Sentința civilă nr. 10691/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 10691/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -M. V.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanții C. E., A. I., M. O., P. L., G. P., R. V., F. P., B. V. C., S.
D., V. M., M. M., B. T., N. ANA, P. E. și pe pârât S. G. I.
B., pârât C. LOCAL AL M., pârât P. M., având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamanților, avocat Lupu Ana, lipsă fiind pârâții.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către cei doi pârâți C. Local al M.
, P. M. C. N. și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada ianuarie 2010 - martie 2010.
Verificându-și competența în temeiul art. 131 N. C.proc.civ., instanța constată că este competentă să soluționeze prezenta pricină raportat la dispozițiile art. 269 C.muncii rep..
Raportat la dispozițiile art. 238 N. C.proc.civ., instanța apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată în termen de 90 de zile.
Reprezentanta reclamanților, față de excepțiile puse în discuție, arată că își susține opinia exprimată prin răspunsul la întâmpinare, respectiv solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, precizând că, potricit art. 36 din Lg.215/2001 C. Local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare, iar primarul confirm art. 63 alin. 4 Lgg.215/2001 exercită funcția de coordonator principal de credite, întocmește proiectul bugetului local și îl supune aprobării consiliului local.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada ianuarie 2010 - martie 2010, arată că perioada pentru care a operat prescripția este _
-_ .
Instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată pe cale de întâmpinare de către pârâtul P. M. C. -N.,
ca neîntemeiată, constatând că P. are importante atribuții în procesul de alocare a fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale.
Deliberând asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune și respinge acțiunea pentru perioada_ -_,
instanța reține că în cauză s-a solicitat obligarea la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate pentru perioada_ -_, actualizată cu coeficientul de inflație, însă raportat la data
scadenței sumelor pretinse (o prescripție distinctă pentru dreptul salarial aferent fiecărei luni), și la data înregistrării cererii_, instanța reține că pentru pretențiile aferente perioadei_ -_ a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani.
Totodată, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, astfel că pe baza probelor administrate in cauza, instanța constata ca este prescris dreptul material la acțiune privind sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale aferente perioadei_ -_ . Pentru acest motiv, in temeiul prevederilor art. 283 alin.1 lic.c Codul muncii, admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale aferente perioadei_ -_ si, in consecința respinge petitul având ca obiect pretențiile pentru perioada_ -_ ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Reprezentanta reclamanților arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune. Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 255 N. C.proc.civ, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă și concludentă.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus la data de_, reclamanții C. E.
, A. I., M. O., P. L., G. P., R. V., F. P., B. V. C. ,
S. D., V. M., M. M., B. T., N. ANA, P. E. în contradictoriu cu pârâții S. G. I. B., C. LOCAL AL M. C. N., P. M. C.
N., au solicitat obligarea pârâtei de rd.1 la calcularea drepturilor salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr.221/2008, cu utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada _
-_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății. S-a mai solicitat obligarea pârâtei de rd.1 la calcularea drepturilor salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariilor bază aferente lunii octombrie 2010, stabilite conform Legii nr.221/2008 și a Legii nr.330/2009, prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada_ -_, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâților de rd.2 și 3 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale către pârâta de rd.1.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că salarizarea personalului didactic începând cu data de_ a fost reglementată prin O.G. nr.15/2008 aprobată prin Legea nr.221/2008, care prevede majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 01.10-_ și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Reclamanții au mai arătat că aplicabilitatea Legii nr.221/2008 pentru perioada_ -_ a fost confirmată și prin Decizia nr.3/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv că în luna ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit don fonduri publice și că pârâții ar fi trebuit să stabilească salariile
personalului didactic și didactic auxiliar în conformitate cu prevederile acestei legi. Salarizarea personalului didactic din Învățământul preuniversitar se face pentru perioada de după_ potrivit prevederilor legii nr.221/2008, însă pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi, salarizarea personalului didactic făcând-o în baza unor prevederi legale declarate neconstituționale. În ceea ce privește perioada_ -_, reclamanții au arătat că potivitart.1 din Legea nr. 285/2010, salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 și cu luarea in considerare și a prevederilor Legii nr.221/2008. De asemenea, au susținut că la data intrării in vigoare a Legilor nr.330/2009 și nr.285/2010, reclamanții au fost beneficiarii unui drept actual, în sensul Convenției și cu o bază legală, astfel încât intră sub sfera de protecție a art.1 alin.1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul P. M. C. -N. a
solicitat respingerea acțiunii, în principal, în temeiul excepției prescripției dreptului la acțiune și a excepției lipsei calității procesuale pasive, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că pentru perioada ianuarie 2010 - martie 2010 se impune respingerea acțiunii ca tardiv formulată și pentru care instituția primarului să poată repartiza fonduri pentru cheltuielile de personal, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, iar sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local. În ceea ce privește netemeinicia acțiunii, pârâtul a arătat că bugetul pe anul 2013 a fost aprobat prin HCL nr.129/2013, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
Cererea este scutită de plat taxei judiciare de timbru în temeiul art. 270 C.muncii
rep..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în
cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanții C. E., A. I., M. O., P. L., G. P., R. V. ,
F. P., B. V. C., S. D., V. M., M. M., B. T., N. ANA,
P. E. au avut calitatea de cadre didactice, respectiv cadre didactice auxiliare, în cadrul pârâtului de rând 1în perioada_ -_, astfel cum rezultă din adeverința eliberată de angajator (f. 8).
Asupra cadrului legislativ care reglementează materia, instanța reține că prin dispozițiile O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit.b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Ordonanța nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Ulterior, prin, prin O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 au fost modificate unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de Parlament .
Prin Decizia nr. 1221/_ publicată în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a OUG 136/2008, Curtea Constituțională stabilind că ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, însă adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr. 136/2008 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament. A mai reținut Curtea și încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivelul de trai decent, aastfel cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.
După declararea neconstituționalității OUG 136/2008 a fost emisă o nouă ordonanță de urgență, respectiv O.U.G. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care a fost modificată denumirea
O.G. nr.15/2008, prin art.I pct.2 și 3 și au fost reduse în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O.G. nr.15/2008 .
Dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 au fost la rândul lor declarate neconstituționale prin decizia nr. 842 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 2 iunie 2009, publicată în M.O. - Partea I, nr.464/6 iulie 2009, Curtea reținând aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr.136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală, o asemenea măsură fiind contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală .
Totodată, prin Decizia nr.989/30 iunie 2009 Curtea Constituțională a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar .
Cu toate acestea, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O.U.G. nr.41/2009 au fost aduse modificări unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională. Instanța reține că întrucât modificările aduse O.G. nr.15/2008 prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept în temeiul art. 31 alin.3, fraza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
Tribunalul observă în același timp că Guvernul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență ( nr.31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale .
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern O.G.
nr.15/2008, astfel cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, tribunalul consideră că în prezent O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ sunt în vigoare și aplicabile, ordonanța fiind aprobată prin Legea nr.221/2008.
De asemenea, mai reține instanța că potrivit art.169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, atrăgând răspunderea civilă contractuală a angajatorului.
Totodată, instanța reține jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate consacrat în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Astfel, reclamanta deține un bun în sensul Convenției, în sensul de valori patrimoniale, inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său, dreptul lor fiind consacrat de un act normativ în vigoare. De asemenea, reclamanții sunt beneficiari ai dispozițiilor O.G. nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008 și în această calitate pot pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale. Această
"speranță legitimă"; a reclamanților își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția Guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (Străin și alții împotriva României, nr.57.001/00, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru împotriva României, Podeanu împotriva României, R. împotriva României). Totodată, prin numeroasele modificări legislative a căror neconstituționalitate a fost declarată succesiv de instanța de control constituțional, s-a produs o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea drepturilor salariale.
În lumina aceleiași jurisprudențe, tribunalul reține că pentru ca o ingerință să fie socotită în conformitate cu dispozițiile art. Prot.1 la Convenție, aceasta trebuie să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și, nu în ultimul rând, să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, în sensul de a păstra un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza Viașu împotriva României).
În speță, se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamantei încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament .
În acest context, văzând și dispozițiile art. 20 alin.2 din Constituția României, instanța va face aplicarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului care constituie o garanție a respectării drepturilor conferite particularilor.
Mai mult, instanța reține forța obligatorie a Deciziei nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că, efect al deciziilor Curtii Constitutionale prin care au fost declarate neconstitutionale ordonantele de urgenta ale Guvernului nr 136/2008, nr 151/008 si nr 1/2009 dispozitiile OG nr 15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin legea nr 221/2008, constituie temei legal pentru diferenta dintre drepturile salariale cuvenite functiior didactice potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv incasate, cu
incepere de la 31 ianuarie 2009, respectiv 6 februarie 2009 si pana la data de 31 decembrie 2009. De asemenea, pentru rațiuni asemănătoare, instanța supremă a statuat că raportat la dispozițiile art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Astfel încât în perioada_ și până la data de_, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, prin care a fost reglementată unitar salarizarea personalului didactic, reclamanții sunt îndreptățiți la plata acestor diferențe salariale.
În speță fiind incidente principiile răspunderii civile contractuale, potrivit cărora se impune repararea integrală a prejudiciului produs, tribunalul reține că sumele datorate se impun a fi actualizate cu indicele de inflație aplicabil la data plății efective.
Pentru toate considerentele expuse, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, astfel că va admite acțiunea formulată reclamanți și va obliga pârâta de rândul 1, în calitate de angajator la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și Legii nr. 285/2010, începând cu data de 01 februarie 2010, până la data de 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Totodată, va obliga pârâții de rândul 2 și 3 să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamanții C. E., domiciliată în C. -N.
, str.L. nr.26, ap.12, jud.C., A. I., domiciliat în C. -N., str.A. V. nr.3, ap.132,
jud.C., M. O., domiciliată în C. -N., str.I. Budai-D. nr.65, jud.C., P. L., domiciliat în C. -N., str.P. nr.54, ap.31, bl.P10, jud.C., G. P., domiciliat în C. -
N., str.V. nr.9-11, ap.10, jud.C., R. V., domiciliată în C. -N., str.N. titulescu nr.14, ap.35, jud.C., F. P., domiciliat în C. -N., str.A. F. nr.24, jud.C., B. V. -C., domiciliat în C. -N., str.T. nr.4, jud.C., S. D., domiciliat în Comuna F., str.M. A. nr.17C, ap.1, jud.C., V. M., domiciliată în
C. -N., B-dul 1 D. 1918 nr.124, ap.28, jud.C., M. M., domiciliată în C. -
N., str.P. nr.73, ap.13, bl.P11, jud.C., B. T., domiciliat în C. -N., str.P. S. nr.8, ap.A, jud.C., N. ANA, domiciliată în C. -N., C. F. nr.6, ap.88, jud.C., P.
E., domiciliată în C. -N., str.A. S. nr.,18, ap.42, jud.C. în contradictoriu cu pârâții Ș. G. "I. B. ";, cu sediul în C. -N., str.Episcop I. B. nr.10, jud.C., C. LOCAL AL M. C. -N. și P. M. C. -N. . ambii cu sediul în C. -N.
, str.M. nr.1-3, jud.C. .
Obligă pârâta de rândul 1, în calitate de angajator la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și Legii nr.
330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și Legii nr. 285/2010, începând cu data de 01 februarie 2010, până la data de 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Obligă pârâții de rândul 2 și 3 să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești. Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, R. -M. V. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, C. S. |
Red.RMV/tehn.MG 04.09.13
