Decizia civilă nr. 4533/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4533/R/2013
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat pârâtul P. C. I. împotriva sentinței civile nr. 12577 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe intimata M. M., având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentului - avocat Predescu Silviu N. și reprezentantul intimatei - avocat Bodescu Cosmin, ambii din cadrul Baroului Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 noiembrie 2013 intimata, prin reprezentantul său, a transmis prin fax la dosar întâmpinare. Reprezentanții părților declară că nu au cereri sau probe, iar reprezentantul intimatei depune la dosar sentința prin care s-a anulat dispoziția
353/2012 emisă de pârât pentru celălalt personal contractual.
Nefiind formulate cereri prealabile Curtea declară închisă faza cercetării recursului și declară cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentului susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței pronunțate de prima instanță în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei susține întâmpinarea solicitând respingerea recursului ca nefondat, rezervându-și dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12577 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta M.
M., împotriva pârâtului P. C. I., și în consecință s-a anulat Dispoziția nr. 353/_ emisă de pârât.
Pârâtul a fost obligat să restituie reclamantei sumele reținute începând cu data de_ în temeiul respectivei dispoziții.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr.353/_ pârâtul a dispus recuperarea creanțelor reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în perioada_ -_ personalului Primăriei I. printre care și reclamanta. Modalitatea recuperării urmând să se realizeze prin
reținerea lunară a sumei de 50 lei de la fiecare salariat care a beneficiat de drepturile încasate necuvenit.
Potrivit prevederilor art.169 alin.1 și 2 Codul muncii republicat, nicio reținere din salariu nu va fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În cazul de față nu a existat dovezi din care să rezulte că datoria reclamantei a fost scadentă, lichidă și exigibilă și nici nu a existat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să constate respectiva datorie.
Prin urmare, Dispoziția nr.353/_ pentru recuperarea drepturilor salariale încasate în perioada_ -_ a fost nelegală și a fost anulată iar pârâtul urmează să restituie sumele reținute în baza acestei dispoziții, începând cu data de_, deoarece potrivit prevederilor art.253 alin.1 din același cod, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația in care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. C. I.
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc. civ., recurentul a arătat că în perioada_ -_ Curtea de Conturi a efectuat o acțiune de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetara pe anul 2011 care s-a finalizat prin emiterea Deciziei Curții de Conturi nr. 47/_ .
Premisa emiterii actului administrativ este dată de reținerea incidenței art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, conform acestui text legal, în situațiile în care organele de audit extern ale Curții de Conturi constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
Împotriva Deciziei Curții de Conturi nr. 47/_ nu a fost exercitata nici o cale de atac, astfel încât aceasta este executorie, potrivit dispozițiilor Regulamentul din 4 noiembrie 2010 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.
Pe perioada efectuării controlului și ulterior, prin Decizia Curții de Conturi nr. 47/_ s-a pus în vedere P. ui comunei I. să ia măsuri pentru stabilirea și recuperarea prejudiciilor stabilite conform dispozițiilor art. 33 al. 3 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, și ale pct. 174 din Regulamentul din 4 noiembrie 2010 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.
În vederea recuperării pagubelor astfel constatate și pentru a nu intra în conflict cu dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 94/1992, care stabilesc ca nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune, P. comunei I. a emis Dispoziția nr. 353/_ .
În aceste condiții, recurentul apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală, dispozițiile Legii nr. 94/1992 constituind dispoziții speciale cu caracter derogator de la dispozițiile art. 169 din Codul muncii; în acest sens, recurentul invocă și practica judiciara relevanta în materie de la Curtea de Apel Cluj, respectiv Decizia civila nr. 2713/2011 și Decizia civila nr. 3451/2012.
Intimata M. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Textul de bază ce reglementează principiile de bază ale răspunderii patrimoniale a salariaților este art. 270 Codul muncii, unde la alin. 1 se statuează că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vină și în legătură cu munca lor, iar conform art. 272 C.muncii salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Prin adoptarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, în vigoare de la 1 martie 2003, a fost înlăturată vechea răspundere materială a salariatului și implicit posibilitatea angajatorului de a emite decizii de imputare cu caracter executoriu în vederea recuperării prejudiciului.
Dispoziția de imputare contestată de reclamantă, deși potrivit susținerilor recurenților, are drept scop recuperarea sumelor acordate nelegal, având un caracter unilateral, contravine dispoziției imperative prevăzute de art. 164 alin. 1 Codul muncii, în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate, potrivit căreia "nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege";.
Așadar, indiferent de natura sumelor ce se doresc a fi recuperate, ca pagubă materială provocată angajatorului în sensul art. 270 Codul muncii ori sumă nedatorate plătită salariatului în sensul art. 272 Codul muncii, procedura de recuperare a prejudiciului în situația dezacordului părților cu privire la stabilirea existența răspunderii, se întemeiază în mod obligatoriu, pe o hotărâre judecătorească irevocabilă care să constate datoria salariatului ca fiind scadentă, lichidă și exigibilă potrivit art. 164 alin. 2 Codul muncii.
În speță, neexistând acordul salariatului la repararea pe cale amiabilă a pretinsului prejudiciu invocat de angajator, în mod corect s-a apreciat de către tribunal că fără intervenția instanței de judecată nu este posibilă efectuarea unor rețineri de salariu în temeiul deciziei de imputare emisă de angajator în acest sens.
Chiar dacă decizia contestată a fost emisă în baza unor constatări a Curții de Conturi, în cauză nu sunt incidente nici efectele raporturilor de drept administrativ și fiscal existente între autoritatea locală și Curtea de Conturi, fiind în prezența unui regim juridic special, specific raporturilor de muncă.
Chiar dacă potrivit dispozițiilor cuprinse în art.64 din Legea 94/1992 recurentul avea obligația recuperării prejudiciului constatat de Curtea de Conturi, acesta o putea face doar urmând căile legale, indicate mai sus, neexistând, contrar celor afirmate prin memoriu de recurs, vreo derogare de la normele imperative cuprinse în codul muncii.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul,
în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. C. I. împotriva sentinței civile nr. 12577 din _ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. N. M. I. T.
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: P. U.
