Decizia civilă nr. 4059/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4059/R/2013
Ședința publică din 21 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții F. I., F. A.
I., B. I. împotriva sentinței civile nr. 11904 din 19 august 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtele intimate S.
N. DE T. F. DE M. "C. M. "-SA și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "-SA - S. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate S. N. de T. F. de M. "C. M. "; SA - S. T.
.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 02 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată S. N. de T. F. de M.
"C. M. "; SA - S. T. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Totodată, se constată că la data de 10 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții recurenți F. I., F. A. I. și B. I. au depus la dosar o cerere, prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) C.pr.civ., la care a anexat împuternicirea avocațială a doamnei avocat Rebrean A. M. .
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.11904 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții F. I., F.
I., B. I., împotriva pârâtelor S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "-SA, și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " SA, S. T.
.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu rezultată din salariul de bază minim brut negociat in cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite de reclamant pentru
perioada iulie 2009-martie 2010 respectivele drepturi au fost reglementate prin 3 tipuri contracte colective de muncă:
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008-2010 intrat in vigoare la data de_ până la data de _
Contractul colectiv de muncă încheia la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008, prelungit până la data de _
Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte valabil pe anii 2007-2008 prelungit și modificat prin Actul adițional înregistrat la DM.P.S. B. sub nr.1753/_, aplicabil până la data de_, prelungit și modificat prin Actul adițional înregistrat la D.M.P.S. B. sub nr.437/_, valabil până la data de_, modificat și completat prin Actul adițional înregistrat la D.M.P.S.
sub nr.2450/_, modificat și completat prin Actul adițional înregistrat la DMPS B. sub nr.1708/_, valabil până la data de_ .
La nivelul societății pârâte, în conformitate cu prevederile Anexei 1 din Actul adițional nr.370/_ la contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transporturi și a anexei nr.1 din Contactul colectiv de muncă la nivel de societate, modificat prin actul adițional nr.2450/_, salariul de bază brut a fost negociat și stabilit la valoarea de 570 lei, începând cu data de_ iar ulterior, a fost majorat la 600 lei, prin actul adițional nr.1708/_ . Această valoare de 600 lei a fost aplicată începând cu data de_ .
Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei/lună se putea acorda salariaților din sistemul de transport feroviar numai dacă, în urma negocierii cu autoritățile din subordinea guvernului, acestea ar fi aprobat fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale, fonduri ce urmau să fie aprobate prin bugetul de stat, respectiv in situația in care cheltuielile de personal se încadrau în prevederile bugetare aprobate fiecărei societăți.
Conform prevederilor art.9 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de transporturi, părțile vor negocia utilizarea fondurilor aprobate prin buget sau acte normative pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la unitățile din transport, finanțate de la bugetul de stat.
Potrivit prevederilor art.247 din Codul muncii, în cazul în care la nivel de angajator, de grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contratul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
După cum se poate observa din cele arătate anterior, la nivelul societății pârâte în perioada 2009-2010 a existat contract colectiv de muncă în care salariul de bază brut a fost negociat și stabilit la valoarea de 570 lei, începând cu data de_ iar ulterior, a fost majorat la 600 lei începând cu data de_ .
Având în vedere prevederile art.247 C. muncii și prevederile art. 9 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, instanța a concluzionat că în speță sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de societate și nu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi care prevedea un salariu de bază minim brut în sumă de 700 lei pe lună.
Față de această situație, cererea reclamanților privitoare la obligarea pârâtelor să le plătească drepturile salariale solicitate prin cererea de chemare în judecată este neîntemeiată și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții F. I., F. A.
I. și B. I.
, solicitând în temeiul art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii
introductive astfel cum aceasta a fost formulată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de la fond.
În motivarea recursului, s-a arătat că pentru anii 2008-2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă la nivel de unitate, stabilindu-
se drepturi salariale, prime și sporuri, menționându-se că salariul de bază minim brut este de 570 lei. În perioada octombrie 2009 - martie 2010, li s-au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată, avându-se în vedere un salariu de bază minim brut de 570 lei (cu începere din luna iulie 2008). Pornind de la acest salariu minim brut de bază, pentru reclamante s-au stabilit drepturile salariale lunare cuvenite pentru munca prestată, aplicându-se coeficienți de ierarhizare specifici, sporuri permanente sau nepermanente, etc.
În aceeași perioadă de referință era însă în vigoare și Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010 nr. 722/2008, pe dispozițiile căruia reclamantele își întemeiază pretențiile și care prin art. 41 alin.
(3) litera a) stabilea că "salariul de baza minim brut la nivelul ramură transporturi valabil din data de 01.01«2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori îndemnizații incluse în acesta".
Consideră că hotărârea primei instanțe este nelegală, câtă vreme aceasta a validat aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate ce prevedea drepturi la un nivel inferior celor cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Invocând forța obligatorie a contractului colectiv de muncă la nivel superior (art. 236 alin. 4 din Codul muncii și art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996), reclamantul învederează că prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare, în caz de neconformitate clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate contrare clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură fiind ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
Prin urmare, instanța de fond trebuia să dea aplicabilitate prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, deoarece angajatorul era obligat să aplice, în mod direct, clauzele din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, ca fiind mai favorabile decât cele la nivel de unitate, în același sens fiind și Decizia Curții Constituționale nr. 511/2006.
S-a mai invocat incidența în cauză a principiul aplicabilității directe a efectelor contractelor asupra salariaților din domeniul de referința, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, și a principiului ierarhizării forței obligatorii a contractelor colective de munca, care determina interdicția prevăzuta de art. 247 din Codul muncii, arătându-se că în situația existentei unor contracte care stabilesc drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, datorita celor două principii, angajatorul are obligația să aplice clauzele contractuale obligatorii mai favorabile.
S-a criticat aprecierea primai instanțe că pârâta are obligația de a se încadra în bugetul de venituri și cheltuieli, arătându-se, în esență, că neprevederea sumelor necesare în bugetul de stat nu semnifică stingerea dreptului, cu atât mai mult cu cât pârâta este în culpă pentru greșita stabilire a bugetului.
Pârâta S. C. M. SA B. prin S. T. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului formulat, cu menținerea în întregime a sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Recurenții se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi încheiat pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr. 722/03/_, potrivit cărora "salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700
lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta";.
Conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. b din același contract colectiv de muncă, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. 1 din acest contract colectiv de muncă.
Conform dispozițiilor art. 157 alin. 1 din Codul muncii, în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin.1 din Codul muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
În speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamantului drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada septembrie 2009 - martie 2010, Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat că pretențiile acestuia sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește perioada octombrie 2009 - martie 2010, reține că pentru a se verifica dacă art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, se impun a fi avute în vedere toate prevederile art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, iar nu doar cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin. 5 și 6.
În cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut la alin. 5 că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor";.
De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol stabilește că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință și în aplicarea acestor prevederi, societatea angajatoare a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de
570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
De altfel, salariul concret de bază al fiecărui angajat apare ca fiind rezultanta înmulțirii celor două elemente, a salariului de bază aplicat în unitate și a coeficientului de ierarhizare.
Reclamanții nu se prevalează de o diferență salarială ce să se contureze din comparația rezultantei înmulțirii elementelor de stabilire a salariului din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu rezultanta înmulțirii acelorași elemente din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Ceea ce solicită este a se înmulți valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Or, o atare interpretare și aplicare a dispozițiilor contractuale invocate de reclamant nu respectă sensul de ansamblu al contractului, în condițiile în care art. 982 cod civil statuează că toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
În raport de cele mai sus expuse, în mod judicios a reținut instanța de fond că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamantului a dispozițiilor art. 7, 8 alin. 2 și 30 din Legea nr. 130/1996.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții F. I., F. A.
I., B. I. împotriva sentinței civile nr. 11904 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
D. G.
L.
D.
S.
D.
GREFIER
M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. P. U.
