Sentința civilă nr. 579/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 579
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. Brîndușa ASISTENȚI: S. O. JUDICIARI: M. L. D.
GREFIER: P. Ana C.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cererii formulate de reclamanta
M. M., domiciliată în P., nr. 110 jud. M. în contradictoriu cu pârâta SC S. & A. T. S., cu sediul în V. nr. 146 jud. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte din prezenta, pronunțarea hotărârii fiind amânată la_ ,_ și apoi la data de azi când în urma deliberării s-au hotărât următoarele:
T.
Constată că prin cererea înregistrată la data de_ reclamanta M.
M. a solicitat instanței anularea deciziei de concediere nr. 55/_, întrucât angajatorul SC S. & A. T. S. a încetat contractul de muncă în baza art. 55 lit. b din Codul muncii fără ca ea să-și dea acordul în acest sens.
Reclamanta a solicitat repunerea în situația anterioară concedierii și plata drepturilor bănești cuvenite pentru această perioadă, plata concediului de odihnă neefectuat, plata sporurilor pentru munca de noapte, sporuri de muncă în repaus săptămânal, plata zilelor lucrate în zilele de sărbători legale începând din_ - la zi.
Prin cererea depusă la dosar la data de_ reclamanta a precizat că solicită plata concediului de odihnă aferent anului 2012, drepturile salariale pe toată perioada începând de la concediere, dar și pe luna iunie 2012 eliberarea contractului de muncă și a adeverinței de vechime pe perioada_ - la zi și încetarea raportului de muncă conform art. 65 al. 1 din Codul muncii.
Reclamanta a detaliat și pretențiile bănești constând în sporuri pentru munca pe timpul nopții și în zilele de repaus săptămânal, cuantificându-le la nivelul sumei de 20.008 lei ( f. 27).
În ședința publică din_ reclamanta și-a micșorat câtimea obiectului cererii rezumându-se a solicita sporurile menționate doar pentru perioada iunie 2009 - iunie 2012, după ce instanța a pus în discuție excepția prescripției pentru perioada anterioară datei de_ .
Pârâta, prin întâmpinare s-a opus admiterii acțiunii, iar în subsidiar a solicitat admiterea în parte a acesteia în sensul acordării restului salariului pe luna iunie - noiembrie și compensarea în bani a concediului de odihnă pe o perioadă de 6 luni.
A învederat pârâta că reclamanta a fost bucătăreasă, angajată la_ cu un timp de lucru de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână și a beneficiat de toate drepturile ce i se cuveneau conform contractului individual de muncă.
La data de_, în timp ce reclamanta se afla în timpul orelor de serviciu, în momentul în care s-a făcut inventarul de către reprezentanta pârâtei s-a constatat lipsa din bucătărie a 3 piepturi de pui. Reclamanta a recunoscut că și le-a însușit și dat fiind că asemenea fapte s-au mai întâmplat, pârâta a înștiințat-o să nu se mai prezinte la lucru.
Întrucât reprezentanta pârâtei nu a dorit ca acest demers al reclamantei să-i aducă prejudicii ulterioare prin desfacerea disciplinară a contractului de muncă, au hotărât de comun acord ca desfacerea să se facă în condițiile în care s-a procedat, fără ca reclamanta să beneficieze de preaviz, dar ulterior aceasta s-a răzgândit inițiind prezentul proces.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei SC S. & A. T. S. în temeiul contractului individual de muncă nr. 297875/_ pe postul de bucătar la punctul de lucru Valea Chioarului, începând cu data de_ .
Durata timpului de lucru stabilită a fost de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână iar salariul negociat la nivelul de 600 lei brut lunar.
Prin actele adiționale salariul lunar brut s-a majorat la 780 lei începând din ianuarie 2009 și la 864 lei de la_ .
Potrivit Deciziei nr. 55 din_, începând cu data de_ a încetat contractul individual de muncă al reclamantei în temeiul art. 55 lit. B din Codul muncii, respectiv ca urmare a acordului părților .
Reclamanta a contestat această decizie, susținând că nu și-a manifestat niciodată voința de a înceta raportul de muncă.
Potrivit art.55 al. 1lit. b Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea.
Astfel, pentru a proceda la încetarea contractului în baza art. 55 lit. b Codul muncii, angajatorul trebuie să aibă în vedere consimțământul valabil exprimat al angajatului, fie printr-o eventuală cerere scrisă, fie printr-o altă
manifestare neîndoielnică din care să rezulte intenția clară a salariatului de a părăsi unitatea.
În speță, pârâta a susținut că reclamanta a convenit încetarea contractului de muncă în baza art. 55 lit. b Codul muncii, pentru a evita desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă ca și consecință a unor abateri disciplinare pe care aceasta le-a săvârșit și care fuseseră constatate de angajator.
Însă, deși sarcina probei îi revenea atât raportat la prevederile art. 1169 Cod civil, cât și la art. 272 Codul muncii, pârâta nu a dovedit consimțământul reclamantei de încetare a contractului individual de muncă nr. 297875/_, măsura luată de angajator prin Decizia nr. 55 din_ reprezentând, de fapt, o concediere a reclamantei, în contextul în care cerința art. 55 al. 1 lit. b Codul muncii nu au fost îndeplinită.
Întrucât Codul muncii stabilește expres și limitativ situațiile în care poate fi dispusă concedierea și procedura de îndeplinit, iar Decizia nr. 55 din_ nu indică nici unul din cazurile și motivele menționate de art. 58 al. 2 Codul muncii și nu îndeplinește cerințele prevăzute art. 62 și 76 Codul muncii, instanța, în baza art. 80 Codul muncii, va dispune anularea acesteia și va obliga pe pârâtă la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și ce celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data de_ .
Întrucât reclamanta nu a solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior emiterii deciziei contestate, contractul individual de muncă al acesteia va înceta de drept la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri judecătorești, despăgubirea mei sus menționată urmând a-i fi acordată reclamantei până la această dată.
În ce privește drepturile salariale pretinse de reclamantă pentru perioada anterioară datei de_, constând în salariul aferent lunii iuie 2012, concediu de odihnă, spor pentru munca de noapte și sporuri pentru munca de noapte și cea prestată în zile de sărbătoare legală sau de repaus săptămânal, instanța reține următoarele:
Conform art. 283 al. 1 lit. C Codul muncii în forma în vigoare în prima parte a perioadei de referință indicate de reclamantă prin precizarea de acțiune din_ (f.137) dreptul la acțiune pentru plata unor drepturi salariale neacordate se prescrie în termen de trei ani de la data nașterii acestui drept.
Având în vedere că reclamanta a înregistrat cererea de acordarea a drepturilor salariale la data de_, după împlinirea termenului de 3 ani pentru pretențiile aferente perioadei_ -_, instanța va respinge cererea reclamantei pentru acest interval de timp, ca prescrisă.
Referitor la salariul aferent lunii iunie 2012, constatând că statul de plată depus la dosar (f.77) nu poartă semnătura reclamantei, dar în ce privește cuantumul salariului nu a fost contestat de aceasta, instanța, în temeiul art.
166 Codul muncii, o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 591 lei reprezentând salariul net pentru munca prestată în luna iunie 2012.
Pârâta recunoscut prin întâmpinare că reclamanta nu a efectuat concediul de odihnă corespunzător perioadei lucrate în anul 2012, dar și că acest concediu nu a fost compensat în bani și, în consecință, în temeiul art. 146 al. 4 Codul muncii raportat la art. 80 al. 3 Codul muncii, instanța o va obliga pe pârâtă să-i achite reclamantei suma reprezentând compensarea în bani a celor 11 zile de concediu de odihnă neefectuat corespunzător anului 2012.
Conform art. 22 ² din Legea 19/2000art. 32 din Legea 263/2010 calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații persoane care își desfășoară activitatea pe bază de contract individual de muncă și de angajatorii acestora se face lunar de către angajatori.
De asemenea, potrivit art. 257 din Legea 95/2006, asigurații au obligația de a plăti o contribuție bănească sub forma unei cote de 5,5% care se aplică asupra veniturilor din salarii, obligația virării acestor contribuții lunare în Fondul Național Unic de asigurări sociale de sănătate revenindu-i persoanei juridice sau fizice care plătește asiguraților veniturile respective( art. 257 al. 5 din legea 95/2006).
Apoi, potrivit art. 26 din Legea 76/2002, angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă se aplică asupra sumei veniturilor care constituie baza de calcul a contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, iar conform art. 27 alin. (1) tot lor le revine obligația de a reține și de a vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă se aplică asupra bazei lunare de calcul, reprezentată de venitul brut realizat lunar, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, cum este și cazul reclamantei.
În temeiul prevederilor legale evocate, instanța o va obliga pe pârâtă la plata contribuțiilor C.A.S., C.A.S.S. și șomaj pentru drepturile salariale menționate, iar în temeiul art. 40 al. 2 lit. h Codul muncii să-i elibereze reclamantei o adeverință privind vechimea în muncă.
În ce privește sporul de noapte, sporul pentru munca prestată în zile de sărbătoare legală sau de repaus săptămânal, instanța reține următoarele:
Deși contractul individual de muncă al reclamantei nr. 297875/_ menționează o durată a timpului de lucru de 8 ore /zi și 40 ore pe săptămână, declarațiile martorelor S. D. a M. și Urs Gyongy Carmen confirmă susținerile reclamantei potrivit căreia bucătăresele angajate ale pârâtei la punctul de lucru "Bar Restaurant"; din Valea Chioarului aveau, de fapt, un program de lucru de 24 ore urmat de o perioadă de repaus de 48 ore.
În aceste condiții, este evident că fiecare bucătăreasă, inclusiv reclamanta, presta muncă între orele 22.00-06.00, considerată de art. 122 al. 1 Codul muncii (art. 125 al. 1 din Codul muncii, forma republicată) ca fiind muncă de noapte.
De altminteri și pârâta a recunoscut că la compartimentul bucătărie activitatea era organizată în trei schimburi, al treilea schimb prestând munca în timpul nopții.
Deși prin înscrisul depus la fila 94 cuprinzând programul de lucru la compartimentul bucătărie - punct de lucru Valea Chioarului, pârâta încearcă să acrediteze ideea că salariații din schimbul de noapte beneficiau de un program redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, respectiv între orele 22.00-05.00, în conformitate cu prevederile art. 123 al. 1 lit. a Codul muncii (art. 126 al. 1 lit. a Codul muncii forma republicată), martorii audiați au infirmat această ipoteză, ei relatând că restaurantul era deschis non -stop(fără oră de inactivitate în intervalul 05.00-06.00), iar bucătăresele își predau una alteia schimbul.
Cum pârâta nu a dovedit recompensarea reclamantei pentru munca de noapte prestată, instanța o va obliga să-i plătească acesteia, în temeiul art. 41 lit. e din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2010 și art. 126 lit. b din Codul muncii republicat, sporului pentru munca de noapte de 25% din salariul de bază, raportat la durata zilnică a timpului de lucru al reclamantei de 24 ore, urmată de 48 ore de repaus.
Referitor la pretențiile pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică și în celelalte zile de sărbătoare legală în cuantum de 12.674 lei, instanța apreciază că sunt nefondate, reclamanta nefiind în măsură a indica concret zilele de repaus săptămânal și sărbătorile legale în care a desfășurat activitate și pentru care nu i-au fost acordate zile libere.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor legale evocate, instanța va admite în parte cererea reclamantei, conform dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de instanță pentru drepturile salariale aferente perioadei_ -_ și respinge ca prescrise pretențiile reclamantei pentru acest interval de timp;
Admite în parte cererea formulată de reclamanta M. M. domiciliată în
P., nr. 110 jud. M. în contradictoriu cu pârâta SC S. & A. T. S., cu sediul în V. nr. 146 jud. M. și în consecință:
Anulează decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 55 din_ emisă de intimată;
Obligă pe pârâtă la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data de_ și până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Obligă pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 591 lei reprezentând drepturile salariale aferente lunii iunie 2012;
Obligă pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma reprezentând compensarea în bani a celor 11 zile de concediu de odihnă neefectuat aferent anului 2012;
Obligă pe pârâtă să plătească toate contribuțiile C.A.S., C.A.S.S., șomaj datorate pentru drepturile salariale menționate și să-i elibereze reclamantei o adeverință privind vechimea în muncă;
Obligă pe pârâtă să-i plătească reclamantei sporul de noapte de 25% din salariul de bază calculat pentru munca prestată în timpul nopții, raportat la durata zilnică a timpului de lucru al acesteia, de 24 ore, urmată de perioada de repaus de 48 ore.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi_ .
PREȘEDINTE | ASISTENȚI JUDICIARI | GREFIER | |
G. Brîndușa | O. S. | , D. M. L. P. Ana C. |
Plecat în concediu de odihnă, Semnează grefierul șef al Secției I Civilă
Red. Dact.G.B 4 ex./_
com. 2 ex. -
