Decizia civilă nr. 4290/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 4290/R/2013
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: N. M.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta BREBAN E. împotriva sentinței civile nr. 1227 din 3 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe intimata Ș. G.
N. 2 S. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurentei, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1227 din 3 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ s-a respins cererea formulată de reclamanta B. E., împotriva pârâtei Ș. gimnazială nr. 2 S. M., ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei Ș. gimnazială nr. 2 S. M. din anul 1985 până la data de_, prin acțiune solicitând acordarea premiului anual aferent anului 2010, prevăzut de art. 36 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Jud. Maramureș pe 2008-2009 și de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.
S-a reținut că potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009, " pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea; pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate; premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost
suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor; plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul";.
S-a arătat că aceste dispoziții au fost abrogate de art. 39 pct. W din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 877/28 decembrie 2010, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878/28 decembrie 2010, s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Din aceste prevederi legale instanța a reținut că legiuitorul a stabilit expres faptul că în anul 2011 nu se acordă premiul anual, fondurile aferente acestui premiu fiind redistribuite în vederea acordării majorării salariale de 15% prevăzută pentru întreg personalul bugetar în anul 2011, astfel că sumele de bani destinate plății premiului anual au fost acordate personalului bugetar, însă sub altă formă, respectiv cea a majorărilor aplicate la salariile de bază/indemnizații, în cuantum de 15%.
S-a apreciat că în acest sens este și expunerea de motive a Legii nr. 285/2010, potrivit căreia, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pe luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, iar sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea acestor majorări salariale prevăzute pentru personalul din sectorul bugetar.
Instanța a reținut că nu sunt incidente nici prevederile art. 36 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de I.S.J. MM 2008 - 2009, prelungit și pentru anul 2010, deoarece potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1996 republicată, în vigoare în perioada de referință din speță, contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, or câtă vreme modalitatea de acordare a premiului anual a fost și este reglementată prin lege sau prin acte normative cu forță juridică inferioară, după cum a arătat și reclamanta (amănunțit și documentat) în cererea de chemare în judecată, ea nu poate fi supusă negocierii.
Reclamanta B. E., prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate in vederea admiterii acțiunii asa cum a fost formulata.
În susținerea solicitării reclamanta a invocat dispozițiile art. 25 din Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 762 din_: potrivit cărora "(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. (2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate. (3) Premiile anuale pot fi reduse sau
nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor. (4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
A precizat reclamanta că legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/_ a intrat în vigoare la _
, ulterior, aceasta a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/_, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 877 din_, care conform art.46 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
În aprecierea reclamantei din cuprinsul art. 25 din Legea nr. 330/2009 rezultă în mod neîndoielnic faptul că dreptul la premiul anual este un drept de natură salarială care se acordă "pentru activitatea desfășurată", proporțional cu perioada lucrată în anul 2010.
În aceeași ordine de idei a mai arătat că, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 878 din_: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
s-a subliniat de reclamantă că dreptul ei de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat în anul 2010, chiar dacă plata era amânata până în luna ianuarie 2011, iar Legea nr. 284/2010, ce a abrogat posibilitatea acordării lui, a intrat în vigoare ulterior perioadei pentru care acest premiu se acordă - anul 2010. A apreciat că abrogarea dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 prin Legea nr. 284/2010 nu este de natură să înlăture dreptul la plata premiului anual aferent anului 2010, întrucât până la momentul abrogării -
_ . prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost în vigoare și trebuie să își producă efectele juridice.
În plus a menționat premiul anual se acordă pentru activitatea deja desfășurată, astfel încât activitatea aferentă anului 2010 fiind încheiată la _
, iar Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la_ dreptul la acordarea premiului anual este un drept câștigat, care recompensează activitatea prestată în anul 2010 indiferent de data la care acest premiu urmează a fi plătit.
A arătat că prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut expres: că
"Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.", în practică nu a avut loc o compensare între sumele cuvenite cu titlu de "premiu anual" aferent anului 2010 și creșterile salariale ce se acordă pentru anul 2011, din următoarele considerente: art. 8 din Legea nr. 285/2010 prevede că sumele corespunzătoare premiului anual sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011; natura juridică a premiului anual și a salariului sunt diferite: premiul reprezintă o sumă unică, ce se acordă o singură dată, în considerarea muncii desfășurate, în raport și cu perioada de timp lucrată din anul 2010, în timp ce salariul reprezintă prestație bănească lunară, acordată pentru munca depusă de salariați. De asemenea trebuie avut în vedere că nu toți salariații beneficiază de premiul anual, ci doar cei care au desfășurat activități profesionale satisfăcătoare sau nu
au fost sancționați disciplinar, în timp ce salariul se acordă tuturor angajaților. A mai subliniat că nu se poate aprecia că a operat o compensare între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011, întrucât ar fi trebuit ca aceste creșteri salariale să se acorde diferențiat (ținându-se seama de situația fiecărui salariat și de îndreptățirea fiecărui salariat de a primi sau nu o sumă de bani cu titlul de premiu anual pe anul 2010) și nu tuturor salariaților, în mod unitar și cu același procent ( de 15%); conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, majorările salariale se acordă în anul 2011, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010, deci în baza unor criterii TOTAL DIFERITE de cele care sunt avute în vedere la acordarea premiului anual aferent anului 2010 (perioada de timp lucrată în anul 2010 și desfășurarea unei activități profesionale corespunzătoare).
Reclamanta a apreciat că, prima instanță a apreciat neîntemeiat că prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Jud. Maramureș pe 2008-2009 nu sunt incidente in cauza, întrucât acest contract a fost incheiat intre doua parti si anume Inspectoratul Școlar Maramureș respectiv Sindicatul Liber din învățământ Maramureș, iar, potrivit art. 1 din același contract: "Părțile contractante recunosc și acceptă pe deplin că sunt, egale și libere în negocierea contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură învățământ și se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia."
S-a mai arătat că în același Contract Colectiv de Munca la Nivelul I.S.J.MM 2008-2009 se prevede la art. 4 al. 1) ca "Părțile se obligă ca, în perioada de aplicare a contractului colectiv de muncă, să nu inițieze si să nu susțină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziții care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământului, în vigoare la data înregistrării acestui contract precum și din prezentul contract colectiv de muncă. " art. 9 din contract prevede: prezentul contract colectiv de muncă se încheie pe o durată de un an și intră în vigoare la data înregistrării acestuia," respectiv data de_, "cu posibilitatea de prelungire, (2) Dacă contractul nu este denunțat de nici una dintre părți cu minimum 60 de zile înainte de .data expirării sau dacă. nici una dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioadă de un an.", deci in vigoare pana la data de_ ,, executarea acestuia fiind "obligatorie pentru parii".
S-a subliniat că însasi Constituția României garantează drepturile conferite prin contractele colective de munca. Astfel, la articolul 41 alin. 5 din legea fundamentala se prevede ca: "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate."
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor de recurs, Curtea
constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor prezenta în
continuare:
Criticile subsumează aspectele privitoare la natura salarială a dreptului la premiu anual, la caracterul de drept câștigat pentru anul 2010 al premiului anual și la necompensarea sumelor cuvenite cu titlu de premiu anual cu creșterile salariale pentru anul 2011 datorită diferențelor dintre ele.
Criticile nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamanți, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010.
Cât privește critica referitoare la încălcarea dreptului câștigat se impune analizarea acestuia în corelatic cu aplicarea legii civile în timp sub acest aspect, Curtea constată că în cauză nu se poate reține retroactivitatea legii pentru aceleași considerente pentru care nu se poate constata nici o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la CEDO: practic, acest drept nu a fost negat, nu a fost refuzat la plată de către debitor, anume, Statul Român, ci s-a dispus plata acestuia într-o altă modalitate decât cea clasică, anume, prin plata unor drepturi salariale majorate față de cele plătite în anul precedent.
Prin urmare, nu a fost afectată substanța dreptului, pentru a se putea vorbi despre efectul retroactiv al dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010, ci s-a reglementat, prin aceste prevederi legale, modalitatea de plată a dreptului litigios, plată ce urma a fi făcută sub imperiul noii legi, astfel încât se constată o activitate a legii, iar nu o aplicare retroactivă a acesteia.
În doctrină, chestiunea neretroactivității legii civile a fost descrisă ca impunând aplicarea legii în vigoare la data producerii situației juridice asupra căreia se poartă judecata.
În situații similare celei în cauză, de decelat între aplicabilitatea legii vechi și a celei noi, s-a apelat la anumite criterii, dintre care utile în cauză se dovedesc următoarele: drepturi câștigate versus simple expectative; fapte trecute, fapte în curs de a-și produce efectele și fapte viitoare. În mod evident, dreptul invocat de reclamanți, un drept câștigat, s-a reglementat a fi plătit prin plata drepturilor salariale majorate aferente anului 2011, astfel încât dispozițiile legii noi reglementează doar modalitatea de plată a dreptului, deci un fapt viitor, situație care nu poate fi privită ca impietând asupra principiului neretroactivității legii.
În ce privește critica referitoare la greșita interpretare a dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010, privind creșterile salariale pentru anul 2011, în sensul că aceste creșteri includ și premiul anual pentru 2010 s-a constatat a fi neîntemeiat.
Practic, recurenta afirmă că statuând prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 că "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";, statul practic a eludat obligația de plată a acestui premiu anual.
Se constată, sub acest aspect, că din expunerea de motive a legii rezultă această intenție a legiuitorului, de cuprindere în majorările salariale aduse în anul 2011, a premiului anual pentru anul 2010, alături de intenția de a recupera parțial diminuarea de 25% a salariilor personalului din sectorul bugetar, astfel încât nu se verifică argumentul adus de recurenți sub acest aspect, în afirmarea faptului că practic nu s-ar fi plătit premiul anual pentru anul 2010.
Ceea ce contestă recurenta, este că ar fi posibilă imputarea unei unice creșteri salariale asupra a două deziderate legislative: că, altfel spus, legiuitorul,
afirmând că prin creșterile salariale de 15 % față de salariile de bază aferente lunii octombrie 2010, se achită și obligația de plată a premiului anual aferent anului 2010 și se și recuperează parțial diminuarea cu 25 % a salariilor personalului din sectorul bugetar, nu face decât să omită practic prima dintre aceste deziderate.
Or, Curtea constată că nu reiese din expunerea de motive a legii faptul că se tinde, prin măsurile date de Legea nr. 285/2010, la o recuperare a diminuării salariale din sectorul bugetar exact cu acest procent de 15 % aplicat salariului aferent lunii octombrie 2010, ci din lecturarea întregii expuneri de motive și a legii, interpretând-o în ansamblul său, cu luarea în considerare a tuturor dispozițiilor sale, se ajunge la concluzia că intenția legiuitorului a fost de a recupera parțial diminuarea cu 25 % a salariilor personalului din sectorul bugetar și de a cuprinde în creșterea salarială reglementată plata salariului suplimentar pentru anul 2010, urmărind deci un dublu scop, la care se împarte măsura de creștere salarială cu 15 %.
Ca atare, interpretând dispozițiile legii în așa fel încât să aibă un sens (conform dictonului actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), se concluzionează în sensul că nu s-a ratat scopul de a se asigura, prin creșterile salariale reglementate de Legea nr. 285/2010, plata premiului anual pentru anul 2010, fiind înlăturată interpretarea majorării salariale ca acoperind doar recuperarea parțială a diminuării cu 25 % a salariilor din sectorul bugetar.
Argumentul dedus de reclamanți, în susținerea poziției lor procesuale, din afirmata imposibilitate a stabilirii la data edictării Legii nr. 285/2010 (în anul 2010) a cuantumurilor premiilor anuale aferente fiecărui bugetar pentru anul 2010 (ce se pot stabili doar după urmarea procedurii financiare de calcul și raportare între ordonatorii de credite), este neconsistent, în condițiile în care, desigur, la data edictării Legii nr. 285/2010, s-a avut în vedere un deziderat legislativ, bazat pe calcule globale, iar nu pe calcule individuale.
Critica reclamantei în sensul că greșit s-a reținut de prima instanță că în cauză nu sunt incidente prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar Maramureș pe 2008 - 2009, nu este întemeiată.
În mod corect prima instanță a reținut că prin contracte colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, așa cum este cazul premiului anual în acest sens fiind dispozițiile art.12 din Legea nr.130/1996, aplicabile în perioada de referință.
De asemenea în sensul celor arătate sunt și dispozițiile art.48 alin.2 din Legea nr.128/1997, care prevede că drepturile salariale suplimentare și alte drepturi ale personalului didactic și didactic auxiliar se negociază în limitele stabilite de lege în cadrul colectivelor de muncă dintre administrația și sindicatele din învățământ recunoscute la nivel național, potrivit legii";.
Rezultă și din aceste dispoziții, că acordarea premiului având ca drept suplimentar salarial, nu se poate face în dezacordul dispozițiilor legale privind salarizare.
Or, dispozițiile art.39 pct.w din Legea nr.284/2010 abrogare începând cu_ dispozițiile art.25 din Legea nr.330/2009, care reglementează premiul anual.
Nu se poate reține încălcarea obligațiilor de abținere a Inspectoratului Școlar Maramureș, în inițiative legislative care ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din CCM întrucât adoptarea Legii nr.284/2010 a fost consecința îndeplinirii unui obiectiv a Guvernului de politică generală de salarizare a personalului bugetar și o inițiativă a Inspectoratului Școlar Județean Maramureș.
În raport de cele expuse în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 din același act normativ urmează să respingă ca nefundat recursul, hotărârea fiind legală și temeinică .
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanta B. E. împotriva sentinței civile nr. 1227 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
D. C. G.
I.
T.
N.
M.
G.
N. N.
Red.N.M./A.C.
2 ex./_ Jud.fond.G. B.
