Decizia civilă nr. 521/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 521/R/2013
Ședința publică din data de 20 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. "C. C. "; SA - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 1920 din 5 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată G. A., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, consilier juridic Barbus Michaela, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâtul recurent.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea contestației împotriva deciziei de concediere pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs. nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1920/F din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta G. A. împotriva deciziei de concediere nr. 402/a/337 din 22 martie 2012 emisă de pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. "; S.A. în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. "; S.A., S. de T. F. de C. C., ca fiind întemeiată și în consecință s-a anulat decizia de concediere nr. 402/a/333/22 martie 2012 emisă de pârâtă, ca fiind nelegală, s-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul ocupat anterior concedierii și a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a unei
despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data concedierii - 23 martie 2012 - și până la reintegrarea efectivă.
Au fost obligate pârâtele S. N. de T. F. de C. "C. C. "; S.A., S. de T. F. de C. C. să plătească reclamantei G. A. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanta a fost angajata pârâtei pe postul de casier la stația CF B. pe Someș, conform mențiunilor din carnetul de muncă (poziția 86,90 - f. 17) începând cu_ și până la data de 22 martie 2012, când s-a dispus concedierea sa în baza deciziei de concediere nr. 402/a/333 din_ (f. 8).
Concedierea a fost una colectivă, așa cum rezultă din decizia de concediere și din documentele depuse la dosar, din care rezultă că au fost concediați în aceeași perioadă un număr de 1050 salariați din totalul de 13.903 salariați (f. 23, 65), astfel încât concedierea întrunește cerințele art. 68 alin. 1 lit. c din Codul muncii, republicat, aspect necontestat de reclamantă.
În vederea eficientizării activității s-a întocmit Programul de eficientizare a activității nr. 20/24/21/120/_, aprobat prin hotărârea Adunării generale ordinare a acționarilor.
Intenția de concediere colectivă a fost notificată federațiilor sindicale, Inspectoratului Teritorial de Muncă București și Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă București la datele de 13 ianuarie 2012, 18 ianuarie 2012 (f. 23, 40-42), aspect de altfel necontestat de reclamantă.
Ulterior, la data de 22 martie 2012, s-a emis decizia de concediere a reclamantei, contestată în prezentul cadru procesual.
În cauză a fost respectată întreaga procedură anterioară emiterii deciziei de concediere colectivă, prevăzută de art. 69 - 71 din Codul muncii republicat.
Astfel, la data de_, respectiv_ angajatorul a inițiat consultări cu sindicatul în vederea discutării eficientizării activității societății, așa cum rezultă din cuprinsul notificării comunicate.
Ulterior, la data de_, angajatorul a notificat federațiilor sindicale toate informațiile prevăzute de art. 69 alin. 2 din Codul muncii republicat.
Între angajator și federațiile sindicale au avut loc consultări, propunerile federațiilor sindicale fiind analizate așa cum rezultă din adresele nr. 1/5806/_
, nr. 1/5806/_ ; nr. 1/5825/_, nr. 1/5826/_ și nr. 1/5841/_
, anexă la notificare, ceea ce denotă că angajatorul a dat posibilitatea sindicatelor de a participa efectiv la consultări în cunoștință de cauză, furnizându-se informațiile relevante și asigurându-se timpul necesar exprimării poziției de către federațiile sindicale.
Întrucât ulterior consultărilor cu sindicatul angajatorul a decis aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta a notificat în scris la data de 13 ianuarie 2012, respectiv de 18 ianuarie 2012 federațiile sindicale, inspectoratul teritorial de muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere, respectându- se prevederile art. 71 din Codul muncii republicat, notificarea cuprinzând toate informațiile relevante cu privire la intenția de concediere colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2), precum și rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, prevăzute la art. 69 alin. (1) și art. 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaților, numărul salariaților afectați de concediere și data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri.
Conform art. 76 din Codul muncii republicat decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: a) motivele
care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d); d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.
Decizia de concediere s-a comunicat reclamantei la data de 22 martie 2012, sub semnătură, ea fiind contestată în termen legal.
Decizia de concediere nu respectă însă toate cerințele de formă prevăzute de art. 76 din Codul muncii, republicat.
Astfel, deși decizia atacată cuprinde în art. 2 motivele ce determină concedierea (dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, așa cum rezultă din Programul de eficientizare a activității și notificarea nr. _
), în art. 3 durata preavizului (20 de zile lucrătoare începând din 24 februarie 2012), iar în art. 4 alin. 2 și art. 5 precizarea lipsei locurilor de muncă disponibile în unitate, corespunzătoare pregătirii profesionale a reclamantei, ea nu indică în concret criteriul avut în vedere la concedierea reclamantei.
Art. 4 alin. 1 al deciziei de concediere are următorul conținut: "Criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere sunt următoarele: a.) competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță; b.) salariații sau salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; c.) salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul; d.)salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limită de vârstă; e.) persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Se poate observa cu ușurință, din simpla lectură a textului art. 4 alin. 1 din decizia de concediere că de fapt pârâta a realizat o enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, fără a indica în concret care anume criteriu s-a utilizat în cazul reclamantei.
Din cuprinsul deciziei de concediere contestate nu rezultă faptul că la concedierea reclamantei s-a avut în vedere rezultatul evaluării sale profesionale.
Faptul că nu s-a avut în vedere exclusiv evaluarea profesională a reclamantei rezultă din coroborarea cuprinsului întâmpinării (f. 21), unde se menționează că "la aplicarea efectivă a reducerii de personal s-a avut în vedere atât competența profesională, cât și disciplina în muncă a salariaților";. În situația în care însă angajatorul avea în vedere rezultatul performanțelor profesionale ale reclamantei comparativ cu ale altor salariați ai altor stații din cadrul sucursalei pârâte, angajați pe același post cu cel ocupat de reclamantă, în decizia de concediere trebuia menționat expres că la baza concedierii reclamantei a stat rezultatul evaluării sale profesionale, indicându-se cu cine sau între cine s-a realizat comparația.
Aceasta pentru a da posibilitate reclamantei să conteste în cunoștință de cauză eventuala comparație, iar instanței să poată verifica legalitatea și temeinicia măsurii luate, urmare a comparării rezultatelor profesionale.
În lipsa precizării de către angajator a faptului că evaluarea profesională a constituit criteriul care a stat la baza concedierii, a modalității în care s-a efectuat evaluarea profesională, a persoanelor între care s-a realizat comparația, concedierea reclamantei apare ca arbitrară, neexistând elemente în baza cărora
instanța să procedeze la verificarea corectitudinii procedurii de evaluare, răspunsul pârâtei la interogatoriul formulat de reclamantă administrat pe parcursul judecării prezentei cauze nefiind în măsură să completeze lipsa mențiunilor din decizia atacată cu privire individualizarea criteriului avut în vedere la concedierea reclamantei.
Totodată, în condițiile în care așa cum rezultă din decizia de concediere, din întâmpinare, concedierea nu s-a realizat exclusiv pe criteriul profesional, trebuia
să se analizeze în concret celelalte criterii de concediere, analiza realizându-se prin raportare la toate persoanele angajate ale pârâtei, indiferent la care stație, care ocupă post de vânzător bilete.
Potrivit art. 80 din Codul muncii, republicat, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța a dispus anularea ei și a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Totodată, la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. de T.
F. de C. "C. C. "; S.A C.
, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea contestației împotriva deciziei de concediere.
În motivarea recursului se arată de către recurentă faptul că încetarea contractului de munca al contestatoarei a fost determinata de desființarea efectiva a locului de munca ocupat, ca urmare a eficientizării activității societății, urmare aplicării Programul de eficientizare a activității a S. "C. C. "; S.A. nr. 20/24/21/120/_ "; acesta fiind justificat prin dificultățile economice, eficientizarea și restructurarea în plan structural, S. "C. C. "; S.A. desfășurându-si activitatea începând cu data de_ prin dimensionarea corespunzătoare a numărului salariaților.
Faptul ca postul ocupat de contestatoare a fost efectiv desființat rezulta din situația privind numărul și structura personalului existent la subunitatea la care a fost angajata - Stația CF Dej C. - punctul de lucru Stația B. pe Someș, în conformitate cu statele de funcții depuse la dosarul cauzei, respectiv din data de_ și din data de_, deci atât înainte de începerea procesului de eficientizare și restructurare a unității cat și după finalizarea acestui proces.
Astfel, statele de funcții depuse la instanța de fond atesta ca la data de_ la Stația B. erau prevăzute 7 posturi de casier, iar în urma aplicării programului de restructurare și eficientizare, respectiv la data de_, a rămas un singur post de vânzător de bilete.
De asemenea precizează ca urmare restructurării și eficientizării S. "C.
C. "; nu au existat și nu exista în unitate posturi vacante pentru ca reclamanta sa poată fi reîncadrata.
În ceea ce privește susținerea instanței de fond ca decizia de concediere nu respecta toate cerințele prevăzute de art. 76 din Codul muncii republicat, aceasta este total nefondata.
În cuprinsul deciziei de concediere nr. 402/a/337/_ se arata considerentele avute în vedere de unitate, de drept, respectiv dispozițiile art. 55 lit. c, art. 65, art. 66, art. 69 și urm. din Codul muncii republicat, și de fapt, determinate de dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, astfel cum rezulta din Programul de eficientizare a activității S. C. C. și Notificarea nr._, a căror aplicare are drept consecința desființarea unui număr de posturi la nivel de societate printre care și postul contestatorului.
În cuprinsul deciziei de concediere prin art. 4 se enumera criteriile avute în vedere potrivit legii și contractului colectiv de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere
Instanța de fond a criticat decizia de concediere în principal pe motivul ca unitatea nu a efectuat o evaluare profesionala a angajaților înainte de desfacerea contractelor de munca.
Așa cum s-a arătat, în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de munca pe anul 2011-2012, la aplicarea efectiva a reducerii de personal s-a avut în vedere atât competenta profesionala cat și disciplina în munca a salariaților din cadrul formațiilor de lucru care urmau sa-si reducă activitatea.
Așa cum rezulta din actele depuse în probațiune, respectiv tabelele nominale ce cuprind rezultatele din cataloagele de evaluare a competențelor profesionale a personalului care emite bilete de călătorie, aparținând centrelor de
instruire Dej C. pe anii 2010 și 2011, se poate constata că petenta a avut cele mai slabe rezultate. De asemenea din fișele de evaluare a salariaților încadrați pe funcția de casier la Stația CF Dej C. unde se regăsește și punctul de lucru Stația B. pe Someș, se poate constata că reclamanta de asemenea a avut cel mai slab punctaj.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 februarie 2013 (f.7-8) reclamanta G. A.
a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din cuprinsul Deciziei de concediere nr. 402/a/333 din_, ce formează obiectul contestației deduse judecății, rezultă că reclamanta a fost concediată în temeiul dispozițiilor art. 65 C.muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Se menționează în conținutul actului de concediere motivele de fapt care au determinat concedierea colectivă, acestea fiind dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, astfel cum rezultă din Programul de eficientizare a activității S. C. C. SA și Notificarea nr._, precum și faptul că în urma aplicării programului de restructurare, angajatorul nu dispune de posturi vacante de natura celui ocupat de salariat în aceeași unitate. Totodată s-a menționat în cuprinsul actului de concediere faptul că salariaților concediați, ca urmare a măsurilor de concediere colectivă, li se acordă suma de 670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni, având în vedere dispozițiile art. 1 din HG nr. 1193/2010.
De asemenea la art. 4 din decizia contestată se precizează criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere: a.) competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță; b.) salariații sau salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; c.) salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul; d.)salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limită de vârstă; e.) persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a și c din C.muncii decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d C.muncii.
Indicarea motivelor care au determinat concedierea presupune descrierea amănunțită și detaliată a acestora pentru a se aprecia în concret, circumstanțiat și riguros asupra legalității măsurii dispuse, în condițiile în care art. 79 din C.muncii prevede în mod expres că "în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere";.
Prerogativa, recunoscută prin art. 65 din C.Muncii de legiuitor angajatorului, de a dispune concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, nu este una discreționară, ci aceasta se subsumează unor condiții de legalitate instituite prin alin. 2 al articolului menționat.
În concret, legiuitorul circumscrie legalitatea concedierii de caracterul efectiv al desființării locului de muncă, respectiv stabilește că aceasta trebuie să aibă o cauză reală și serioasă.
Așadar, sunt instituite criterii obiective de natură să justifice o astfel de măsură, criterii care însă nu se regăsesc cumulativ în cauza dedusă judecății.
În acest sens, se reține că o cauză este reală când prezintă un caracter obiectiv, respectiv este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, independentă de buna sau reaua credință a angajatorului, și este serioasă, când aceasta se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Dificultățile economice, ca motiv de desființare a unor locuri de munca trebuie să prezinte o asemenea gravitate, încât angajatorul să fie obligat să ia măsuri de desființare a unor locuri de munca, neintrând în această sferă dificultățile economice accidentale, ocazionale sau declarative.
Or, în cauza dedusă judecății, elementele cuprinse în conținutul deciziei de concediere vizează motive cu caracter absolut general, valabile pentru toate desființările de posturi făcute de acest angajator, care nu permit analizarea condițiilor de legalitate ale măsurii luate raportat la persoana reclamantei, ceea ce contravine exigențelor impuse de textele legale citate mai sus.
Limitându-se la a invoca ca motiv al desfacerii contractului de muncă al reclamantului recurent dificultățile economice cu trimitere la Programul de eficientizare a activității, fără a se indica în vreun fel motivele care au determinat desființarea în concret a locului de muncă ocupat de reclamantă, în condițiile în care nu au fost desființate toate cele 7 posturi de casier c.f.I iar în decizia de concediere nu se indică în concret criteriul avut în vedere la stabilirea ordinii de prioritate la concediere, angajatorul limitându-se la a enumera doar criteriile generale, fără a indica care dintre acestea se aplică reclamantei, Curtea reține că angajatorul nu a făcut dovada că măsura concedierii reclamantului a avut la bază o cauză reală și serioasă.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. 3 C.muncii,
"criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță";.
Prin urmare, astfel cum rezultă din textul legal anterior menționat, unitatea angajatoare avea obligația de a face aplicarea, cu prioritate a unui criteriu obiectiv, ce ține de evaluarea competențelor profesionale ale fiecărui salariat, dintre cei care ocupă funcții similare vizate de măsura desființării postului și, doar în subsidiar, de a proceda la departajarea salariaților în funcție de alte criterii prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
Este firesc să fie așa, întrucât primul criteriu este unul obiectiv și presupune departajarea salariaților în funcție de competențele profesionale, urmând a rămâne pe post, în urma aplicării procedurii concedierii colective, acei salariați care sunt cei mai bine pregătiți din punct de vedere profesional și, doar în subsidiar, în situația în care rezultatele evaluării ar fi egale, ar urma să se dea eficacitate celorlalte criterii, menționate în conținutul deciziei de concediere, și care prezintă un caracter social.
Nu pot fi primite susținerile recurentei, potrivit cărora la evaluările periodice reclamanta a avut cel mai slab punctaj întrucât, pe de o parte, criteriul evaluării nu este menționat în decizia de concediere ca fiind luat în considerare la stabilirea ordinii de prioritate, iar, pe de altă parte, evaluarea realizării obiectivelor de performanță, în sensul prevederilor art. 69 alin. 3 din C.muncii, este una distinctă, ce ar fi trebuit să fie efectuată cu ocazia concedierii pentru departajarea salariaților care ocupă posturi similare vizate de această procedură.
Întrucât normele referitoare la forma și conținutul deciziei de sancționare sunt norme juridice imperative, încălcarea lor fiind sancționată cu nulitatea absolută de art. 78 din C.muncii, constatând că decizia de concediere are un
caracter formal, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia de concediere trebuie să le cuprindă neputând fi complinită prin alte înscrisuri administrate în acest sens, Curtea apreciază raportat la prevederile art. 76 alin. 1 lit. a și c din C.muncii și art. 78 din C.muncii, că decizia de concediere este nulă, soluția primei instanțe fiind astfel legală și temeinică.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S. | N. | DE T. | |
F. | DE C. SA BUCUREȘTI - S. DE T. F. | DE C. | C. |
împotriva Sentinței civile nr. 1920/F din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECATORI | |||||
C. | M. | S. | -C. | B. | I. -R. | M. |
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: B. I. S.
