Decizia civilă nr. 2314/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2314/R/2013
Ședința publică din data de 14 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții I. P. UI Ș.
M., C. LOCAL AL M. B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 362 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._ privind și pe intimații reclamantul S. L. D. Î. M. și pârâții GRĂD. IȚA CU PROGRAM PRELUNGIT_ A M., Ș. G. "A. I. "; B. M., Ș. G. "V. A. "; B. M., L. T. "I. B. "; Ș. M. și C.
LOCAL Ș. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurenților, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 362 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, au fost respinse excepțiile lipsei calității și capacității procesuale ale pârâților C. Local B. M., P. M. B. M. ;
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învăță- mânt M. în contradictoriu cu pârâții: Ș. G. "A. I. "; B. M., Ș.
G. "V. A. "; B. M., L. T. "I. B. "; Ș. M., C. Local B.
M., P. M. B. M., C. Local Ș. M., P. orașului Ș. M. și, în consecință:
Au fost obligați pârâta Ș. G. "A. I. "; B. M. pentru numiții P.
I., Barbur M., F. M., M. a Ciornelia, Mihiș V., M. M., P. F., T. Terezia, Hosu M., Mârza V., P. E., Borcuti V. ,Ciule C., Șipoș Eugen, P.
E., Grumaz Aurica, Oșan M., P. C., Tînc L., P. Ramona, Bledea M., Bledea Ramona, Anițaș S., pe perioada_ -_, pentru numita Todoruț
A. pe perioada_ -_, pentru Dobrican D. și Vele Firuța pe perioada_ -_ ; pârâta Ș. G. "V. A. "; B. M. pentru membra de sindicat Dobrican D. pe perioada_ -_ și pârâtul L. T. "I. B. "; Ș. M. pentru membra de sindicat Vele Firuța pe perioada_ -_, să calculeze salariile membrilor de sindicat utilizând coeficientul de multiplicare 1,000
cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, pe perioada_ și până la_ să le plătească acestora diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M., P. M. B. M. către unitățile de învățământ Ș. G. "A. I. "; B. M. și Ș. G. "V. A. "; B. M., iar pârâții C. Local Ș. M., P. Orașului Ș. M. către unitățile de învățământ L. T. "I. B. "; Ș. M. să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele
:
Referitor la excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâților C. Local B. M. și P. M. B. M., instanța a reținut
incidența textelor de lege citate în sentință: art. 1 din H.G. 538/2001 art. 167 al. 3 din Legea 84/1995, art. 104 al. 1 și 2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 (lege în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de 9 februarie 2011), art. 1 al. 1, art. 4, art. 5 al. 1 și art. 6 din H.G. 1274 din 21 decembrie 2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012, art. 19, art. 21 al. 2 și 3 din Legea 273/2006, art. 4 din O.G. 22/2002, art. 36 al. 4 și alin. 6 lit. a și art. 63 al. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001.
Reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții C. Local B. M. și P.
M. B. M. în considerarea raporturilor ce leagă angajatorul - unitatea de învățământ pârâtă - de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă din sistemul bugetar au, pe lângă latura de drept privat, respectiv raportul concret dintre angajat și angajator, și o latură specifică dreptului public, căci nu se poate face abstracție de faptul că salarizarea cadrelor didactice, ca și a altor categorii de angajați din sistemul bugetar, este stabilită prin lege și asigurată inclusiv de la bugetul de stat.
Fiind chemate în judecată raportat la calitatea lor de autorități publice locale, devin incidente dispozițiile art. 1 al. 1 și art. 2 al. 1 lit. b din Legea 554/2004, atât consiliul local, cât și primarul având atât capacitate, cât și calitate procesuală.
T. a reținut, pe fond, calitatea reclamanților de personalul didactic și didactic auxiliar al unităților școlare pârâte și îndreptățirea la plata drepturilor litigioase conform dezlegărilor date prin decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii a Înaltei Curți de C. și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 330^ 7 al. 4 C.proc.civ.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța a reținut incidența prevederilor art. 7 alin. 2, art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 5 al. 1 și 6 din O.U.G. nr. 1/2010, dezlegările făcute de Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din 28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011 și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 11 din_ .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții I. P. UI S. M. ,
C. LOCAL B. M. și P. M. B. M.
.
Prin recursul declarat de I. P. UI S. M.
s-a solicitat casarea sentinței civile atacate.
Se arată în motivare că raportat la solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtului C. Local al Orașului S. M. la plata asigurarea sumelor necesare pentru plata unor diferențe salariale, trebuie avute in vedere prevederile art. 21 al Legii nr. 215/2001 privind administrația publica locala, titular al drepturilor si obligațiilor precum si a codului fiscal fiind unitatea administrativ-teritoriala.
Ca atare, C. Local al Grasului S. Marc nu are calitate procesuala pasiva, motiv pentru care consideră cauza ca nefondată.
În condițiile prevăzute de Legea bugetului de stat pe anii in curs, finanțarea cheltuielilor legate de salarizarea cadrelor didactice se realizează din bugetul de stat de către M. Finanțelor prin repartizarea sumelor respective la unitatea administrativ-teritorială. D. sumele repartizate, pe baza actelor justificative de retragere a sumelor si cu încadrarea in cheltuielile bugetare se efectuează plățile (cheltuieli de natura salariata) de către ordonatorul terțiar de credite, respectiv L. T. "I. B. ";.
Legea bugetului de stat prevede: "finanțarea cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau unităților de învățământ preuniversitar de stat"; se realizează din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata "sume colectate în bugetul de stat. (art. 7 alin. 4 din legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008; art. 5 alin. 3 lit. a din Legea nr. 18/2009 - a bugetului de stat pe anul 2009; art. 5 alin. 4 din Legea nr. 11/2010 a bugetului de sfat pe anul 2010).
În condițiile reglementarilor anterior menționate, unitățile administrativ- teritoriale au obligația suportării cheltuielilor materiale legate de realizarea investițiilor si nicidecum de cheltuieli salariale.
C. Local care are competente stricte stabilite prin Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala, cât și P. care are competente executive în ce privește atribuțiile sale, nu pot fi obligați la plata unor sume ce reprezintă cheltuieli salariale atâta vreme cat finanțarea acestora se realizează prin intermediul bugetului de stat, bugetul local fiind doar un "purtător"; al acestor sume.
Prin recursul declarat de pârâții P. M. B. M. ȘI C. LOCAL B.
M.
s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestora și respingerea acțiunii ca introdusă împotriva unor persoane fără capacitate și calitate procesuală pasivă.
În motivare, pârâtul C. local al mun. B. M. a arătat că în conformitate cu art.41 coroborate cu art. 26 alin. 1 din Decretul 31/1954 și art. 21 din Legea 215/2001, republicată, C. Local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecata în nume propriu, într- un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești.
Potrivit art. 21 din Legea 215/2001, republicată "(1) unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrative teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrative teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
(3) P., respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lunga durata din cadrul aparatului de specialitate, sau un avocat care sa reprezinte interesele unității administrativ
teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție";
.
Potrivit art.20 din Legea nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ- teritoriale sunt: comunele, orașele, MUNICIPIILE și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează AUTORITĂȚI ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc., conform art.36 Legea nr.215/2001) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție ("… pune în aplicare hotărârile consiliului local…"; cf. art.61 din Legea nr.215/2001, republicată).
În consecință, C. Local al municipiului B. M. și P. municipiului
M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
În ce privește a doua excepție: pârâtul a fost chemat în judecată, așa cum arată reclamantul, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. Potrivit dispozițiilor art. 63 alin.4 lit. a din Legea nr.215/2001, republicată, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.63 alin.1 lit.c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al municipiului B. M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către P. municipiului B. M., deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Pe fond, acțiunea este inadmisibilă, C. Local al municipiului B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
Cât privește pe pârâtul P. M. B. M.
, sunt invocate prevederile art. 21 și ale art. 77 din Legea nr. 215/2001: "P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale";.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Prin recursuri se invocă lipsa capacității și a calității procesuale pasive a recurenților.
Notând că drepturile salariale solicitate erau scadente în anii 2010-2011, conform dispozitivului, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată, Curtea constată că, așa cum corect a reținut prima instanță, potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de 9 februarie 2011), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și
contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ- teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, capacitatea și calitatea procesuală pasivă a recurentului consiliu local este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la "alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
În mod evident, chemând în judecată pe acești pârâți, reclamantul a acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești
pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamanților, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții I. P. UI S.
M., C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 362 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. M. N. I. T.
G. ,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. G. Brîndușa
