în ceea ce privește faptul că acele contracte nu sunt semnate de către distribuitor, reprezentanta reclamantului recurent arată că acest aspect nu este relevant întrucât s-au facturat de către distribuitori bonusurile aferente acestor contracte, iar din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantul recurent rezultă că acest proiect "horeca"; înseamnă livrarea către beneficiarii care sunt hoteluri, restaurante și cafenele, ori unul din distribuitor a pus la dispoziția reclamantului recurent toate facturile pe care le-a emis pe lanțul beneficiarului - distribuitor - beneficiar rezultând mai mult de 20 de locații.
În ceea ce privește expertiza, reprezentanta reclamantului recurent arată că aceasta ar putea determina cantitățile, prețurile și locațiile.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10040 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul D. R.
în contradictoriu cu pârâta S.C. C. H. S.A. P. .
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul D. R. O. a chemat în judecată pe pârâta SC C. H. SA și a solicitat obligarea acesteia la plata drepturilor bănești restante ce i se cuvin pentru lunile iunie-noiembrie 2010, decembrie 2010 și ianuarie-august 2011 în sumă totală de 9097,65 lei, reprezentând bonificații, cu dobânzile legale pentru acțiunile "Vinul de eveniment"; și "Vinul casei"; și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești restante pe luna iulie 2011 în sumă 4871 lei, reprezentând bonificații din concursul pentru asistent sales manager (ASM) și agenți cu dobânda legală și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Redând programul "Vinul de evenimente"; desfășurat in perioada_ -_
, instanța de fond a reținut că acesta a fost comunicat reclamantului prin mail. Tot prin mail s-a comunicat reclamantului propunerea de bonus pentru luna iulie, care are ca regulă acordarea procentului de 15% pentru ASM din suma care depășește targetul achiziția.
Conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 725971/_
, reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcția de agent comercial iar ulterior în funcția de manager zonă cu un salariu de bază lunar brut de 1745 lei.
În această calitate, reclamantul precizează în răspunsul la interogatoriu că pe lângă salariu a beneficiat de bonuri de masă și bonusuri suplimentare rezultate din diferite concursuri, că bonusurile solicitate erau primite de către societățile de distribuție, că pârâta nu avea obligația să îi plătească asemenea drepturi bănești și că pârâta a încheiat contracte de furnizare produse tripartite.
Conform conținuturilor acestor contracte de furnizare produse existente la dosar, încheiate între pârâtă și alte societăți comerciale, pârâta se obliga să livreze produsele prin intermediul distribuitorului iar beneficiarul să le primească și să plătească prețul convenit la termenele și condițiile stipulate în înțelegerea cu distribuitorul.
Din contractele de vânzare-cumpărare pentru distribuție rezultă că discountul general de 15% se acordă în momentul facturării mărfurilor și că distribuitorul beneficiază de discounturi în funcție de realizarea obiectivului țintă trimestrial de cifra de afacere iar discounturile de cifra de afaceri pe clase produs se acordă numai în cazul în care se realizează targetul trimestrial de minim 100%.
Potrivit prevederilor art.160 C. muncii, salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
În conformitate cu prevederile art.162 C. muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile iar salariul individual se stabilește prin negocieri individuale între angajator și salariați.
Bonusurile solicitate de către reclamant fac parte din salariu iar acesta trebuie să le cuprindă cu arătarea precisă a elementelor ale constitutive, așa cum prevede art.17 alin.2 lit.k din același cod.
După cum rezultă din contractul individual de muncă al reclamantului modificat prin mai multe acte adiționale, acesta a beneficiat de un salariu de încadrare lunar brut fără să se precizeze și existența altor adaosuri care așa cum pretinde reclamantul ar reprezenta banii cuveniți sub formă de bonificații pentru acțiunile din evenimentele "Vinul casei";.
Din analiza contractelor tripartite existente la dosarul cauzei, instanța a concluzionat că respectivele bonusuri se cuveneau distribuitorilor și nu reclamantului.
Oferta făcută de către pârâtă prin mail întitulată proiect "Vinul de evenimente"; trebuie să exprime o propunere neîndoielnică, astfel încât acceptarea fără rezerve a acesteia să ducă la încheierea contractului, în cazul nostru fiind vorba despre un contract adițional la contractul individual de muncă în ce privește componentele salariului ca element de bază a respectivului contract.
Condiția nu va fi îndeplinită și poate fi vorba doar despre o intenție de negociere, dacă autorul propunerii condiționează încheierea contractului de un alt element.
În speță, încheierea contractului este condiționată de către autorul mail- ului de prezentarea, discutarea și aprobarea propunerilor de contracte până la angajarea discuției finale și până la semnarea acestora.
În urma acestei propuneri, părțile nu au încheiat în formă scrisă un act adițional la contractul individual de muncă, așa cum prevede art.16 C. muncii republicat, cu privire la componentele salariului, situație în care petitul 1 al cererii reclamantului a fost neîntemeiat și a fost respins.
În ce privește cel de-al doilea petit, instanța a reținut că la dosar nu există dovezi care să confirme depășirea targetului ca și achiziție pentru bonusul de 15%., motiv pentru care și acest petit a fost respins, văzând și prevederile art.274 C.pr.civ..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D. R. O. , solicitând modificarea sentinței contestate în sensul admiterii cererii introductive.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 222 Cod procedură civilă, întemeindu-și motivarea și pe răspunsul la interogatoriul luat pârâtei și nu a motivat această opțiune, cu toate că a semnalat în termenul legal nulitatea acestui răspuns întrucât este semnat de avocat, fiind aplicată ștampila acestuia. (
Recurentul a mai invocat că sentința este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 10, 16, 41 și 278 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii) și a principiului juridic nemo auditurpropriam turpitudinem allegans, precizând că art. 41 din Legea nr. 53/2003 nu impun ca modificările contractului de muncă odată încheiat în formă scrisă să fie tăcute în scris, singura cerință fiind aceea de a exista acordul părților. Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 278 din legea nr. 53/2003 dispozițiile Codului muncii se întregesc cu cele ale Codului civil în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul relațiilor de muncă. Conform dispozițiilor art. 970 alin. (1) cod civil convențiile trebuie executate cu bună credință. In speță, aceasta ar presupune ca angajatorul să fi cuprins în scris posibilitatea de primire a unor stimulente, fie în contractul de muncă fie printr- un act adițional în momentul în care s-a hotărât să propună angajaților acordarea acestora. Nu este culpa angajaților că angajatorul nu a respectat această obligație care îi revenea, din probele dosarului (f. 216-217, "fluturași de salariu"; în care se evidențiază bonusuri) rezultând că acorda asemenea drepturi salariale.
a) Arătând că sentința contestată este lipsită de temeinicie și cuprinde motive contradictorii, recurentul a învederat, după ce a reiterat starea de fapt, că este eronată susținerea instanței privind faptul că ar fi susținut prin răspunsul ia interogatoriul că pârâta nu avea obligația să îi plătească drepturile bănești pe care le-a solicitat.
Recurentul a susținut doar că în contractele de distribuție obișnuite încheiate între pârâtă și distribuitori (în afara Proiectului "Vinul de eveniment";) nu era menționată obligația pârâtei de a plăti bonusuri managerilor de vânzări (întrebările 12, 13, 14), întrucât managerii de vânzări nu erau parte în contract și nu își aveau locul acolo asemenea clauze.
Același lucru l-a susținut și prin răspunsul la întrebările legate de contractele de furnizare de produse - așa numitele "contracte tripartite";, încheiate de fapt între pârâtă și beneficiarii la care produsele ajungeau prin intermediul distribuitorilor care nu erau menționați ca fiind părți la art. 1 din aceste contracte (întrebările 15-17).
Din motivarea acțiunii rezultă că temeiurile pentru a solicita bonificațiile sunt programele de stimulare a vânzărilor lansate de pârâtă. Instanța arată că temeiul acordării acestor bonificații trebuia să se regăsească în contractul de muncă dintre mine și pârâtă dar apreciază în același timp că temeiul acestor bonificații ar fi trebuit să se regăsească în contractele dintre pârâtă și beneficiarii părți în contractele de furnizare de produse. Astfel, motivarea sentinței este contradictorie.
Este eronată susținerea instanței privind faptul că din "contractele tripartite"; reiese faptul că bonusurile acordate în programele de stimulare a vânzărilor se cuveneau distribuitorilor și nu managerilor de vânzări (ASM), respectiv recurentului, instanța confundând contractele de distribuție, încheiate anual între pârâtă și distribuitori cu contractele de furnizare de produse, încheiate în cadrul programelor de stimulare a vânzărilor, programe la care a făcut referire în cererea adresată instanței.
Este eronată concluzia privind faptul că programele de stimulare a vânzărilor reprezentau o propunere care urma să fie concretizată într-un act adițional la contractul de muncă al managerilor zonali de vânzări ASM), respectiv la contractul de muncă al reclamantului, după discutarea și aprobarea propunerilor de contracte încheiate în temeiul programelor de stimulare a vânzărilor și încheierea în formă scrisă a acestor contracte. Este eronată și supoziția că asemenea contracte nu au fost aprobate sau încheiate.
Făcând referire Ia cuprinsul Programului "Vinul de evenimente"; în legătură cu condițiile de acordare a bonusurilor instanța recunoaște faptul că aceste programe de stimulare a vânzărilor au fost lansate. Nicăieri în cuprinsul Proiectului "Vinul de evenimente"; nu se face mențiune despre încheierea unui act adițional la contractul de muncă. Singurele condiții menționate sunt legate de prețurile de livrare a produselor pârâtei, cantitățile vândute, discountul acordat distribuitorilor. Instanța confundă necesitatea încheierii unor contracte de furnizare (menționate la cap. "CONDIȚII";) cu cerința încheierii unui act adițional la contractul de muncă.
Recurentul a depus lista facturilor emise către distribuitori din care rezultă că vânzările au respectat condițiile de listare din capitolul "CONDIȚII";, respectiv denumirea vinului (conform gamelor din lista cu categoriile de produse ale pârâtei, sortimentele aferente fiecărei categorii și prețurile standard - f. 234-238) și prețul conform "Grilei bonus cifra de afaceri";. Deși inițial pârâta a negat că facturile menționate de subsemnatul în Anexa 2 a acțiunii introductive ar fi fost emise, ulterior a depus copiile acestor facturi, în care se poate observa că produsele vândute pe care le-am menționat se regăsesc în gamele de produse menționate în cap. "CONDIȚII";. Facturarea se tăcea către distribuitori, care la rândul lor le vindeau beneficiarilor și facturau către aceștia prețul produselor. Am depus totodată înscrisuri emanând de la distribuitori din care rezultă că facturile pe care le-am menționat în Anexa 2 au fost pentru vânzări în cadrul Proiectului "Vinul casei";, iar distribuitorul S.C. POWER TEAM S.R.L. a menționat în răspunsul său și toți beneficiarii din același program unde produsele au fost listate și facturile pe care le-a întocmit acestora, în lanțul furnizor - distribuitor - beneficiar. Numărul beneficiarilor (locațiilor) depășește 20 (pentru care am solicitat bonusul de listare), la care se adaugă cele menționate în contractele de furnizare de produse cu alți beneficiari.
Prin urmare, contractele au fost nu numai încheiate ci și realizate, marfa livrată în temeiul facturilor respectă condițiile din "Grila bonus cifra de afaceri"; astfel încât cele menționate în cap. "CONDIȚII"; au fost respectate, cu consecința îndreptățirii subsemnatului la bonusuri conform proiectului. Facturile pentru mărfuri vândute în condițiile Proiectului "Vinul de eveniment"; (care include și
"Vinul casei";) au fost emise către distribuitori din zona care îmi revenea mie ca vânzări, prin urmare toate conexiunile probatorii au fost stabilite. Este evident că, de vreme ce contractele s-au încheiat și mărfurile s-au livrat fiind și facturate, faptul că bonusurile nu au mai fost validate este culpa pârâtei, pe care nu o poate invoca în apărarea sa. Nu exista nicio condiție privind încasarea sumelor facturate, singurele elemente în baza cărora se acordau bonusurile fiind facturile, evident cele emise de pârâtă, căci doar acestea puteau fi verificate și acopereau
suma la care se referea programul de vânzări. Beneficiarii plăteau marfa distribuitorilor, în temeiul facturilor emise de aceștia din urmă pentru aceeași marfa. încasarea sumelor facturate de pârâtă nu era condiționată de ceea ce se întâmpla ulterior în relația distribuitor-beneficiar. Din contractele de furnizare de produse rezultă doar că facturile erau emise de pârâtă către distribuitor doar după ce marfa era solicitată în temeiul acestor contracte de beneficiar (art. 3 din contractele de furnizare de produse, f. 119).
În legătură cu petitul 2, instanța nu contestă valoarea target-ului ce mi- a fost stabilit pentru luna iulie, dar menționează, în mod eronat, că Ia dosar nu există dovezi care să confirme depășirea acestuia.
Target-ul pentru luna iulie 2011 cuprindea totalitatea vânzărilor realizate, în afara proiectului "Vinul de eveniment"; sau în cadrul acestuia, având în vedere că aici era stabilit doar un minim. Recurentul a depus în Anexa 2 facturile din care rezultă și vânzările aferente lunii iulie. Fiind facturi emise către distribuitori unde managementul vânzărilor era realizat de subsemnatul, este evident că vânzările au fost efectuate ca urmare a activității mele.
Recurentul a solicitat în probațiune efectuarea unei expertize contabile având ca obiectiv stabilirea, pe baza probelor de la dosar, a vânzărilor efectuate de subsemnatul în condițiile Proiectului "Vinul casei"; (care cuprinde și "Vinul de evenimente";) și a vânzărilor efectuate în luna iulie. Sigur că în lipsa acestei expertize se poate ca pronunțarea asupra îndeplinirii condițiilor și stabilirii sumelor să fie dificilă. în cazul în care veți aprecia că susținerile subsemnatului privind temeinicia acțiunii introductive sunt întemeiate dar că instanța nu se poate pronunța în lipsa acestei probe, vă solicit să dispuneți administrarea acestei probe, în temeiul art. 312 alin. (3) și alin. (4) teza referitoare la casare și art. 315 alin. (31).
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat invocând dispozițiile art. 204 pct. 7 și pct. 9, art. 3041C.pr.civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 2 octombrie 2013 intimata S.C. C.
H. S.A. P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar pe fond menținerea hotărârii judecătorești ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Primul motiv de recurs este întemeiat întrucât răspunsul la interogatoriul luat pârâtei la fondul cauzei (fila 77 dosar fond) a fost semnat de avocatul acesteia, încălcându-se art. 222 Cod procedură civilă, care prevede că persoanele juridice de drept privat răspund în scris la interogatoriul ce li se va comunica. De asemenea, întrucât pârâta nu are sediul în străinătate nu se pot aplica dispozițiile art. 223 Cod procedură civilă. În aceste condiții, se apreciază că pârâta nu a răspuns la interogatoriu, înscrisul prin care s-au comunicat de către avocatul său răspunsul la întrebările din interogatoriul propus de reclamant, reprezentând poziția procesuală a părții, exprimată prin avocat.
Contrar celor invocate de recurent, orice modificare a unuia dintre elementele esențiale ale contractului individual de muncă, așa cum sunt acestea enumerate în art. 17 alin. 3 din Codul muncii, impune încheierea unui act adițional la contract, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 17 alin. 5 din Codul muncii. Cu toate că dispoziția legală menționată nu prevede în mod expres faptul că actul adițional trebuie încheiat în formă scrisă, această concluzie se impune din interpretarea art. 16 alin. 1 din Codul muncii, normă generală de dreptul muncii, care prevede necesitatea încheierii contractului individual de muncă în forma scrisă. Or, nici prin art. 17 alin. 5 din Codul muncii, nici prin alte dispoziții legale nu sunt prevăzute norme derogatorii, iar actele adiționale sunt accesorii
contractului individual de muncă, fiind aplicabil și principiul accesorium sequitur principale.
Deși salariul de bază, respectiv alte elemente constitutive ale salariului de bază reprezintă clauze esențiale ale contractului individual de muncă (art. 17 alin. 3 lit. K din Codul muncii) a căror modificare trebuie consemnată într-un act adițional, Curtea apreciază că omisiunea părților de a încheia un astfel de act adițional nu este de natură a determina respingerea acțiunii, așa cum greșit a reținut instanța de fond, întrucât chiar dacă s-ar avea în vedere forma art. 16 din Codul muncii în forma în vigoare după modificarea prin Legea 40/2011 (drepturile salariale solicitate de recurent fiind aferente perioadei noiembrie 2010
- iulie 2011, deci și anterior și ulterior modificării Codului muncii) obligația de încheiere a contractului individual de muncă, și implicit a actelor adiționale la acesta, revine angajatorului, care nu poate să își invoce propria culpă de a nu încheia acte adiționale angajaților săi în situația în care legea impune această conduită. În plus, trebuie avut în vedere și caracterul drepturilor salariale solicitate, respectiv bonusuri acordate de intimată angajaților săi în temeiul unui program derulat de aceasta pentru stimularea vânzărilor.
Din probele administrate în cauză (respectiv depozițiile martorilor Rotariu Dragoș - fila 71 dosar fond și Bindea Claudiu - fila 72 dosar fond), Curtea reține că intimata a lansat un program de stimulare a vânzărilor intitulat "Vinul de evenimente"; cu două componente ("vinul de eveniment"; și "vinul casei";) pentru perioada_ -_, program care s-a derulat însă și ulterior, inclusiv în luna august 2011 (data limită pentru care recurentul solicită bonificații pentru acest program), așa cum rezultă din facturile de la filele 291-451 dosar fond întocmite pentru prețurile menționate în "Grila bonus de afaceri"; (fila 212 dosar fond).
Programul de stimulare a vânzărilor este descris (așa cum a arătat în mod expres martorul Rotariu Dragoș) în înscrisul de la filele 15-16 din dosar, care reprezintă mail-ul primit de toți angajații intimatei pe postul de Area Sales Manager, deci inclusiv recurentul și martorul menționat. Programul prevede că Area Sales Managerii primeau un bonus de vânzare, acordat timp de 6 luni procentual din vânzări conform grilei bonus de afaceri și un bonus pentru listare. Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea constată că programul menționat anterior reprezintă mai mult decât o propunere neîndoielnică, care în fapt a fost acceptată de recurent prin încheierea unor contracte aferente acestui program (filele 119-144 dosar fond), la dosar fiind depuse și facturi din care rezultă executarea contractelor menționate. Astfel, conform fișei postului (filele 81-83 dosar fond) recurentul avea obligația să pună în practică programele speciale demarate de intimată pentru creșterea vânzărilor. Or, în speță programul
special presupunea și plata unor bonusuri pentru Area Sales Manager.
În plus, susținerile intimatei, preluate parțial și de instanța de fond, sunt contradictorii întrucât pe de o parte contestă existența programului, iar pe de altă parte analizând contractele pe care recurentul susține că le-a întocmit conform programului, intimata concluzionează în sensul că persoanele care trebuiau să primească bonusuri erau distribuitorii.
Mai mult, făcând confuzie între contractele de distribuție, încheiate în mod obișnuit între societatea pârâtă și distribuitori (filele 85-113 dosar fond), și contractele de furnizare de produse (filele 119-144 dosar fond), încheiate în baza programului menționat, contracte care sunt semnate și de distribuitori și în care se menționează și Area Sales Manager-ul, instanța de fond, deși reține că temeiul acordării bonificațiilor trebuia să fie contractul de muncă, analizează contractele de furnizare de produse considerând că bonusurile solicitate de recurent trebuiau să fie menționate în acestea.
În realitate, Curtea apreciază că, așa cum rezultă chiar din programul intitulat "Vinul de evenimente";, bonusurile de vânzare și de listare se acordă trimestrial pe baza facturilor și a îndeplinirii condițiilor de listare stabilite la capitolul condiții, nefiind prevăzută ca o condiție de acordare a bonusurilor pentru Area Sales Manager prevederea acestora în contractele de furnizare de produse. Este adevărat că în capitolul E. luare și premiere din program se menționează posibilitatea acordării agenților distribuitorului bonusuri ce se referă la obiectivele proiectului, bonusuri care "vor fi alocate de către Area Sales Manager din bonusul rezultat din derularea vânzărilor și listărilor în cadrul proiectului";, însă acest aspect reprezintă o dovadă în plus că prin program s-a prevăzut acordarea de bonusuri pentru Area Sales Manager. De altfel, întreg proiectul se adresează, conform mențiunilor din capitolul Mecanism "Area Sales Manager-ilor echipei de vânzări";.
Pentru aceste considerente, se apreciază că recurentul poate fi îndreptățit la acordarea de bonificații pentru proiectul "Vinul casei";, însă, având în vedere probatoriul insuficient administrat în cauză, nu se poate stabili dacă în concret recurentul a îndeplinit condițiile impuse de program pentru acordarea bonificațiilor și, mai ales, care este cuantumul acestor drepturi.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect acordarea bonificației pentru depășirea target-ului pe luna iulie 2011, Curtea reține din mail-ul (filele 27-28) transmis de intimată recurentului și celorlalți manageri de zonă, inclusiv martorului Rotariu Dragoș, care a confirmat acest aspect, că intimata a lansat un program pentru stimularea vânzărilor, care presupunea îndeplinirea unui target de vânzări stabilit pentru fiecare Area Sales Manager, cu acordarea unui bonus de 15% din ceea ce depășea target-ul. Deși la dosar au fost depuse facturi emise în luna iulie 2011 de către distribuitori la care managementul vânzării era realizat de recurent, instanța de fond a omis să le analizeze și să administreze alte probe pentru a se dovedi dacă în concret recurentul a realizat depășirea target-ul pentru luna iulie 2011 și, în raport de aceasta, dacă este îndreptățit la acordarea bonusului.
Hotărârea primei instanțe nu conține astfel motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat susținerile reclamantului, așa cum prevede în mod expres art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă.
Prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă au fost edictate atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie sa inspire justițiabililor cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a realiza controlul judiciar. Obligația instanțelor de a-și motiva în mod corespunzător deciziile reprezintă și una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în jurisprudența sa, fosta Comisie Europeană a Drepturilor Omului a statuat că absența motivării poate impieta asupra dreptului menționat anterior mai ales în situația în care decizia nemotivată este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanță superioară (Hotărârea X contra Belgiei din 30 martie 1992).
Contrar dispozițiilor legale menționate anterior, instanța de fond, a omis să analizeze toate apărările invocate de reclamant și a reținut considerente contradictorii, respingând fără să motiveze corespunzător probe solicitate de reclamant (respectiv expertiza contabilă), astfel încât cu privire la hotărârea pronunțată nu se poate exercita un control judiciar eficient, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior,a art. 3041și 304 pct. 7 și 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa în întregime sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, în conformitate cu art. 315 Cod procedură civilă, instanța de fond urmează să administreze probe necesare pentru soluționarea fondului cauzei cu care a fost investită, respectiv o expertiză contabilă având ca obiective determinarea pe baza probelor administrate în cauză dacă în concret recurentul a
îndeplinit condițiile impuse de programul "Vinul de eveniment"; și "Vinul casei"; pentru acordarea bonificațiilor și, în caz afirmativ, care este cuantumul acestor drepturi, respectiv dacă recurentul a realizat depășirea target-ul pentru luna iulie 2011 și, în raport de aceasta, care este cuantumul bonusului la care este îndreptățit. De asemenea, se vor administra orice alte probe de natură a soluția fondul cauzei, instanța de rejudecare urmând să aibă în vedere și motivele invocate în fața instanței de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul D. R. O. împotriva sentinței civile nr. 10040 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o casează în întregime și, în consecință, trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
S.
D.
L.
D.
D. G.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond: P. U.
