Decizia civilă nr. 3312/2013. Cotestație decizie concediere

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 3312/R/2013

Ședința publică din data de 2 iulie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.

S. -C. B.

GREFIER: G. C.

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta T. M. și pârâtul I. DE S. ÎN C. împotriva sentinței civile nr. 1137 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, având ca obiect contestație decizie de concediere.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 iunie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.

C U R T E A,

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.5555/117/_ pe rolul Tribunalului C.

, reclamanta T. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. DE S. ÎN

C., să se dispună anularea deciziei nr.323/_ privind încetarea contractului individual de muncă nr.4/05.00/_ încheiat între părți, reintegrarea sa în funcția de subinginer gr.I A în cadrul Direcției Regionale de C. Nord-Vest, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale restante, începând cu data încetării contractului individual de muncă și până la data reintegrării în muncă și la plata dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în esență că a fost angajata I. ui de S. în C. C., din anul 1984. Ca urmare a emiterii Ordinului M. ui Dezvoltării Regionale și Turismului nr. 2973/_, secretarul general al

I.S.C. a emis decizia nr. 897/_ pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a I.S.C., conform O.U.G.nr.93/2011 pentru modificarea și completarea O.U.G.nr. 63/2001, fiind stabilită, ca dată de concurs, inițial, data de_ și apoi, data de_ . Reclamanta a fost notificată despre desființarea postului de subinginer gr. I A, în data de_, a susținut examen pentru ocuparea funcției de subinginer Gr. 1A, fiind singura candidată. Rezultatul "respins"; a fost contestat de aceasta, contestația sa fiind de asemenea respinsă. Ca urmare, prin decizia nr. 323/_

, i-a fost desfăcut unilateral contractul individual de muncă.

Reclamanta a susținut că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, în esență, pentru că încetarea contractului său individual de muncă a fost determinată de rezultatul obținut la concursul organizat în data de_, iar nu desființarea postului.

S-a mai arătat că nu a avut loc o desființare efectivă a noului loc de muncă, în sensul art.65 alin.2 Codul muncii, postul cu aceeași denumire regăsindu-se în noua organigramă.

De asemenea, s-a susținut că decizia nr.879/_ este nelegală, întrucât doar o parte dintre angajați au susținut concurs.

De altfel, se arată că, pentru singurii candidați pentru un post nu era necesară susținerea unui examen.

Reclamanta a mai invocat că nu au fost respectate prevederile H.G. nr.

286/2011.

În drept, au fost invocate disp.art.65, 78 alin.2 Codul muncii, O.G.nr.

13/2011, O.U.G. nr.93/2011 și cele ale H.G. nr.286.

Pârâtul I. de S. în C. a formulat întâmpinare la judecarea fondului cauzei, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că organizarea concursului a avut loc în temeiul dispozițiilor O.U.G.nr.93/2011, că pârâtul nu a avut posibilitatea de a hotărî asupra modului în care urmau a înceta contractele individuale de muncă ale salariaților din vechea organigramă.

S-a mai susținut că au respectate întocmai prevederile Ordinului Ministrului MRDT nr.2973/_ și cele ale deciziei nr.897/2011.

Pârâta a mai arătat că reclamantei i-a fost comunicat preavizul la data de_, iar locul de muncă al acesteia a fost în mod real desființat.

De asemenea, angajatorul a mai arătat că dispozițiile H.G.nr. 286/2011 nu sunt aplicabile, în speță, întrucât pârâtul se afla într-o etapă de restructurare și reorganizare prevăzută în mod expres de anumite acte normative.

S-a mai susținut că nu era necesară publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 879/_ .

La data de_, reclamanta și-a completat motivele acțiunii (filele nr.65-

68 dosar de fond), arătând că nu i-a fost respectat dreptul la preaviz, fiind incidente dispozițiile art. 76 și 78 din Codul muncii.

În probațiune, la judecarea cauzei în primă instanță, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.1137 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj,

s-a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamanta T. M., în contradictoriu cu pârâtul I. DE S. ÎN C., s-a dispus anularea deciziei de concediere nr.323/_ emisă de către pârât, s-a dispus reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior emiterii deciziei, iar pârâtul a fost obligat la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data încetării contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.

Pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantei a sumei de 390 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta a avut calitatea de salariată în cadrul instituției pârâte I. de S. în C., desfășurându-și activitatea la I. Teritorial în C. Nord-Vest, apoi I.T.C.C., în baza contractului individual de muncă nr. 4/_, ocupând postul de subinginer gr.IA. Ulterior ,contractul individual de muncă a suferit modificări prin actele adiționale nr. 2/_, nr. 4/_, nr. 6/_, nr. 7/_, nr. 8/_ (filele nr.7-12 dosar de fond).

Prin H.G. nr.1157/_, pentru modificarea H.G.nr. 1335/2010, a fost redus numărul de posturi aprobat pentru I. de S. în C., cu 125 de posturi, prin restructurare și desființare, numărul maxim de posturi aprobate fiind de 750.

În temeiul acestor modificări ale H.G. nr.1335/2010 a fost emis Ordinul nr.2973/_ al Ministrului Dezvoltării Regionale și Turismului, prin care a fost aprobată structura organizatorică a I. ui de S. în C. . Pentru

aducerea la îndeplinire a Ordinului a fost emisă decizia nr.897/_ de către Secretariatul General al I.S.C. pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică.

Prin notificarea nr.12113/_, reclamantei i s-a adus la cunoștință faptul că postul ocupat de către aceasta a fost desființat în temeiul O.U.G. nr.93/2011 și al Ordinului Ministrului Dezvoltării Regionale și Turismului nr. 2973/2011 (fila nr.13 dosar de fond), că în statul de funcții aprobat prin ordinul ministrului există un post de subinginer, post care va fi ocupat prin concurs care urma a fi organizat conform regulamentului aprobat prin decizia Secretarului General nr. 897/2011. De asemenea, reclamantei i s-a adus la cunoștință că, în situația în care aceasta nu se va înscrie la concursul care va avea loc la data de_, în termen de 3 zile lucrătoare de la data comunicării notificării, în temeiul art. 65 și art. 75 alin.1 Codul muncii republicat, notificarea constituie preaviz, contractul individual de muncă urmând a înceta la expirarea celor 20 de zile

lucrătoare.

Reclamanta a formulat cerere de înscriere la concurs și a participat efectiv la concursul organizat în data de_ pentru ocuparea postului de subinginer gr I A din cadrul noii organigrame, iar ca urmare a susținerii probelor de concurs, a fost declarată "respinsă";, rezultat menținut și în urma analizării contestației formulate de către aceasta.

Prin decizia nr.323/_ emisă de pârât, s-a dispus încetarea, începând cu data de_, a contractului individual de muncă nr. 4/05.00/_ al reclamantei, în conformitate cu prevederile art.65 alin.1 Codul muncii. În cuprinsul deciziei, la art. 2, s-a menționat că durata preavizului de 20 de zile lucrătoare, prevăzută și în Notificarea nr. 12113/SG/_ a fost comunicată la data de_ și, de asemenea, că încetarea contractului individual de muncă a fost determinată de rezultatul obținut la examenul/concursul organizat în data de_ .

Potrivit art. 75 alin.1 Codul muncii republicat, persoanele concediate în temeiul art. 65 beneficiază de dreptul la preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare, art. 78 C. muncii republicat stabilește în mod neechivoc nulitatea absolută a concedierii dispuse cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege.

Prima instanță a reținut că, examinând notificarea nr. 12113/_, la care face trimitere decizia de concediere nr. 323/_ cu privire la data de la care curge termenul de preaviz, instanța a constatat că în cuprinsul acestei notificări comunicate reclamantei la data de_ s-a menționat că în situația în care reclamanta nu se înscrie la concursul organizat în data de_, notificarea reprezintă preaviz, contractul individual de muncă urmând a expira la încetarea celor 20 de zile lucrătoare de preaviz. Întrucât reclamanta s-a înscris la concursul organizat în data de_, s-a reținut de către prima instanță că nu a fost îndeplinită ipoteza menționată pentru curgerea termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare.

Prin urmare, s-a reținut că nu a fost respectat dreptul reclamantei la preaviz, astfel încât decizia de concediere nr. 323/_ este lovită de nulitate absolută.

Instanța de fond a mai reținut și neconcordanța dintre motivele de fapt și motivele de drept reținute de pârât în cuprinsul deciziei de concediere nr. 323/_, prin motivele de fapt reținându-se că încetează contractul individual de muncă al reclamantei ca urmare a nepromovării concursului, motiv care ține de persoana salariatului, iar în drept, au fost invocate dispozițiile art.65 din Codul muncii republicat, care privesc desființarea postului.

S-a mai reținut de către prima instanță că, deși este vorba, în speță, despre o reorganizare a unei instituții de stat în temeiul unor dispoziții legale specifice, acestea nu pot aduce atingere normelor de dreptul muncii în ceea ce privește motivele de concediere și cuprinsul deciziei de concediere, astfel încât o neconcordanță între motivele de fapt și cele de drept pentru încetarea contactului individual de muncă nu poate fi justificată prin specificul normelor care privesc reorganizarea instituției.

Având în vedere nulitatea deciziei de concediere constatată de instanță ca urmare a nerespectării dispozițiilor imperative ale Codului muncii republicat, prima instanța nu a mai analizat celelalte motive de nulitate ale deciziei invocate de către reclamantă și, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art.78, art.80 Codul muncii republicat, a admis acțiunea formulată de reclamantă.

Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 Cod.proc.civilă, a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 390 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta T. M., cât și pârâtul I. DE S. ÎN C., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:.

Recurenta-reclamantă T. M. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, criticând sentința primei instanțe pentru următoarele motive:

Recurenta arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nelegalitate ce privesc procedura de concediere invocate prin acțiune, astfel cum acestea au fost precizate, respectiv asupra următoarelor:

-nu a avut loc o desființare efectivă a locului de muncă al recurentei în sensul art. 65 alin.2 din Codul muncii;

-examenul, ca modalitate de încadrare a personalului în noua structura organizatorică, nu era prevăzut de O.U.G.nr.93/_ .

-nu s-au respectat prevederile H.G.nr.286/2011.

-decizia nr.897/_ este nelegală întrucât nu are ca temei dispozițiile procedurale privind organizarea concursului prevăzute de H.G.nr. 286/2011.

Se mai invocă faptul că nepronunțarea asupra tuturor motivelor invocate în susținerea nelegalității deciziei de concediere echivalează, așa cum s-a statuat în jurisprudență, cu o cercetare parțiala a fondului cauzei.

Recurenta mai arată că, deși prin hotărârea recurată i s-a admis acțiunea, ceea ce ar putea conduce la concluzia unei lipse de interes în promovarea acestei căi de atac, aceasta consideră că vătămarea produsă este evident, neîndoielnică și de neînlăturat decât prin casarea hotărârii, în cazul admiterii recursului instituției pârâte.

În drept, s-au invocat disp.art.304 pct.5, art. 105 alin.2, art.129 pct. 4-6, art.261 pct.5, art.137 alin.1 din Codul de procedura civila, dar și art. 6 al Convenției Europene.

Recurentul-pârât I. DE S. ÎN C. invocă următoarele motive de recurs:

Cele două motive analizate și reținute de instanța de fond, ca atrăgând nulitatea deciziei de concediere, în speță, sunt neacordarea dreptului reclamantei la preaviz și respectiv, neconcordanța între motivele de fapt și de drept invocate în decizie.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză și nu în ultimul rând, practica judiciară, recurentul apreciază că soluția primei instanțe este una greșită.

Astfel, cu privire la preavizul acordat intimatei, se susține că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că angajatorul nu si-a îndeplinit obligația legală de acordare a preavizului conform prevederilor art.75 din Codul muncii.

Recurentul arată că intimata a semnat de luare la cunoștință notificarea nr.12113/_, prin care era încunoștințată cu privire la termenul de 20 de zile de preaviz pe care angajatorul a înțeles să-l acorde, fără a face vreo obiecțiune.

Se mai invocă faptul că intimata nu s-a aflat în eroare cu privire la conținutul notificării primite și implicit, cu privire la preavizul acordat de angajator, inclusiv raportat la prevederile O.U.G. nr. 93/2011 și H.G. nr. 1157/2011.

Astfel, recurenta arată că intimata a cunoscut faptul că notificarea primită constituie preaviz nu numai în situația neprezentării la concurs, ci și în ipoteza în care nu promovează concursul, atât timp cât salariata avea cunoștință că rămânerea în noua structură era condiționată de promovarea concursului, precum și de faptul că prezentarea la noul post a candidaților admiși trebuia să se facă în ziua lucrătoare imediat următoare afișării rezultatelor, ceea ce însemna per a contrario că cel care nu promovează nu se putea prezenta la post de la același moment.

Pe de altă parte, se arată că în jurisprudență s-a statuat că, efectuarea, în fapt, a preavizului este o chestiune distinctă, ce nu poate fi subsumată mențiunilor formale pe care actualul art.76 (vechiul art. 74) din Codul muncii le impune pentru validitatea deciziei de concediere, neputând conduce, în nici un caz, la nulitatea absolută a unei atare decizii (în acest sens invocă cu titlu de practică judiciară decizia civilă nr.5229/_ a Curții de Apel B. ).

În ceea ce privește temeiul de drept al concedierii, recurentul arată că, în cuprinsul deciziei de concediere în mod corect se menționează, ca temei de drept,art.65, art.74 alin.5, art.75-77 din Codul muncii, întrucât desființarea locului de muncă al intimatei nu are legătură cu persoana acesteia.

Se mai arată că, în speță, desființarea postului ocupat anterior este urmarea publicării în Monitorul Oficial a O.U.G.nr.93/2011 și a H.G.nr. 1157/2011 și diminuării numărului de posturi aprobate.

Recurentul mai arată că, prin caracterul efectiv ai desființării locului de muncă se înțelege respectarea cerinței ca acel loc de muncă să fi fost suprimat din statul de funcții sau din organigramă, fapt pe care consideră că l-a dovedit.

În concluzie, angajatorul recurent arată că emiterea deciziei de concediere a intimatei a fost determinată de:

  • desființarea locului de muncă al intimatei care, după cum a dovedit, este efectivă, având o cauză reală și serioasă, respectiv publicarea în Monitorul Oficial a H.G.nr.1157/2011 și a O.U.G.nr.93/2011. Locul de muncă al intimatei a fost suprimat din statui de funcții, fapt dovedit prin statele de funcții depuse la dosar.

  • rezultatul obținut la concursul/examenul organizat în data de_, consemnat în procesul-verbal nr.12895/2011, respectiv calificativul "respins";.

Se mai arată că, în speță, concedierea intimatei nu s-a făcut în baza art.61 lit.d din Codul muncii, nefiind vorba despre o necorespundere profesională a intimatei.

Se susține că, prin acte normative, s-a stabilit faptul că ocuparea unui post în noua structură urma a se face prin concurs, iar nu în alte condiții, respectiv angajatorul nu era în situația de a putea propune intimatei un post corespunzător pregătirii sale. Intimata avea pregătirea profesională corespunzătoare ocupării unui post de subinginer în cadrul instituției, condiția esențială a încadrării în noua structură organizată fiind însă aceea a promovării concursului din_ .

Recurenta mai invocă, cu titlu de practică judiciară, deciziile Curții de Apel C. din dosarele nr._, nr._, nr._, nr._ .

În drept, se invocă: art.304 pct.8 și 9, art. 3041, art.312 Codul de procedură civilă, art. 65, 75, 76, 77 Codul muncii, O.G. nr.63/2001, H.G. nr.1335/2010, Legea nr. 24/2000 și Legea nr. 52/2003.

Reclamanta T. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea ca nefondat a recursului promovat în cauză de către I. de S. în C. .

Pârâtul I. DE S. ÎN C. a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului declarat de reclamanta T. M.

Analizând recursurile formulate de reclamanta T. M. și de către pârâtul I. DE S. ÎN C., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză

, se reține că acestea sunt fondate

, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr.323/_ emisă de pârât, s-a dispus încetarea, începând cu data de_, a contractului individual de muncă nr. 4/05.00/_ al reclamantei, în conformitate cu prevederile art.65 alin.1 Codul muncii.

Prima instanță a reținut că, în cuprinsul deciziei, la art.2, s-a menționat că durata preavizului este de 20 de zile lucrătoare, prevăzută și în Notificarea nr.12113/SG/_, ce a fost comunicată salariatei la data de_ .

Prin urmare, se reține că prima instanță nu a constatat nulitatea deciziei de concediere pentru lipsa mențiunii obligatorii prevăzute de disp.art.74 alin.1 lit.b) din Codul muncii, art.76 alin.1 lit.b) din Codul muncii republicat, privind durata preavizului.

Astfel cum a reținut și prima instanță, aceasta a constatat de fapt, în temeiul disp.art.76 din Codul muncii, art.78 din Codul muncii republicat, nulitatea concedierii, pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege în cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, respectiv, a acordării unui preaviz de cel puțin 20 de zile, prevăzut de art.75 alin.1 din Codul muncii republicat.

Curtea constată însă că, pentru a se pronunța cu privire la respectarea de către angajator a termenului de preaviz prevăzut de lege, prima instanță a analizat și a reținut doar conținutul Notificării nr.12113/SG/_ .

De altfel, la dosarul de fond (fila nr.14) mai era depusă și precizarea I.T.C. nr.13526/_, cu privire la termenul de preaviz, comunicată reclamantei la data de_ .

Se constată însă că, în speță, măsura desființării locului de muncă al reclamantei a fost adusă la cunoștința reclamantei la data de_, aceasta a participat la concurs la data de_, însă, astfel cum se poate observa din cuprinsul deciziei nr.323/_ emisă de pârât, contractul ind iv idu al de munc ăal acesteia a încetat abia la data de_

.

Părțile nu au fost interesate să probeze nici în fața primei instanțe, nici a instanței de control judiciar care a fost motivul pentru care concedierea reclamantei a fost dispusă abia la data de_, după trecerea a 5 luni de la data concursului organizat la nivelul instituției.

În eventualitatea în care reclamanta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în această perioadă, astfel cum s-a susținut doar de către I.T.C. prin întâmpinarea formulată, fila nr.22 dosar de fond, tribunalul trebuia, pentru a se lămuri cu privire la respectarea efectivă de către angajator a dreptului salariatei recurente la preaviz, deci a respectării în acest sens a procedurii la concediere prevăzute de lege, să ceară părților lămuriri și probe în acest sens, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.73 alin.3 din Codul muncii, art.75 alin.3 din Codul muncii republicat, în situația în care în perioada de preaviz contractul

individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.

Neprocedând în acest mod, se constată că prima instanță nu a cercetat, practic, distinct de mențiunile din notificarea de preaviz, respectarea efectivă de către angajator a dreptului angajatei recurente la preaviz, în cadrul procedurii de concediere.

Prima instanță a mai reținut și un alt motiv de nulitate, respectiv, neconcordanța dintre motivele de fapt și motivele de drept menționate de către pârât în cuprinsul deciziei de concediere nr.323/_, întrucât, ca motiv de fapt, s-a menționat cel privind nepromovarea concursului, motiv care ține de persoana salariatului, în timp ce, în drept, au fost invocate dispozițiile art.65 din Codul muncii republicat, care privesc încetarea contractului de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului.

Curtea constată că în cuprinsul deciziei prin care a fost concediată reclamanta nu se poate poate constata o asemenea neconcordanță, care să conducă la nulitatea acestui act unilateral al angajatorului, pentru nerespectarea disp.art.76 din Codul muncii, art.78 din Codul muncii republicat, având în vedere următoarele considerente:

Astfel, analizând doar conținutul deciziei de concediere, se reține că, dacă, în drept, recurentul I. de S. în C. a menționat, prin decizia contestată, disp.art.65 din Codul muncii, ce reglementează concedierile pentru motive care nu țin de persoana salariatului, acesta a precizat ca motive de fapt, atât restructurarea și reorganizarea I. ui de S. în C., cât și rezultatul obținut la concursul/examenul din_ -acesta din urmă fiind privit de către angajator, analizând art.2 alin.2 din decizie, ca o modalitate de selecție a salariaților ce ocupau funcții de aceeași natură, în vederea stabilirii persoanelor ce urmează să fie concediate.

În acest sens, chiar angajatorul a arătat în prezenta cauză, atât prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, cât și prin cererea de recurs că:";desființarea postului ocupat anterior este urmarea…..diminuării numărului de posturi aprobate";, că postul recurentei ar fi fost "…suprimat din statul de funcții sau din organigramă,…";, precum și faptul că "…emiterea deciziei de concediere a intimatei a fost determinată de rezultatul obținut la examenul/concursul organizat în data de_ .";

Ceea ce se impune în prezenta cauză, în legătură cu cele sesizate de către prima instanță, este verificarea dacă, dincolo de cele menționate în decizia de concediere, în raport cu toate probele administrate în cauză, în concret, au existat, în mod efectiv, neconcordanțe între motivele de fapt și de drept ale concedierii reclamantei, respectiv, dacă într-adevăr angajatorul a concediat-o pe recurentă pentru motive ce nu țin de persoana acesteia sau pentru motive ce țin de persoana sa - verificându-se în acest sens dacă desființarea postului său a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă; dacă, în raport de situația locurilor de muncă rămase în urma reorganizării instituției, stabilite și pentru Direcția Regională în C. Nord-Vest prin Anexa nr.7 la Ordinul nr.2973/2011, era necesară, în mod obiectiv, selecția salariaților, prin concurs, pentru stabilirea persoanelor ce urmează să fie concediate; dacă a existat o imposibilitate obiectivă de continuare a raporturilor de muncă dintre părți la data de_, solicitându- se în acest sens statele de funcții la această dată privind posturile de subinginer gr.IA din cadrul Direcției Regionale în C. Nord-Vest.

Pentru a fi cercetate toate aspectele menționate în considerentele acestei decizii, având în vedere și susținerile formulate de către ambele părți în recurs, se vor admite, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, recursurile declarate de

reclamanta T. M. și de către pârâtul I. DE S. ÎN C., se va casa în tot sentința primei instanțe și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamanta T. M. și pârâtul I. DE

S. ÎN C. împotriva sentinței civile nr. 1137 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2013.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

I. -R. M. C. M.

S.

-C.

B.

pentru judecător aflat în C.O. semnează vicepreședintele instanței

D. L. B.

pentru judecător aflat în C.O. semnează vicepreședintele instanței

D. L. B.

GREFIER

G. C.

pentru grefier aflat în C.O. semnează prim-grefier

Red.C.M.;

Tehnored.:C.M./V.R..;

2 ex./_ ;

Jud.fond: Tribunalului Sălaj: R. -M. V. .

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3312/2013. Cotestație decizie concediere