Decizia civilă nr. 1746/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1746/R/2013
Ședința publică din 08 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. J. S. împotriva sentinței civile nr. 5752 din 19 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată LS
D. ÎNVĂȚĂMÂNT S., în numele membrilor de sindicat: B. M., C. M., F. V., P. V. A, Z. C., B. M., B. F., S. P., SA ,
S. M. LENA, I. P. I., T. V., C. S., T. V., P. F., C. L., M. F., P. C. F., M. L., P. L., Ș. I., M. E.
, S. D., F. M. A., I. N., T. V., C. L., I. I., C. V.
A, G. M., APASU E., N. M., S. V., B. N., S. I., I. I. ,
M. I., P. L., M. I., C. E., G. T., F. V., B. L. M., D.
M., S. M., A. V., B. M., B. I., K. K. JUL., K. A. M.
, F. CORNEL. V., T. D., D. E., S. M. R., BGOLDUȚ A.
M., R. S. M., A. D. D., R. C. A. V., N. K. H., K.
E., V. M., B. M., C. IU F., K. A. M., O. C., B. C.
ZSUZSA., T. S., P. M., P. V., T. S. M., S. L. și pe
pârâtul intimat C. Ș. PENTRU E. I., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent C. J. S., consilier juridic Gavriș V., lipsă fiind reprezentantul reclamantei intimate și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar delegație și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
Acesta arată, în esență, că în perioada de referință coeficientul de multiplicare "1"; nu avea valoarea de 400 lei, ci de 299,93 lei, conform OG nr. 41/2009. De asemenea, menționează că prima instanța nu a analizat faptul că la dosar nu erau depuse de către reclamanți prin LS din Învățământ S. dovada legală a funcțiilor pe care le dețineau aceștia la data la care au promovat acțiunea la instanța de fond, respectiv la Tribunalul Sălaj, astfel încât să se poată
efectua verificări dacă aceste funcții pot să fie comparate cu funcțiile prevăzute în anexele: 1.2, respectiv 2 și 3 de la pct. 3 lit. c al Articolului unic din Legea nr. 221/2008.
Curtea reține cauza în pronunțare.
Pe parcursul susținerii concluziilor pe fond de către reprezentantul pârâtului recurent, se constată că reclamanta intimată LS din Învățământ S. a depus la dosar întâmpinare la care a anexat o notă de cheltuieli, o factură, un ordin de plată și împuternicire avocațială, într-un singur exemplar.
Reprezentantul pârâtului recurent arată că solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a pune concluzii cu privire la această întâmpinare.
Curtea îi comunică reprezentantului pârâtului recurent singurul exemplar al întâmpinării depuse la dosar de către reclamanta intimată și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului pârâtului recurent să studieze întâmpinarea.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent C. J. S., consilier juridic Gavriș V., lipsă fiind reprezentantul reclamantei intimate și reprezentantul pârâtului intimat.
Reprezentantul pârâtului recurent arată că a studiat întâmpinarea și cu privire la aceasta arată că în sinteză poate spune două aspecte de fond.
Menționează că este nereală afirmația că "Palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psiho pedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare aparțin direct C. ui J. S. și că acesta din urmă are obligația de a aloca sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților angajați ai acestor unități școlare";, nefiind indicat nici un temei legal din care să rezulte acest aspect.
Reprezentantul pârâtului recurent învederează că, Consiliile Județene finanțează sau asigură finanțarea cheltuielilor din bugetele proprii pentru alimentarea unităților din învățământul preuniversitar de stat de pe raza județului cu produse de panificație și produse lactate. Prin excepție de la această regulă, C. J. S. mai finanțează încă două unități ale învățământului special din cadrul învățământului preuniversitar de stat printre care se găsește și
C. Ș. pentru E. I. Ș. S. a căror angajați sunt reclamanții din actualul litigiu, inclusiv cu privire la asigurarea cheltuielilor de personal, deci nu numai referitor la cheltuielile privind produsele alimentare, respectiv de panificație și lactate, ci inclusiv cheltuielile de personal.
Prin susținerile din întâmpinare se confirmă aspectele evidențiate prin recurs, respectiv, că valoarea aferentă coeficientului de multiplicare "1"; nu era 400 lei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin sentința civilă nr. 5752/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._
, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta LS D. ÎNVĂȚĂMÂNT S., în numele membrilor de sindicat: B. M., C. M., F. V., P. V. A, Z. C., B. M., B.
FLORIANA, S. P., SA, S. M. LENA, I. P. I., T. V., C.
S., T. V., P. F., C. L., M. F., P. C. F., M. L.
, P. L., Ș. I., M. E., S. D., F. M. A., I. N., T. V.
, C. L., I. I., C. V. A, G. M., CASAPU E., N. M., S.
V., B. N., S. I., I. I., M. I., P. L., M. I., C. E., G. T.
, F. V., B. L. M., D. M., S. M., A. V., B. M., B.
I., K. K. JUL., K. A. M., F. CORNEL. V., T. D., D. E.
, S. M. R., B. A. M., R. S. M., A. D. D., R. C. A. V.
, N. K. H., K. E., V. M., B. M., C. IU F., K. A. M. ,
O. C., B. C. ZSUZSA., T. S., P. M., P. V., T. S. M. ,
S. L., în contradictoriu cu pârâții, C. Ș. PENTRU E. I. - ȘIMLEU-S., C. J. S. .
În consecință, au fost obligați pârâții la aplicarea coeficientului de multiplicare de 1 in cuantum de 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților, iar paratele sa plătească reclamanților drepturile salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate cu coeficientul de multiplicare 1 in cuantum de 400 de lei și cele efectiv încasate, pentru perioada_ -_, actualizate in funcție de coeficientul de inflație defalcat pe fiecare luna, calculat de la data scadentei și pana la data plații efective.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 136,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Membrii de sindicat reprezentați sunt angajați ai paratei de rândul 1 și nu au beneficiat, începând cu_ de drepturile salariale în conformitate cu Legea nr. 330/2009 coroborată cu Legea nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a Ordonanței de Guvern nr. 15/2008, respectiv înmulțirea cu coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei.
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -_, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 350 din_, înalta Curte de C. și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330/7 alin. 4 C.pr.civ., dezlegarea dată de înalta Curte de C. și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța a reținut următoarele:
Art. 7 alin. 2 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezenței legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări", iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că
"în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezența lege. "
Art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 prevedea că "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
Noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezența lege; sporurile prevăzute în anexele la prezența lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. "
Insă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009. Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioadă mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Insă, cum prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 înalta Curte de C. și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța apreciază că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009.
O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice.
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din 28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.
În baza art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâta la plata sumei de 136,40, reprezentând cheltuieli de judecată.
Față de considerentele expuse, instanța a admis cererea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. J. S. ,
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Susține pârâtul recurent că pentru perioada_ -_ valoarea coeficientului de multiplicare "1"; nu era 400 lei, cum greșit indică reclamantul, ci aceasta era de 299,93 lei, aspect care însă nu a fost analizat de către prima instanță, deși prin întâmpinarea depusă la fond s-a invocat acest aspect.
Nu s-a făcut dovada funcțiilor ocupate de către membrii de sindicat reprezentați în cauză.
Face, de asemenea, trimiteri la prevederile art. 30 din legea nr. 330/2009, art. 5 al. 6 din OUG nr. 1/2010, respectiv, OUG nr. 41/2009.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 221/2008, Legii nr.
330/2009 și Codului de procedură civilă.
Reclamanta LS din Învățământ S.
s-a opus admiterii recursului pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar(f. 10).
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat pentru cele ce succed:
Prin Decizia nr. 11 din_, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 734 din_, pronunțată în Dosarul nr. 10/2012 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii, potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă.
În raport de decizia menționată care,
potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă este obligatorie pentru instanțe sub aspectul problemelor de drept dezlegate, Curtea apreciază că pentru anul 2010, membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți să ben eficieze de
salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, în conformitate cu Legea nr. 221/2008.
Prin Decizia nr. 3 din_, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 350 din_, pronunțată în Dosarul nr. 2/2011 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de
C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 221/2008 de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a stabilit că, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Or, conform Legii nr. 221/2008 de modificare a OG nr. 15/2008, pentru perioada 1 octombrie 2008-_ valoarea coeficientul de multiplicare "1"; a fost stabilită la 400 lei, cum corect susține intimatul prin întâmpinare.
Raportat la dispozițiile art.27 alin. (1) din O.G nr.137/2000, Curtea apreciază că prima instanță nu a adăugat la lege, nu a legiferat și nu și-a depășit atribuțiile, ci a acordat despăgubiri, conform art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă, iar art. 3 din Codul civil interzice denegarea de dreptate.
De altfel, instanțele de judecată sunt independente în aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 1 alin. 2 și art. 295 alin.(1) din Codul muncii, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, acestea din urmă având prioritate față de legile interne (inclusiv față de deciziile Curții Constituționale invocate de recurent), conform art. 11 și art. 20 din Constituție.
Mai mult, art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
De altfel, art. 1 paragraful 1, din Protocolul nr. 12 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevede în sarcina statelor interdicția generală a discriminării (obligație pozitivă): beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare pe nici un criteriu (cum ar fi statutul persoanei). Acest text a înlăturat dependența art. 14 din Convenție față de celelalte texte ale acesteia care garantează numai anumite drepturi. Ca atare, toate persoanele, aflate sub jurisdicția statelor contractante ale Convenției, pot invoca în mod independent și de sine stătător încălcarea principiului nediscriminării nu numai cu privire la drepturile prevăzute în Convenție, ci și cu privire la orice alt drept prevăzut în legislația internă a statului respectiv. În condițiile în care, conform deciziei instanței supreme cadrele didactice sunt îndreptățite la majorarea salarială, orice susțineri contrare vor fi înlăturate.
În fine, contrar susținerilor recurentului, Curtea constată că prima instanță a reținut că membrii de sindicat reprezentați în cauză sunt cadre didactice, aspect ce este confirmat de tabelele depuse la dosar cuprinzând membrii de sindicat și funcțiile ocupate de către aceștia (f. 5-7).
Ținând seama de considerentele expuse și având în vedere că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale, Curtea găsește nefondat recursul pârâtului, astfel că în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. J. S. împotriva sentinței civile nr. 5752 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului LS din Învățământ S. suma de 136,40 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
D. G. | L. | D. | S. | D. C. | M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: R.M.P.
