Decizia civilă nr. 4385/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4385/R/2013
Ședința publică din 12 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. O. ȘIMLEU S. și C. LOCAL ȘIMLEU S. împotriva sentinței civile nr. 2694 din 27 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată LS D. Î. S., și pe pârâta intimată G. CU P. P. N. ȘIMLEU S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 06 noiembrie 2013 și 07 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată LS din Î. ul S. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs - 136,40 lei, la care a anexat împuternicirea avocațială a doamnei avocat Ielciu Otilia, nota de cheltuieli, o factură fiscală și un ordin de plată și un extras de pe portalul instanțelor de judecată.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin sentința civilă nr. 2694/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._
, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a P. ui Municipiului Z., și a C. ui Local Z., excepții invocate de aceste parate.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta LS D. Î. S., în numele membrilor de sindicat: B. F., și H. A., în contradictoriu cu pârâții G. CU P. P. NR. 3 ȘIMLEU S., C. LOCAL ȘIMLEU S.
și P. O. ȘIMLEU S., și în consecință a fost obligată parata G. CU
P. P. N. ȘIMLEU S. la aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 în cuantum de 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților, și
au fost obligate paratele să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate cu coeficientul de multiplicare 1 în cuantum de 400 de lei și cele efectiv încasate, pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună, calculat de la data scadentei și până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL ȘIMLEU S. și P. ȘIMLEU S.
- INSTITUȚIA P. UI să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
Au fost obligați parații la plata către reclamant a sumei de 136,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Tribunalul a reținut că membrii de sindicat reprezentați în cauză au calitatea de salariați ai unităților de învățământ pârâte.
Constatând că aceștia nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si 2009 personalului din învățământ și reținând faptul că aceste prevederi sunt în vigoare, în condițiile în care au fost aprobate prin Legea nr. 221/2008, Tribunalul a apreciat ca fiind fondată cererea dedusă judecății.
De asemenea, a mai reținut că, în calitate de finanțatori ai unităților de învățământ, C. Local Ș. l S. și P. O. Ș. l S., asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor de interes local privind educația și aprobă bugetul local. Obligația principală a angajatorului este cea de plată a salariului, ca și contraprestație pentru munca îndeplinită de salariat.
În baza art. 274 Cod Procedura Civilă, instanța a obligat parata la plata sumei de 136,40, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. O. Ș. l S. și C. Local al O. Ș. l S.
, solicitând admiterea acestuia si desființarea in totalitate a sentinței atacate si, reținând cauza spre rejudecare, respingerea cererii ca nefondata.
Consideră recurenții că nu au calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, câtă vreme nu au calitatea de angajatori ai reclamanților, astfel că nu se justifica obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește fondul, subliniază că Legea nr. 221/2008 a fost abrogată prin legea nr. 330/2009, astfel că pretențiile deduse judecății nu trebuiau admise.
Apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție în cauză, omițând să aibă în vedere cadrul legislativ incident, respectiv Legea nr. 330/2009, Legea nr. 285/2010 și legea nr. 63/2010.
De asemenea, opinează că instanța fondului și-a depășit atribuțiile .
Prin întâmpinarea depusă, intimata LS din Î. S. s-a opus admiterii recursului.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 3 din_, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 350 din_, pronunțată în Dosarul nr. 2/2011 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de
C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 221/2008 de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a stabilit că, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost
aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă.
Referitor la salarizarea personalului din învățământ, Curtea Constituțională a reținut prin decizia nr. 877/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 706/_ că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de_ se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la_, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008.
În raport de prevederile evocate și având în vedere și dispozițiile art. 7 al. 2 și art. 30 al. 5 din Legea nr. 330/2009, Curtea apreciază că pentru anul 2010
, membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți să fie reîncadrați
și să beneficieze de
salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, în conformitate cu Legea nr. 221/2008.
Curtea apreciază că prin demersul dedus judecății reclamantul nu a urmărit aplicarea unui act normativ abrogat, în speță Legea nr. 221/2008 (abrogată începând cu 1 ianuarie 2010, conform art. 48 din legea nr. 330/2009 ), ci acesta a dorit să valorifice majorările salariale care au fost acordate prin această lege, în condițiile în care salarizarea în anul 2010 a fost stabilită prin prisma drepturilor salariale din luna decembrie 2009, când Legea nr. 221/2009 producea încă efecte.
Prin intrarea în vigoare la data de_ a Legii nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 330/2009 a fost abrogată.
Conform art. 1 al. 1 din legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, a fost majorat cu 15%.
Începând cu data de_ a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, prin care au fost individualizate noile criterii privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ.
Prin urmare, în intervalul_ -_ salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ trebuia să se facă în raport de veniturile cu acest titlu din octombrie 2010, lună în care, așa cum s-a arătat anterior, majorarea salarială stabilită prin Legea nr. 221/2010 producea efecte.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive proprii invocate de către recurenți, Curtea reține că drepturile salariale solicitate erau scadente în anii 2010-2011, astfel că va avea în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată.
În acest sens, notează că potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de_ ), similare în ce
privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale pretinse în cauză este bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ și, prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Or, din modul de formulare a acțiunii, se desprinde fără echivoc, concluzia că tocmai acest aspect a fost avut în vedere de către reclamant la data promovării acțiunii și în contradictoriu cu pârâții recurenți, finalitatea urmărită fiind aceea a încasării drepturilor salariale pretinse ca urmare a parcurgerii întregului mecanism complex de alocare, asigurare, calcul și plată.
Prin urmare, pârâții au calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății sub aspectul alocării/asigurării fondurilor necesare plății acestora.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege. Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale, nu poate fi imputat cadrelor didactice reprezentate de către sindicat și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile bănești acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea/asigurarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Neprevederea în bugetul a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atât timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Reținând că pârâții recurenți erau obligați să efectueze toate demersurile legale în vederea asigurării/alocării drepturilor salariale pretinse, iar aceștia nu au făcut dovada unei conduite în acest sens, prezentul demers fiind determinat tocmai de această împrejurare, Curtea opinează că nu se poate reține lipsa culpei procesuale în sensul art. 274 Cod de procedură civilă, astfel că aceștia nu se justifică a fi exonerați de la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1,3 Cod de procedură civilă, să admită în parte recursul potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate. Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. O. ȘIMLEU S. și C. LOCAL AL O. ȘIMLEU S. împotriva sentinței civile nr. 2694 din
_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului LS D. Î.
S. suma de 136, 40 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
D. G. | L. | D. | S. | D. C. | M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: N.C.C.
