Decizia civilă nr. 594/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 594/R/2013
Ședința publică din data de 26 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. L. AL Î. P. C. EAN, respectiv de pârâtul P. MUNICIPIULUI D. împotriva sentinței civile nr. 11201 din_ A Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații pârâți L. T. S. D. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI D., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat Patricia G. din cadrul Baroului C., lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că pârâtul intimat L.
T. S. D. a răspuns solicitărilor instanței prin scriptul depus la dosar la data de 19 februarie 2013 în sensul că plata drepturilor salariale aferentă lunii aprilie 2009 a fost data de 8 mai 2009.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar copia adeverinței nr. 2200/_ emisă de pârâtul intimat L. T. S. D. și declară că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului susține recursul solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță pentru membrul de sindicat B. M. pentru drepturile salariale aferente perioadei 01.05. -_, iar pentru perioada 1-30 aprilie 2009 lasă la aprecierea instanței. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11201/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al Municipiului D. .
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ invocată din oficiu de către instanță și, în consecință, s-a respins ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. al Î.
P. C., în numele membrei de sindicat B. M. în contradictoriu
cu pârâții L. Tehnologic "S. "; D., C. Local al Municipiului D. și P. Municipiului D. și în consecință:
A fost obligat pârâtul L. Tehnologic "S. "; D., în calitate de angajator, la calcularea și la plata către membra de sindicat a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 începând cu_ și până la_, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local al Municipiului D. și P. Municipiului D. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui local al Municipiului D. s-a constatat că este neîntemeiată întrucât din prevederile Legii nr. 1/2011 rezultă că acestuia îi revine obligația de a vira sumele necesare plății drepturilor salariale ale membrei de sindicat în numele căreia a fost formulată acțiunea. Raportat la speța de față este irelevant dacă pârâtului i s-au alocat de la bugetul de stat sumele necesare acestei plăți, întrucât acest lucru nu îi este imputabil membrei de sindicat în numele căreia a fost
formulată acțiunea și nu afectează calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Instanța a admis excepția prescripției extinctive parțiale a acțiunii referitor la perioada dintre_ -_, întrucât pentru această perioadă s- a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că membra de sindicat în numele căreia a fost formulată acțiunea a fost angajat al pârâtei în perioada pentru care solicită plata drepturilor salariale restante.
În această calitate membra de sindicat în numele căreia a fost formulată acțiunea este îndreptățită să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de OG 15/2008 modificată de Legea nr. 221/2008. Aceasta deoarece OG nr. 136/2008 prin care s-a dispus amânarea aplicării acestei legi, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1221/_ . De asemenea, art. I pct. 2 și 3 din OG nr. 151/2008 de modificare a OG nr. 15/2008, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842/2009 a Curții constituționale. La fel, dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, prin care, la fel au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 989/2009.
În consecință, având în vedere că toate actele normative de modificare a creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008, au fost declarate neconstituționale prin decizii ale Curții constituționale, în privința modificărilor aduse creșterilor salariale prevăzute de această ordonanță, dispozițiile acesteia sunt aplicabile. Prin urmare, pârâta de rândul 1 în calitate de angajator a fost obligată să achite diferența dintre cuantumul pe care ar fi trebuit să îl primească salariata în cauză în condițiile aplicării acesteia și cuantumul pe care l-a primit în mod efectiv.
Î. Curte s-a pronunțat in același sens prin Decizia privind recursul in interesul legii nr. 3/2011, concluzionând ca, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre
drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pârâta nu a contestat faptul că reclamantei nu i s-a plătit această diferență, iar sarcina probei i-ar fi revenit acesteia conform art. 272 din Codul muncii.
În calitate de ordonatori de credite pârâții de rândul 2 și 3 au fost obligați să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. L. al Î.
C. și pârâtul P. municipiului D. .
Prin recursul declarat, S. L. al Î. P. C.
a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii
introductive pentru reclamanții membri de sindicat încadrați la unitatea de învățământ pârâtă și pentru perioada_ -_ .
În motivarea recursului recurentul critică sentința sub aspectul modului de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, arătând termenul de 3 ani (termenul de prescripție prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii) se raportează de la data nașterii dreptului la acțiune.
In sistem bugetar plata drepturilor salariale se face in perioada 5 - 15 a lunii curente pentru luna precedenta conform Ordinului Ministrului finanțelor nr. 86 din 2005, modificata prin Ordinul Ministrului finanțelor nr. 1319/2006.
Raportat la prezenta speța: drepturile salariale aferente lunii aprilie 2009 se achita in perioada 5 - 15 mai 2009, astfel că prima zi în care se putea promova acțiunea pentru drepturile salariale aferente luni aprilie 2009 este data de 16 mai 2009.
Recurentul arată că momentul nașterii dreptului la acțiune este atunci când creanța (drepturile salariale) este certa, lichida si exigibila, cu alte cuvinte din momentul prejudicierii salariatului, respectiv din momentul în care urmau a fi acordate anumite drepturi salariale.
În practica judiciara s-a statuat ca în ipoteza drepturilor bănești cu caracter de continuitate (dreptul la salariu) care nu au fost acordate și care implică plăți succesive, termenul de 3 ani se calculează separat pentru fiecare plată (lună) în parte.
Cu alte cuvinte, termenul de prescripție de 3 ani începe sa curgă de la data la care trebuia sa se facă plata drepturilor salariale pentru fiecare luna în parte - prin comparație cu dreptul comercial, termenul de prescripție începe sa curgă de la data scadenței.
Din acest motiv apreciază că, prin raportare la data introducerii acțiunii_, nu sunt prescrise drepturile salariale aferentei perioadei 1 aprilie - 16 mai 2009, motiv pentru care solicită modificarea în parte a sentinței recurate.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedura
civila.
Prin recursul formulat, pârâtul P. municipiului D.
a solicitat
modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii obligării P. ui Municipiului D. și a C. ui Local al Municipiului D. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru membrii de sindicat indicați in cererea de chemare in judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că P. Municipiului D. nu este angajator al membrilor de sindicat care au promovat această acțiune și nici nu va putea aloca fonduri dacă acestea nu sunt aprobate de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Ministerul Finanțelor Publice.
Politica salarială din învățământ nu este promovată de către Primar, iar decizia cu privire la drepturile salariale nu este atributul primarului unei unități administrativ teritoriale. Conform Legii 215/2001 republicată nu se face referire la capitolul atribuțiile primarului la faptul că ar avea legătură cu politica salarială a unităților de învățământ.
In consecință instituția recurentă nu contestă dreptul salarial al reclamantului, ci faptul că aceste drepturi salariale nu pot fi plătite din bugetul local decât dacă sunt aprobate și virate în bugetul Municipiului D. de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Ministerul Finanțelor Publice.
Precizează faptul că salarizarea personalului didactic din învățământul preuniversitar se face prin bugetul unităților-administrativ teritoriale și nu din bugetul unităților administrativ-teritoriale.
Potrivit art.167 din Legea 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
De la bugetul unităților-administrativ teritoriale nu se pot aloca fonduri necesare plătii drepturilor salariale deoarece acestea se aloca de la bugetul de stat după ce au fost analizate de către Ministerul Educației și Cercetării si M. de finanțe.
Bugetul unității de învățământ care include și salariile cu personalul este avizat de consiliul de administrație al unității școlare și însoțit de nota de fundamentare este înaintat consiliului local. Acesta din urma își însușește proiectul de buget al unităților de învățământ de pe raza unității administrativ teritoriale și este înaintat către consiliul județean care la rândul său îl înaintează Ministrului educației și cercetării și M. ui de finanțe care fundamentează fondurile pentru învățământ.
În susținerea acestei afirmații invocă prevederile HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat care la art. 28 prevede că "Alocarea fondurilor se face pe baza unui sistem de indicatori după cum urmează:
La nivel central .... se face repartizarea pe județe a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat ce se alocă prin legea anuală a bugetului de stat pentru cheltuieli de natura celor care intră in finanțarea de bază
La nivel județean, C. județean, respectiv C. General al Municipiului București, repartizează consiliilor locale fondurile aferente învățământului, aprobate prin legea anuală a bugetului de stat, precum și fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Fondurile primite din unele venituri de la bugetul de stat prin legea anuală a bugetului de stat se repartizează pe unități administrativ-teritoriale de către consiliul județean, prin hotărâri
La nivel local C. local stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ.
În consecință se poate observa că atâta timp cât de la bugetul de stat nu au fost alocate fonduri de către M. Educației si M. Finanțelor către bugetul C. ui Local, acesta nu poate aloca instituțiilor de învățământ fonduri salariale suplimentare.
Pentru motivele invocate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul obligării M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și M. ui Finanțelor P. e la plata drepturilor
salariale și nu a P. ui municipiului D., care nu are nicio calitate decât de a repartiza fondurile care sunt destinate salarizării personalului din învățământ.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel constată următoarele:
Recursul declarat de pârâtul P. municipiului D. este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare până la data de_ ) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Dispoziții similare sunt prevăzute și în Legea nr. 1/2011 a educației naționale (act normativ în vigoare începând cu data de_ ), care prevede la art. 104 că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din "sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauză calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al municipiului D. este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În ceea privește recurentul P. municipiului D. Curtea constată că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001. În consecință, Curtea reține că în cadrul cererilor privind alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce au făcut obiectul prezentei cauze, P. municipiului C. -N. are calitatea procesuală pasivă, față de calitatea sa de ordonator de credite.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, respectiv ale art. 93 din Legea nr. 1/2011, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții
legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții C. local și P. municipiului D. la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea sumelor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art. 161 din codul muncii (fost art. 156 din Codul muncii).
Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare achitării drepturilor solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale nu poate fi imputat cadrului didactic reprezentat în cauză și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâtul recurent, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile salariale acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Nealocarea până în prezent de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamant nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariatul solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii.
Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurent și autoritățile la care se face referire în recurs, pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță. Nu se diminuează însă participarea recurentului la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea lui procesuală
pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurentul rămâne a fi obligat la alocarea fondurilor bănești în favoarea unității de învățământ necesare plății sumelor restante datorate cadrelor didactice, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. municipiului D. .
Recursul declarat de reclamantul S. L. al Î. P. C. este fondat având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat diferențele salariale neachitate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 cuvenite membrei de sindicat B. M., reprezentată în cauză, începând cu data de_ până la_ .
Prin sentința atacată instanța de fond a admis excepția privind prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ și a respins ca prescrisă acțiunea formulată în privința acestei perioade.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 171 din Codul muncii republicat (fost art. 166) dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Art. 166 din Codul muncii prevede că salariul se plătește cel puțin o dată pe lună, iar potrivit prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, emis de Ministerul Finanțelor Publice, ordonatorii principali de credite și instituțiile publice și serviciile publice din subordinea acestora achită salariile într-o singură tranșă lunară, în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă.
În ipoteza drepturilor salariale, care implică plăți succesive, termenul de 3 ani se calculează separat pentru fiecare salariu lunar în parte.
Cum drepturile salariale aferente lunii mai 2009 erau datorate cadrului didactic reprezentat în cauză în perioada 5-15 a lunii următoare, Curtea constată că dreptul la acțiune al acesteia s-a născut cel mai devreme la data de 5 iunie 2009 pentru drepturile salariale cuvenite pentru luna mai 2009.
Cum reclamantul a promovat acțiunea la data de_, Curtea constată că la data respectivă nu se împlinise termenul de prescripție cu privire la drepturile salariale aferente perioadei_ -_, astfel încât recursul declarat de reclamant apare ca fiind fondat raportat la această perioadă.
În ce privește pretențiile aferente lunii aprilie 2009 Curtea reține din adeverința nr. 2200/_ înaintată la dosar de intimatul L. Tehnologic "S. "; D. că drepturile salariale aferente lunii aprilie 2009 au fost achitate salariatei
M. la data de 08 mai 2009. În consecință, se constată că la data promovării acțiunii - 16 mai 2012 - se împlinise termenul de prescripție privind aceste pretenții, astfel că se constată ca fiind nefondate criticile formulate de reclamant raportat la admiterea excepției prescripției și pentru pretențiile aferente lunii aprilie 2009.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 cod proc. civ. va fi admis recursul declarat de reclamantul S. L. al Î. P. C. în numele membrei de sindicat B. M., urmând a fi modificată în parte sentința atacată în sensul că va fi respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ și în consecință va fi admisă acțiunea formulată de reclamant și pentru această perioadă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î. P.
EAN în numele membrei de sindicat B. M. împotriva sentinței civile nr. 11201 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_ și în consecință admite acțiunea formulată de reclamant și pentru această perioadă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. MUNICIPIULUI
împotriva aceleiași sentințe. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
I. T. D. C. | G. | G. | -L. | T. |
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: B.G.Z.
