Decizia civilă nr. 4083/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4083/R/2013
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
C. T. și P. M. C. T. împotriva sentinței civile nr. 11830 din 12 august 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. AL I. P. C. și pârâții intimați S. CU C. I-V. M. V. C. T., S. CU C. I-V. A. I. C. T., G. P. C. T., G. L. P. C. T., L. T.
P. D. C. T., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. AL I. P. C., avocat G. Patricia,lipsă fiind celelalte părți.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 01 octombrie 2013, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată, susținând pe scurt motivele invocate în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11830 din 12 august 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele și pentru membrii de sindicat în contradictoriu cu pârâții S. CU C. I-V. ";M. V. ";, S. CU C. I-V. "A. I. ";, G. "PINOCCHIO";, G. "L. P. ";,
L. T. "P. D. ";, C. LOCAL AL M. C. T. și P. M.
T. .
Pârâta S. CU C. I - V. "M. V. "; C. T. a fost obligată, în calitate de angajator, la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de
400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății,
Pârâta S. CU C. I - V. "M. V. "; C. T. a fost obligată în calitate de angajator, la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii octombrie 2010, stabilite conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Pârâta S. CU C. I - V. "A. I. "; C. T. a fost obligată în calitate de angajator, la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Pârâta S. CU C. I - V. "A. I. "; C. T. a fost obligată în calitate de angajator, la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii octombrie 2010, stabilite conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Pârâta G. "PINOCCHIO"; C. T. a fost obligată în calitate de angajator, la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, inclusiv pentru membrii de sindicat de la structura "Poiana fermecata";.
Pârâta G. "PINOCCHIO"; C. T. a fost obligată în calitate de angajator, la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii octombrie 2010, stabilite conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății inclusiv pentru membrii de sindicat de la structura "Poiana fermecata";.
Pârâta G. "L. P. "; C. T. a fost obligată în calitate de angajator, la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizate în
funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, inclusiv pentru membrii de sindicat de la structura "Armonia";.
Pârâta G. "L. P. "; C. T. a fost obligată, în calitate de angajator, la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii octombrie 2010, stabilite conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății,
inclusiv pentru membrii de sindicat de la structura "Armonia";, pentru membrii de sindicat FULEA ANA M., SARBU M., M. M., NERGES E., OPREA M., SUCIU M., S. E., A. G. F., N. ZITA
Pârâta L. T. "P. D. "; C. T. a fost obligată în calitate de angajator, la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Pârâta L. T. "P. D. "; C. T. a fost obligat în calitate de angajator, la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii octombrie 2010, stabilite conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Pârâții C. LOCAL AL M. C. T. și P. M. C. T. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a respins excepția invocată întrucât potrivit prevederilor art. 104 din Legea nr. 1/2001 a Educației Naționale cheltuielile privind finanțarea de bază a instituțiilor de învățământ printre care se înscriu și cheltuielile cu drepturile bănești se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Pe fond instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din O.G. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 pentru personalul din învățământ prevede că în cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor OUG nr. 68/2004 se majorează.
Prin Legea nr. 221/2008 s-a aprobat O.G nr. 15/2008 și s-a stabilit o majorare a valori coeficientului de multiplicare prevăzut pentru funcțiile didactice de predare cu grad didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare.
Prin OUG 136/2008, s-au stabilit alte valori ale coeficienților de multiplicare pentru perioada octombrie-decembrie 2008 și s-a amânat aplicarea Legii nr. 221/2008.
La data de_ a fost adoptată OUG nr. 151 prin care s-a modificat titlul OG 15/2008 și coeficientul de multiplicare în sensul stabilirii unui cuantum inferior celui stabilit prin Legea nr. 221/2008.
Aceste două Ordonanțe de Urgență nr. 136 și nr. 151 din 2008 au fost declarate neconstituționale.
Legea nr. 221/2008 a fost de asemenea declarată constituțională și prin Decizia nr. 3/2011 a Î.C.C.J. s-a decis că acest act normativ constituie temeiul legal pentru drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice pentru perioada _
-_ .
Membrii de sindicat din prezenta acțiune au calitatea de cadre didactice, la unitățile de învățământ pârâte, așa cum a rezultat din adeverințele emise de aceste unități de învățământ.
Potrivit prevederilor art. 157 alin. 2 din Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral de la bugetul local se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Unitățile de învățământ la care sunt angajate cadrele didactice sunt instituții de învățământ finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale comunelor în care își au sediul de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii. Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit.";c"; din Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru funcțiile didactice avute de către membrii de sindicat, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale
ulterioare, începând cu data de_ .
După intrarea în vigoare a Legea nr.221/2008 unitățile de învățământ aveau obligația să calculeze pentru membrii de sindicat și să plătească acestora după cuprinderea sumelor în bugetul local salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-au respectat-o.
Unitățile de învățământ pârâte au continuat să plătească membrilor de sindicat salarii în baza altor acte normative pentru perioada_ -_ deși Legea nr. 221/2008 reprezintă singurul temei de drept în ce privește salarizarea personalului din învățământ.
Potrivit prevederilor art.3 din Legea cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sistemul de salarizare are la bază și principiul luării în considerare a sporurilor, adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești.
Art.30 alin.5 din aceeași lege, prevede că în anul 2010 personalul aflat în funcție la_ își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, potrivit anexelor la prezenta lege, iar sporurile prevăzute în anexe rămase în afara salariului de bază se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Conform art.5 alin.1 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, începând cu luna ianuarie 2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își păstrează salariul de încadrare brut, avut la această dată, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, prevăzute la art.10 din Legea nr. 329/2009.
Potrivit prevederilor art.1 din Legea nr. 285/2010, începând cu_ cuantumul brut al salariilor de bază de încadrare astfel cum au fost acordate
personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Din analiza acestor texte legale, a rezultat că în cursul anului 2010 așa cum rezultă din dispozițiile Legii nr.330/2009, a OUG nr.1/2010 și a Legii nr.285/2010, salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celui din luna decembrie 2009, iar salariul de bază pe anul 2011 nu putea fi mai mic decât cel cuvenit în luna decembrie 2009, diminuat cu 25% în luna iulie 2010 și apoi majorat cu 15% începând cu luna octombrie 2010.
Potrivit Deciziei nr.3/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, Legea nr. 221/2008, declarată constituțională prin Decizia nr.1093/_ a Curții Constituționale, prin care a fost probată OG 15/2008 constituie singurul temei de drept pentru drepturile salariale cuvenite personalului din învățământ pentru perioada_ -_ .
Potrivit Deciziei nr.11/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Jurisprudența CEDO a statuat că poate fi considerat un bun în sensul art.1 din Protocolul Adițional și interesul patrimonial al subiectului de drept care poate avea o speranță legitimă în realizarea acestuia, speranță ce poate rezulta din dispozițiile exprese ale legii. Reclamanții se bucură de o speranță legitimă în realizarea dreptului la un salariu calculat potrivit dispozițiilor Legii nr.330/2009 și nr. 285/2010 deoarece acest drept salarial a fost reglementat expres și a fost confirmat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 11/2012.
În cauza Lelas împotriva Croației, CEDO a făcut distincție între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.
În cauza Vilho Esklinen împotriva Finlandei, CEDO a statuat că pretenția poate fi considerată bun dacă este suficient determinată și fundamentată legal în dreptul intern.
Începând cu_ și_ membrii de sindicat nu au beneficiat de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008 și nici nu au fost încadrați conform prevederilor acestui act normativ situație în care pârâta de rd.1 a încălcat prevederile Legii nr.330/2009 și a Legii nr.285/2010.
Așa fiind, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant în numele membrilor de sindicat și a obligat unitățile de învățământ pârâte în calitate de angajator la calcularea și plata către fiecare din aceștia, a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și Legii nr. 285/2010, începând cu data de 01 ianuarie 2010 până la data de 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective și pârâții autoritățile publice locale să propună și să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale care urmează să fie alocate unităților de învățământ în vederea efectuării plății drepturilor solicitate.
Obligația pârâților autorități publice locale rezultă din prevederile art.137 alin. 1, 3 și 5 lit. a și c din Legea nr.84/1995 a învățământului și a prevederilor art.104 din Legea nr.1/2011 a educației naționale, care se referă la finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de la bugetul de stat și din alte surse
potrivit legii, finanțare care cuprinde printre altele cheltuielile de personal. Drepturile solicitate de către reclamanți s-a încadrat în această finanțare de bază referitoare la cheltuielile de personal.
Pentru a putea fi plătite, P. care exercită funcția de ordonator principal de credite, are obligația de a propune proiectul bugetului local spre aprobare C. ui Local, iar acesta trebuie, în condițiile legii să hotărască și în ceea ce privește pe plan local educația. Așa cum prevăd art.63 alin. 4, art.36 alin. 1 lit. d. și alin. 6 lit. a pct. 1și art.45 alin. 2 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. și C. LOCAL AL M. C. T.
solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, recurenții au arătat prin Sentința Civilă nr. 11830 pronunțată în ședința publică din 12 august 2013, Tribunalul Cluj, a admis acțiunea formulată de S. ui L. al învățământului P. C. și în consecință a obligat C. Local al M. C. T. și P. M. C.
să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale" obiect al prezentei cauze.
Apreciază că sentința instanței de fond este nelegală pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 101 din Legea nr.1/2001, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar cuprinde finanțarea de baza, finanțarea complementara și finanțarea suplimentară.
Statul asigură finanțarea de bază pentru toți preșcolarii și pentru toți elevii din învățământul primar, gimnazial, profesional și liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum și pentru elevii din învățământul postliceal special de stat. Finanțarea de baza se face în limitele costului standard per elev/preșcolar, conform metodologiei elaborate de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobate prin HG 1274/2011.
Potrivit art. 104 din Legea nr. 1/2011, cheltuielile cu salariile cadrelor didactice fac parte din finanțarea de bază, care se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata și alte venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale.
Finanțarea de baza aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe municipiu de către Direcția Generale a Finanțelor P. e C., cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratelor Școlar Județean C. .
Legea nr.l65/2006-legea cadru a descentralizării, în art. 24, statuează că autoritățile administrației publice locale de la nivelul comunelor și orașelor exercita competente partajate cu autoritățile administrației publice centrale în ceea ce privește învățământul preuniversitar de stat cu excepția învățământului special.
Potrivit art.6 din legea descentralizării, transferul de competente se face concomitent cu asigurarea resurselor necesare exercitării acestora. Exercitarea competentelor se face numai după transmiterea resurselor financiare necesare.
De asemenea, art.8 din același act normativ instituie obligativitatea pentru Guvern, ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale să identifice resursele necesare și costurile integrale ale competentelor care sunt transferate, precum și sursele bugetare pe baza cărora sunt finanțate. Resursele astfel identificate sunt transferate autorităților administrației publice locale în condițiile legii.
În aceste condiții apreciază că, P. M. C. T. și C. Local al M. C. T., nu pot fi obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești, întrucât așa cum am arătat deja, aceste fonduri se asigura de
la bugetul de stat din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata și alte venituri ale bugetului de stat.
Este adevărat faptul că întocmirea proiectului de buget se numără printre atribuțiile primarului și aprobarea bugetului se face de către consiliul local, dar pentru ca primarul să repartizeze aceste sume către unitățile școlare este imperios necesar ca în prealabil aceste fonduri să fie repartizate municipiului de la bugetul de stat din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și din alte venituri ale bugetului de stat.
În drept: dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., art. 3041, art.312 C.proc.civ.
Reclamantul intimat S. L. AL I. P. C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului iar pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Sunt neîntemeiate motivele de recurs.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică.
Evident că împrocesuarea C. ui local s-a făcut tocmai în considerarea acestei calități și a atribuțiilor care îi revin în consecință, aspect care reiese din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Altfel spus, ceea ce urmărește reclamanta/ul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. Local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010
"consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Toate acestea conturează cadrul legal care conferă calitate procesuală pasivă acestor pârâți, raportat la petitele acțiunii.
Faptul că sursa financiară pentru cheltuielile cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat o reprezintă sume defalcate din taxa pe valoare adăugată, de la bugetul de stat (potrivit prevederilor H.G. nr. 1618/2009) nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul
derulării raporturilor dintre recurenți și autoritățile implicate în procedura administrativă de asigurare de la bugetul de stat a sumelor necesare în acest scop (guvernul, directorului direcției generale a finanțelor publice județene etc.), pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea recurenților la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurenții rămân a fi obligați la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Chemarea în judecată a primarului și a consiliului local nu s-a făcut în considerarea calității acestora de angajatori, ci raportat la atribuțiile legale privitoare la asigurarea fondurilor din care se achită salariile, petitul formulat împotriva acestora având un caracter subsecvent celui prin care se solicită obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale datorate, prin acest petit urmărindu-se a se asigura caracterul eficient al sentinței. Chiar dacă raporturile juridice în care sunt implicate organele autorității publice locale nu sunt cele specifice dreptului muncii, ci unele de drept administrativ, trebuie acceptată aplicarea prevederilor art. 17 C.proc.civ., conform cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Or, neîndoios, petitul formulat împotriva acestor organe ale administrației publice locale este unul accesoriu, care astfel atrage competența de soluționare a instanței de conflicte de muncă, vizavi de natura juridică a raporturilor ce fundamentează petitul principal, formulat în contradictoriu cu angajatorul.
Se au în vedere și dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995: "unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii";, ale art. 16 din H.G. nr. 2192/2004: "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile Legii nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar.
Cât privește motivul de recurs invocat prin raportare la prevederile art. 6 din O.G. nr. 15/2008 astfel cum a fost modificat prin dispozițiile O.U.G. nr. 151/2009, Curtea constată că sunt aplicabile dezlegările obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 3/2011 referitoare la caracterul datorat al drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, pe perioada 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pentru aceste considerente Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. M. C. T. și C. LOCAL al M. C. T. împotriva sentinței civile nr. 11830 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. T.
D.
C.
G.
N.
M.
GREFIER
B.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: P. U.
