Decizia civilă nr. 4609/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4609/R/2013
Ședința publică din data de 4 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. M. DE
L. D. D. C. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 10298 din 13 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta
intimată S. C. DE R. L. C. S. B., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 decembrie 2013, prin fax și la data de 4 decembrie 2013 prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului recurent răspuns la întâmpinare, prin care solicită și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10298 din 13 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul
S. M. DE L. D. D. C. C. -N., în numele și pentru membrii de sindicat AL. I DARIUS, ANTAL I. STEFAN, ARMAN CALDARAR TIBERIU, ASTILEAN PAVEL MIHAI, BACIU SORIN SANDU, BALAS COSMIN NICODIM, BALASOIU M., BA. AS V., BELE I., BERINDEAN N. - C. AN, B. DRGOS P., BONA STFEN, BUD. N C. AN, BUHA P., BURZO I. - C., BUZE V., CA. F. V., CHERTES M. - M., CHIOREAN V. F., C. SABIN, CI. CAN V., CIMPIAN G. A, COLCERIU V., COSTIN G. C. AN, CRACIUN M. - M., DAMIAN E., D. I. UT, D. DELEGAN MIHAI, DRAGAN COSMIN T., EKE I., ETVES CONSTANTIN, FARCAS CORNELIU, FEHER SABINA M., F. V., FERTEA V. D., FODOREAN I., G. P. COSMIN, HOSU MELA. A, ILLES MIKLOS JENO, JURCA M. F., KOVACS ROBERT, L. FLAVIU GELU, MACEA D. STEFAN, M. S V. C., MARC I., MARGINEAN
P., M. G., M. A., M. CORNEL, M. GELU V., M. V. A, MITITEAN MIHAI G., MUDURA TEODOR, M. A., M. A. D. UT, N.
A., NAP GRIGORE D., NASCUTI I., NEGRU ROMULUS B., NITU V., OROS I., PATRAS AUREL, PINTEA A. - G., PINTEA C., P. ANA, PLATON CA., PODARIU I. N., P. I., P. PAVEL O., PUIELET TITUS, PUSCAS V. D., RACASAN CA., RACASAN SORIN, RATIU L. VALER, ROMAN C. AN AUREL, ROMAN I., ROSCA M., ROTARI I., R. A. - AUGUSTIN, R. C. AN, R. I., RUZSA - HUSZAR LORAND, SABAU G., SAS
P. D. UT, SEKEI TIBERIU, S. N., STANCIU A., STA. STE CORNEL,
SUCIU L. - CA., S. L. - FRANCISC, SZOCS IOSIF, TALOS EZECHIL, T. LASZLO, TARAU - P. N. I., TODOR D. - OLIVER, T. G., U. AS S. ,
VECIAN REMUS, VLAS I. - M. și ZSEMBERA LADISLAU în contradictoriu cu pârâta S. COMERCIAL DE R. L. C. S. B. S.A.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că membrii de sindicat reprezentați au avut calitatea de salariați ai pârâtei S. C. DE R. L.
C. S. B. SA., pe perioada menționată în cuprinsul acțiunii.
Potrivit art. 227 alin.4 C. muncii în forma în vigoare la momentul derulării raporturilor juridice dintre reclamanți, aduse în discuție, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. De asemenea, potrivit art. 40 alin.2 C. muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă. Totodată, potrivit dispozițiilor art.
157 din C. muncii în vigoare la același moment, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
În cauză, reclamantul și-a întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 41 alin.3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură de Transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr. 722/2008, conform cărora, salariul de bază minim la nivel de ramură de transport valabil de la 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie pe lună este de 700 lei.
Instanța a reținut prevederile art. 9 din CCM la Nivel de Ramură de Transporturi pe anii 2008-2010, conform cărora în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul unităților din transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, sindicatele, ministerele și organele locale vor purta negocieri cu autorități din subordinea Guvernului pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia, urmând ca pe baza fondurilor aprobate în condițiile arătate, părțile să negocieze utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi la unitățile de transporturi finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Deși reclamantul și-a întemeiată pretențiile pe dispozițiile art. 41 alin.3 din CCM la nivel de Ramură de Transporturi pe anii 2008-2010, instanța a reținut ca fiind relevante în cauză în mod deosebit prevederile art. 41 alin. 5 și 6 din aceeași lege a părților. Potrivit art. 41 alin. 5, pe toată perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile contractante se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale care se vor aplica începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, alin.6 stabilind că la nivel de unitate și în cadrul
fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie.
În baza acestor dispoziții legale, între părți (pârâta fiind o filială a SNTFC C. CĂLĂTORI SA) a fost încheiat contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transporturi pe anii 2006-2008, prelungit apoi prin act adiționat cu valabilitate pentru perioada 2009 - 2010, prin care s-a convenit asupra grilelor de salarizare, acest aspect fiind reglementat tot de comun acord cu reprezentanții sindicali prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 - 2010.
Instanța a mai reținut că pârâta SNTFC C. Călători SA este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M. ui Transporturilor, astfel încât în speță sunt incidente și dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind disciplina financiar- bugetară la nivelul regiilor autonome, societățile și companiilor naționale, al societățile comerciale la care statul sau unitățile administrativ teritoriale au calitatea de acționar unic sau majoritar precum și al filialelor acestora, dispoziții referitoare la aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, precum și dispozițiile OUG nr. 79/2008. Mai mult, în temeiul acestor dispoziții legale, nivelul minim al salariului a fost negociat anual la nivel de unitate raportat la limita maximă a fondului de salarii aferente personalului angajat pe baza de contract individual de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. M. DE
L. D. D. C. C. -N.
solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prima instanță a inventat propria formulă de a calcula drepturilor salariale care nu are nici o legătură cu cererea reclamanților, cu susținerile formulate prin întâmpinare și nici cu probele existente la dosar, a aplicat alte dispoziții legale la împrejurările de fapt, dând o alta dezlegare raportului juridic dedus judecații.
Conform Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010, art. 41, alin. 3 litera a, salariul de baza minim brut la nivelul ramurii, transporturi, valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru, de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adausuri sau indemnizații incluse în acesta. Litera b a aceluiași articol 41 prevede că părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulate la art. 4.1, pct. 3 litera a, pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, adică 700 lei și nu 570 lei pentru perioada_ -_, respectiv 600 lei pentru perioada_ -_, cât i-a acordat pârâta, iar stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la ari.41 (1) din prezentul contract colectiv de muncă.
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum prevăd următoarele dispoziții din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010.
Pârâta nu a respectat aceste obligații contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au un caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Contractele colective de munca încheiate la nivel de unitate nu pot să prevadă sub sancțiunea neluării în seama drepturi cu caracter inferior celor reglementate de CCM încheiat la nivel de ramură.
În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de munca încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi sunt ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
Prin contractele individuale de munca părțile au negociat nu numai cuantumul salariului, dar și corespondenta acestuia cu o clasa de salarizare.
Salariul corespunzător fiecărei clase de salarizare se calculează, după o formulă care cuprinde și salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare care coincide cu salariul de bază minim brut.
D. Anexa nr. l care face parte integrantă din Contractele colective de muncă pe anii 2009-2010 și 2010-2011, rezultă că salariul brut minim stabilit pentru clasa 1 de salarizare este sub nivelul de 700 lei.
Diferența de salarii rezulta din faptul ca în art.41 alin.3 lit. a din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr.; 722 pe anii 2008- 2011 valoarea salariului minim brut corespunzător clasei 1 de salarizare, a fost stabilit la 700 lei, iar salariul de încadrare al reclamanților pentru perioada 04.12.2(509-_, a fost calculat prin luarea în considerare a salariului de baza minim brut de 570 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut în Anexa nr. l din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul pârâtei, înregistrat sub nr.2572/_, respectiv 600 lei, pentru perioada_ -_, cu aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut în Anexa nr. l din Actul adițional nr. 1708/_ la CCM pe anii 2009- 2010 încheiat la nivelul pârâtei.
Având caracter obligatoriu, rezultă că drepturile salariaților sunt cele stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, în cauză la nivel de ramură transporturi, în cazul în care la nivel de unitate au fost stabilite drepturi la un nivel inferior, iar salariații nu pot renunța la cele care, în temeiul legii, au fost statuate prin negocieri colective.
Diferențele la salariul de bază și sporurile aferente sunt datorate în aplicarea contractelor colective de ramură transporturi care le prevăd imperativ, necondiționat de posibilitățile de plată sau situația financiară a angajatorului.
Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramură Transporturi pe anii 2008-2010, constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale.
De altfel, și în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr.294/2007) s- a statuat că rațiunea încheierii contractelor colective de muncă nu numai la nivel de unitate, ci și la nivel de ramură și la nivel național constă tocmai în asigurarea în mod unitar a drepturilor minimale tuturor salariaților din întreaga țară sau din unitățile care aparțin unei anumite ramuri a economiei. Acest scop nu s-ar putea realiza dacă nu s-ar prevedea caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă încheiate la un nivel superior pentru negocierea clauzelor contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, în ceea ce privește drepturile minimale. Prin Deciziile Curții Constituționale nr.380/2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.0l5 din 3 noiembrie 2004 și prin Deciziile nr.511/2006 și nr.294/2007, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate al dispozițiilor art.8 alin. (1) și (2) din Legea nr.l30/1996
privind contractul colectiv de muncă și ale art.238 alin.(l) din Legea nr.53/2003- Codul muncii, definitive și general obligatorii, Curtea Constituționala a statuat:
"Reprezentativitatea de care se bucura organizațiile sindicale și patronale, datorită numărului de membri stabilit prin lege, le îndreptățește pe acestea să negocieze și să încheie contractele colective de muncă la nivelurile respective, ale căror clauze, referitoare la drepturile minimale, să fie obligatorii la încheierea contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, indiferent dacă părțile acestora s-au asociat, respectiv afiliat ori nu, la organizațiile de la nivel superior. În sfârșit, Curtea a reținut că dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept( ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile, cu respectarea acestor obligații firești, au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare".
Prin Decizia civila nr.1565/_ pronunțata de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ s-a constatat nulitatea Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei pe motiv că salariul minim de 570 lei prevăzut de clasa 1 de salarizare a fost negociat fără a respecta prevederile referitoare la salariul minim de 700 lei prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010.
Fiind stabilită nulitatea Anexei la CCM pentru anii 2009-2010 la nivel de unitate, acesta produce efecte nu numai pentru viitor, dar și pentru trecut, conform adagiului " quod nullum est, nullum producit efecium", din chiar momentul încheierii actului anulat, astfel că pârâta datorează reclamanților drepturile salariale calculate la salariul minim brut prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr. 722 pe anii 2008- 2010.
Deci acțiunea în constatarea nulității Anexei 1 la CCM pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, a fost introdusă în perioada de valabilitate a CCM înregistrat sub nr. 2572/_, cât și a Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010.
De altfel și în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr.44/2007, Decizia nr.45/2007, Decizia nr.222/2008, Decizia nr. 504/2009) s-a statuat că: "Este posibil ca efectele juridice ale unor clauze contractuale să continue ori să se producă după încetarea existentei contractelor. În asemenea situații pot fi contestate în justiție efectele juridice respective, dacă acestea sunt contrare drepturilor, libertăților sau intereselor legitime ale persoanei."
Efectul acestei clauze s-a produs de la data de_, de la data pronunțării Deciziei civile nr. 1.565 de către Curtea de Apel B., prin care s-a constatat în mod irevocabil nulitatea Anexei 1 la CCM pentru anii 2009-2010, deoarece din acel moment reclamanții au luat la cunoștința că pârâta este obligata să aplice prevederile acestui contract, iar clauza din contractele colective de muncă pe anii 2009 -2010 și 2010-2011, încheiate la nivelul pârâtei prin care a fost stabilit salariul minim brut corespunzător clasei 1 de salarizare la 570 lei, respectiv 600 lei, fără a respecta nivelul minim de 700 lei stabilit prin CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 a fost anulată.
Pârâta a ignorat prevederile Contractului Colectiv, de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010, și a sperat în mod nejustificat că nu-i sunt aplicabile și prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ S. Națională de Transport Feroviar de Calatori (a cărei filiala este și pârâta) a solicitat să se constate nulitatea absolută a art.41 alin.3 lit. a din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010, care are următorul conținut;
"Salariul de bazo minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri sau indemnizații incluse în acesta"; și în subsidiar excluderea sa și a filialelor sale din Anexa nr.5 la CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi.
Cererea a fost respinsă și soluționată irevocabil prin Decizia civila nr.
1211/_ pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ .
Prin Decizia civila nr. 1211/_ pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr.9820/3/20ll, s-a constatat în mod irevocabil ca acest CCM, este aplicabil recurentei și obligația acesteia de a aplica prevederile art. 41 alin.3 lit. b din CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi pentru întreaga perioadă de valabilitate -2008-2010 și care are următorul conținut " Părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de
ramură transporturi, stipulate la art. 41, pct. 3 litera a, pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv", adică 700 lei și nu 570 lei pentru perioada_ -_, respectiv 600 lei pentru perioada_ -_ .
Pârâta a refuzat în mod nejustificat să negocieze și să plătească reclamanților drepturile salariale calculate la salariul de baza minim brut de 700 lei stabilit la nivelul ramurii transporturi (valabil de la_ ), deși știa că pe rolul Tribunalului B. a fost înregistrata la data de_ acțiunea în constatarea nulității Anexei 1 la CCM pe anii 2009-2010 și ca la încheierea contractelor colective de muncă nu respectă prevederile din legislația muncii în vigoare la acea dată.
Menționează că în dosarul nr._ înregistrat la data de_ pe rolul Tribunalului B. având ca obiect acțiunea în constatarea nulității Anexei 1 la CCM pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, a fost suspendată judecata în temeiul art.244 alin. l pct. l C. proc. civila până la soluționarea cererii înregistrate de pârâta pe rolul Tribunalului București sub nr._ prin care a solicitat să se constate nulitatea Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010 .
Așa cum a arătat, acțiunea în constatarea nulității Anexei 1 la CCM pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul, pârâtei, a fost introdusa în perioada de valabilitate a CCM înregistrat sub nr.2572/_, cât și a Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010.
Faptul că soluționarea cauzei a fost suspendata până la data soluționării irevocabile a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului București prin care însăși recurenta a solicitat să se constate nulitatea absoluta a art.41 alin. 5 lit. a din Contractul colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010, nu este imputabil reclamanților.
Prevederile art.268 alin. l lit. d din Legea nr.53/2003 Codul muncii-dispun în sensul că pot fi formulate cereri pentru constatarea nulității unui CCM sau a unor clauze pe toata durata existentei contractului.
În această situație au incidența dispozițiile art.24 alin.3 și 4 din Legea nr. 130/1996, republicata, cu consecința aplicării dispozițiilor din contractul colectiv de munca pe ramură, pe întreaga perioada pentru care reclamanții au solicitat diferențele, de drepturi salariale.
Prevederile acestui contract colectiv de muncă sunt aplicabile în cauza în baza dispozițiilor art.40 alin.2 lit. c, art. 236, art.238(l), art.241 (1) lit. c, art.243 din Codul muncii și art. 11 lit. c, art. 21 din Legea nr.130/1996 (în vigoare la data încheierii și înregistrării contractelor colective de munca). I
La poziția 2 din anexa 5 la acest CCM care nominalizează unitățile la care se aplica acest contract colectiv de munca, se afla societatea pârâta SNTFM C. MARFA SA București.
Prima instanța n-a ținut cont de Decizia civilă nr. 1211/_ pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, prin care s-a statuat în mod irevocabil că acest CCM este aplicabil și pârâtei, iar pe de alta parte de Decizia civila nr.2317/M/_ a Curții de Apei B., prin care s-a constatat lin mod irevocabil nulitatea Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei.
Nici cu privire la faptul că Deciziile Curții Constituționale nr.380/2004, nr.511/2006 și nr.294/2007, definitive și general obligatorii, sunt aplicabile în speță, primă instanța nu s-a pronunțat.
Nu pot fi ignorate Deciziile Curții Constituționale nr.380/2004, nr.511/2006 și nr.294/2007, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.8 alin. (1) și (2) din Legea nr.130/1996
privind contractul colectiv de munca și ale art.238 alin.(l) din Legea nr.53/2003Codul muncii definitive și general obligatorii, aplicabile în speța.
În aplicarea principiului securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, că soluțiile definitive date de instanțele judecătoreștii să nu mai poată fi repuse în discuție (Hotărârea CEDO în cauza Brumarescu C. României), solicită să se constate că prin hotărâri judecătorești irevocabile, date în contradictoriu cu aceasta, pârâta a fost obligată să calculeze și acorde reclamanților drepturile salariale calculate la salariul de baza minim brut de 700 lei stabilit la nivelul ramurii transporturi, înmulțit cu coeficientul de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare pe care au avut-o reclamanții în perioada 2009-2010, prin aplicarea formulei de calcul, din anexa 1 la CCM, iar aceasta refuză în mod nejustificat să acorde aceste diferențe de drepturi salariale.
Dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6.1 din Convenția europeana a drepturilor și libertăților fundamentale, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor, întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr.37, p. 6 paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.
Altfel spus, art.6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv a mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea Perez împotriva Franței, cererea nr. 47.287/99, paragraful 80 și hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p,19, paragraful 59).
Pârâta intimată S. C. DE R. L. C. S. B. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Recurentul reclamant se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi încheiat pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr. 722/03/_, potrivit cărora
"salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta";.
Conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. b din același contract colectiv de muncă, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. 1 din acest contract colectiv de muncă.
Conform dispozițiilor art. 157 alin. 1 din C.muncii, în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin.1 din C.muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
În speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada decembrie 2009 - decembrie 2010, Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat că pretențiile membrilor de sindicat sunt neîntemeiate.
Pentru a se verifica dacă art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, se impun a fi avute în vedere toate prevederile art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, iar nu doar cele menționate la alin. 3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin. 5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut la alin. 5 că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor";.
De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol stabilește că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea angajatoare a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar ulterior de 600 lei.
Art.1 lit. d din Legea nr. 329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora.
În acest sens, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform art. 30 din Legea nr. 329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală, dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale,
însă în speța de față referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și precondiție imperativă limitele bugetare, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
În realitate, prin prezentul demers judiciar, membrii de sindicat urmăresc aplicarea cumulată, în ceea ce privește stabilirea salariului, atât a prevederilor cuprinse la art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru stabilirea salariului de bază cât și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, referitor la coeficienții de multiplicare, aceștia fiind superiori celor cuprinși la art. 41 menționat anterior, ceea ce nu poate fi primit.
Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării
reclamanților, a dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 - în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale - se constată a fi nefondate criticile din recurs, în ceea ce privește acordarea diferențelor de drepturi salariale.
Este, de asemenea, lipsită de relevanță anularea anexei la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, deoarece nu atrage aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, ci a celui la nivel imediat superior, respectiv cel încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008, care prevede o valoare a salariului de 570 de lei, iar ulterior de 600 lei.
În ceea ce privește Deciziile Curții Constituționale nr. 294/_ și 511/2006 invocate de sindicat, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la modificarea sentinței recurate, deoarece prin acesta nu s-a produs o încălcare a statuărilor Curții Constituționale, în condițiile în care prin soluția adoptată de instanța de fond, așa cum s-a arătat mai sus, s-a respectat caracterul obligatoriu al clauzelor contactelor colective de muncă care au incidență în speță.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, cuprinzând considerentele pe care se sprijină, ce permit exercitarea controlului judiciar și că a fost pronunțată cu interpretarea corectă a actelor deduse judecății, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de sindicat, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. M. DE
L. D. D. C. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 10298 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: R. -M. V.
