Sentința civilă nr. 358/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 358/2013
Ședința publică din data de 11 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. I. ASISTENT JUDICIAR: I. R. ASISTENT JUDICIAR: A. Ș. GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect contestație act formulată de reclamantul S. R. DE L. SI A. D.
D. C., în contradictoriu cu pârâta S. C. DE R. L. C.
S. B. .
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi,_ .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține că prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului C., reclamantul S. R. de
si A. din D. C. a chemat în judecată pe pârâta S. C. de R. L. C. S. B. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta la:
plata către fiecare membru de sindicat reprezentat a drepturilor salariale calculate la salariul de bază minim brut de 700 de lei, stabilit la nivelul ramurii transporturi(valabil de la_ ), pentru perioada_ -_, în funcție de salariul de încadrare al fiecăruia, în conformitate cu legislația muncii și cu Contractul Colectiv de Muncă la nivel ramură Transporturi pentru anii 2008 - 2010;
plata către fiecare membru de sindicat reprezentat, pentru perioada_ -_, a diferenței dintre drepturile salariale de care au beneficiat, corespunzătoare salariului de încadrare avut, care a fost calculat prin luarea în considerare a salariului de bază minim brut de 570 de lei corespunzător clasei I de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare, și drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze calculate la salariul de încadrare avut pentru o valoare a salariului minim de 700 de lei corespunzător clasei I de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente;
plata pentru perioada_ -_ către fiecare membru de sindicat reprezentat a diferenței dintre drepturile salariale de care au beneficiat, corespunzătoare salariului de încadrare avut, care a fost calculat prin luarea în considerare a salariului de bază minim brut de 600 de lei,
corespunzător clasei I de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare, și drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze â calculate la salariul de încadrare avut, pentru o valoare a salariului minim brut de 700 de lei, corespunzător clasei I de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare și sporurile avute,
actualizarea acestor sume de bani cu rata inflației și cu dobânda legală.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că membrii de sindicat reprezentați sunt angajați ai pârâtei, iar în perioada_ -_ au beneficiat de un salariu de încadrare calculat pentru o valoare a salariului minim brut de 570 de lei, respectiv de 600 de lei pentru perioada_ -_, în baza Actului adițional la Contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 5760 din_, care a modificat salariile de bază brute anterioare,
începând cu data de_ și până la data de_ .
Reclamantul a mai arătat că, potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură Transporturi nr. 772 pe anii 2008 - 2010, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil de la_, negociat pentru un program de lucru mediu de 170 de ore pe lună este de 700 de lei, adică 4, 12 lei/oră, acest salariu fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri sau alte indemnizații incluse. Litera b a aceluiași articol prevede că părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități, respectiv unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv adică de700 de lei, și nu de 570 de lei, pentru perioada_ -_, respectiv de 600 de lei pentru perioada_ -_ .
Reclamantul a precizat că pârâta, în calitate de angajator, nu a calculat și nu a plătit drepturile salariale cu luare în considerare a salariului de bază minim brut de 700 de lei stabilit la nivelul ramurii transporturi, valabil la_, încălcând astfel prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii.
Reclamantul a învederat instanței faptul că, în conformitate cu prevederile art. 238 din Codul muncii, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior se por acorda drepturi la un nivel superior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la rândul lor la un nivel superior, iar pârâta era obligată să acorde drepturile salariale în litigiu, conform clauzelor contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi încheiat pentru anii 2008 - 2010.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 41 alin. 5 din Constituția României, cele ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi nr. 772 din_, Codului Muncii, Legii 130/1996 și art. 7 alin.2 art. 8 alin. 1,2, 3, art. 998, art. 1084, art. 1088 din Codul civil.
La data de_, pârâta S. C. de R. L. C. S. B. SA a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului și a solicitat respingerea cererii acestuia ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat că, în opinia sa, în conformitate cu prevederile art. 268 lit. e din Codul muncii, reclamantul trebuia să introducă cererea de chemare în judecată, având în vedere că privește neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, în termen de 6 luni de zile.
Pârâta a mai arătat că la data de_, conform procesului verbal nr._, au avut loc negocieri pentru încheierea Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate cu organizațiile sindicale reprezentative. Cu
această ocazie, s-a dezbătut și problema salarizării angajaților și s-a convenit ca Anexa nr. 1 privind salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare să facă parte integrantă din Contractul colectiv de muncă aplicabil pentru anii 2009-2010.
Pârâta a apreciat că reclamantul a acționat cu rea-credință, deoarece, conform procesului-verbal mai sus amintit, sindicatele reprezentative au participat la negocierile privind Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și au fost de acord cu cele negociate, dovada fiind semnarea de către reprezentanți a procesului verbal și a Contractului colectiv de muncă aplicabil în anii 2009 - 2010. La_, au avut loc negocieri cu privire la contractul colectiv de muncă 2009 -2010, care au vizat și Grila de salarizare
Anexa 1, care începe cu clasa de salarizare la nivelul I de 570 de lei, nivel cu care reprezentanții legali ai salariaților au fost de acord, semnând respectivul proces verbal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire reține că potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate se poate formula în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune.
În conformitate cu prevederile art. 229 din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, prin contractul colectiv de muncă se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Prin urmare, în situația în care contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, termenul de prescripție în care se poate solicita acordarea acestor drepturi de către angajat nu poate fi decât cel de 3 ani reglementat de art. 268 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003.
Instanța constată că nu pot fi primite apărările pârâtelor în susținerea excepției prescripției invocate, în sensul aplicabilității tuturor clauzelor contractului colectiv de muncă a termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din același act normativ, întrucât ar lipsi de obiect dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a-d din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Cu toate acestea, raportat la termenul legal de 3 ani anterior menționa, instanța reține că, potrivit art. 53 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, salariile în sistemul bugetar se plătesc o dată pe lună, în perioada 5-15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă. Prin urmare, dreptul de a acționa în justiție cu privire la drepturile salariale neacordate în această perioadă se naște în data de 16 a lunii următoare celei pentru care ar fi trebuit acordate drepturile.
Ori, având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv_, se constată că pentru perioada_ -_, drepturile salariale solicitate de reclamant sunt prescrise, impunându-se admiterea în parte a excepției prescripției dreptului material la acțiune și respingerea cererii de chemare în judecată pentru acest motiv pentru perioada menționată.
Pe fondul cauzei
, instanța reține în fapt că membrii de sindicat ai reclamantului au fost, în perioada octombrie 2009 - decembrie 2010, angajații pârâtei.
În temeiul acestui raport de muncă, reclamanții au solicitat, în cauza de față, acordarea unei diferențelor de salariu rezultate dintre salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite, aferente perioadei_ -_, precum și a unor daune interese constând în actualizarea sumei cu rata inflației la care să se adauge dobânda legală.
În susținerea acțiunii formulate, reclamanții au invocat prevederile Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr.722/2008, încheiat pe anii 2008-2010.
Asupra acestui aspect, instanța reține că sunt reale susținerile reclamanților că acest contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură prevede un cuantum superior al salariului de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 3 lit. a din acest contract colectiv de muncă, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Cu toate acestea, instanța subliniază că aceste dispoziții contractuale trebuie interpretate coroborat cu prevederile literei b) a art.41 alin.3 din același contract, potrivit cărora "părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. (1) din prezentul contract colectiv de muncă.";
De asemenea, nu trebuie a fi omise, în analiza cererii reclamanților, prevederile următoare ale art. 9 din același contract:
"(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.";
Conform dispozițiilor art.157 alin.1 și art. 162 alin. 1 din Codul muncii în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora, nivelurile salariale minime stabilindu- se prin contractele colective de muncă aplicabile.
Ori, în raport de toate aceste prevederi legale, tribunalul reține că acțiunea formulată de reclamanți vizând obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale este lipsită de temei.
Astfel, prevederile art. 9 din contractul colectiv de muncă, precitat, reprezintă o rezervă pe care părțile semnatare a convenției colective au înțeles să o facă, în sensul că dreptul salariul de bază minim brut la un anumit nivel pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale a fost recunoscut condiționat de purtarea unor negocieri pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Abia după îndeplinirea acestor etape obligatorii de identificare a resurselor și includerea drepturilor negociate în acte normative, se poate proceda potrivit alin. 3 al art. 9, în sensul negocierii de către părți a utilizării acestor fonduri pentru stabilirea salariilor și celorlalte drepturi de personal la unitățile din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală, instanța reține că dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, în situația particulară de față însă referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă pe care se întemeiază reclamanții, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și precondiție imperativă limitele bugetare, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
În cauza de față, se constată că, în aplicarea acestei prevederi derogatorii, pârâta a negociat cu sindicatele și a stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009/2010, în Anexa nr.1 la acest act, că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_, prin actul adițional nr.1708/_, partenerii sociali au stabilit, pentru clasa de salarizare 1, un salariu de bază brut de 600 lei.
Ori, având în vedere și exigențele art. 27 și 30 din Legea nr.329/2009, care stabilesc că, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, contractele colective de muncă negociindu-se, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale acestor operatori economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete, tribunalul constată că nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților, a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv art.132 alin.3 din Legea nr.62/2011.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și daunelor interese solicitate.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, reclamanții fiind căzuți în pretenții, iar pârâta neformulând o cerere expresă în acest sens, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de S. C. de R. L. C. - S. B. SA și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de S. R. de L. și A. din D. C. în ceea ce privește perioada_ -_, ca fiind prescrisă.
Respinge acțiunea formulată de S. R. de L. și A. din D. C., cu sediul în C. -Napoca, str. Tudor Vladimirescu, nr. 6-8, județul C. și cu sediul procesual ales în P., str. S., nr. 4, bl. 155, sc. D, ap. 65, județul Prahova, în contradictoriu cu pârâta S. C. de
R. L. C. - S. B. SA, cu sediul în B., str. F. H., nr. 2, județul B., ca fiind neîntemeiată în ceea ce privește perioada_ -_ .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2013.
Președinte, A. M. I. | Asistent judiciar, I. R. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, R. B. M. |
Red./Dact. IAM 4 ex. _
