Decizia civilă nr. 4078/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4078/R/2013
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
Z. și P. M. Z. împotriva sentinței civile nr. 2518 din 20 mai 2013 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată LS D. ÎNVĂȚĂMÎNT S. și pârâta intimată S. G. "C.
C. " Z., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, avocat S. M., în substituirea avocatului titular Ielciu Otilia, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 octombrie 2013, reclamanta intimată LS din Învățământ S. a transmis prin fax la dosar întâmpinare,împuternicirea avocațială a avocatului titular și nota de cheltuieli și dovada achitării acestora.
La data de 21 octombrie 2013, reclamanta intimată a depus la dosar și original aceste înscrisuri.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar delegația de substituire și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 136,4 lei în recurs, susținând pe larg motivele invocate în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2518 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a P. ui Z., și a C. ui Local Z., excepții invocate de aceste parate.
A fost admisă acțiunea precizata formulată de reclamanta LS | D. | |
ÎNVĂȚĂMÂNT S. în numele membrilor de sindicat: T. F. M. | , V. | M. |
, B. L., B. L., G. A., S. D., B. G., S. O., T. | L. | în |
contradictoriu cu pârâții: S. G. "C. C. ", C. LOCAL Z. și P.
M. Z. - I. P. UI și in consecință a fost obligată parata S. G. "C. C. " la aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 in cuantum de 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților, și au fost obligate paratele sa plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate cu coeficientul de multiplicare 1 in cuantum de 400 de lei și cele efectiv încasate, pentru perioada_ -_, actualizate in funcție de coeficientul de inflație defalcat pe fiecare luna, calculat de la data scadentei și pana la data plății efective.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL Z. și P. Z. - INSTITUȚIA P. UI sa asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 136,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului Z. și C. local Z., instanța a reținut că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetului local, primarul are calitatea de ordonator principal de credite, instanța a apreciat că legitimitatea procesuală pasivă a pârâtului P. orașului Z. este conferită de art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 4 din OUG 22/2002 coroborate cu art. 167 din Legea nr. 84/1995, iar potrivit art. 167 din Legea 84/95 C. local este finanțatorul unităților de învățământ ca atare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. municipiului Z. și C. local Z. s-a respins ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că potrivit art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată", iar art. 42 Cod procedură civilă se dispune că "persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate... ".Potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. local aprobă la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, iar potrivit art. 167 alin. 2 și 4 din Legea 84/1995 finanțarea complementară se asigură din bugetele locale. Așadar excepția lipsei capacității procesuale pasive a P. ui municipiului Z. și C. ui local Z. s-a respins ca neîntemeiată
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut ca membrii de sindicat reprezentați sunt angajați ai paratei de rândul 1 și nu au beneficiat, începând cu_ de drepturile salariale în conformitate cu Legea nr. 330/2009 coroborată cu Legea nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a Ordonanței de Guvern nr. 15/2008, respectiv înmulțirea cu coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei.
OG nr. 15/2008 a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4,
art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 350 din_, înalta Curte de C. și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330/7 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de înalta Curte de C. și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța a reținut prevederile din art. 7 alin. 2, art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009.
Ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au intrat în vigoare la
1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009. Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioadă mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
S-a reținut că prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 înalta Curte de C. și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009.
S-a apreciat că o altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice, respectiv Deciziile nr. 877 din 28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. municipiul
Z. și C. local al municipiului Z.
solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de pârâții C. local al municipiului Z. respectiv P. municipiului Z. și a îi exonera de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului pârâții au arătat următoarele:
Se critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce-i privește, arătând că obligația de a asigura fondurile necesare acestor plăți revine
M. ui Finanțelor P. e, deoarece cheltuielile cu salariile se asigură de la bugetul de stat, din cote defalcate din TVA, în acest sens fiind prevederile art.48 alin.l și 4 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Aceeași concluzie se desprinde și din prevederile extreme de clare ale H,G. nr.1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, unde se prevede că:
"art.l(l) Finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile, și alte drepturi salariale în bani pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se face pe baza standardelor de cost pe elev/ preșcolar. . (3) Finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin.l se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată".
De asemenea, Legea nr. 11/2010 privind legea bugetului de stat pe anul 2010, stipulează:
" art.5 pct.(5) Finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat exclusiv învățământul special și centrele de resurse și asistență educațională, se face pe baia standardelor de cost pe elev/prescolar, aprobate prin hotărârea Guvernului"
Art.5 pct (7) Pentru finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin. 1 și 4 cu excepția celor pentru plata cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale în bani stabilite prin lese, si contribuțiile aferente acestora, ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stau precum si pentru plata ajutorului social, autoritățile administrației publice locale alocă pe lansă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată si sume din bugetele locale ale acestora.
Concluzia pârâților a fost că prin legea bugetului de stat pe 2010, Guvernul a interzis autorităților publice locale să aloce sume din bugetul local pentru plata cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariate în bani, stabilite prin lese, si contribuțiile aferente acestora, ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat
În același sens au fost reținute ca fiind și prevederile H.G nr.2192 din 30 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, art.16 potrivit cărora "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În privința obligării la plata în solidar către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 136,40 lei reprezentând cheltuieli de judecată, s-a arătat faptul că, C. local al municipiului Z. și P. municipiului Z. sunt lipsiți de culpă procesuală, celor două entități neputându-le reproșa o conduită nelegală
cate să fi avut ca rezultat prejudicierea reclamanților, deci nu li se poate imputa vreo culpă.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta intimată LS D. ÎNVĂȚĂMÂNTUL S., în numele membrilor de sindicat: 1. T. F. M. ; 2. V. M. ; 3. B. L. ; 4. B. L. ; 5. G. A. ; 6. S. D. ; 7. B. GEORGE; 8. S. O. ; 9. T. L.
;angajați ai SCOALII GIMNAZIALE "C. C.
" Z. a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat si menținerea sentinței civile recurate ca fiind legala si temeinica și obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.
S-a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut calitatea procesuala pasiva a paraților recurenți, având în vedere prevederile art. 167 din Legea 84/1995 conform căruia:
(1) Unitățile de invatamant preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale pe a căror raza isi desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art. 36 alin. 4 din Legea 215/2001 la propunerea primarului, consiliul local aproba bugetul local, precum si repartizarea fondurilor pe unitățile de invatamant preuniversitar, astfel incat nu se poate considera ca nu exista identitate intre persoana obligata in raportul juridic dedus judecații si parați, chiar daca nu exista raporturi de munca intre aceștia si membrii de sindicat.
C. Local si Instituția P. ui au calitate de finanțatori, primarul fiind ordonator de credite, iar consiliul local fiind cel care aproba bugetul local.
Învederează si prevederile H.G. 2192/2004 anume art. 28: c) La nivel local.
local stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ, pe baza unor indicatori"
Potrivit art. 16 din H.G. 2192/2004, finanțarea unităților de invatamant preuniversitare de stat se asigura din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților teritorial administrative.
Având in vedere faptul ca perioada pentru care se solicita recalcularea si plata drepturilor salariale ale reclamanților este_ -_ si ca începând cu data de_ Legea 84/1995 fost abrogata expres prin Legea 1/2011 face referire si la prevederile acesteia din urma, prevederi relevante in ceea ce privește justificarea calității procesuale pasive a paraților.
Aliniatul 2 al art. 104 al Legii nr.1/2011 stabilește că:" Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;(.") (5) Finanțarea de bază, aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al M. București".
De asemenea, art. 106 din aceeași lege statuează că: "Finanțarea de bază se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ
În raport de cele arătate a apreciat că recursul este nefundat.
In ceea ce privește obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, s-a apreciat ca in mod corect instanța a dispus în acest sens, atâta timp cat parata a contestat dreptul reclamanților, solicitând respingerea acțiunii.
Potrivit art. 274 Cod pr. civila, "partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata".
S-a precizat că în ceea ce privește fondul cauzei si respectiv dreptul reclamanților intimați la plata drepturilor salariale, drepturi acordate de către instanța de judecata, recurenții nu aduc nici o critica sentinței recurate.
Invocând dispozițiile legale succesive în materia salarizării aplicabile în speță precum și deciziile Curții Constituționale incidente a apreciat că sentința pronunțata este legala si temeinica, in mod corect si judicios motivata si prin urmare solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține că recursul este nefundat pentru conviderentele ce se vor arăta în continuare.
În privința criticilor se reține că sunt neîntemeiate.
În esență criticile se bazează pe lipsa obligației directe de asigurare a fondurilor necesare finanțării învățământului.
Curtea constată că potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011, similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului consiliu local este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestuia, ci prin obligarea la "alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
În mod evident, chemând în judecată pe acești pârâți, reclamanta a acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, pentru neacordarea drepturilor salariale ale reclamantei, au fost chemați în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții.
Nu este întemeiată critica privitoare la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În conformitate cu art. 274 alin. 1 din C.pr.civ. "partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.";
În cauză, prin admiterea acțiunii reclamantei și față de ei, cu consecința stabilirii unor obligații în sarcina lor, pârâții au căzut în pretenții astfel că, culpa lor procesuală, temeiul obligării la plata cheltuielilor de judecată este evidentă.
Pârâții își puteau înlătura obligația doar prin invocarea art. 275 din C.pr.civ., în condițiile recunoașterii pretențiilor la prima zi de înfățișare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Dimpotrivă, prin întâmpinarea depusă, până la prima zi de înfățișare, pârâții s-au opus admiterii acțiunii solicitând respingerea acesteia.
În aceste condiții se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, astfel că și sub acest aspect recursul este nefundat.
În raport de cele arătate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefundat recursul.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. Z.
și
C.
LOCAL AL M. Z. împotriva sentinței civile nr. 2518 din _
a
Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei LS D. ÎNVĂȚĂMÂNTUL S. suma de 136,4 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. T. D. C.
G.
N.
M.
GREFIER,
B.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: P. R. a M. lena
