Decizia civilă nr. 2881/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2881/R/2013
Ședința publică din data de 29 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. | M. | |
GREFIER: | G. | C. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. C. ANA împotriva sentinței civile nr. 5357 din 25 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată SC C. ANA SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, consilier juridic Coța Protopopescu M. și reprezentanta pârâtei intimate, av. A. -Bunea Mădălina în substituirea av. Lăpușan Răzvan Mihai.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantului recurent, la solicitarea instanței de a depune delegație de reprezentare, arată că prin delegația depusă la instanța de fond a fost împuternicită să reprezinte interesele sindicatului până la soluționarea
irevocabilă a cauzei.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar împuternicire avocațială de substituire.
Curtea pune în discuția părților faptul că adeverințele nu au fost eliberate de societate în sensul solicitat de sindicat.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că nu are cunoștință de motivul pentru care adeverințele au fost eliberate în altă formă decât cea solicitată.
Reprezentanta reclamantului recurent arată de asemenea că nu știe de ce nu s-au eliberat adeverințele așa cum s-a solicitat de către sindicat. Mai precizează la solicitarea instanței că motivul pentru care s-a acționat în judecată societatea pârâtă a fost pentru că lipsește temeiul de drept și arătarea documentelor care au stat la baza încadrării salariaților în grupa a II-a de muncă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, arătând în esență că instanța de fond a dat o interpretare eronată dispozițiilor legale aplicabile în cauză. În probațiune au fost depuse contractele colective de muncă și anexele la acestea, din care rezultă că nivelul de expunere la noxe a fost depășit. Pentru perioada în litigiu salariații au beneficiat de spor pentru condiții grele, periculoase, un concediu suplimentar și echipament de protecție, toate acestea conducând la concluzia că se încadrează în grupa a II-a de muncă. Conform prevederilor art. 272 Codul muncii sarcina probei în litigiile de muncă aparține pârâtei care nu a
dovedit o situație contrară. mai mult, eliberarea adeverințelor reprezintă un început de dovadă. Arată că pentru anumite categorii de salariați s-a acordat grupa de muncă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Curtea, având în vedere poziția procesuală a pârâtei intimate prin reprezentant, pune în discuție acordarea unui termen în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu solicită un termen în acest sens. Față de obiectul prezentei cauze consideră că ar fi utilă existența unei hotărâri judecătorești având în vedere perioada la care se referă, respectiv 1969- 1999.
Instanța, având în vedere că nu se dorește soluționarea litigiului pe cale amiabilă de către ambele părți, lasă cauza în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.16680/117/_, S. C. ANA a chemat în judecată pe pârâta S.C.";C. ANA";S.A. și a solicitat instanței să constate că activitatea desfășurată de către următorii membri de sindicat: BRUMAR ANA, BIDIAN A., MANASES GRIGORE, GYORBIRO STEFAN, U. EANU ANA, R. V.
, BALOGH STEFAN, OLAH IUDITH, KOSOR. R., BARAIAN V., IORDACHE
M., CADAR I., PRUNEA AVRAM, BRISCAN AUREL, M. S MOCAN RACHITA, NUT M., M. AURELIA, P. TIU PALADIA, BOITA V., S. ELISEBETA, BOLDEA PATRICIU, GYORBIRO ES. A, M. V., M. M., BRIA DOINITA LUCICA, HEGHEȘ A., SANDOR M., C. M., B. M. LENA, M. LI. ., KIS M., O. P., C. ANA, RATU D. NICA, BAN ANA, TODEA I. E., B. T., SUCIU M., VAIDA MARIUTA, KOSZOR. C. A, HURDUCAS I., H. H I., CORUJAN V. M., CÎRDEI FINA și M. M. se încadrează în grupa a II-a de muncă și să oblige pârâta să elibereze acestora adeverințe care să ateste încadrarea activității în grupa a II-a de muncă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că activitatea desfășurată de către membri de sindicat în cadrul societății, potrivit funcției ocupate și atribuțiilor specifice locului de muncă se încadrează în condiții deosebite de muncă, astfel cum recunoaște pârâta prin adeverințele eliberate, însă societatea nu a dispus încadrarea acestor salariați în grupa a II-a de muncă, lipsindu-i astfel de drepturile recunoscute de lege.
S-a mai arătat în acest sens că, potrivit pct.160 din Anexa II la Ordinul nr.50/1990, beneficiază de grupa a II-a de muncă personalul de la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidații.
Reclamantul a mai susținut că acordarea de sporuri pentru condiții grele de muncă, echipamente de protecție și de lucru, antidot și zile de concediu suplimentar atestă încă o dată în plus desfășurarea activității în condiții deosebite într-un mediu toxic și poluat, cu depășirea limitelor maxime admise, constituind astfel o recunoaștere din partea societății a condițiilor concrete în care salariații cuprinși în anexă la cererea de chemare în judecată și-au desfășurat activitatea.
Pârâta, legal citată, nu a formulat, la judecarea cauzei în primă instanță, întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 5357 din
_ a Tribunalului C.,
s-a respins
acțiunea formulată de către reclamantul S. C. ANA, în contradictoriu cu pârâta S.C.";C. ANA"; S.A..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au desfășurat activitate în cadrul societății pârâte după cum urmează: Brumar Ana, muncitor necalificat pentru perioada_ -_, finisor încălțăminte pentru perioada_ -_ și perioada_ -_ și trăgător fete pe calapod pentru perioada_ -_, Bidian A., muncitor în formare pentru perioada_ -_ și_ -_ ; curățat părțile interioare ale încălțămintei pentru perioada_ -_ ; tălpuitor industrial pentru perioada_ -_ și_ -_ ; trăgător fete pe calapod pentru
perioada_ -_ și_ -_ ; brigadier în industria pielăriei și
cauciucului pentru perioada_ -_ și_ -_ ; Manases Grigore, în funcția de cusător piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_, controlor tehnic de calitate în industria pielăriei și încălțămintei pentru perioada_ -_ ; maistru pentru perioada_ -_ ; primitor distribuitor materiale și scule pentru perioada_ -_ ; tehnician pentru perioada_ -_ ; Gyorbiro Stefan, în funcția de pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de jos a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; și perioada_ -_ ; U. eanu Ana, în funcția de muncitor necalificat pentru perioada_ -_ ; pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de jos a încălțămintei pentru perioada_ -_ și perioada_ -_ ; R. V., în funcția de muncitor necalificat pentru perioada_ -_ ; pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; finisor încălțăminte pentru perioada_ -_ ; Balogh Stefan, tălpuitor industrial pentru perioada_ -_ și perioada_ -_ ; trăgător fețe pe calapod
pentru perioada_ -_ și perioada_ -_ ; brigadier în industria pielăriei și cauciucului pentru perioada_ -_ ,_ -_ ,_ -_ și_ -_ ; maistru pentru perioada_ -_ ; controlor tehnic de calitate pentru perioada_ -_ ; Olah Iudith, în funcția de primitor distribuitor materiale și scule pentru perioada_ -_ ; Kosorus R., în funcția de muncitor necalificat pentru perioada_ -_ ; finisor încălțăminte pentru perioada_ -_ și perioada_ -_ ; Baraian V.
, în funcția de tălpuitor industrial pentru perioada_ -_ ; trăgător fete pe calapod pentru perioada_ -_ și pentru perioada_ -_ ; Iordache M., în funcția de lipirea căptușelii intermediare pentru perioada _
-_ ; trăgător fete pe calapod pentru perioada_ -_ ; curățitor wc-uri pentru perioada_ -_, curățitor spatii industriale pentru perioada _
-_ ; Cadar I., în funcția de lipirea căptușelii intermediare pentru perioada_ -_ ; pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; cusător piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; Prunea Avram, finisor încălțăminte pentru perioada_ -_ și pentru perioada _
-_ ; brigadier în industria pielăriei și cauciucului pentru perioada_ -_ și maistru pentru perioada_ -_ ; Briscan Aurel, în funcția de ștanțat piese din talpa și înlocuitori pentru partea de jos a încălțămintei pentru perioada_ -_ ;_ -_ și_ -_ ; M. s Mocan Rachita, în funcția de însemnat fete pentru perioada_ -_ și tălpuitor industrial pentru perioada_ -_ ; Nut M., muncitor în formare pentru perioada_ -_ ; pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; cusător piese din piele și înlocuitori
pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ și perioada_ -_ ; M. Aurelia, pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; cusător piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; P. tiu Paladia, pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ _ ; Boita V., finisor încălțăminte pentru perioada_ -_ și_ -_ ; brigadier în industria pielăriei și cauciucului pentru perioada_ -_ ; trăgător fete pe calapod pentru perioada_ -_ ; S. E., în funcția de ungere a pieselor cu diferite soluții pentru perioada_ -_ și pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; Boldea Patriciu, lăcătuș mecanic de întreținere și reparații universale pentru perioada_ -_ și perioada_ -_ ; Gyorbiro Estera, muncitor necalificat pentru perioada_ -_ pentru activitatea; pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; M. V., lăcătuș mecanic de întreținere și reparații universale pentru perioada_ -_ ; M. M. în funcția de muncitor necalificat pentru perioada_ -_ și pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; Bria Doinita Lucica, în funcția de înșirarea la capse pentru perioada_ -_
; pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ și perioada_ -_ ; Hegheș A. în funcția de lăcătuș mecanic de întreținere și reparații universale pentru perioada_ -_, sudor gaze pentru perioada_ -_ și perioada_ -_
; Sandor M., muncitor necalificat pentru perioada_ -_ ; pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ și_ -_, cusător piese din piele și înlocuitori pentru partea
de sus a încălțămintei_ -_ și_ -_ ; C. M., în funcția de vopsit marginea pieselor pentru perioada_ -_ ; croitor-stanțator piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada _
-_ ; B. M. lena, croitor-stanțator piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ și perioada_ -_ ; M. Lionora, vopsirea marginea pieselor pentru perioada_ -_ ; croitor-stanțator piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; Kis M., în funcția de scoaterea materialelor de fixare pentru perioada_ -_ ; pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ și_ -_
; finisor încălțăminte pentru perioada_ -_ ; cusător piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ;
O. P., în funcția de lăcătuș mecanic de întreținere și reparații universale pentru perioada_ -_ și_ -_ ; C. Ana, în funcția de muncitor necalificat pentru perioada_ -_ și perioada_ -_ ; pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de jos a încălțămintei pentru perioada_ -_ și_ -_ ; tălpuitor industrial pentru perioada _
-_ ; Ratu D. nica, muncitor necalificat pentru perioada_ -_ și croitor-stanțator piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; Ban Ana, în funcția de pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; cusător piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ și_ -_ ; Todea I. E., în funcția de croitor- stanțator piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de
sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ și_ -_ ; cusător piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -03.01.197;_ -_ și_ -_ ; finisor încălțăminte pentru perioada_ -_ ; B. T., rectificator universal pentru perioada_ -
_ ; frezor universal pentru perioada_ -_ și pentru perioada_ -_ ; Suciu M., cusător piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; Vaida Mariuta, muncitor necalificat pentru perioada_ -_ ; cusător piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; Koszorus C. a, muncitor necalificat pentru perioada_ -_ ; pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; liftier pentru perioada_ -_ ; Hurducas I.
, tălpuitor industrial pentru perioada_ -_ și_ -_ ; finisor
încălțăminte pentru perioada_ -_ și_ -_ ; stanțator piese din piele și înlocuitori pentru partea de jos a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; tehnician pentru perioada_ -_ ; H. h I., cusător piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; Corujan V. M., strungar la strung paralel și detalonat pentru perioada_ -_ ; Cîrdei Fina pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; cusător piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ și M. M. muncitoare necalificata pentru perioada_ -_ ; cusător piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ ; pregătitor piese din piele și înlocuitori pentru partea de sus a încălțămintei pentru perioada_ -_ .
Din adeverințele emise de către pârâtă, filele 13-36 dosar de fond, pentru fiecare reclamant, rezultă că aceștia și-au desfășurat activitatea în condiții de muncă deosebite, peste 70% din programul normal de lucru, în perioadele și la locurile de muncă anterior menționate și pentru fiecare salariat s-au virat contribuțiile către bugetul asigurărilor sociale de stat conform reglementărilor în vigoare.
Prin răspunsul la interogatoriu pârâta a arătat că activitățile desfășurate de către reclamanți se circumscriu condițiilor de muncă nocive, grele sau periculoase și într-un mediu toxic pentru care se justifică încadrarea acestora în grupa a II-a de muncă conform art.6 din Ordinul nr.50/1990, că la nivelul societății au fost stabilite și acordate sporuri pentru condiții grele de muncă, sporuri pentru condiții deosebite și periculoase, echipamente de protecție, precum și zile de concediu suplimentar, că în procesul tehnologic existent în fabrica de încălțăminte se utilizează adezivi sintetici, coloranți și diverși solvenți aromatici și că personalul angajat la fabrica de încălțăminte utiliza în procesul tehnologic substanțe toxice pe bază de toluen, compuși de rășini sintetice și cauciuc.
Potrivit prevederilor punctului 4 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II- a de muncă în vederea pensionării, încadrarea în respectivele grupe de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis în Normele republicane de protecție a muncii.
Având în vedere această prevedere legală în vigoare în perioadele în care membrii de sindicat și-au desfășurat activitatea și răspunsul la interogatoriu al
pârâtei referitor la condițiile de muncă grele, nocive și în mediu toxic, prima instanță a constatat că încadrarea salariaților s-a făcut corect în funcție de
condițiile concrete existente atunci, fără să se acorde grupa a II-a de muncă deoarece nu au existat dovezi care să evidențieze depășirea nivelului noxelor prevăzute de Normele republicane de protecție a muncii la activitățile și meseriile desfășurate de către salariați.
Prima instanță a mai reținut că activitățile desfășurate de către salariații reclamanți s-au desfășurat în limitele cuprinse peste condițiile normale de muncă și nivelul maxim al noxelor existente la respectivele locuri de muncă, fără ca acest nivel să fie depășit.
Acest aspect a rezultat din răspunsul dat de către pârâtă la interogator din care a rezultat că la nivelul societății s-au acordat sporuri pentru aceste condiții grele de muncă, pentru condițiile deosebite și periculoase s-a asigurat echipament de protecție și s-au acordat zile de concediu suplimentar.
S-a mai reținut de către instanța de fond că, dacă nivelul noxelor existente la locurile de muncă în care salariații reclamanți și-au desfășurat activitatea ar fi depășit nivelul maxim admis de lege, s-ar fi acordat grupa de muncă corespunzătoare și nu s-ar mai fi acordat beneficiile arătate anterior.
Tribunalul a reținut astfel că pentru aceeași activitate desfășurată în același loc de muncă în condițiile concrete existente atunci nu se poate acorda de către angajator beneficiul sporului pentru condiții grele și periculoase și zile de concediu suplimentar și, ulterior, după o lungă perioadă de timp în care există alte condiții de muncă, de către instanța de judecată, grupa a II-a de muncă.
În acest sens se arată că același Ordin nr.50/1990 prevede în mod
imperativ că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective ( nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc. ).
S-a mai apreciat că dacă instanța ar constata că activitatea desfășurată de reclamanți se încadrează în grupa a II-a de muncă, s-ar încălca prevederile legale arătate anterior și prevederile art.111 Cod.proc. civilă, care permit instanței să constate existenta sau neexistenta unui drept și nu a unei situații de fapt.
Activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă se poate dovedi cu înscrierile din carnetul de muncă sau cu adeverințele eliberate de către angajator în condițiile legii.
Anexa nr.14 din Hotărârea nr.257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 prevede că o astfel de adeverință trebuie să cuprindă activitatea desfășurată de către reclamant, grupa de muncă, temeiul juridic în baza căreia a fost acordată, actul administrativ în baza căruia persoana a fost nominalizată pentru respectiva încadrare, durata în procente din timpul efectiv lucrat în respectiva grupă și mențiunea că pentru respectiva perioadă s-au plătit contribuțiile către bugetul asigurărilor sociale de stat.
În cazul de față, instanța a reținut că nu poate obliga pârâta să elibereze o astfel de adeverință, întrucât ar obliga societatea să încalce prevederile legale cu privire la conținutul acesteia. Concret, s-a constatat că nu poate fi eliberată o asemenea adeverință atâta vreme cât salariații reclamanți nu au fost nominalizați pentru a fi încadrați în grupa a II-a de muncă, nu există actul administrativ de încadrare a activităților desfășurate de aceștia ca fiind în grupa a II-a de muncă și nu există temei legal în baza căruia activitatea salariaților să se fi încadrat în grupa a II-a de muncă-Anexa II din Ordinul nr.50/1990 include locurile de
muncă avute de către salariații reclamanți, activitățile desfășurate de către aceștia ca fiind în această grupă.
Pentru aceste motive, cererea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs S. C. ANA, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul susține că instanța de fond a dat o interpretare greșită normelor de drept aplicabile în speța, întrucât intimații au solicitat prin acțiune recunoașterea dreptului pretins, respectiv constatarea că pentru perioada solicitata și în raport de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea, au fost excluși de la beneficiul unui drept recunoscut de lege (Ordinul 50/1990) constând în acordarea grupei a II a munca, în condițiile legii.
Față de argumentele invocate de instanță în considerentele sentinței pronunțate, recurentul deduce concluzia că instanța a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă, fără ca acest aspect să fi fost pus în discuția pârtilor potrivit principiului contradictorialității.
Se mai arată că, privitor la petitul doi al acțiunii, instanța a reținut că nu poate să oblige angajatorul să emită o adeverință în sensul celor solicitate de către reclamanți, deoarece în felul acesta pârâta ar fi obligată să încalce legea.
Ori, recurentul consideră că instanța nu a avut în vedere dispozițiile art.40 al.2 lit.c) și h) din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de munca și să elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului.
Se mai invocă faptul că instanța a lipsit de eficiență juridică întreg probatoriul administrat (înscrisuri-interogatoriul pârâtei), în condițiile în care înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractele colective de muncă aplicabile, în cuprinsul anexelor la acestea, evidențiau faptul că desfășurarea activității în cadrul pârâtei s-a făcut cu depășirea nivelului noxelor pentru activitățile și meseriile desfășurate de salariați.
În același timp, recurentul susține că interogatoriul administrat confirmă starea de fapt privitoare la condițiile de munca nocive, grele sau periculoase, într- un mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot și trepidații, în care salariații au prestat activitate în perioada 1969-1999, corespunzător grupei a II-a de munca conform art.6 din Ord.50/1990, personalul încadrat la Fabrica de încălțăminte utilizând în procesul tehnologic substanțe toxice pe baza de toluene, acetone și compuși de rășini sintetici și cauciuc.
Se mai arată că, potrivit art.272 Codul muncii, sarcina probei revenea intimatei în dovedirea aspectelor legate de condițiile de muncă în care și-au desfășurat activitatea reclamanții cu respectarea nivelului maxim prevăzut de Normele republican de protective a muncii, situație care nu a fost probată de pârâtă.
Prin urmare, se consideră că, potrivit principiului care guvernează raporturile de munca, orice îndoiala profita salariatului, astfel încât concluzia instanței în sensul că nivelului maxim prevăzut de Normele republican de protective a muncii a fost respectat-ceea ce justifica neîncadrarea salariaților în grupa a -II-a de muncă-este greșită, lipsită de orice fundament legal și în același timp contrazisă de lucrările dosarului, în special de anexele contractului colectiv de muncă aplicabil care relevă tocmai contrariul.
Recurentul apreciază că un aspect relevant în justa soluționare a cauzei îl constituie și împrejurarea că reclamantul a dovedit că salariații, în considerarea condițiilor grele, deosebite sau periculoase în care si-au desfășurat activitatea, au
beneficiat de sporuri pentru aceste condiții de munca, precum și zile de concediu suplimentar și echipament de protecție.
Ori, se consideră că, dacă condițiile concrete în care salariații prestau activitatea în cadrul societății corespundeau condițiilor normale de lucru, la momentul acordării acestora, înseamnă că nu exista temei și justificare legală pentru acordarea acestor beneficii, în condițiile legii.
În concluzie, recurentul consideră că tocmai beneficiile salariale corespunzătoare locului de muncă în care prestau activitate salariații demonstrează faptul că și condițiile concrete în care își desfășurau activitatea corespund grupei a II-a de munca, potrivit pct.6 din Or.50/1990.
În drept, se invocă disp.art.304 pct.9, art.3041și art.312 Cod.proc.civilă.
Analizând recursul formulat de reclamantul S. C. ANA,în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul S. C. ANA, în numele membrilor săi de sindicat indicați prin acțiune, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta-intimată S.C.";C. ANA";S.A. să constate că activitatea desfășurată de către acești salariați în diferite perioade precizate în cererea de chemare în judecată, între anii 1969 și 1999, se
încadrează în grupa a II-a de muncă și să oblige pârâta să elibereze acestora adeverințe care să ateste încadrarea în această grupă superioară de muncă.
Curtea constată că prima instanță nu s-a pronunțat doar pe inadmisibilitatea primului capăt de cerere, ci a cercetat fondul acestuia, constatând că încadrarea salariaților s-a făcut corect în funcție de condițiile concrete existente în respectivele perioade, fără să se acorde grupa a II-a de muncă deoarece nu au existat dovezi care să evidențieze, pe de o parte, depășirea nivelului noxelor prevăzute de Normele republicane de protecție a muncii și, pe de altă parte, nominalizarea salariaților reprezentați în cauză de către sindicat în vederea încadrării într-o grupă superioară de muncă.
Potrivit disp.art.1 alin.1 din Decretul nr.92/1976, carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea în funcție, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară și alte drepturi ce se includ în acestea.
Conform disp.art.15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetele de muncă.
Curtea constată, în primul rând, că în speță nu s-a probat că angajatorul ar fi menționat în carnetele de muncă ale reclamanților perioadele precizate în cererea de chemare în judecată, situate între anii 1969 și 1999, ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, cu toate că aceste carnete de muncă reprezentau de fapt actele oficiale prin care se dovedea munca prestată în grupe superioare de muncă.
Potrivit art.1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr.1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Conform art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul
noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Astfel, conform dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, se constată că atribuția
nominalizării persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă revine
conducerii societății angajatoare
, împreună cu sindicatele libere din cadrul
unității,
parteneri sociali care sunt în măsură să cunoască cel mai bine condițiile de muncă concrete în care salariații din unitate și-au desfășurat activitatea într-o anumită perioadă,.
Ori, față de aceste dispoziții legale, se constată în cauză că sindicatul recurent își invocă în cauză de fapt propria culpă, considerând că nu s-ar fi procedat în mod legal la nominalizarea tuturor salariaților în vederea încadrării în grupa a II-a de muncă.
De fapt, din adeverințele emise de către societatea intimată, depuse la filele nr.13-36 dosar de fond-pe care sindicatul recurent nu le-a apreciat ca fiind suficiente și utile pentru a fi valorificate în viitor la stabilirea drepturilor de pensie ale membrilor de sindicat-lipsește tocmai actul prin care ar fi fost dispusă nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa superioară de muncă, prin luarea în considerare a condițiilor concrete de muncă existente la fiecare loc de muncă și pentru fiecare perioadă menționată în aceste acte.
Este de notorietate faptul că orice adeverința este un document prin care se atestă un fapt sau un drept și care nu se poate elibera decât pe baza unor documente verificabile aflate în arhiva societății-ce trebuie menționate în mod expres în conținutul acesteia-ori, în condițiile în care ambele părți, respectiv conducerea societății și sindicatul- tocmai cei care aveau obligația nominalizării salariaților ce lucrează în grupa a II-a de muncă-nu dețin asemenea înscrisuri, se reține ca fiind nefondată pretenția acestora ca instanța de judecată să constate drepturi pentru angajați în temeiul Ordinului nr.50/1990, dar cu încălcarea dispozițiilor acestuia privind procedura care trebuia urmată în acest sens.
De altfel, se invocă de către recurentă că obligația intimatei de a elibera asemenea adeverințe rezultă din dispozițiile art.40 alin.1 lit.h) din Codul muncii, însă este logic că, din moment ce angajatorul nu deține documente din care să rezulte încadrarea locurilor de muncă ale salariaților reclamanți în grupa a II-a de muncă, aceasta nu poate nici să elibereze asemenea adeverințe în lipsa acestor documente.
Recurentul invocă faptul că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, însă trebuie avut în vedere faptul că, în cauză, intimata a susținut că nu deține documente privind încadrarea locurilor de muncă ale reclamanților în grupe superioare de muncă, în sensul legislației de asigurări sociale.
Se mai constată că sindicatul recurent invocă clauzele contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate, potrivit cărora salariaților reclamanți le-a fost recunoscut dreptul la sporuri salariale pentru condiții de muncă grele, deosebite sau periculoase, precum și dreptul la zile de concediu suplimentar și echipament de protecție, Curtea constată însă că recurentul și în această situație își invocă propria culpă, întrucât a negociat și semnat, de-a lungul timpului, aceste contracte colective de muncă, prin care a stabilit doar drepturi salariale suplimentare pentru salariații care lucrau în aceste condiții, fără a stărui pentru prevederea în aceste convenții colective a locurilor de muncă din cadrul unității care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă.
De altfel, mai trebuie menționat faptul că sporurile plătite în diferite unități salariaților pentru condiții grele, deosebite sau periculoase, precum și dreptul la zile de concediu suplimentar și echipament de protecție- acordate,de regulă, pe baza unor expertize de specialitate efectuate, care stabileau în prealabil condițiile
concrete în care s-a prestat activitatea- și stabilite fie în temeiul unor legi speciale, fie în temeiul contractelor colective de muncă, nu se confundă cu încadrarea locurilor de muncă în care aceștia și-au desfășurat activitatea în grupa I-a și a II-a de muncă, pentru care trebuia să existe, cu respectarea actelor normative ce stabileau aceste activități și locuri de muncă în mod expres, nominalizarea angajaților în acest sens de către conducerea unității împreună cu reprezentanții sindicatelor.
Se mai reține că, în lipsa unei nominalizări de către partenerii sociali a reclamanților în perioadele respective, ca prestând activități încadrabile în grupa a II-a de muncă, în raport de condițiile concrete de muncă constatate, o expertiză de specialitate în materia protecția muncii nu ar putea în prezent să verifice condiții ce au existat în unitate cu câteva zeci de ani înainte de efectuarea acesteia.
Curtea constată astfel că părțile par să fi ajuns la o anumită înțelegere, în anul 2012, în ceea ce privește recunoașterea încadrării în grupa a II-a de muncă în care au lucrat salariații reclamanți în diferite perioade cuprinse între anii 1969-1999, societatea eliberând acestora adeverințe în sensul că aceștia ar fi lucrat în condiții deosebite de muncă, însă, pe lângă cele menționate anterior, mai trebuie avut în vedere și faptul că legislația de asigurări sociale în vigoare în această perioadă, respectiv Legea nr.27/1966, Decretul nr.215/1977 și Legea nr.3/1977, stabilea de fapt o altă clasificare a locurilor de muncă, respectiv,
locuri de muncă în grupa I-a, a II-a și a III-a.
De altfel, conform art.4 din Decretul nr.215/1977, emis în temeiul art.1 alin.3 din Legea nr.3/1977, încadrarea în grupele I și II de muncă se făcea în limita numărului maxim de persoane aprobat anual, defalcat pe ministere, alte organe centrale și consilii populare județene și al municipiului București, odată cu adoptarea planului național unic de dezvoltare economico-socială, astfel:
"a) pentru locurile de muncă cu caracter permanent, numărul se stabilește în raport cu personalul necesar realizării producției planificate;
b) pentru cele cu caracter temporar, numărul se stabilește în raport cu prevederile programelor de măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă sau ale documentațiilor tehnico-economice.";
Pentru perioada ulterioară anului 1990, astfel cum am menționat anterior, aplicabile erau dispozițiile Ordinului nr.50/1990, cu procedura de încadrare și nominalizare precizată, ordin era emis tot în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977, deci opera cu aceeași clasificare a locurilor de muncă în grupele I-a, a II-a și a III-a de muncă.
Se mai constată că abia prin art.19,20 din Legea nr.19/2000, deci începând cu data de_
s-a trecut la clasificarea de c ătre leg isl aț ia de
as igur ăr i soc iale
a locurilor de muncă în cele cu condiț ii normale, deosebite și
speciale, cu beneficiile corespunzătoare, prevăzute de lege, în ceea ce privește
drepturile de asigurări sociale
.
Pentru toate aceste considerente, se constată că în mod corect s-a respins acțiunea formulată de către S. C. ANA, în numele membrilor de sindicat indicați în acțiune, prima instanță aplicând în mod corect prevederile legale, neputându-se reține în cauză incidența art.304 pct.9 Cod.proc.civilă, astfel încât, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. C. ANA și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. C. ANA împotriva sentinței civile nr. 5357 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.: C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2ex./_
Jud.fond: Tribunalul Cluj: P. U. .
