Decizia civilă nr. 1157/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1157/R/2013
Ședința publică din data de 12 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M.
JUDECĂTORI: C. | M. | |
S. | -C. | B. |
GREFIER: G. | C. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. Z. PRIN P. ,
C. LOCAL AL M. Z. împotriva sentinței civile nr. 5024 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată LS D. Î. S., pe pârâtul intimat L. T.
R. "W. "; Z. și pe chematul în garanție intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DS, având ca obiect obligație de a face - cheltuieli de transport.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 martie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată sub nr.2137/84/_ pe rolul Tribunalului S.
, astfel cum a fost ulterior precizată, LS D. Î. S., în numele membrilor de sindicat: B. L. C., L. A. ȘI B. C., a solicitat obligarea pârâților: M. Z., prin P., C. LOCAL Z. și L. TEORETIC
R. "WESSELENYI"; Z., să plătească reclamanților contravaloarea cheltuielilor de transport efectuat în perioada septembrie 2010 - februarie 2012, sume actualizate cu rata indicelui inflației, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că decontarea navetei se face potrivit prevederilor art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997, coroborate cu prevederile cuprinse în art. 167 alin. 2, 3, 5 din Legea nr. 84/1995.
Decontarea contravalorii călătoriei efectuate se face pe baza depunerii la sfârșitul lunii de activitate a actelor doveditoare.
S-a mai arătat că membrii de sindicat din prezentul dosar au efectuat naveta de la domiciliu la unitatea școlară și de la unitatea școlară la domiciliu potrivit pontajelor depuse la dosar, fără ca acestora să li se deconteze contravaloarea cheltuielilor de transport.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, P. ul M. Z. și C. Local al
M. Z. au invocat excepția lisei calității procesuale pasive în cauză, iar pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca nefondata.
De asemenea, M. Z., prin P., a formulat cerere de chemare in garanție a M. ui F. P. .
Chematul in garanție Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii de chemare în garanție, având în vedere Decizia nr.10/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În dovedire, părțile au administrat la judecare fondului cauzei proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5024 din_ a Tribunalului S., pronunțată, afost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților: M. Z., prin
P. și C. Local Z., excepții invocate de acești pârâți, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta LS din Î. S., în numele membrilor de sindicat: B. L. C., Lugoși A. și B. C. împotriva pârâților: M. Z., prin P., C. Local Z. și L. Teoretic R.
"Wesselenyi"; Z., și în consecință, au fost obligați pârâții să asigure și să plătească reclamanților: B. L. C. - 2.400 lei, L. A. - 2.640 lei, și B.
-2.512 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport efectuate în perioada septembrie 2010-februarie 2012, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui inflației, de la data scadentei fiecărei sume și pana la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanție a M. ui F. P., cerere formulată de M. Z., prin P. și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 125 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții: C. local Z. și P. ul Z. a fost respinsă, deoarece potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 la propunerea primarului, C. Local aprobă bugetul local, precum și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar, astfel încât nu se poate considera că nu există identitate între persoana obligată în raportul juridic dedus judecății și pârâți, chiar dacă nu exista raporturi de muncă între aceștia și membrii de sindicat.
local și instituția P. ului au calitate de finanțator, primarul fiind ordonator de credite, iar C. Local fiind cel care aproba bugetul local.
De asemenea, art. 28 pt. c din HG nr. 2192/2004 prevede faptul ca la nivel local C. Local stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ pe baza unor indicatori.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
actele depuse la dosar rezultă că reclamanții au calitatea de personal didactic la L. Teoretic R. "Wesselenyi"; Z. .
Reclamanții au efectuat naveta la instituția școlară chemată în judecată, fiind îndreptățiți, potrivit art. 104 (3) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, la decontarea cheltuielilor de transport.
Potrivit acestor dispoziții, decontarea sau plata echivalentă a costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale.
Potrivit art. 104 alin. 3 "personalul didactic din unitățile de învățământ de stat din mediul rural, care nu are domiciliul sau reședința în localitatea în care își desfășoară activitatea, beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă în urma solicitărilor adresate administrației locale pe baza pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ";.
S-a apreciat de instanță că decontarea cheltuielilor pentru cadrele didactice de predare și didactice auxiliare se realizează din bugetul local al unității administrativ - teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar, pe baza documentelor justificative depuse la sfârșitul fiecărei luni.
Instanța de fond a înlăturat apărările intimatei privind lipsa fondurilor întrucât potrivit dispozițiilor art. 37, 38 Codul muncii "drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii prin negociere în cadrul contractelor colective de muncă și ale C.I.M., părțile neputând renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege";.
Astfel, având în vedere aceste aspecte, prima instanță a apreciat că reclamanții membri de sindicat au făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, au făcut dovada faptului că locuiesc într-o altă localitate decât cea unde își desfășoară activitatea (prin depunerea copiilor actelor de identitate), făcând naveta din localitatea de domiciliu în localitatea în care se află angajatorul.
De asemenea, s-a reținut că pârâții nu au susținut și nu au făcut dovada acordării drepturilor solicitate, conform art. 272 din Codul muncii.
Reclamanții membri de sindicat au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere considerată de către prima instanță ca fiind fondată, având în vedere prevederile art. 1082 din Codul civil și ale art.166 alin.4 din Codul muncii.
Față de cele ce preced, instanța a admis cererea reclamanților și, în consecință, a obligat pârâții sa asigure și sa plătească reclamanților: B. L. C.
- 2.400 lei, L. A. - 2.640 lei, și B. C. -2.512 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de transport efectuat in perioada septembrie 2010- februarie 2012, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui inflației, de la data scadentei fiecărei sume și pana la data plății efective, precum și să oblige pârâții să plătească reclamantului suma de 125 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prima instanță a mai reținut că cererea de chemare în garanție a M. ui
F. P. este nefondată, deoarece între instituia publica obligată la plată și chematul în garanție nu există o obligație sau de despăgubire, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.60 din Codul de procedură civilă, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 10/_ .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții: M. Z., prin P. și C. LOCAL AL M. Z.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenții susțin că excepția lipsei calității lor procesuale pasive în cauză a fost soluționată în mod greșit de către instanța de fond, în condițiile în care aceasta trebuia analizată strict raportat la solicitarea efectivă adresată instanței de judecată de către reclamanții - intimați, respectiv aceea de obligare a M.
Z., respectiv a C. ui Local al M. Z., la plata sumelor reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport din localitatea de domiciliu până la locul de muncă.
Astfel, se arată că recurenții-pârâți nu pot efectua plata acestor sume solicitate, plățile efective putând fi făcute de către unitățile școlare angajatoare, la care își desfășoară activitatea cadrele didactice.
Se invocă în acest sens disp.art.97 alin.1 lit. b și f din Legea nr.1/2011 a educației naționale).
Se mai arată că nici M. Z. - persoană juridică de drept public, și nici
C. Local al M. Z. - autoritate publică deliberativă nu pot plăti sumele solicitate de către reclamanți, obligație ce incumbă unității școlare angajatoare.
Astfel, se arată că, printre atribuțiile consiliului local figurează doar asigurarea finanțării prin bugetele locale, din sume defalcate din taxa pe valoarea
adăugată (conform art.105 din legea nr.1/2011), sume transmise bugetului local din bugetul de stat de către Ministerul Finanțelor Publice (potrivit art. 50 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale).
Se mai invocă faptul că instanța de fond nu a verificat temeiul legal al acestei cereri, reținând cu privire la drepturile solicitate acte normative abrogate, care nu mai sunt aplicabile din luna februarie 2011.
Astfel, se arată că Legea nr.128/1997 și Legea nr.84/1995, care reglementau acordarea acestor drepturi, sunt abrogate prin Legea educației naționale nr.1/2011.
Totuși, prin cererea de recurs, recurenții subliniază că drepturile solicitate de către reclamanți sunt aferente perioadei septembrie 2010 - aprilie 2012.
Se mai arată că în mod greșit instanța de fond a invocat în motivarea soluției prevederile art. 37 și 38 din Codul muncii.
Recurenții mai susțin că instanța de fond nu a reținut și nici nu a analizat în hotărârea atacată aspectele de drept și de fapt invocate de către pârâții- recurenți prin întâmpinarea formulată, menționând că atâta vreme cât au fost alocate din bugetul de stat în bugetul local sume cu această destinație - cheltuieli cu naveta cadrelor didactice, ele au fost alocate instituțiilor de învățământ pentru a efectua plata acestor drepturi, însă în situația nealocării resurselor necesare din bugetul de stat, acordarea acestor drepturi a devenit imposibilă.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, se arată că în mod greșit instanța de fond a respins-o, apreciind că între pârâți și chemata în garanție "nu există o obligație sau o despăgubire";, atâta vreme cât bugetul local este doar un intermediar între bugetul de stat, ca sursă a acestor drepturi, și cadrele didactice ca beneficiari.
Astfel, cheltuielile cu naveta se asigură din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și se alocă din bugetul de stat, prin virarea acestora de către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. S., sume ce nu au fost virate cu această destinație.
Se arată că acest aspect este expres reglementat atât de Legea nr. l/2011- art.105 alin.2 lit.f, cât și de actele normative în prezent abrogate: Legea nr.128/1997 și Legea nr.84/1995 - art.167 alin. 1, 2, 3, 4, lit.e.
Aceleași aspecte sunt reglementate și de prevederile art.16, 17 și 23 din
H.G. nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că acțiunea reclamanților este greșit întemeiată în drept pe prevederile art.104 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, întrucât acest act normativ este abrogat prin Legea nr. 1/2011 a educației naționale, aplicabilă din februarie 2011, astfel încât reclamanții nu se pot prevala de prevederile acestuia pentru drepturi aferente perioadei septembrie 2010- mai 2012.
Se invocă în acest sens disp.art.101 alin.1, 104 alin.2, 105 alin.2, 3 din Legea nr.1/2011.
Recurenții mai arată că destinația sumelor astfel repartizate, nu rămâne la latitudinea autorității locale - adică a consiliului local, acestea fiind împărțite pe categorii de cheltuieli de către Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice.
Astfel, se arată că:
pentru anul 2010 sumele defalcate din cota de TVA s-au repartizat prin adresa nr.2119/_, respectiv prin adresa nr.1601/_, expres pentru categoriile de cheltuieli menționate, nefiind alocate sume pentru finanțarea complementară (din care fac parte cheltuielile cu naveta cadrelor didactice);
pentru anul 2011 sumele defalcate din cota de TVA s-au repartizat prin adresa nr.39/_ și prin adresa nr.1192/_ expres pentru categoriile de cheltuieli menționate, nefiind alocate sume pentru finanțarea complementară (din care fac parte cheltuielile cu naveta cadrelor didactice)
pentru anul 2012 sumele defalcate din cota de TVA s-au repartizat prin adresa nr.957/_ expres pentru categoriile de cheltuieli menționate, nefiind alocate sume pentru finanțarea complementară (din care fac parte cheltuielile cu naveta cadrelor didactice)
Se mai arată că, în conformitate cu prevederile art.103 "(2) Consiliile locale și consiliul județean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot contribui din bugetele proprii la finanțarea de bază și complementară a unităților de învățământ preuniversitar de stat";, însă acest text de lege nu reglementează o obligație în sarcina autorității locale, întrucât legea specială de aprobare a bugetelor locale este Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, iar alocarea sumelor în cadrul bugetului local se face numai cu respectarea prevederilor Legii nr.273/2006.
Cu respectarea prevederilor art.14 alin.7 din legea nr.273/2006, cheltuielile planificate în anul 2012 nu puteau depăși realizările la_, astfel că pentru învățământ s-au stabilit în bugetul local sume din venituri proprii și nu din sume defalcate din TVA, așa cum prevede legea, pentru:
cheltuieli materiale de 11.111.23 mii lei față de 11.082,12 mii lei plăți la_ ;
cheltuieli cu burse în valoare de 275 mii lei față de 195,11 mii lei plăți la
_
- aprobarea tarifului redus cu 50% pentru transportul în comun, ceea ce
reprezintă o cheltuială lunară de 305,31 mii lei, respectiv 3.663,72 mii lei pe an.
În concluzie, recurenții arată că bugetul pentru unitățile de învățământ nu poate fi majorat, decât în cazul alocării unor sume din TVA de la bugetul de stat pentru finanțarea complementară cu destinația cheltuieli cu naveta cadrelor didactice.
Prin întâmpinarea formulată, LS D. Î. S. a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat
și menținerea sentinței civile atacată ca legală și temeinică.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. Z. și M.
prin P., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, în mod greșit recurenții au susținut că prima instanță a aplicat în cauză dispoziții legale abrogate.
După cum au reținut și aceștia, prin motivele de recurs formulate, în cauză reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii cheltuielilor de transport pe care le-au suportat în perioada septembrie 2010 - februarie 2012.
Este adevărat că Legea nr.1/2011 a abrogat dispozițiile Legii nr.128/1997, însă Legea educației naționale a intrat în vigoare abia la data de_, astfel încât, pentru cheltuielile de transport suportate de către reclamanți anterior acesteia date, erau aplicabile prevederile legii vechi.
În consecință, în privința cheltuielilor de transport suportate de către reclamanți în perioada septembrie 2010- februarie 2011 erau aplicabile
disp.art.104 alin.3 și art.138 din Legea nr.128/1997,
potrivit cărora: personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se
vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun
, din localitatea de
reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care-și asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.
Se mai reține că, pentru perioada ulterioară datei de_, când au
devenit aplicabile dispozițiile Legii nr.1/2011, cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice, prevăzute la art.105 alin.2 lit.f) din lege sunt asigurate prin finanțarea complementară, ori, conform aceluiași alineat, "Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar și din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate anual prin legea bugetului de stat cu această destinație, …";
Este adevărat că, potrivit alin.3 al acluiași articol, finanțarea complementară se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București și cu asistența tehnică a inspectoratelor școlare județene, respectiv al municipiului București, însă se reține că în cauză recurenții nu au probat că ar fi solicitat alocarea, în cadrul "Finanțării complementare"; a fondurilor necesare cheltuielilor pentru naveta cadrelor didactice și că, deși formulate asemenea solicitări, acestea nu ar fi fost aprobate.
Conform disp.art.1 din Instrucțiunile M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2 din_ , "Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală,
urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale,…";.
Având în vedere că decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se efectuează de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în mod corect prima instanță a soluționat în cauză excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților-recurenți în cauză.
Se mai reține că cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. a fost respinsă de către prima instanță în temeiul deciziei nr. 10/_ pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
Z. și M. Z., prin P., și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M.
Z. și M. Z. prin P. împotriva sentinței civile nr. 5024 din_ a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECATORI, | |||
I. -R. M. | C. M. | S. | -C. | B. |
GREFIER,
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./S.M.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Sălaj: P. R. a M. lena
