Decizia civilă nr. 4482/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4482/R/2013
Ședința publică din 19 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta
U. B. -B. împotriva sentinței civile nr. 10465 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S.
U. "B. B. ", și pe pârâtul intimat M. E. N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
Se constată că la data de 14 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă U. "B. -B. "; a depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 12 noiembrie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul S. U. B. B. în contradictoriu cu pârâții U. B.
B. și M. E., C., T. SI S., a solicitat obligarea pârâtei de rd.1 la calculul și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, ce rezultă din aplicarea OG 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite reclamanților, potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate pe perioada_ -_, obligarea pârâtei de rd.1 la calcularea și virarea către reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite potrivit OG 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2008, raportat la dispozițiile Legii nr.330/2009, pentru perioada_ și până la data pronunțării hotărârii. S-a mai solicitat obligarea pârâtei de rd.1 la plata sumelor solicitate la petitele 1 și 2 majorate și actualizate cu rata inflației de la data de_ până la data plății efective, precum și la plata de daune interese egale cu dobânda legală pentru sumele solicitate la petitele 1-3, calculate de la data scadenței și până la data plății efective, respectiv obligarea pârâtului de rd.2 să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților, actualizate conform petitelor 1-4.
Prin sentința civilă nr. 10465/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cu privire la membrii de sindicat Saponar A., T. Z., Voinescu B. I. .
S-a admis excepția lipsei de reprezentant a reclamantului și s-a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitatea de reprezentant în privința următorilor membri de sindicat: Z. O. R., C. Cosmin, B. R. C., B. G. M. S., B. R. C., B. B. V., R. D., M. D.
Ana.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. U. B.
B., în contradictoriu cu pârâta U. B. B. .
A fost obligată pârâta să plătească membrului de sindicat T. T. V. - CNP 1. diferența de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea prevederilor Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile legii nr. 221/20008 pentru aprobarea Ordonanței guvernului nr. 15/2008, începând cu data de_ și până la data de_, actualizate cu rata inflației precum și dobânda legală la această sumă, calculate de la data scadenței și până la data plății efective.
S-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității cu privire la membrii de sindicat Saponar A., T.
Z., Voinescu B. I., invocată pentru faptul că aceștia nu au ocupat funcții didactice ori didactice auxiliare este neîntemeiată întrucât acest aspect ține de fondul cauzei și nu reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii.
Instanța a constatat că este întemeiată acțiunea lipsei calității de reprezentant în privința următorilor membri de sindicat: Z. O. R., C. Cosmin, B. R. C., B. G. M. S., B. R. C., B. B. V. ,
R. D., M. D. Ana, întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus dovada faptului că aceștia l-au împuternicit pe sindicatul reclamant să formuleze acțiunea.
Pe fond, instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiată în privința membrilor de sindicat Saponar A. și T. Z. întrucât aceștia nu fac parte din categoria personalului didactic și didactic auxiliar căruia i se aplică Legea nr. 221/2008 și în privința membrului de sindicat Voinescu B. I. întrucât acesta nu era angajat UBB în perioada de aplicare a Legii nr. 221/2008.
În privința membrului de sindicat T. T. V., instanța a constatat următoarele:
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin deciziile pronunțate în interesul legii nr. 3/2011 și nr. 11/2012 a stabilit că pentru anul 2009 și respectiv 2010, personalul didactic din învățământ, are dreptul la un salariu lunar, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Aceste decizii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată conform art.
330 indice 7 alineatul 4 din Codul de procedură civilă.
În consecință, pentru perioada de până la data de_ interpretarea succesiunii textelor legale a fost efectuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizii căreia această instanță este obligată să li se conformeze.
Pentru perioada imediat următoare datei de_ instanța a apreciat, de asemenea, că acțiunea este întemeiată.
Astfel, la baza deciziei în interesul legii nr. 11/2012 a stat în esență considerentul că potrivit art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna
decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Instanța a constatat că, similar cu art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, pentru salarizarea pentru anul 2011, se raportează la salariul din luna octombrie 2010 (care, după cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, se raportează la cel din luna decembrie 2009).
Se impune, prin urmare, concluzia că și după data de_ membrul de sindicat T. T. V. este îndreptățită la calcularea salariului în condițiile prevăzute de Legea nr. 221/2008.
Având în vedere, deci, că membrul de sindicat nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior, tribunalul a admis cererea reclamantului în privința acestuia, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 din Codul muncii.
Membrul de sindicat este îndreptățit la calcularea în acest mod a salariului până în data de_ a intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care a instituit un nou sistem de salarizare a personalului din învățământ și nu face referire la vreun cuantum anterior al salariului.
Instanța a respins în consecință ca neîntemeiată acțiunea reclamantului de obligare a pârâților la plata acestor drepturi salariale, după data de_ .
Pentru a repara prejudiciul cauzat membrului de sindicat T. T. V. prin neplata la timp a sumelor de bani care au făcut obiectul prezentei acțiuni instanța a dispus actualizarea acestora cu rata inflației și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale față de aceste sume de bani.
Prin sentința civilă nr. 13378/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 10465/2013 formulată de U. "B. - B. "; și în consecință a fost completat dispozitivul sentinței civile nr. 10465 din_, pronunțată de Tribunalului C. în dosar nr._ în sensul că a fost obligat pârâtul M.
E. N. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta U. "B. B. " C. -
N. ,
solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a respinge cererea de obligare a U. B. -B. la plata dobânzii legale.
În motivarea recursului, pârâta invocă prevederile art. 166 al. 4 din Codul Muncii, subliniind că a achitat întotdeauna salariul la termen angajaților.
Consideră că nu se poate reține o întârziere nejustificată a plății salariului sau a neplății acestuia, astfel că pretenția de a plăti daune-interese egale cu dobânda legală, este neîntemeiată.
Menționează că drepturile salariale pretinse în cauză se datorează ca urmare a inconsecvenței în activitatea de guvernare, materializată prin adoptarea unor ordonanțe declarate ulterior neconstituționale, precum și inconsecvenței Curții Constituționale.
Potrivit Deciziei nr. 3 din 4 aprilie 2011 a ÎCCJ, drepturile salariale pretinse se actualizează în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, acordarea acestuia asigurând o reparație integrală a prejudiciului.
În fine, apreciază că aplicarea coeficientului de inflație la sumele datorate reclamanților, asigură o reparație integrală prejudiciului, astfel că acordarea dobânzii legale ar reprezenta o îmbogățire fără just temei.
În drept, invocă art. 304 pct. 9, art., 3041, art. 312 Cod de procedură
civilă.
Prin întâmpinarea formulată în dosar, intimatul M. E. N.
a
invocat excepția lipsei calității procesuale pasive proprii.
Cu privire la fondul cauzei, acesta a arătat că plata diferențelor salariale dintre cele încasate și cele cuvenite în baza Legii nr. 221/2008, se acordă ținându-se cont de coeficientul de inflație până la data efectivei plăți, nefiind justificată acordarea dobânzii legale.
Prin concluziile scrise
depuse la data de_, recurenta a reiterat aspectele invocate prin memoriul de recurs.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, recurenta critică doar acordarea dobânzii legale în raport de pretenția principală, astfel că instanța de recurs va analiza cauza exclusiv din această perspectivă.
Potrivit art. 166 al. 4 din Codul muncii "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului";.
Dispozițiile legale evocate dau dreptul angajatului să pretindă și să primească despăgubiri sub forma de daune interese pentru neplata sau plata cu întârziere a drepturilor salariale, daune - interese ce se pot materializa, în cazul obligațiilor de a da o sumă de bani, sub forma dobânzii legale, în conformitate cu OG nr. 9/2000( în vigoare în perioada de referință).
Susține recurenta că reclamanții nu sunt îndreptățiți la plata dobânzii legale, câtă vreme nu poate intra în discuție o întârziere nejustificată a plății drepturilor salariale pretinse, iar în măsura în care s-ar constata o asemenea împrejurare, aceasta nu îi este imputabilă ei, ci altor autorități sau instituții ale statului.
Contrar acestor alegații, Curtea constată că prin sentința pronunțată, care a rămas irevocabilă prin nerecurare în privința îndreptățirii reclamanților la plata diferențelor de drepturi salariale, s-a reținut că acestora li se cuvin diferențele de drepturi salariale, rezultate din neaplicarea prevederilor Legii nr. 221/2008, începând cu data de_ și până la data de_, drepturi care însă le-au fost acordate parțial și cu întârziere, deși existau temeiuri legale în acest sens, ceea ce relevă caracterul nejustificat al întârzierii în plata acestora.
În acest context, inconsecvența în activitatea de guvernare sau a altor instituții sau autorității de care se prevalează recurenta nu prezintă relevanță, fiind o chestiune ce ține de fondul cauzei ce a fost decelat irevocabil.
Prin decizia nr. 3/2011 a ÎCCJ, amintită de recurentă, nu s-a statuat cu privire la modalitatea de reparare a prejudiciului rezultat în urma plății cu întârziere a drepturilor salariale cuvenite cadrelor didactice, acest aspect neconstituind obiectul sesizării.
Nu se poate reține nici teza îmbogățirii fără just temei, câtă vreme cadrul normativ expus anterior conferă legitimitate solicitării reclamanților de a beneficia de repararea prejudiciului prin acordarea dobânzii legale.
Având în vedere că prin sentința civilă nr. 13378/_ s-a completat dispozitivul sentinței civile nr. 10465/2013, în sensul obligării pârâtului MEN la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților și constatând că hotărârea de completare nu a fost recurată de către pârâtul MEN, Curtea apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive proprii invocate prin
întâmpinarea depusă în recurs de acest pârât nu se justifică a fi analizată, în caz contrar, încălcându-se autoritatea de lucru judecat.
Pentru aceleași argumente, nu pot fi primite nici criticile acestuia privitoare la fondul litigiului.
Ținând seama de considerentele expuse, Curtea găsește recursul nefondat, astfel că în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta U. "B. B. " împotriva sentinței civile nr. 10465 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
D. G. L. | D. | S. | D. C. | M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: B.G.Z.
