Decizia civilă nr. 493/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 493/R/2013
Ședința publică din data de 19 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții R. D., B. G. S., D. T., B. R., M. N D., G. A., P. M. R. M. ,
P. D. C., S. G., A. M., C. D., M. C., M. D., B.
N., R. G., M. L., M. R., B. N. și B. L. E.
împotriva sentinței civile nr. 13272 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind și pe intimații pârâți U. B. B. C. N., M.
E., C., T. ȘI S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a F. P. C. N., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul intimatei U. B. B. C. N. - avocat Nelu L. ciu.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 7 februarie 2013 intimatul M. E., C., T. și S. a înregistrat la dosar întâmpinare iar la data de 15 februarie 2013 Ministerul Finanțelor Publice, prin cererea depusă la dosar solicită comunicarea unui exemplar al recursului.
Reprezentantul intimatei UBB arată că față de cererea formulată de Ministerul Finanțelor Publice a înțeles să solicite cauza la amânare.
Curtea deliberând, având în vedere că motivele recursului nu vizează Ministerul Finanțelor Publice și întrucât reclamanții recurenți sunt reprezentați de avocat, lasă cauza la ordine urmând a se discuta în contradictoriu.
La strigarea cauzei la ordine se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți - avocat Toadere I. din cadrul Baroului C. .
Raportat la cererea formulată de Ministerul Finanțelor Publice reprezentanta reclamanților arată că recursul vizează soluționarea pe excepție.
Curtea după deliberare, apreciază că nu se impune amânarea cauzei pentru motivul invocat de reprezentantul UBB.
La întrebarea instanței reprezentantul UBB explică faptul că fiecare angajat primește un fluturaș cu drepturile salariale la fiecare modificare legislativă, fără să se întocmească un tabel cu semnături. Arată că a depus la dosar decizia rectorului și că sentința prin care s-a dispus reîncadrarea și plata drepturilor salariale către reclamanți nu prevede și obligația pentru pârâtă de a emite și o decizie. Nici sentința și nici legea nu prevăd această obligativitate.
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților susține recursul astfel cum acesta a fost formulat în scris. În esență arată că nu se contestă modalitatea de stabilire a
drepturilor salariale ale reclamanților ci este vorba de emiterea unui act administrativ în vederea executării hotărârii judecătorești. Nu consideră inadmisibilă acțiunea reclamanților întrucât legea nu prevede obligativitatea procedurii prealabile iar actul administrativ nefiind încă emis de către universitate și nici comunicat reclamanților aceștia nu sunt în măsură să îl conteste. Cu privire la excepția invocată de M. educației, C., T. și
S. solicită respingerea acesteia, această parte având calitatea de ordonator de credite. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei U. B. B. solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată în esență că legiuitorul a stabilit o procedură prealabilă și atâta vreme cât nu s-a uzat de această procedură acțiunea reclamanților este inadmisibilă. Se susține de reclamanți că dreptul s-ar fi născut după pronunțarea unei hotărâri judecătorești dar acțiunea formulată de aceștia vizează drepturi salariale din luna decembrie 2009 iar reclamanților li s-a adus la cunoștință decizia rectorului din ianuarie 2010 prin care li s-au stabilit drepturile salariale, decizie pe care aceștia nu au contestat-o. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_ sub nr._ pe rolul Tribunalului C. reclamanții R. D., B. G. S., D. T., B. R., M. D., G. A., P. M. R. M., P. D. C., S. G. ,
A. M., C. D., M. C., M. D., B. N., R. G., M.
L., M. R., B. N., B. L. E. au chemat în judecată pe pârâții U.
B. B., M. E., C., T. și S. și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâtei de rd. 1 la reîncadrarea salarială a acestora începând cu data de_, potrivit Legii nr.330/2009, cu luarea în considerarea a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, obligarea pârâtei de rd. 1 să calculeze și să vireze către reclamanți diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, potrivit reîncadrării salariale conform Legii nr.330/2009npentru perioada_ - până la data pronunțării sentinței, actualizate cu coeficientul de inflație la data plății și obligarea pârâților de 2-3 să asigure și să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale.
Prin întâmpinare M. E., C., T. și S. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că nu are calitatea de angajator al reclamanților, nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului superior de stat și că U. B. -B., în calitate de angajator avea obligația de a calcula drepturile salariale și de a propune spre aprobare un buget care să acopere aceste drepturi.
Prin întâmpinare Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, motivând că nu are nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții.
Prin sentința civilă nr. 13272/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.
E., C., T. și S. .
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis excepția inadmisibilității formulării acțiunii invocată de către pârâta U. B. - B. .
S-a respins acțiunea formulată de către reclamantul R. D. ș.a., în contradictoriu cu pârâții U. B. - B. și M. E., C., T. și S., Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Excepția invocată de M. E., C., T. și S. privind lipsa calității procesuale pasive a fost respinsă, întrucât în baza autonomiei financiare instituțiile de învățământ superior își stabilesc bugetul de venituri și cheltuieli care este aprobat de minister după adoptarea bugetului.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost admisă având în vedere împrejurarea că acesta nu are nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții.
Conform prev. art.34 din Legea nr. 330/2009, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite. Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale la sediul ordonatorului de credite. Împotriva măsurilor dispuse în soluționarea contestațiilor persoana nemulțumită se poate adresa instanței judecătorești competentă potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
Reclamanților li s-a adus la cunoștință în luna februarie 2010 prin Decizia rectorului nr.1319/_, drepturile salariale stabilite începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Reclamanții nu au contestat modul de stabilire a drepturilor salariale la ordonatorul de credite, ci s-au adresat direct instanței de judecată fără să îndeplinească procedura prealabilă prevăzută de lege.
În această situație, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâta de rd.1 și a respins cererea reclamanților îndreptată împotriva acesteia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții R. D., B. G. S., D. T., B. R., M. D., G. A., P. M. R. M., P. D.
C., S. G., A. M., Cioarba D., M. C., M. D., B. N., R.
G., M. L., M. R., B. N., Berskesz Lasylo E.,
solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate având in vedere faptul ca instanța nu a cercetat fondul cauzei, respingând cererea introductivă pe excepție.
În motivarea recursului recurenții au arătat că art. 34 din legea 330/2009 este o norma de procedura din legea cadru privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice. Ca orice norma de procedura se aplica de la data efectuării actului procedural pe care îl introduce/definește si pana la abrogarea acesteia, cu referire la actele administrative emise sub imperiul acestei legi.
In cazul de față, hotărârea irevocabila prin care s-a dispus admiterea cererii reclamanților si obligarea la reîncadrarea și plata drepturilor salariale aferente conform legii 221/2008 pentru perioada 2008-dec 2009, datează din anul 2012, data la care dreptul reclamanților a fost recunoscut, adică a devenit exigibil (data diferita de cea la care se naște dreptul).
După rămânerea irevocabila a acestei hotărâri judecătorești, la nivelul anului 2012, urma ca paratele să emită un act administrativ in vederea executării hotărârii si sa dispună reîncadrarea reclamanților si plata drepturilor salariale restante si a contribuțiilor la bugetele asigurărilor sociale.
Actul administrativ prin care se dispune stabilirea, calcularea, reîncadrarea si plata salariilor conform sentinței civile amintite mai sus nu a fost încă emis si
comunicat reclamanților pentru a putea fi atacat sau contestat in vreun fel. Ca atare, la data introducerii acțiunii reclamanții nu ar fi fost in măsura sa conteste un act administrativ neemis încă, in baza unor norme de procedura abrogate la aceasta data, pentru a li se putea retine vreo culpa procesuala. Poziția procesuala a pârâtei UBB in acest dosar este ca pe fond reclamanții au dreptate, insa parata refuza plata drepturilor salariale solicitate, făcând la aceasta ora inutila orice plângere prealabila datorita acestei poziții ferme a paratei.
Pe de alta parte, la data la care dreptul pretins prin prezenta acțiune a devenit exigibil nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 330/2009 care a fost abrogata de art. 39 litera w din Legea nr. 284/_ (M. Of. nr. 877/_ ), ca atare instanța de fond ar fi trebuit sa tina cont de aceste aspecte.
Conform prevederilor art. 34 din legea 330/2009 obiectul unor contestații administrative in temeiul acestei legi trebuie sa fie "în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor, altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi".
Reclamanții nu au contestat modul de calcul sau de stabilire a salariilor raportat la aplicabilitatea legii 330/2009. Au arătat doar ca personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu dispozițiile sentinței civile depuse la dosar si cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Practic câtă vreme salariul din luna decembrie 2009 urmează a fi modificat pe cale administrativa ca urmare a aplicării unor hotărâri executorii si irevocabile, e firesc ca odată schimbata baza de calcul, pe exact aceleași metode de calcul stabilite in temeiul legii 330/2009 pe care nu le contestă, rezultatul matematic final duce la concluzia măririi cuantumului salariilor din ianuarie 2010 - prezent. De altfel parata U. B. B., cu toate ca arata prin reprezentant faptul ca nu se opune admiterii acțiunii pe fond, considerând-o întemeiata, totuși refuza a o pune în practica si a acorda drepturile salariale legal dobândite ca urmare a modificării cuantumului salariului din luna decembrie 2009.
O eventuala contestație ar fi putut fi eventual depusa cel mult in termen de
5 zile de la data luării la cunoștința a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, ori acest act administrativ ca urmare a obligării paratei la reîncadrare pentru luna decembrie 2009 încă nu a fost emis si comunicat reclamanților, iar legea 330/2009 e abrogata din data de_ - data la care acțiunea pe legea 221/2008 nici măcar nu era promovata, cu atât mai mult pusa in executare hotărârea pentru a se emite un act administrativ de executare.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, invocata in alte spete similare, instanțele au apreciat că se impune respingerea acesteia, deoarece nici Codul muncii și nici Legea nr. 168/1999, nu prevăd obligativitatea urmării unei proceduri prealabile formulării unei acțiuni în justiție, astfel încât, în lipsa unei reglementări legale în sensul amintit, prevăzută în legile speciale, procedura punerii în întârziere prin notificarea prealabilă a pârâților, potrivit art. 1079 alin. 1 Cod civil, nu este incidentă în cauză.
De asemenea nu exista nici un text legal care sa specifice faptul ca o acțiune promovata pe dreptul muncii in dobândirea drepturilor salariale sau a altor drepturi conexe e inadmisibila daca reclamantul nu a optat pentru o procedura prealabila, indiferent care ar fi aceasta. Si in cazul de față existenta acestei proceduri nu atrage obligativitatea utilizării plângerii pe cale administrativa sau inadmisibilitatea unor acțiuni in instanța in situația neutilizării acestei proceduri.
Textul legal al art. 34 din legea 330/2009 prevede faptul ca aceste contestații pot fi depuse la ordonatorul de credite, insa nu exista o sancțiune a decăderii din dreptul de a te adresa instanțelor de judecata in cazul neutilizării acestei căi alternative de atac. In aceeași situație e si textul legal in vigoare si anume art. 30 din Legea nr. 284/2010. Nu se prevede obligativitatea acestei plângeri prealabile sau proceduri administrative, ci doar posibilitatea recurgerii la o asemenea cale de atac. Pe cale de consecința, excepția inadmisibilității acțiunii trebuia respinsa si din acest considerent, art. 34 legea 330/2009 fiind o norma dispozitiva, nu imperativa.
Faptul ca soluționarea contestațiilor a fost data de către legiuitor in anume perioada de timp in sarcina ordonatorilor de credite, nu atrage obligativitatea reclamanților de a formula o contestație si nici decăderea din dreptul de a se adresa instanței de judecata, fără a exista o prevedere expresa in acest sens.
Exista situații in cazul altor proceduri prealabile obligatorii, de exemplu in cazul legii 554/2004 art. 7 în care se prevede o procedura imperativa, însă in cazul ne fata ne aflam in fata unei norme dispozitive care precizează faptul ca "contestația poate fi depusa", iar daca e depusa, in mod imperativ "ordonatorii de credite vor soluționa contestația in termen de …".
Ca atare reclamanții pot alege sa beneficieze sau nu de aceasta procedura facultativa, spre deosebire de cazurile altor proceduri prealabile obligatorii unde sancțiunea e expres prevăzuta. In schimb daca reclamanții aleg sa o promoveze contestația trebuie soluționata in termenul legal.
Ca atare singura norma imperativa in acest articol legal e in sarcina pârâtei si nicidecum a reclamanților.
Pe baza principiilor de drept "tot ce nu e interzis e permis" si "Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa o facem. In situația in care consideram prezenta acțiune inadmisibila, in condițiile in care in spete similar toate promovate la nivelul anului 2012, nici una cu vreo procedura prealabila parcursa, beneficiare de RIL favorabil-promovat ca urmare a unor acțiuni identice, nu doar ca se încalcă principiile de drept arătate mai sus, dar se aduce atingere si prevederilor CEDO respectiv încălcarea accesului la justiție prin impunerea obligativității contestării unor acte administrative in baza unor prevederi dispozitive, nu imperative, in lipsa unei sancțiuni exprese instituite de
legiuitor, contestații impuse a fi formulate la nivelul lunii februarie 2010, împotriva unor acte administrative încă neemise nici acum si necomunicate.
Recursul in interesul legii promovat pe aceasta tema a fost soluționat prin Decizia nr. 11/2012 din_, în sensul că: "Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor ar!. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit În conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda În anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. "
Pentru a hotărî astfel, I. a avut in vedere aceleași argumente de fapt si de drept expuse de către reclamanți in susținerea cererii lor de chemare in judecata.
De asemenea jurisprudența este constanta in domeniu, si anume altor colegi li se admit asemenea cereri indiferent de angajator sau județul de domiciliu promovează asemenea acțiuni ca urmare a admiterii cererilor privind încadrarea
salariala in temeiul legii 221/2008 si a modificării salariului din luna decembrie 2009 ca urmare a executării unor asemenea hotărâri judecătorești.
Cu privire la fondul cauzei recurenții au reluat argumentele expuse in motivarea Deciziei nr. 11 din_, precizând că pe aceste argumente își întemeiază și ei cererea de chemare in judecata.
În drept, recurenții au invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., art.
3041C.pr.civ.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel reține că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, care vizează reîncadrarea salarială a reclamanților și acordarea diferențelor salariale pentru perioada începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la soluționarea cauzei, Curtea reține că într-adevăr, sub aspectul stabilirii drepturilor salariale sunt incidente prevederile Legii nr. 330/2009 și mai apoi ale Legii nr. 284/2010.
Referitor la stabilirea salariilor reclamanților începând cu data de_, s- a susținut de către pârâtă și este necontestat de către reclamanți prin recursul de față faptul că drepturile salariale ale acestora au fost stabilite prin Decizia rectorului nr.1319/_, care li s-a adus la cunoștință acestora în luna februarie 2010.
În conformitate cu dispozițiile art.34 din Legea nr. 330/2009, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază care se acordă potrivit prevederilor acestei legi este de competența ordonatorilor de credite. Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. Împotriva măsurilor dispuse în soluționarea contestațiilor persoana nemulțumită se poate adresa instanței judecătorești competentă potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
Curtea reține însă că în cauză, în soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii invocate prin raportare la prevederile art.34 din Legea nr. 330/2009, este esențial a se avea în vedere motivarea pentru care reclamanții solicită reîncadrarea salarială începând cu data de_, respectiv faptul că se invocă o
împrejurare ulterioară emiterii deciziei menționate de stabilire a salariilor, împrejurare de natură a conduce la modificarea bazei de calcul avute în vedere la stabilirea salariilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009.
Astfel, Curtea reține că în speță reclamanții au invocat în motivarea acțiunii lor faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă (respectiv sentința civilă nr. 1133 din_ a Tribunalului C. ), pronunțată ulterior emiterii de către angajator a deciziilor de reîncadrare în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, le-a fost recunoscut pentru dreptul de a beneficia de salarii stabilite în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 221/2008, perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2009.
Drept urmare, reclamanții invocă faptul că, urmare a dispozițiilor sentinței menționate, s-a modificat salariul din luna decembrie 2009 (care a constituit baza pentru stabilirea salariilor în conformitate cu Legea nr. 330/2009), astfel încât s-ar impune în consecință modificarea reîncadrării salariale a acestora începând cu data de_ prin raportare la salariul din luna decembrie 2009 legal cuvenit.
În consecință, Curtea reține că, raportat la împrejurările concrete ale cauzei de față, reclamanții s-au aflat în imposibilitate obiectivă de a parcurge efectiv procedura prealabilă, întrucât la momentul emiterii deciziei de reîncadrare nu
exista hotărârea judecătorească invocată prin care să li se recunoască acordarea diferențelor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008.
Cum în cursul lunii decembrie 2009 reclamanților nu le-au fost calculate, stabilite și nici achitate drepturile salariale majorate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, la emiterea deciziei de reîncadrare în baza Legii nr. 330/2009, începând cu data de 1 ianuarie 2010 nu a avut loc o diminuare a noilor salarii stabilite, astfel încât reclamanții nu puteau justifica un interes în formularea unor contestații.
Este evident că textul legal invocat, respectiv art. 34 din Legea nr. 330/2009 reglementează posibilitatea salariatului de a contesta modul de stabilire a salariului în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire, prin raportare la o situație existentă la data emiterii, eventual la data luării la cunoștință a deciziei de reîncadrare.
Nicidecum nu s-ar putea reține că în ipoteza în care, ulterior epuizării termenelor reglementate de art. 34 din Legea nr. 330/2009, printr-o hotărâre judecătorească sunt recunoscute angajatului drepturi salariale mai mari aferente lunii decembrie 2009, iar angajatorul nu ar proceda din proprie inițiativă la recalcularea drepturilor salariale ulterioare cu luarea în considerare a noii baze de calcul, salariatul nu ar mai avea posibilitatea valorificării drepturilor sale prin promovarea unei acțiuni în instanță.
Considerând un asemenea demers în justiție al salariatului ca inadmisibil ar însemna să se accepte perpetuarea unei stări de nelegalitate ca urmare a preluării unei baze de calcul a salariului stabilită cu ignorarea prevederilor legale, din culpa angajatorului.
Pentru aceste considerente, având în vedere că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 și 5 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea examinării pe fond a acțiunii formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâții U. "B. B. " și M. E., C., T. și S. .
Urmează a fi menținute dispozițiile sentinței privind modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. E., C., T. și S. și Ministerul Finanțelor Publice având în vedere pe de o parte faptul că soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice nu a făcut obiectul criticilor din recurs.
Pe de altă parte, în ceea ce privește calitatea procesuală a pârâtului
M. E. Naționale, se reține că în mod corect a considerat instanța de fond că în cauză este justificată calitatea procesuală a acestui pârât, dispozițiile legale invocate de pârâtul M. E. Naționale prin întâmpinarea depusă în recurs, vizând finanțarea învățământului preuniversitar de stat nefiind aplicabile în cauză, reclamanții din prezenta cauză având calitatea de personal didactic în cadrul unei instituții de învățământ superior.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanții R. D., B. G. S., D. T., B. R., M. N D., G. A., P. M. R. M., P. D. C.
, S. G., A. M., C. D., M. C., M. D., B. N., R. G.
, M. L., M. R., B. N. și B. L. E. împotriva sentinței civile
nr. 13272 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o casează în parte și trimite spre rejudecare primei instanțe acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții U. "B. B. " și M. E. ,
C., T. și S. .
Menține dispozițiile sentinței privind modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. E., C., T. și S. și Ministerul Finanțelor Publice.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
G. | -L. T. | I. | T. | D. C. | G. |
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS 2 ex.
Jud.fond: P.U.
