Decizia civilă nr. 4487/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4487/R/2013
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul L. F. împotriva sentinței civile nr. 8148 din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată
O. M. C. -N., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr.7364/117/5 iunie 2012, reclamantul L. F. a chemat-o în judecată pe pârâta O. M.
C. -N., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea în totalitate a deciziei nr.797/_ emisă de pârâtă și obligarea angajatorului la restituirea sumelor de bani reprezentând 10% din salariul de bază reținute pe o perioadă de 3 luni, ca urmare a aplicării deciziei contestate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajatul pârâtei, deținând și funcția de lucrător desemnat S.S.M. și în data de_, a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare privind: neefectuarea evaluării riscurilor locurilor de muncă în cadrul instituției; neîntocmirea planului de prevenire și protecție pe baza evaluării riscurilor; nefinalizarea elaborării Instrucțiunilor proprii SSM pentru activități specifice; necompletarea corespunzătoare a fișelor de instruire SSM și SU; neprezentarea planului privind instruirea personalului SSM și SU, pentru anul 2012 cu ocazia auditării Compartimentului Producție, Ateliere, SSM și PSI; nerealizarea instructajului SSM și SU conform legii.
Reclamantul a arătat că a formulat apărări în scris referitoare la faptele pretinse, care au fost înregistrate sub nr.765/_, iar în data de_ s-a prezentat în fața comisiei de disciplină, susținând că faptele pentru care este cercetat nu există. În urma desfășurării cercetării disciplinare a fost emisă decizia nr. 797/_, prin care a fost sancționat cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni, cu 10%.
Cu privire la legalitatea deciziei contestate, reclamantul a arătat că, la momentul emiterii deciziei contestate, salariul de bază al acestuia era deja redus cu 10%, prin decizia nr. 688/_ emisă de către pârâtă, iar prin punerea în aplicare a deciziei nr. 797/_ se ajunge practic la reducerea semnificativă a salariului acestuia cu 20%, ceea ce contravine dispozițiilor Codului muncii.
S-a mai invocat faptul că decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor arc. 251 alin.1 și art.252 alin.2 lit.c din Codul muncii, decizia fiind lovită de nulitate absolută.
Referitor la temeinicia deciziei contestate, reclamantul a prezentat argumente în sensul că starea de fapt descrisă în cuprinsul acesteia nu este conformă cu realitatea, sancțiunea aplicată fiind nejustificată. Mai mult, s-a arătat că, din cuprinsul deciziei nu rezultă felul cum au fost aplicate criteriile de
individualizare a sancțiunii disciplinare, aceasta cu atât mai mult cu cât nu există consecințe ale acestor presupuse fapte.
Reclamantul a arătat, astfel, că listele cu evaluarea locurilor de muncă pe compartimente au fost întocmite, iar raportul de audit intern nr. 1/_ menționează, la pct.1, că nu deține competențe pentru evaluarea riscurilor, deși inspectorii ITM au acceptat și confirmat valabilitatea evaluărilor făcute de către acesta; planul de prevenire și protecție bazat pe evaluarea riscurilor nu s-a putut prezenta din lipsa timpului fizic necesar centralizării riscurilor; fișele de instruire SSM și SU au fost completate corespunzător, prin completarea rubricilor din fișele de instructaj; unele din instrucțiuni proprii de lucru nu au fost semnate de conducere deoarece s-a dorit semnarea deodată a tuturor instrucțiunilor, fiind finalizate conform instrucțiunilor inspectorului ITM C. pe data de_ ; conform procesului-verbal de control nr. 2551/06-_, pct.4, s-a efectuat instruirea lucrătorilor din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă, iar tematica de instruire este aprobată de către managerul instituției; TMS a constituit și asigură funcționarea serviciului de urgență privat capabil să
intervină operativ și eficace pentru stingerea incendiilor, de aceea tematica de instruire cu teme pentru pompieri operativi cade în sarcina TMS; planurile privind instruirea personalului din punct de vedere SSM și SU pe anul 2012 sunt semnate de managerul instituției; stabilirea perioadei de simulare cu angrenarea instituțiilor de intervenție specializate privind SU intră în atribuțiile managementului TMS; conform procesului-verbal de control nr.2551/06-_, Anexa 2-Planul de măsuri, s-a dispus, la pct.1, că se vor instrui corespunzător reprezentanții lucrătorilor, termenul de finalizare fiind_ ; în Planul de prevenire și protecție SSM suplimentar pe anul 2012, la pct.6, s-a adus la cunoștința ITM înscrierea a 4 persoane în acest sens.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, având în vedere abaterile sesizate, conducerea instituției a procedat, potrivit art.247 și următoarele din Codul muncii, la efectuarea cercetării disciplinare conform prevederilor legale în materie. Comisia de cercetare a constatat că abaterile semnalate prin referatul nr. 735/_, care rezultă și din raportul de audit (cu excepția a 2 puncte, respectiv punctele 7, 8 ) s-au produs în realitate, iar faptul că întocmirea anumitor documente a fost probată parțial în fața comisiei, nu a fost de natură să înlăture săvârșirea abaterii disciplinare, deoarece documentele solicitate trebuiau să fie prezentate în fața organelor de control și nu în fața comisiei de cercetare, care are doar competența de a cerceta împrejurările în care fapta a fost săvârșită.
Angajatorul a mai a arătat că încălcarea prevederilor Regulamentului intern de către reclamant este cu atât mai gravă cu cât îndeplinirea neglijentă a atribuțiilor de serviciu și întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor, are legătură cu securitatea și sănătatea muncii lucrătorilor din cadrul instituției. Faptul că contestatarul a mai fost sancționat anterior cu o sancțiune identică, nu are nici o relevanță în cauză, deoarece acesta a fost angajat în cadrul instituției pârâte cu două contractele individuale de muncă distincte, unul pentru funcția de șef atelier, iar cel de-a doilea prin cumul, pentru funcția de subinginer responsabil SSM și PSI, iar sancțiunea anterioară a fost aplicată pentru cu totul
alte abateri disciplinare, prin încălcarea atribuțiilor pe care acesta le avea în calitate de șef atelier.
Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 251 alin. 1 Codul Muncii, pârâta a arătat că procedura de cercetare disciplinară a fost respectată întocmai, fără a se încălca norma imperativă prevăzută de legiuitor. Conform procesului-verbal de constatare nr. 793/_, a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, iar existența faptelor prezentate în referatul de sesizare, au fost confirmate cu ocazia cercetării disciplinare, respectiv, s-a constatat că salariatul se face vinovat de îndeplinirea neglijentă a atribuțiilor de serviciu și de întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor. Așa cum a rezultat din cuprinsul procesul-verbal de constatare nr.793/_, semnat de către toți membrii comisiei, cercetarea disciplinară a avut loc efectiv, iar comisia a constatat că au fost îndeplinite cumulativ condițiile legale pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare reclamantului.
S-a mai arătat că faptele pentru care a fost cercetat salariatul au fost descrise în mod concret și fără echivoc nu numai în cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară (pag. 1), ci și în cuprinsul convocării nr. 749/_, asigurându-i-se în acest fel în mod evident dreptul la apărare salariatului.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art.252 alin.2 Codul muncii, pârâta a arătat că decizia de sancționare contestată descrie în mod punctual motivele pentru care nu au fost luate în considerare apărările salariatului.
Referitor la temeinicia deciziei atacate, angajatorul a arătat că emiterea deciziei nr. 797/_ a avut la bază referatul nr. 735/_ . întocmit de către directorul adjunct al instituției, în urma raportului de audit înregistrat sub nr. 655/_, iar cercetarea disciplinară prealabilă a avut ca obiect doar abaterile semnalate prin aceste 2 acte, astfel încât aplicarea sancțiunii nu a avut niciun fel de legătură cu controalele anterioare ale ITM.
S-a mai susținut că controalele anterioare ale ITM, nu au nicio relevanță în cauză, deoarece abaterile disciplinare au fost semnalate cu ocazia auditului intern, iar faptele sunt cele descrise în raportul de audit, referat, convocare și decizia de sancționare contestată.
Pârâta a mai arătat că evaluarea riscurilor locurilor de muncă din cadrul Operei Maghiare C. -N. nu a fost efectuată de către reclamant, aspect ce a rezultat cu ocazia auditului intern, deși, conform art.3.1.lit.o) din fisa postului, responsabilul SSM, avea obligația de a realiza și de a fi în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea și sănătatea angajaților. Astfel, s-a considerat că reclamantul s-a făcut vinovat de îndeplinirea neglijentă a atribuțiilor de serviciu și de întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor, abateri disciplinare prevăzute de art.62 lit. a) și lit.b) din Regulamentului Intern al Operei Maghiare
C. -N. .
S-a mai susținut că planul de prevenire și protecție bazat pe evaluarea riscurilor-Legea nr.319/2006 nu s-a putut prezenta, reclamantul susținând cu ocazia cercetării disciplinare că deține planul de prevenire și protecție pe anul 2012 aprobat de conducerea instituției, pe care de altfel l-a și prezentat comisiei în cadrul ședinței de cercetare, însă din cuprinsul acestuia rezultă că acesta nu este bazat pe evaluarea riscurilor, iar reclamantul a recunoscut că nu a avut timp fizic pentru a centraliza rezultatele evaluării riscurilor, aspect ce nu este însă de natură să înlăture răspunderea sa disciplinară, deoarece prin inacțiunea sa, au fost încălcate obligațiile stabilite prin fișa postului și prin regulamentul intern.
Pârâta a mai arătat că fișele de instruire SSM și SU nu au fost completate corespunzător, nemenționându-se locul de muncă, data emiterii, lipsind semnăturile persoanelor nominalizate, constându-se că Fișele de instruire SSM și SU nu au fost prezentate și finalizate la data auditării Compartimentului
Producție, Ateliere, SSM și PSI, reclamantul fiind vinovat de îndeplinirea neglijentă a atribuțiilor de serviciu și întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor.
Angajatorul a mai invocat faptul că elaborarea instrucțiunilor proprii SSM pentru activitățile specifice (instrucțiuni de lucru, proceduri operaționale) nu s-a finalizat, instructajul SSM și SU (fișe individuale, tematici de instruire, verificări, testări ale personalului) nu s-au realizat conform legii și nu s-a prezentat planul privind instruirea personalului SSM și SU, pentru anul 2012.
În legătură cu individualizarea sancțiunii, angajatorul a arătat că au fost respectate toate criteriile avute în vedere de legiuitor, atât în decizia de sancțiune contestată cât și în procesul-verbal de constatare nr. 793/_, fiind detaliate împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție al salariatului, gravitatea și consecințele abaterii, comportarea generală la serviciu a reclamantului, sancțiunile anterioare.
În probațiune, pârâta a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de sancționare contestate în cauză.
Prin sentința civilă nr. 8148 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul L. F., în contradictoriu cu pârâta O. M. C. -N. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin raportul de audit întocmit în data de_ s-au reținut mai multe neconformități în cadrul activității pârâtei.
Prin referatul întocmit în data de_ s-a adus la cunoștința conducerii operei maghiare încălcarea de către reclamant a mai multor obligații de serviciu, pentru care ulterior reclamantul a fost sancționat.
Prin decizia nr. 745/_ s-a numit comisia de cercetare disciplinară prealabilă a reclamantului (fila nr. 34 dosar de fond).
Reclamantul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare în data de_ (fila nr.35 dosar de fond).
Anterior emiterii deciziei de sancționare s-a procedat la efectuarea cercetării disciplinare a reclamantului cu privire la aceleași fapte pentru care a fost ulterior sancționat, întocmindu-se în acest sens procesul-verbal de constatare nr. 793/_ . Din procesul-verbal întocmit a rezultat că în timpul cercetării disciplinare s-a procedat la ascultarea reclamantului (filele nr.20-25 dosar de fond).
Reclamantul s-a adresat și directorului general cu privire la faptele pentru care urma să fie cercetat, fiind îndrumat să își prezinte punctul de vedere în fața comisiei de cercetare disciplinară.
Prin decizia nr.797/_ (filele nr.6-7 dosar de fond), reclamantul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni. În cadrul deciziei s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea următoarelor fapte. Pentru săvârșirea următoarelor fapte: neefectuarea evaluării riscurilor locurilor de muncă din cadrul instituției; neefectuarea evaluării riscurilor locurilor de muncă în cadrul instituției; neîntocmirea Planului de prevenire și protecție pe baza evaluării riscurilor; nefinalizarea elaborării Instrucțiunilor proprii SSM pentru activități specifice; Fișele de instruire SSM și SU nu au fost completate corespunzător; nu s-a prezentat Planul privind instruirea personalului SSM și SU, pentru anul 2012 cu ocazia auditării Compartimentului Producție, Ateliere, SSM și PSI; Instructajul SSM și SU nu a fost realizat conform legii. În cuprinsul deciziei s-au menționat dispozițiile din fișa postului și din regulamentul intern care au fost încălcate de reclamant precum și motivele pentru care s-au înlăturat apărările formulate de acesta.
Raportat la această stare de fapt și la normele de drept incidente în speță, prima instanță a constatat că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Susținerea contestatorului conform căreia decizia atacată în speță ar fi nelegală, întrucât s-a emis în timp ce era aplicabilă o altă decizie prin care i se aplicase aceeași sancțiune, este neîntemeiată, în primul rând, deoarece nu există nicio prevedere în Codul muncii care să interzică aplicarea față de un angajat a acestei sancțiuni după aplicarea anterioară a altei sancțiuni de același fel, atâta timp cât acestea privesc fapte distincte. Aceasta cu atât mai mult cu cât cealaltă decizie de sancționare privea un alt contract de muncă al reclamantului.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța de fond a observat, în primul rând, că nicio dispoziție din Codul muncii nu impune angajatorului să menționeze în cuprinsul deciziei de sancționare criteriile de individualizare a sancțiunii. În consecință, lipsa menționării acestor criterii nu atrage nelegalitatea deciziei de sancționare.
Din punctul de vedere al temeiniciei aplicării sancțiunii, prima instanță a reținut că sancțiunea aplicată în speță este adecvată față de numărul mare de fapte reținute în sarcina reclamantului, față de gravitatea acestora și față de consecințele pe care faptele reclamantului le pot produce.
Pentru aceste aspecte, tribunalul a apreciat că aplicarea unei sancțiuni mai puțin severe, cum ar fi avertismentul, sau o reducere mai mică a salariului, nu ar fi de natură să îl determine pe reclamant ca, pe viitor, să respecte prevederile pe care le-a încălcat.
Susținerea reclamantului conform căreia în cadrul deciziei de sancționare nu au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale s-a constata ca fiind neîntemeiată, întrucât în cadrul deciziei atacate s-au arătat pe larg aceste motive.
Cu privire la faptele pentru care a fost sancționat reclamantul, prima instanță a constatat, în primul rând, că, potrivit art.272 din Codul muncii, în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, însă, în speță, trebuie să se țină cont de faptul că pârâtei i s-ar impune sarcina de a proba un fapt negativ. În aceste condiții, în speță, tribunalul a apreciat ca fiind probate aceste fapte prin concluziile raportului de audit, care a constatat existența acestora.
Cu privire la prima faptă reținută în sarcina sa, reclamantul a susținut că nu are competențe în acest domeniu, iar în raportul de audit s-a menționat acest lucru. Cu toate acestea, prima instanță a reținut că, din fișa postului reclamantului, rezultă că acesta are atribuții cu privire la protecția și securitatea muncii ( punctul 4 - fila nr.41 verso dosar de fond). În această calitate, reclamantul are obligația de a evalua riscurile de accident și îmbolnăvire la locul de muncă, conform art. 10 alin. 1 din Regulamentul intern (după cum s-a consemnat în decizia de sancționare ).
S-a mai reținut de către prima instanță că reclamantul nu poate să invoce lipsa de timp, ca element exonerator de răspundere, întrucât de bunăvoie acesta s-a angajat în două slujbe. În consecință, s-a constat că o eventuală lipsă de timp i-a fost imputabilă doar acestuia.
Cu privire la susținerea reclamantului în sensul că oricum termenul de întocmire a planului nu expirase, instanța de fond a constatat că, din apărările formulate cu ocazia cercetării disciplinare, a rezultat că acesta întocmise un astfel de plan, dar nu l-a întocmit corect, ceea ce echivalează cu neîntocmirea sa.
În rest, prima instanță a apreciat că faptele reclamantului au fost probate atât prin raportul de audit intern depus la dosarul cauzei, cât și prin referatul întocmit ca urmare a acestuia.
În consecință, instanța a constatat că decizia de sancționare contestată în cauză este legală și temeinică, motiv pentru care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L. F. ,
considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul apreciază că hotărârea recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor legale, greșita interpretare a probelor administrate, aplicarea eronată a textelor incidente, instanța stabilind starea de fapt în mod greșit
Se mai invocă faptul că în mod greșit instanța de fond a constatat că decizia contestată nu nesocotește dispozițiile art.251 alin.1 ale Codului muncii, deși în considerentele acesteia se face referire la o singură faptă, iar motivele pentru care au fost înlăturate apărările recurentului nu sunt prezentate în mod explicit.
În cuprinsul deciziei contestate se arată că la stabilirea sancțiunii s-a ținut cont și de faptul că a mai fost sancționat disciplinar, recurentul arată însă că sancțiunea disciplinară anterioară viza un alt contract de muncă al recurentului, aspect care nu a fost luat în considerare de către prima instanță.
Recurentul mai arată că instanța de fond a apreciat probele în mod selectiv, bazându-se pe o singură probă (raportul de audit intern), fără a arăta care este motivul pentru care celelalte probe (actele emise de ITM C. și planurile aprobate chiar de către conducere) nu au fost luate în considerare. Faptul că nu deține competențe în domeniul evaluării riscurilor este confirmat atât de inspectorii ITM, cât și în raportul de audit, iar menționarea unei obligații în acest sens nu îi este imputabilă, întocmirea fișei postului în concordanță cu competențele angajatului fiind o atribuție ce revine angajatorului.
De asemenea, se consideră că în mod greșit prima instanță a reținut că lipsa de timp nu este un element exonerator de răspundere a recurentului, în condițiile în care chiar ITM C. a impus intimatei angajarea a încă patru persoane pentru îndeplinirea acestor atribuții, tocmai pentru că volumul de muncă excede posibilitățile unei singure persoane.
Recurentul mai arată că instanța de fond a reținut că a întocmit un plan, dar în mod greșit, ceea ce echivalează cu neîntocmirea acestuia, ori, prin decizia contestată, nu a fost sancționat pentru întocmirea greșită a planului. Chiar dacă planul ar fi fost greșit, consideră că sancționarea sa la o dată anterioară datei de 31 mai 2012 este prematură, având în vedere că acesta era termenul de finalizare a acestuia, conform "Planului de prevenire și protecție SSM - suplimentar pe anul 2012".
Se mai arată că unele dintre instrucțiunile proprii de lucru nu au fost semnate de către conducere, deoarece s-a dorit semnarea concomitentă a tuturor instrucțiunilor, acestea fiind finalizate, conform instrucțiunilor inspectorului ITM
C., pe data de_ .
Conform procesului-verbal de control nr.2551/06-_, pct.4:"s-a efectuat instruirea lucrătorilor din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă.", iar tematica de instruire este aprobată de managerul instituției.
Cu privire la netemeinicia deciziei contestate, se mai arată că instanța fondului nu a luat în considerare regulile speciale de desfășurare a auditului prevăzute în Procedura de sistem audit intern de calitate, la pct. 6.3.4, 6.3.5 și 6.3.6, în care se arată că raportul de audit se discută cu șeful zonei auditate, care stabilește termenele de remediere a neconformităților (6.3.4), după expirarea acestor termene auditorul verifică modul de aplicare a acestora (6.3.5), dacă acțiunile corective nu sunt îndeplinite se stabilește un nou termen de realizare și,
"dacă nici în acest caz nu sunt îndeplinite acțiunile dispuse, auditorul se adresează directorului general în vederea luării de măsuri" (pct.6.3.6).
Se apreciază că această procedură nu a fost respectată, recurentul fiind sancționat imediat după întocmirea raportului, fără a se da curs prevederilor din procedura menționată anterior.
Recurentul mai arată că instanța de fond nu face nicio referire cu privire la faptul că instructajul SU cade în sarcina Teatrului Maghiar de Stat, în incinta căruia își desfășoară activitatea și O. M. C. -N., fapt necontestat de către intimată, astfel încât sancționarea sa pentru neîntocmirea acestuia este profund netemeinică.
Pârâta O. M. C. -N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Reclamantul L. F. a formulat și un răspuns la întâmpinare
a intimatei.
Analizând recursul formulat de reclamantul L. F., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este în parte fondat,
pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 797/_, filele nr.6-7 dosar de fond, reclamantul, angajat al intimatei în funcția de subinginer responsabil SSM, PSI, în urma raportului de audit intern nr.1/_, înregistrat sub nr.655/_, a fost sancționat disciplinar cu "Reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni, cu 10%";, pentru încălcarea obligațiilor de serviciu "prin îndeplinirea neglijentă a atribuțiilor de servici și întârzierea sistematică a efectuării lucrărilor.";
S-a mai reținut că:
"Faptele angajatului constau în:
-Neefectuarea evaluării riscurilor locurilor de muncă în cadrul instituției;
-Nu a întocmit Planul de prevenire și protecție pe baza evaluării riscurilor;
-Nu a finalizat elaborarea Instrucțiunilor proprii SSM pentru activitățile specifice;
-Fișele de instruire SSM și SU nu au fost completate corespunzător (nemenționându-se locul de muncă, data emiterii, lipsa semnăturilor persoanelor nominalizate);
-Nu s-a prezentat Planul privind instruirea personalului SSM și SU, pentru anul 2012, cu ocazia auditării Compartimentului Producție, Ateliere, SSM și PSI;
-Instructajul SSM și SU nu s-a realizat conform legii.";
S-a constatat de către angajator, prin actul unilateral emis, că salariatul a încălcat prevedrile art.O pct.2 lit.a) și b) din contractul individual de muncă, art.3.1 lit.a, b, d, j, o, y, z din fișa postului și art.10 alin.1 din Regulamentul intern al unității.
În mod corect prima instanță a reținut că nu se poate constata încălcarea de către angajator a disp.art.251 alin.1 din Codul muncii republicat, fiind efectuată în cauză cerecetarea disciplinară, în cadrul căreia reclamantul a fost în mod legal convocat, prin adresa nr.749/_, fila nr.35 dosar de fond-fiind precizat în mod detaliat care este obiectul acestei cercetări-, salariatul având posibilitatea să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa.
Curtea mai constată că sancțiunea disciplinară anterioară menționată în decizia contestată în prezenta cauză este aplicată reclamantului pentru nerespectarea unor atribuții exercitate în temeiul unui alt contract individual de muncă, nr.1432/_ (filele nr.52-54 dosar de fond) încheiat cu instituția intimată.
Având în vedere considerentele sentinței pronunțate de către prima instanță, motivele de recurs formulate de către reclamant și apărările intimatei, Curtea constată că procesul-verbal de control nr.2551/06-_ întocmit de către I.T.M., depus la filele nr.66-67 dosar de fond, are relevanță în cauză, având în vedere atât faptul că acesta a fost încheiat cu aproximativ două luni înainte de
data sancționării salariatului recurent și cu doar câteva săptămâni înaintea raportului de audit intern ce a stat la baza emiterii deciziei de sancționare contestate, cât și faptul că, potrivit art.5,6 din Legea nr.108/1999, printre ob iec tivele pr inc ip al e ale ac tiv ităț ii Ins pecț ie i Munc ii se află tocmai controlul
apl ic ăr ii preveder ilor leg ale ref erito are l a rel aț iile de munc a, l a secur itate a și
s ăn ătate a în munc a
,
aceasta având printre atribuții: acordarea pentru angajatorii,
persoane juridice și fizice, a autorizației de funcționare din punct de vedere al securității în munca; controlul respectării îndeplinirii cerințelor legale referitoare la sănătatea în munca și la înlăturarea riscurilor de îmbolnăviri profesionale.
Prin art.1 din H.G.nr.767/1999 privind aprobarea Regulamentului de
org an iz are ș i f uncțio n are a Inspecț ie i Mu nc ii ,
se stabilește că Inspecț ia Munc ii
este organul de specialitate al administrației publice centrale în subordinea M. ui Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, pr in c are se exerc ită atr ibuț ii de au tor itate
de s tat în do me n iul mu nc ii, rel aț iilor de mu nc a, secur ităț ii ș i s ăn ătăț ii în munc a,
ace as ta av ând ș i atr ibuț iile de a controla aplicarea prevederilor legale referitoare
l a pol itic ile de preve n ire b az ate pe ev alu are a r iscur ilor ș i de a ver if ic a modul de
org an iz are s i f unctio n are a co mite telor de secur itate s i s an atate in munc ă.
Or i, în speț ă, se reț ine c ă, pr in aces t pro ces -verbal, I.T.M. C., efectuând înperioada 06-_, un "Con trol de f ond pr iv ind respec tare a L 319/2006";, în cadrulOperei Maghiare C. -N., a constatat ur măto arele :
« 1. S-au realizat măsurile dispuse cu prilejul controalelor anterioare ;
S-a obținut certificatul constatator pentru autorizarea activității ;
S-a efectuat corespunzător supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor cu un cabinet de medicină a muncii ;
S-a efectuat instruirea lucrătorilor din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă. Fișele nu conțin pe alocuri traseul de deplasare.
S-a constituit CSSM, dar reprezentanții lucrătorilor nu sunt instruiți din punct de vedere al SSM, cu execpția lucrătorului desemnat.
Există un plan de prevenire și protecție, dar acesta nu este bazat pe evaluarea riscurilor.
S-au elaborat instrucțiunile de lucru, dar acestea nu au fost aprobate de conducere.
S-a verificat instalația de punere la pământ pentru echipamentele de muncă electrice folosite ;
Există fișele postului pentru fiecare lucrător. »
M ăsur ile d ispuse de c ătre I.T .M. C., în ur ma con tro lulu i, au f ost
ur măto arele :
« 1. Se vor instrui corespunzător reprezentanții lucrătorilor sau se va apela la serviciu extren art.89 sau art.14, 15 și 18 din HG 1425/2006.
Se vor aproba de către conducere instrucțiunile de lucru cf.art.13 lit.e) din L.319/2006.
Se va elabora un grafic privind verificarea periodică a echipamentelor de muncă aflate în dotare.
Se va actualiza planul de prevenire și protecție în baza evaluării riscurilor, conform art.13 lit.b) din Legea 319/2006. »
Curtea constată că, în analiza faptelor reținute de către angajator, prin
decizia contestată în cauză, ca fiind ab ateri disciplinare, trebuie avut în veder e
faptul că ef ectu are a ev alu ăr ii r iscu r ilor locur ilor de munc ă în c adrul ins tituț ie i ,
constituia o atribuți e de îndeplinirea căr eia depindea realiza rea tuturor celorlalt e
sarcini de asigurare a securității și sănătății în muncă a lucrătorilor din cadrul
Operei Maghiare C. .
Astfel, numai în condițiile în care angajatorul și ceil alți factori cu
responsabilității pe linie de asigurare a sănătății și securității în muncă (lucrătorii
ce au primit astfel de atribuții și cei care fac parte din comitetul de securitate și
sănătate în muncă) sunt în po sesia u nei evaluări corecte, reale a riscurilor
locurilor de muncă în cadrul instituției, se pot lua și mă suri eficiente pentru
evitarea producerii acestor riscuri, se poate întocmi un plan de prevenire și
protecție a muncii c are să nu respecte doar cerin ța de a exista scriptic, formal-
întrucât acestea sunt cerințele preved erilor legale în materie-, ci de a permite
luarea unor măsuri adecvate pentru pro tecția sănătății și se curității lucrătorilor
din cadrul instituției.
Astfel, chiar dispoziț iile art.22 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a
Legii nr.319/2006
prevăd că angajatorul va stabili numărul de lucrători
desemnați
nu numai în funcție de mărimea unității, ci și a riscurilor la care sunt
expuși lucrătorii și de distribuția acestora în cadrul acesteia.
Prin urmare, încă de la data intrării în vigoare a acestor norme metodologice, în anul 2006, O. M. C. -N., în calitate de angajator, trebuia să fie în posesia unei evaluări a riscurilor profesionale, care să fie eventual actualizată periodic, ori, în cauză, nu s-a probat că la data angajării reclamantului, respectiv, în anul 2010, exista o asemenea evaluare.
În mod greșit prima instanță și-a însușit poziția intimatei exprimată în cauză în sensul că lipsa unei evaluări corespunzătoare a riscurilor profesionale în cadrul instituției pârâte este imputabilă în exclusivitate recurentului, deși de la data intrării în vigoare a Legii nr.319/2006, conform art.12 alin.1, angajatorul avea obligația sa realizeze și sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea și sănătatea în munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice, iar, potrivit art.66 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, angajatorul avea și are obligația să asigure întrunirea comitetului de securitate și sănătate în muncă cel puțin o dată pe trimestru și ori de câte ori este necesar, trebuind să prezinte, potrivit art.69 alin.1 din aceleași Norme, cel puțin o dată pe an, comitetului de securitate și sănătate în muncă un raport scris care să cuprindă situația securității și sănătății în muncă, acțiunile care au fost întreprinse și eficiența acestora în anul încheiat, precum și propunerile pentru planul de prevenire și protecție ce se vor realiza în anul următor.
De asemenea, comitetul de securitate și sănătate în muncă, care trebuia să fie constituit în cadrul instituției, are atribuțiile menționate în art.67 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.319/2006, respectiv: analizează și face propuneri privind politica de securitate și sănătate în muncă și planul de prevenire și protecție, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare și funcționare; urmărește realizarea planului de prevenire și protecție, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării prevederilor lui și eficiența acestora din punct de vedere al îmbunătățirii condițiilor de muncă; urmărește modul în care se aplică și se respectă reglementările legale privind securitatea și sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă și inspectorii sanitari.
Desigur, nu se poate reține că, începând cu data de_, când reclamantul și-a început activitatea de "subinginer cu sarcini în domeniul P.S.I. și securității și sănătății în muncă"; în cadrul Operei Maghiare C., în temeiul contractului individual de muncă nr.1318/_, acesta nu trebuia ca, în colaborare cu angajatorul și cu comitetul de securitate și sănătate în muncă să ia toate măsurile necesare pentru a se realiza o reală și corectă evaluare a riscurilor locurilor de muncă în cadrul instituției, aducând eventual la cunoștința conducerii instituției că nu are competențe profesionale în acest sens, astfel cum susține în cauză, și, pornind de la această evaluare să întocmească și un plan corespunzător de măsuri pentru asigurarea sănătății și securității lucrătorilor.
Se mai reține, din analiza fișelor de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă, depuse la solicitarea instanței de recurs, că acestea într-adevăr nu au completate toate mențiunile necesare, însă și aceste lipsuri nu se datorează în exclusivitate reclamantului, ci și lucrătorilor cărora le- au fost atribuite sarcini de serviciu în acest sens de către intimată anterior datei de_ .
Cu toate acestea, în cursul executării contractului de muncă, și reclamantul avea posibilitatea, chiar îndatorirea, să complinească aceste lipsuri.
Pentru toate aceste motive, nu se poate reține în cauză că reclamantul și-ar fi îndeplinit cu diligență și responsabilitate toate atribuțiile de "subinginer cu sarcini în domeniul P.S.I. și securității și sănătății în muncă"; în cadrul Operei Maghiare C., în temeiul contractului individual de muncă nr.1318/_, dar, constatând că faptele ilicite constatate prin decizia contestată nu-i sunt imputabile în exclusivitate doar acestuia, Curtea reține că sancțiunea aplicată de către angajator este prea gravă - având în vedere tocmai împrejurările în care abaterile au fost săvârșite -, astfel că se impune înlocuirea acesteia cu sancțiunea prevăzută de art.248 alin.1 lit.a) din Codul munci republicat, cea a avertismentului scris, apreciind că acesta este de natură să-și atingă atât scopul educativ, cât și cel preventiv, în cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va admite în parte recursul declarat de reclamantul L. F. și se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se dispune înlocuirea sancțiunii disciplinare constând în "reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%";, aplicată reclamantului prin decizia nr. 797/_ emisă de pârâta
O. M. C. -N., cu sancțiunea "avertisment";.
Pârâta va fi obligată să restituie reclamantului sumele de bani reținute ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare în temeiul deciziei nr. 797/_ .
În temeiul disp.art.276 Cod.proc.civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul disp.art.276 Cod.proc.civilă, intimata O. M. C. -N. va fi obligată să plătească recurentului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul L. F. împotriva sentinței civile nr. 8148 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că dispune înlocuirea sancțiunii disciplinare constând în "reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%";, aplicată reclamantului prin Decizia nr. 797/_ emisă de pârâta O.
M. C. -N., cu sancțiunea "avertisment";.
Obligă pârâta să restituie reclamantului sumele de bani reținute ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare în temeiul Deciziei nr. 797/_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă pe intimata O. M. C. -N. să plătească recurentului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: B. G. Z. .
