Decizia civilă nr. 4395/2013. Completare carnet de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4395/R/2013
Ședința publică din 12 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții A. G., B. D.
C., C. I. C., G. C. C., I. M. D., P. D. și S. I. împotriva sentinței civile nr. 12152 din 02 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanții intimați B. C.
, C. S., H. M., L. G. A. C., și pe pârâta intimată SC E. SA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți A. G., B. D. C., C. I. C., G. C.
C., I. M. D., P. D., S. I., avocat R. M., lipsă fiind reclamanții recurenți, reclamanții intimați și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 01 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată SC E. SA a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamanților intimați.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii în sensul acordării grupei I și a II-a de muncă potrivit activității desfășurate și identificate în concluziile raportului de expertiză pentru perioada aferentă doar până la data de 01 aprilie 2001, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanțelor depuse în fața instanței de fond, onorariu avocat la fond și onorariu expert.
Consideră că în speța dedusă judecății instanța de fond a făcut o greșită apreciere a Ordinului nr. 50/1990, prin neacordarea acestuia către reclamanții din prezenta cauză, având în vedere atât doctrina cât și practica judiciară pe care a invocat-o.
Considerentele hotărârii atacate sunt în flagrantă contradicție cu concluziile raportului de expertiză care au identificat pentru reclamanții recurenți perioade aferente grupei I și a II-a de muncă, având în vedere condițiile de muncă potrivit fișei postului, atribuțiilor și muncii efective desfășurate.
Consideră că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale în materie, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în fața instanței de fond.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.12152 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții A. G.
, B. D. C., B. C., C. I. C., C. S., G. C. C., H.
M., I. M. D., L. G. A. C., P. D. și S. I. împotriva pârâtei S.C. E. S.A.,
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul A. G. a avut in perioada 1972-1999 meseriile de muncitor necalificat, electrician și cititor încasator,
Reclamantul B. C. a avut in perioada 1995-2001 meseria de electrician
Reclamantul B. C. a avut în perioada 1990-2001 meseria de cititor- încasator
Reclamantul C. I. C. a avut in perioada 1990-2001 meseria de electrician
Reclamantul C. S. a avut în perioada 1993-2001 meseriile de cititor- încasator și revizor de teren
Reclamantul L. -G. A. C. a avut in perioada 1993-2001 meseriile de cititor-încasator și revizor de teren
Reclamantul I. M. D. a avut în perioada 1985-1998 meseriile de electrician și tehnician
Din carnetele de muncă existente la dosar, rezultă că in respectivele perioade reclamanții au fost încadrați in condiții normale de muncă, fără să beneficieze de grupe de muncă.
În concluziile raportului de expertiză, expertul a concluzionat că se justifică încadrarea reclamanților in grupe de muncă, conform prevederilor Ordinului nr.50/1990, pozițiile din Anexa 1 sau 2 in raport cu activitatea efectiv desfășurată și nivelul suprasolicitărilor sau expunerii la noxe și riscul în funcție de categoria instalațiilor deservite, nivelul tensiunilor și sarcina de muncă, astfel: pentru reclamantul A. G. se justifică încadrarea in grupa I de muncă, conform Anexei 1, poziția 123 prin asimilare din Ordinul nr.50/1990 pentru perioada 1983-1991 și încadrarea in grupa a II-a de muncă pentru perioada 1972-1993 conform consemnărilor din carnetul de muncă, meseriile muncitor necalificat și electrician. Pentru perioada 1991-1999 nu s-a putut documenta activitatea desfășurată în grupe de muncă în meseria de cititor-încasator.
Pentru reclamantul B. C. D. se justifică încadrarea in grupa I de muncă, conform Anexei 1, poziția 123 prin asimilare din Ordinul nr.50/1990 pentru perioada 1995-2001
Pentru reclamantul B. C. nu s-a putut documenta activitatea desfășurată în grupa de muncă în perioada 1990-2001 în calitate de cititor- încasator;
Pentru reclamantul C. I. C. se justifică încadrarea in grupa I de muncă, conform Anexei 1, poziția 123 prin asimilare din Ordinul nr.50/1990 pentru perioada 1990-1992 și 1993-2001;
Pentru reclamantul Potoară S. nu s-a putut documenta activitatea desfășurată în grupa de muncă în perioada 1993-2001 în calitate de cititor- încasator;
Pentru reclamantul G. C. C. se justifică încadrarea in grupa I de muncă, conform Anexei 1, poziția 123 prin asimilare din Ordinul nr.50/1990 pentru perioada 1989-1992 și 1993-2001;
Pentru reclamantul P. D. se justifică încadrarea in grupa I de muncă, conform Anexei 1, poziția 123 prin asimilare din Ordinul nr.50/1990 pentru perioada 1998-2001;
Pentru reclamantul I. M. D. se justifică încadrarea in grupa I de muncă, conform Anexei 1, poziția 123 prin asimilare din Ordinul nr.50/1990 pentru perioada 1985-1990;
Pentru reclamantul L. G. A. C. nu s-a putut documenta activitatea;
Pentru reclamantul S. I. se justifică încadrarea in grupa I de muncă, conform Anexei 1, poziția 123 prin asimilare din Ordinul nr.50/1990 pentru perioada 1969-1970 și 1972-2001;
În răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică, expertul și-a menținut concluziile arătate in raportul de expertiză.
După cum se poate observa din concluziile raportului de expertiză, expertul a concluzionat justificarea încadrării in grupa I sau a II-a de muncă a unor reclamanți conform prevederilor Ordinului nr.50/1990, Anexa 1, poziția 123 prin asimilare, așa cum a fost consemnat in carnetele de muncă.
Potrivit prevederilor art.201 alin.1, teza I Cod proc.civ., când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi la cererea părților sau din oficiu unul sau trei experți stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe.
În cazul de față, instanța a stabilit punctele asupra cărora să se pronunțe expertul iar acesta s-a pronunțat asupra unor împrejurări de drept, ceea ce este inadmisibil, întrucât așa cum se va arăta ulterior, împrejurările de drept in baza cărora urmau să se facă încadrarea in grupa de muncă nu aparține expertului.
Conform prevederilor pct.4 din Ordinul nr.50/1990, încadrarea în grupele I si a II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unități pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în aceste grupe, depășește nivelul maxim admis prevăzut in normele republicane de protecție a muncii.
Este greu de crezut că pentru meseria de cititor-încasator, simplu electrician sau tehnician nivelul noxelor a fost atât de ridicat încât după o perioadă de peste de 20 de ani se mai poate stabili nivelul acestor noxe.
Conform prevederilor art.5 din același ordin, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele M. ui Sănătății sau de laboratoarele de specialitate, proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii, care la data efectuării analizei au constatat că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
În cazul de față, afirmațiile reclamanților cu privire la existența noxelor nu sunt dovedite în sensul celor prevăzute de pct.5 din Ordinul nr.50/1990.
Conform prevederilor pct.6 din același ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I și a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de
condițiile deosebite de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea respectivele persoane.
La dosarul cauzei nu există nominalizări făcute conform legii in vigoare pentru reclamanți și așa cum am arătat anterior înscrisurile depuse de aceștia rezultă că și-au desfășurat activitate în condiții normale de muncă .
Deoarece în speță au fost respectate prevederile legale imperative cu privire la încadrarea în grupele de muncă, în funcție de condițiile deosebite și nu prin asimilare cu alte activități, meserii și locuri de muncă și la inexistența nominalizării reclamanților în respectivele grupe, iar expertiza a depășit cadrul legal în sensul stabilirii unor împrejurări de drept și nu de fapt, așa cum prevede legea, cererea reclamanților este nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recurs
prin care au solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanții se prevalează de concluziile raportului de expertiză din care rezultă că activitatea lor i-a expus unui complex de factori de risc și de îmbolnăviri sau accidentare, a unor factori de risc chimic desfășurând și activități în aer liber, la temperaturi extreme.
Obiectul acțiunii este constatarea încadrării activității reclamanților în prevederile Ordinului nr.50/1990, anexa 1, care nu are caracter limitativ, ci poate fi extins și la alte activități desfășurate în condiții de muncă deosebite, după cum prevede art.3 alin.2 și a stabilit Curtea Constituțională prin Decizia nr.87/1999.
Pârâta S.C. E. S.A a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Solicitarea reclamanților de administrare a unei expertize în domeniul protecției muncii nu a fost utilă cauzei, chiar dacă proba a fost încuviințată de prima instanță, deoarece expertiza are menirea conform art.201 alin.1 C.pr.civ., de a lămuri unele împrejurări de fapt asupra cărora i se cere expertului să-și exprime părerea.
Cum prin expertiză a fost analizată activitatea concretă a reclamanților sau condițiile de muncă, Curtea de Apel reține că i-a fost delegat în fapt expertului însuși atributul jurisdicțional al interpretării și aplicării dispozițiilor legale cu privire la o stare de fapt, ceea ce nu era însă admisibil.
Astfel, expertul a constatat că activitățile desfășurate (nu meseria) justifică recunoașterea beneficiului încadrării în grupa superioară de muncă pe baza analizei carnetelor de muncă, a fișelor posturilor cuprinzând atribuțiile specifice și a situațiilor detaliate privind funcția, meseria, locul de muncă, perioada desfășurării activitatea, perioada acordării grupei I și a II-a de muncă (unde este cazul).
Or, pentru stabilirea acestor aspecte de fapt nu era necesară consultarea unui specialist, fiind exclusiv rolul instanței de judecată de a analiza înscrisurile menționate anterior, de a trage concluziile corespunzătoare, de a le integra într- un silogism judiciar pe care se întemeiază hotărârea judecătorească .
Nu a rezultat, prin urmare, motivul pentru care numai un expert ar fi putut să analizeze înscrisurile menționate și să se pronunțe cu privire la posibila încadrare a activității în dispozițiile H.G. nr. 1223/1990 sau în pct.123 din Anexa I a Ordinului nr.50/1990, raportat la art.3 alin.2 ce reglementează încadrarea în grupa superioară de muncă prin asimilare.
În acest sens, Curtea de Apel reține că intervenția expertului nu a fost solicitată pentru a efectua diverse măsurători sau determinări cu privire la
condițiile de muncă, situație în care s-ar fi putut reține că lămurește împrejurări de fapt, însă și în acest caz temeinicia concluziilor expertului ar fi fost în mod substanțial afectată de intervalul mare de timp scurs de la momentul la care se referă acțiunea până în prezent, fiind evidentă schimbarea condițiilor de muncă pe fondul progresului tehnologic.
În consecință, Curtea de Apel nu consideră că era utilă cauzei administrarea probei cu expertiza în domeniul protecției muncii, ceea ce înlătură criticile recurenților bazate pe concluziile raportului de expertiză..
În ceea ce privește fondul litigiului, Curtea reține următoarele aspecte:
Potrivit art. 2 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, "în grupa a II-a de
muncă se încadrează locurile de mun că, activitățile și ca tegoriile profesionale
cuprinse în anexa nr. 2.";
Art. 3 alin. 2 din ordin prevede că "Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din constr ucții -montaj sau di n alte activități, care
realizează lucrări d e extinderi, modern izări sau reparații ale capacităților de
producție și care î și desfășoară ac tivitatea în aceleași condiții cu personalul
beneficiarului
încadrat în grupele I și II de munca.";.
Conform art. 6 din același act normativ, "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.)";.
De asemenea, potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, "dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se
încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înr egistrării acestora î n
carnetele de muncă
conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de M. Muncii și Ocrotirilor Sociale.";
În speță, deși reclamanții au indicat prin acțiunea formulată că activitățile efectuate se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă, fără a indica poziția din Ordinul nr. 50/1990, ceea ce a stabilit însă nelegal raportul de expertiză, Curtea de Apel observă că aceste susțineri nu sunt dovedite, fiind infirmate în lipsa vreunei mențiuni în carnetele lor de muncă de muncă, conform exigențelor legale evocate anterior.
De altfel, legiuitorul a dat în competența angajatorului, împreună cu sindicatele, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, plecând tocmai de la premisa că aceștia sunt cei mai în măsură a cunoaște condițiile concrete în care se desfășoară activitatea salariaților.
Așadar, nu este posibilă încadrarea direct de către instanță a unor locuri de muncă, activități sau categorii profesionale în grupa I sau a II-a de muncă, cu ignorarea procedurii și metodologiei obligatorii și a competențelor instituite în sarcina altor instituții ale statului, prevăzute în mod expres de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990.
Tot astfel, Curtea de Apel observă că la nivelul societății pârâte au fost puse în aplicare dispozițiile Ordinului nr.50/1990, fiind desemnate în urma examinării locurilor de muncă, persoanele care beneficiază de încadrarea activității în grupa a II-a de muncă în baza pct.112-115 din Anexa 2 a Ordinului nr.50/1990.
Prevederilor Ordinului nr.50/1990 nu pot fi nesocotite, deoarece instituie o procedură obligatorie a cărei desfășurare nu poate fi cenzurată de către instanța
de judecată prin acordarea beneficiului încadrării în grupa I sau a II-a de muncă în favoarea altor persoane decât cele desemnate prin negocierile purtate.
Trimiterile la prevederile pct.123 din anexa 1 a Ordinului nr.50/1990, aplicabile, conform criticilor reclamanților, prin asimilarea prevăzută de art.3 alin.2, nu sunt întemeiate, deoarece reclamanții nu au desfășurat activitățile de menționate în norma citată, cu atât mai mult cu cât este neverosimil ca ani în șir, pe durata întregului program de lucru, să fi lucrat permanent în condiții de frig extrem, la înălțime mare, așadar în condiții extrem de vitrege.
Această normă legală (art.3 alin.2) are ca ipoteză efectuarea unor lucrări din categoria celor menționate anterior în favoarea altei persoane juridice decât angajatorul, ceea ce reiese din distincția dintre cele două categorii de personal: personalul care efectuează activitățile și pretinde asimilarea, respectiv, personalul beneficiarului. Condiția menționată nu s-a dovedit a fi îndeplinită în speță având în vedere că reclamanții se raportează la funcții/activități de la locuri de muncă, indicate expres în Ordinul nr.50/1990 ca beneficiare ale încadrării în grupa I sau II de muncă și care, datorită specificului lor, nu sunt asimilabile cu locul de muncă al reclamanților, indiferent de condițiile în care și-au desfășurat activitatea, chiar dacă s-ar examina în raport de nota de fundamentare a HG nr. 1223/1990.
Decizia Curții Constituționale nr. 87/1999, evocată de reclamanții recurenți în sprijinul apărării privind posibilitatea extinderii sferei de aplicare a Ordinului nr. 50/1990 și la alte locuri de muncă, activități și categorii profesionale, nu poate determina prin sine însăși o concluzie contrară, ci numai coroborată cu dispozițiile actelor normative în mod legal aplicabile și cu circumstanțele specifice stării de fapt, stabilite pe baza unor probe legale și utile cauzei, privind condițiile concrete ale desfășurări activității, similare cu ale persoanelor încadrate în grupa I sau a II-a de muncă în temeiul normelor legale.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. G., B. | D. | |
C. | , C. I. C., G. C. C., I. M. D., P. D. și S. | I. |
împotriva sentinței civile nr. 12152 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
D. G. | L. | D. | S. D. |
red.S.D./S.M.D.
2 ex./_
GREFIER
C. M.
