Decizia civilă nr. 3946/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3946/R/2013
Ședința publică din 14 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC S. T. S. împotriva sentinței civile nr. 10006 din 10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat P. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat P. T. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și, în consecință, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, la data de 29 octombrie 2012 și precizată la data de 25 ianuarie 2013 reclamantul P. T. a chemat în judecată pe pârâta SC S. T. S., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 8250 euro reprezentând diurna neachitată pentru perioada în care a lucrat la societatea pârâtă; obligarea pârâtei să-i elibereze adeverința necesară pentru înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă privind vechimea pentru perioada ianuarie-mai 2012; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr._ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. _
, s-a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamantul P. T., în contradictoriu cu pârâta S.C. S. T. S.R.L.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului echivalentul în lei a sumei de 8250 euro reprezentând drepturi salariale și diurnă, cuvenite și neachitate.
1
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință privind calitatea de salariat pentru perioada ianuarie - mai 2012.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Din foile de parcurs depuse la dosarul cauzei reclamantul a fost angajat al pârâtei ca șofer. În consecință, pârâta avea obligația de a plăti reclamantului drepturile bănești corespunzătoare acestei calități.
Conform art. 272 din Codul muncii, în calitate de angajator, pârâtei îi revenea obligația de a face proba plății salariului reclamantului.
Deși a fost legal citată, pârâta nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare, nu a susținut și nu a probat că i-ar fi plătit reclamantului drepturile bănești aferente calității de salariat a acestuia.
În plus pârâta nu a răspuns la interogatoriu comunicat, aspect pe care instanța l-a interpretat ca pe o recunoaștere a pretențiilor reclamantului, în temeiul art. 225 din Codul de procedură civilă.
În consecință, instanța a admis acțiunea, în temeiul art. 39 alin. 1 lit. a și art. 272 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC S. T. S.R.L.,
solicitând, în temeiul prevederilor art.304 pct. 9 coroborat cu prevederile art.312 pct.3 teza 1 C.pr.civ., admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Învederează recurenta că pretențiile reclamantului sunt nefondate, acestea nefiind confirmate nici de comenzile de transport aflate în evidența societății, nici de documentele de transport(CMR) și nici de diagramele tahograf, acestea din urmă fiind în posesia reclamantului.
Consideră că în mod greșit instanța fondului a reținut că societatea recurentă nu a plătit drepturile cuvenite intimatului. De asemenea, precizează că din rațiuni independente de voința ei nu a formulat întâmpinare cu ocazia judecății în primă instanță, astfel încât aprecierea cu privire la o achiesare tacită în ceea ce privește pretențiile intimatului nu sunt numai nereale, dar și nesusținute.
Recurenta mai subliniază că prevederile art.272 Codul muncii pot fi complinite și în această etapă procesuală.
Invocă nulitatea reglementată de prevederile art.306 alin.2 Cod procedură civilă ca urmare a nelegalei citări, astfel cum prevede art. 100 pct.3 Cod procedură civilă, împrejurare care în opinia recurentei a condus la vicierea procedurii de comunicare a interogatoriului și a actelor pe care le-a depus intimatul.
Prin întâmpinarea depusă
, reclamantul intimat s-a opus admiterii recursului.
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este nefondat.
Potrivit art. 272 din Codul Muncii "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare";.
Aceste prevederi instituie o excepție de la regula de drept comun care stabilește că sarcina probei incumbă reclamantului.
Datorită specificului raporturilor de muncă, în cadrul cărora angajatorul se situează pe o poziție de suveranitate, este firesc ca sarcina probei să-i revină, cu atât mai mult cu cât acesta este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă.
Legiuitorul indică expres termenul până la care pot fi propuse aceste probe, respectiv până la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, o altă interpretare 2
contrară ar echivala cu posibilitatea angajatorului de a face probe pentru prima dată în recurs, ceea ce contravine prevederilor art. 305 Cod de procedură civilă.
Prin urmare, în speță, societatea recurentă în calitate de angajator era cea ținută să facă probațiunea până la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe în sensul contrar celor susținute de către reclamantul intimat.
Or, Curtea constată că recurenta a manifestat o conduită pasivă în cauză, care insă nu poate să îi profite, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a depus nicio probă la dosar în niciuna din cele două faze procesuale, respectiv nu a formulat întâmpinare și nici nu a răspuns la interogatoriul de la fondul cauzei.
Recurenta invocă "existența unor rațiuni independente"; pentru a justifica nedepunerea întâmpinării la fondul cauzei, însă în lipsa individualizării acestor rațiuni, acestea nu pot fi însă asimilate unui impediment legal obiectiv.
Nu se identifică motivul de ordine publică menționat de recurentă, respectiv nelegala citare în privința administrării interogatoriului. După cum se poate remarca, această probă solicitată de către reclamantul intimat a fost încuviințată spre administrare la termenul din_ (f. 78 fond), astfel că recurenta a fost citată pentru termenul din_ cu un exemplar al interogatoriului, aspect consemnat în dovada de îndeplinire a procedurii de citare(f. 79 fond). Chiar dacă procedura de citare s-a realizat prin afișare, nu se poate reține nelegala citare, legiuitorul admițând prin prevederile art. 921 Cod de procedură civilă legalitatea procedurii prin afișare în cazul persoanelor juridice.
Procesul verbal de citare pentru termenul din_ nu este nul, fiind indicată calitatea de agent procedural a celui care a procedat la afișarea citației. De altfel, și în măsura în care nu erau întrunite cerințele art. 100 pct. 3 Cod de procedură civilă, sancțiunea nu era cea a nulității, prin art. 100 al. 3 din codul de procedură civilă legiuitorul enumerând expres lipsurile care atrag sancțiunea nulității, mențiunea de la pct. 3, neregăsindu-se printre ele.
Pentru considerentele expuse, Curtea găsește nefondat recursul pe care îl va respinge ca atare, conform art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă. Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. S. T. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 10006 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
S.
D. D.
G.
L.
D.
C. M.
Red.DG/dact.MS; 2 ex./_ ; Jud.fond: B.G.Z. ;
3
